VOLUSPO

George Anca – Dimitrie Grama – Viorel Roman – Elena Avramescu – Maria Timuc – Lora Levițchi – Moș Nelutzu G – Nicolae Grigore Mărășanu – Flori Bălănescu – Salvina Pașca – Ioan Miclău Gepianu – Doina Boriceanu – Teodor Dume – Corina Dașoveanu – Ioan Potolea – Marin Beșcucă – Doi Feți

EDDA I

lay-uri pentru zei

Voluspo

(Profeţia bătrânei înţelepte)

Auzi-mă dintre sfintele  neamuri

Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;

Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,

Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.

Îmi mai aduc aminte uriaşii

Hrănindu-mă în zilele tot duse;

Ştiu nouă lumi, nouă în arborele

Tare de rădăcini pe sub lut.

Demultul era când Ymir trăia;

Nici mări nici reci unde, nisip nu era;

Pământul nu era, nu cerul deasupra,

Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.

Fiii lui Bur urcară şesul tărâm,

Acolo fortăreaţa Mithgart nălţară;

Soarele sudic pietrele încălzi

Şi glia o înverzi, o înierbi.

Soarele, soră lunii, din miazăzi

Mâna dreaptă lăsă pe osia cerului;

Nu ştia casa unde-i va fi,

Luna firea nu şi-o cunoştea,

Stelele  locul nu şi-l aflaseră.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor;

Botezară amiaza, amurgul,

Dimineaţa şi luna cea scăzând,

Noaptea şi seara, anii de numărat.

La Ithavoll veniră tarii zei

Clădiră nalte-altare, temple,

Croiră foale, arămi forjară,

Mşeteriră scripeţi, scule fasonară.

În paşnice sălaşe tabla joacă

Zeii, neducând lipsă de aur,

Până sosesc din Jotunheim trei

Preaputernice fete uriaşe.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor,

Să afle neamului pitic obârşii

Sângele lui Brimir, picioarele lui Blain.

Din toţi piticii Motsognir se făcu

Tartor şi după el Durin;

Mulţi omenească semenişte-s

Piticii lumii zis-a Durin.

Nyi şi Nithi, Northri şi Suthri,

Austri şi Vestri, Altjof, Davalin,

Nar şi Nain, Niping, Dain,

Bifur, Bofur, Bombur, Nori,

An şi Onar, Ai, Mjothvitnir.

Vigg şi Gandalf, Vindalf, Thrain,

Thekk şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,

Nyr şi Nyrath – spusu-v-am –

Regin şi Rathsvith – drept pomelnic.

Fili, Kili, Fundin, Nali,

Heptifili, Hanr, Sviur,

Frar, Hornbori, Fraeg şi Loni,

Aurvang, Jari, Eikinskjaldi.

Neamul piticilor din spiţa lui

Dvalin pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;

Lăsară stânci şi prin haturi ude

Casă-şi aflară în câmpuri de nisip.

Erau acolo Draupnir şi Dolgthrasir,

Hor, Haugspori, Hlevang, Gloin,

Dori, Ori, Duf, Andvari,

Skirfir, Virfir, Skafith, Ai.

Alf şi Yngvi, Eikinskjaldi,

Fjalar şi Frosti, Fith şi Ginnar;

Fie ştiută-n veci povestea,

Străbunii lui Lofar toţi pomeniţi.

Apoi din spiţă trei ieşiră,

Din casa zeilor, tari şi mari;

Doi fără soartă pe câmp aflară,

Ask şi Embla, goi de snagă.

Nu tu suflet, nu tu simţire,

Cald or mişcare, nici  înfăţişare;

Suflet dă Othin, simţ dă Honir,

Cald dă Lothur şi înfăţişare.

Un arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,

Măreţ stropit cu dalbă apă;

De-acolo cade roua-n albii,

Tot verde  cetinind fântâna lui Urth.

Fecioarele preaînţelepte

Trei din locaş sub arbor coboară ,

Urth e una, Verthandi alta,

Codrului răsăriră, a treia Skuld,

Legi dau de-acolo, împart viaţă

Fiilor oamenilor şi le dau sorţi.

Război ţin minte, primul pe lume,

Când zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig

Şi în al lui Hor dom i-au pus foc,

De trei ori arzând, de trei ori renăscând,

Iară şi iar şi încă trăieşte.

O botezară Heith întru casele lor

Magic scrutătoare vrăciţă,

Minţi fermeca de vraja-i gonite,

Bucuria femeilor rele.

De oaste lancea Othin svârle

Şi-ncepe războiul dintâi lumii;

Căzut e zidul preajmă zeilor,

Bătut e câmpul de Wani răzbelnici.

Atunci se aşezară zeii la sfat

Dumnezeiesc în jilţurile lor,

Să afle cine aerul învenină,

Or a lui Oth mireasă giganţilor dă.

Foc de mânie Thor sare-n sus,

Arar stă auzind de-acestea,

Jurăminte călcate, rupt cuvânt şi pacte,

Insemne de vază ce-mpărtăşau.

Ştiu cornul lui Heimdall, ascunsul

Sub înalt preasfântul arbore;

Izvor ţâşneşte la semnul othincult

Val-d-ucişilor: vreţi şi mai mult?

Singur şezui când Cel Vechi mă văzu,

Spaima zeilor, şi mă privi în ochi:

„Ce vrei să afli? de ce eşti aici?

Othin, ştiu unde ţi-i ochiul ascuns.”

Ştiu unde-i ascuns ochiul lui Othin,

Adânc în fântâna lui Mimir vestită;

Mied din voia lui Othin  Mimir a supt

Dimineţile: vreţi să aflaţi mai mult?

Şiraguri am, inele de la-al Gazdei tată

Vorba-nţeleaptă-mi fu, gândul vrăjit;

......................................................

Am scrutat întru toate tărâmurile.

Peste tot văd Vakirii adunate,

Gata în şa spre rândurile zeilor;

Skuld  poartă scutul, Skogul o urmează,

Guth, Hild, Gondul şi Geirskogul.

Fecioarele lui Herjan vă pomenii,

Valkirii gata a călări peste glii.

Văzui lui Baldr, zeu sângerând,

Fiu lui Othin, soarta toarsă:

Vestit şi mândru în nalte câmpuri,

Crescut  din plin vâscul şedea.

Din ram părelnic zvelt şi drăgălaş

Săgeată se făcu s-o zvârle Hoth;

Dar fratele lui Baldr curând se născu,

O noapte vârsta, cu-al lui Othin fiu luptă.

Nu-şi spălă mâini, nu-şi pieptănă păr,

Pân’ pe duşmanul lui Baldr nu-l nimici.

Dar în Fensalir Frigg plânse tumult

Întru Valhall: vreţi să aflaţi mai mult?

Unul văzui prin uzii codri,

Drag răului, semen lui Loki;

Îi stă Sigyn alături, făr’ exult

De dragul lui: vreţi să aflaţi mai mult?

Din răsărit prin văi d-otravă curge

Cu săbii şi pumnale râul Slith.

.............................................

............................................

La miazănoapte dom în Nithavellir

De aur răsare neamului lui Sindri;

Şi-n Okolnir altul sălăşluia

Und’ uriaş Brimir dom de bere şi-avea.

Un dom văzui, de soare depărtat,

Pe Nastrond, către miazănoapte,

Venin picură pe horn în jos

Şerpii vânturându-se pe ziduri.

Văzui bălăcind râuri de răuri

Inşi trădători şi şi ucigaşi,

Răufăcători cu neveste de oameni;

Nithhogg sânge d-ucişi bând hult,

Lupul te sfâşia; vreţi să aflaţi mai mult?

Bătrâna uriaşă sta-n Fiercodru,

La rărăsrit, aducând clanul lui Fenrir;

Dintre ei în chip de căpcăun unul

Avea să fure soarele de pe cer.

Se satură cu carnea  hoitului,

Înroşeşte casa zeilor în sânge;

Soarele-i beznă, în vară se-ncrunt’

Furtunile: vreţi să aflaţi mai mult?

Pe-un deal şedea, bătându-şi harpa,

Eggther cel vesel, giganţilor paznic;

Arătos şi roşu Fjalar şedea,

Cocoş cucurigându-i deasupra-n colivie.

Apoi le cântă zeilor Gollinkambi,

El trezeşte eroii din domul lui Othin;

Iar sub pămînt mai crăunea altă

Pasăre ruginie la gratiile Iadului.

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Lupte-se fraţii, doboare-se,

Fii din surori păteze rudenii;

.......................................

.......................................

Greu e pe lume, vast curvişag,

Topor-timp, sabie-timp, scuturi frânte,

Vânt-timp, lup-timp, curând lumea cade;

Nicicând nu s-or mai cruţa oamenii.

Repezi se mişcă fiii lui Mim, soarta

Se-aude în gama lui Gjallarhorn;

Heimdall zice tare, sus e cornul,

Frică tremură toţi pe căi de iad.

Tremură, se cutremură Yggdrasil

Din vechi limburi, se desface;

Othin ia seama la capul lui Mim,

Dar ruda lui Surt curând l-o ucide.

Cum o duc zeii? cum o duc elfii?

Jotunheim tot geme, zeii-s la sfat;

Piticii ţipă la uşi catapult’,

Meşteri pietrari: vreţi să aflaţi mai mult?

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Hrym vine din răsărit cu scutul sus;

De mânioşi se strânge şarpele;

Se-nvârte pe unde, iar vulturul roş

Ciugule stârvuri ţipând; Naglfar e dus.

Vine pe mare din nord o corabie

Cu lume din Hel, la cârmă stă Loki;

După lup urmează oameni sălbatici,

Iar cu  ei merge fratele lui Byleist.

Surt vine din sud cu jalea armelor,

Soarele zeilor lucit-a din sabia-i;

Fărmate stânci, gigante scufundânde,

Mort cârd spre Hel, cerul răscruce.

Acum soseşte-n Hlin înc-un rănit

Când Othin tocmai se luptă cu lupul,

Iar ucigaşul lui Beli cată pe Surt,

Spre a se spulbera bucuria lui Frigg.

Apoi vine fiul lui Sigfather,

Vithar, la luptă cu lupul în spume;

Şi-nfige sabia-n fiu de uriaş

Până la inimă: tată răzbunat.

Vine încoace fiul lui Hlothyn,

Şarpele cască spre cerul de sus;

.......................................

Contra şarpelui merge fiul lui Othin.

Furios bate paznicul pământului,

Toţi bărbaţii de pe acasă plece;

Nouă paşi întâmplă fiul lui Fjorgyn

Şi, ucis de şarpe, neînfricat zace.

Negru soare, pământ mării înec,

Stele de foc din cer se-nvârtejesc,

Crunt creşte boarea şi flama de viaţă,

Pân’ focul păşeşte şi peste cer.

Acum Garm urlă la Gnipahellir,

Cătuşe sar şi lupul fuge liber;

Ştiu multe şi mai mult pot vedea

Din soarta zeilor războinici.

Acum văd pământul din nou

Creşte verde tot din unde iar;

Cascade cad şi vultur zboară

Şi prinde peşte pe sub stânci.

Zeii din Ithavoll se strâng preună,

Vorbesc de încercuitorul terrei,

În minte cheamă  trecutul măreţ,

Vechi rune-ale Domnului Zeilor.

În rară frumuseţe iară

Table de aur se nalţă din iarbă,

Ce zeii le-avură în zile duse,

............................

Nesemănate câmpuri dau rod copt,

De bine-s boli, iar Baldr se întoarce;

Baldr şi Hoth în al lui Hropt dom-lupt’,

Şi tarii zei:vreţi să aflaţi mai mult?

Ca soarele mai drag văd domul

Cu aur coperit, pe Gimle stând;

Domnii dreptăţii locuiască-l

Şi fericire-n veci să aibă.

Suie să ţină întreaga putere

Atotputernic domn stăpân a toate

........................................

........................................

Din jos balaur negru se iveşte,

Nithogg zburând din Nithafjoll;

Trupuri de oameni duce pe aripi

Şarpele: dar acum şi eu apun.

                                                         Versiune de Gerge Anca

Dimitrie  Grama

M-AM DUS LA PROCES CU MARI SPERANȚE  

M-am dus la proces cu mari speranțe.  

Judecătorii îmi fuseseră  

frați de arme.  

Ne-am salvat reciproc viața,  

sau mai bine zis:  

eu le-am salvat de multe ori viața  

fiind cel mai bun ostaș.  

Și de câte ori nu mi-au  

mulțumit atunci în noroi,  

în tranșee!  

Acum, după aproape două ore  

în care se pare că nici nu m-au recunoscut,  

Frații mei de arme  

m-au pus în lanțuri.  

Temporar, doar temporar...  

Mâine dimineață voi fi executat.  

Viorel Roman

BREXIT / se retirer pour mieux sauter dintr-o perspetiva istorica milenara, incepe cu retragerea legiunilor romane din Britania si cu revenirea normanzilor, Wilhelm Cuceritorul. Dupa Marea Schisma (ortodocsi-catolici) si Revolutia papala se pun in Anglia bazele democratiei cu Magna Carta, parlamentarismului.

 

Dupa razboiul de o suta de ani cu Franta si Schisma Occidentala (catolici-protestanti) punctul culminant este ruperea de papalitate, de Roma, sub Henry al VIII-lea, care devine asfel „rege si preot“ (dupa Vechiul Testament), sef al Regatului si Bisericii Anglicane. Primul Brexit.

Dupa victoria impotriva Armadei spaniole, Londra profita din plin atat de Razboiul de 30 de ani dintre catolici si protestanti, care dinamiteaza Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, cat si de Revolutia Franceza fara Dumnezeu, dupa care urmeaza o „era de aur“, de succese imperiale. 

In razboaiele cu Europa Centrala, romano-catolica, protestantii, anglicanii, anglo-americanii mereu in alianta cu ruso-pravoslavnicii ii inving pe Napoleon, si in doua razboaie mondiale, pe Kaiser-ul Wilhelm al II-lea, Führer-ul Adolf Hitler si desfiinteaza Imperiul German II si III. 

Dupa razboaiele mondiale Europa Centrala, romano-catolica (Sfantul Imperiu Roman de Natiune German) se reface repede si se extinde apoi pasnic pe aproape tot continentul cu Piata Comuna / UE, la care si Marea Britanie, cu toate ca e o putere maritima, adera sovaielnic in anul 1973.

In anul 2016 Marea Britanie conservatoare decide printr-un referendum sa paraseasca Europa/ EU. Civilizatia protestanta, anglicana, comerciala, maritima, insulara este intr-adevar inca incompatibila cu cea romano-catolica, agricola, militara, mestesugareasca, continentala. Al doilea Brexit. 

In jumatatea de secol de apartenenta la Europa/UE, urmare a victoriilor impotriva lui Napoleon, Wilhelm II si Hitler, UK are un statut privilegiat, beneficiaza de 100 miliarde euro suplimentar. In tratativele bilaterale de iesiere din UE, ar urma sa plateasca 50 miliarde euro la Bruxelles. 

Boris Johnson, noul premier, pe linia presedintelui Donald Trump, nici nu vrea sa auda de tratativele cu UE din ultimi trei ani, de aceea este de asteptat ca la 31 octombrie 2019, Marea Britanie sa iese din UE fara un contract bilatera. No-deal Brexit.

Boris Johnson promite o nou „era de aur“. Asta se intampla in secolee trecute cand aliatii protestanti si ortodocsi trasformau Europa catolica, in praf si pulbere, ceea ce azi e foarte putin probabil. Mai degraba, ca dupa Brexit-ul lui Henry al VIII-lea, are loc o reorientare in lumea tot mai globalizata. Se retirer pour mieux sauter.

Timisoara la 29 iulie 2019

http://www.gandaculdecolorado.com/napoleon-hitler-merkel/

https://www.academia.edu/27240323/Deus_ex_machina_-Brexit

https://www.academia.edu/39907696/BREXIT_Boris_Johnson_premier

https://www.academia.edu/39745090/BREXIT_Boris_Johnson

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=17944

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf 

https://www.academia.edu/30219891/Nationalism_sau_internationalism

https://www.asiiromani.com/romania-2017-si-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/

Elena Armenescu

Am practicat medicina şi in Caracal, poate mama Alexandrei mi-a fost pacienta... Mă gândesc cu mare mâhnire şi revoltă la sufletul fetei - aflat acum, prea devreme printre îngeri, si la inima zdrobita a mamei care nu are nici măcar trupul să-l îngroape ... S-a intrerupt un minunat lanţ al vieţii! VIATA părintilor este si ea lipsita de sens...Nu vor avea cui sa facă nunta, si nici nepoţi de crescut! Si toate acestea din cauza ignorantei si coruptiei in toate sistemele, în primul ränd politice.
Treziţi--vă oameni buni din amorţire, afirmati-vă prezenta si vointa, ieşiti din:

Somnul social

Lumea îşi doarme somnul social
Smecherii urcă scara pierzaniei
Travestindu-se în conducători,
Păstorii cei răi, care duc turma
Spre ape otrăvite...

Toate acestea poate trebuie să se întâmple ,
Să simtă omenirea junghiul în tâmple,

Să vadă,
Cum unul câte unul încep să cadă,
( doar suntem in Apocalipsă...)
In acea gravă, acută lipsă
De moralitate, omenie şi adevarată credinţă.
..............................
Dumnezeu sa-i odihnească sufletul Alexandrei în lumina Sa veşnică!

 
Maria Timuc

Cum se face că domiciliul a devenit mai sfânt decât viața unui om?

În cazul Alexandrei Măceșanu este halucinant și șocant câtă lipsă de rațiune, câtă inconștiență a fost din partea celor care puteau s-o salveze. La fel de iraționali și de inconștienți precum criminalul au fost cei ce o puteau apăra, căci este posibil ca lor să le fi fost frică să încalce legea omenească...

Am auzit nu știu ce avocat la televizor, spunând că trebuiau îndeplinite procedurile, că telefonul Alexandrei nu era ”probă”. Păi, dacă ai nevoie de avize ca să intervii când o fată sună și spune ”am fost răpită, violată, sechestrată și bătută” înseamnă că legile omenești sunt puse mai presus decât legea vieții și asta este strigător la cer. Dacă stai să verifici și să vezi dacă fata care a sunat e chiar acea fată, de parcă ar fi contat cine era fata sau dacă-i reală, ea poate fi ucisă și violată fără probleme. Dacă domiciliul este mai sfânt decât viața, atunci suntem în eroare totală. Cum să iei aprobare de intervenție când o fetiță sună disperată după ajutor? Unde ți-e rațiunea umană, unde ți-e sufletul când te gândești că un copil este în pericol?

Oamenii aceștia au respectat legea omenească, fiind într-o stare de inconștiență la fel de neagră ca cea a criminalului, și au încălcat legea divină a vieții. O asemenea alegere vine numai dintr-o stare de inconștiență, care sesizează că există în conștiința colectivă grave abateri de la adevăr, de la rațiune și de la iubire, că violul, sechestrarea și răpirea sunt tratate ca fenomene firești, că - în mod obișnuit - autoritățile intervin ”cu legea omenească în mână” în aceste cazuri. De aceea, este de așteptat să apară un val de victime ale violurilor, ale răpirii, ale violenței, inclusiv domestice, care să dezvăluie că nu le-a apărat nimeni și au suferit în tăcere. 

Toate cazurile grave din spațiul public sunt semnale sigure ale unei tulburări masive în conștiință, care demască inconștiența, rațiunea bolnăvicioasă și greșelile grave, care aduc suferință oamenilor. Victimele care tac acum sunt cu miile. Acesta este mesajul dramatic pe care îl aduce în atenție moartea acestor fetițe.

Să ne amintim câte femei sunt ucise de soți, că și acolo domiciliul este sfânt. Să ne intre în cap: numai viața este sfântă și ea trebuie apărată grație conștienței, a gândirii raționale, a nevoii sufletului de a iubi viața altuia ca pe propria viață.. Iubirea pentru viață mobilizează automat conștiința să intervină pentru a o apăra chiar și încălcând toate legile omenești. Deficiența de rațiune și de suflet este, așadar, cauza spirituală a tragediei de la Caracal, de vreme ce s-a ajuns la pierderea vieții unui copil care a strigat disperat după ajutor, iar cei ce puteau să salveze copilul ...au respectat cu strictețe procedurile omenești. Asta este halucinant, șocant și, repet, dezvăluie că numărul victimelor, nu doar provenite de la acest criminal, ci de la mulți alții, a celor pe care nu le-a apărat nimeni de-a lungul anilor, s-ar putea să fie uriaș...Căci nimic nu este în manifestare la acest nivel de gravitate fără să sesizeze că...buba este mai mare și că, în general, punem legile omenești deasupra legii divine a vieții, iar erorile cauzate de această inversare inconștientă s-ar putea să fie...cu miile.

Ce vreau să spun este că un om care gândește și raționează, acționează imediat pentru a apăra viața. Cât de bolnavi să fim dacă nu mai avem această chemare firească a sufletului și această gândire normală, când mai presus de viață punem siguranța noastră și ne acoperim cu pălăria legilor omenești?

Dacă cineva se îneacă, sari imediat să-l salvezi. Dacă ia foc casa, te repezi să stingi. Să salvezi oamenii înainte de orice. Violul, sechestrarea, răpirea, agresivitatea sunt la fel ca apa și ca focul: intervii imediat, nu aștepți avize, aprobări etc...căci, iată, cu aprobarea în brațe, viața a fost pierdută...

Notă:
Vă rog să observați că nu pun problema din punct de vedere politic, ci din punct de vedere al conștiinței și al sufletului omenesc. Atenție, căci adesea politizăm și ne îndepărtăm de problemă, iar problema ține de faptul că legile omenești trebuie să apere viața, în primul rând, nu domiciliul, nu drepturile de altă natură... Frica de legea omenească a fost aici mai puternică decât impulsul de a salva viața unui copil? Pana si lentoarea cu care s-a actionat pare să fi fost cauzata de aceeasi frică...Gândiți-vă la asta.

Lora Levitchi

UNIREA

Cam asta trebuie si pentru Romania la ora actuala. Mai multe minti intelepte sa se puna impreuna si sa ne recastigam tara si identitatea nationala.

Sistemul romanesc a demonstrat inca o data, ultima data prin moartea crunta a fetitelor din Caracal ca este in colaps.

Abuz dupa abuz, frauda dupa frauda, incompetenta dupa incompetenta facute de diferite institutii ale statului din domeniile strategice: de sanatate, de invatamant, de justitie, de dezvoltare, de aparare nationala au dovedit ca sunt incapabile in a~si face treaba spre folosul romanului de rand.

Penalii si infractorii au impanzit ca o caracatitza toate domeniile promovand nepotismul, prostia, indolenta si nepasarea!

Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, C~tin Brancoveanu, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Nicolae Iorga nu si~ar fi dorit ca Romania anului 2019 sa ajunga asa!!!

Celor care inca le place sa se minta si sa ne minta frumos este timpul sa recunoasca ca sunt incapabili in a~si face meseria pe functiile pe care sunt. Acum vorbesc fara coloratura politica caci toti sunt o apa si un pamant.

Copii si adulti au murit nevinovati in 1989 fiind luati drept carne de tun intr~o lovitura pregatita de stat.
De aproape 30 de ani toti cei ce s~au perindat in functii de conducere la nivel de guvern ori la nivel local au actionat iresponsabil si inconstient, doar spre folos personal, vanzand si delapidand practic Romania pe bucati.

In prezent NU mai avem infrastructura, economie, industrie, agricultura, cultura.

Am devenit tara de tranzit si cumva privita ca si loc de depozitare a gunoaielor din Europa ori loc de exploatare a resurselor naturale ce le mai avem pentru alte tari.

Sunt atatia romani de calitate in interiorul tarii si in afara ei care insa sunt marginalizati, ignorati, unii trecuti la pensie, altii fortati sa isi paraseasca tara. Sunt cu stiinta minimizati ori facuti disparuti pentru ca penalii, coruptii, miseii, panaramele, curvele sa joace pe mese, sa fie "persoane publice" si "vedete"!

Nu este admisibil sa bagi in inchisoare de ochii lumii ceva capi politici dar sa nu le confisti averile grosolane pana la al 7~lea neam iar restul sa continue sa ne topaie liber in fata ochilor cu aceiasi nesimtire si aroganta pe care toti o cunoastem.

Din confiscarea averilor acestor indivizi si individe obscure ce au ocupat si ocupa functii de conducere in Romania se poate reconstrui tara noastra. Se pot construi autostrazi, de pot reface constructiile de fabrici, uzine, combinate siderurgice, se poate repune pe picioare agricultura, se pot scoate din bezna si saracie satele si orasele lasate in paragina. Se pot face atat de multe lucruri si tinerii romani de calitate isi doresc o Romanie asa cum stramosii lor au luptat ca sa fie.

Coruptia adanca la nivel de cancer de stadiul terminal este problema numarul 1 in Romania si asta inevitabil cand nu se mai produce dpdv manufacturier mai nimic in Romania, duce la saracie lucie.
Divizarea, fragmentarea, instigarea unul impotriva celuilalt: punerea in matrice distincte a romanilor de peste Prut, de dupa Prut; intre minoritati; intre diferite nationalitati ( conflictul etern unguri romani desi ungurii si romanii au trait la fel si cu alte natii foarte bine impreuna); intre romani din interiorul Romaniei si romani din Diaspora, este doar o actiune malefica programata pentru a ne dezbina ca popor si in final a se alege praful si pulberea de noi.
Ne mor copiii, daca nu ucisi de psihopati, ucisi de lipsa de posibilitati ca acestia sa se realizeze in Romania, chiar daca ar dori nu mai au unde munci: fabricile, uzinele sunt inexistente curent in Romania.
Ne mor batranii ce au dus greul in comunism, luati in batjocura de sistem prin pensii de mizerie, ori uitati uneori pana si de proprii copii caci acestia s~au risipit care incotr~o in lume si isi rup oasele muncind pentru alte natii mai destepte care stiu sa ne stoarca ca resurse intelectuale ori fizicesti, de rupt oasele in munci calificate ori necalificate.
Cel putin un membru de familie este curent in strainatate in majoritatea familiilor romane si cum pot, trimit bani acasa.
Oameni buni, trebuie sa ne UNIM si apoi bunul D~zeu va face cale unde pare ca nu mai este cale.
Oameni buni, trebuie sa punem harta Romaniei in fata si sa gandim asezat si intelept asa cum ar fi gandit Cuza, Tepes, Mihai Viteazu, Kogalniceanu, Iorga, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Stefan cel Mare, stramosii nostrii.
Romani inca ne mai putem salva tara si viitorul copiilor nostrii!
Inca mai putem sa ne reconstruim tara!
Asa sa ne ajute D~zeu!

Mos Nelutzu G

Vizita
De mult ar fi trebuit să-mi fac o vizită.
Ştiu, m-am înstrăinat de mine.
Nu mai ştiu ce mai fac, cum o mai duc.
Nu e bine. Trebuie să-mi fac o vizită.
Cât de curând, cât de curând, cât de curând.

Iată-mă în faţa uşii smerit, cu un crin.
Ştiu, soneria de mult e stricată. Bat.
Târziu, un ochi iscoditor cercetează
Prin crăpătura vechii uşi nevopsită.
Vreau să intru, e doar la mine acasă,
Împing hotărât piciorul pus în prag ce se opune.
Iz călduţ de bătrâneţuri stătute încearcă
Să mă abată, să mă prevină…Aşa voi fi lăsat?!
Bătrânul Joyce cu faţa în covor, inert
Cu The Dead adânc încrustat pe ceafă.
Veioza aprinsă a ros din manuscrise
Şi orice boare ridică litere pe cerul încăperii.
Jaluzelele grele atârnă de raze
Ce par a fi ale unui soare agonic…

Hei, bătrâne, tot aici, aşa de târziu?
Bătrânul pendul a răspuns cu răguşit tăcut
Cu limba inertă, atârnând spre pământ.

Nicolae Grigore Marasanu

Triptic

1.
Ultimii pleca-vor păstorii

Goi până-n brâu,
vânjoşii păstori se-ntrec la tunsul caprelor.

La tunsul de-anţărţ,
bărbaţii fostu-ne-au chemaţi
cu ordine pentru front.

Nu s-au întors.

Nici veşti de la ei n-au venit.

Acum au primit ordin să plece feciorii.

Dacă nici ei nu se întorc,
ultimii pleca-vor păstorii
şi satele rămâne-vor pustii.

Singure păstori-vom caprele.

Singure,
fără bărbaţi să ne iubească.

2.
Trecut-au trei toamne

Trecut-au trei toamne.

Bărbaţii tot nu s-au întors,
să ne iubească.

Nici feciorii -
să tocmească de nunţi.

Nici păstorii -
să se-ntreacă la tunsul caprelor.

Lăstare în negre odăjdii -
inimile ne-au ofilit.

Nu mai avem iarbă pentru turme!

Râde pustia.

Migra-vom în sus,
spre catapetesme!

3.
Insomnii

Seara, îi găseam aruncaţi la maluri
ca pe înecaţii de trei zile.

Noi veneam cu zimbrii înjugaţi la grijanie
şi le trăgeam leşurile din mare.

Catargele se înfigeau în nori
şi o noapte ploua cu sânge peste cabestane.

Dimineaţa,
întâiul pe ţărm găseam pânzele roşii.

Ce corăbii!

Ce insomnii !

Flori Bălănescu

 

unde ne despărțim

înțelesul dispare odată cu fluturele spulberat
de suflul mortal al tehnologiei, pe autostradă

pășesc pe sensuri ca pe umbrele copacilor
culeg sufletul pulverizat, întoarcere netrucată
în substanța Lui
într-o zi voi aduna toată harta în palma stângă
cu mâna dreaptă o voi închina către răsărit
„căci țărână ești și în țărână te vei întoarce”

(omul n-a obosit Cuvântul să-L întineze
să-L arunce necurățiilor și pe acelea
cu mărgăritarele să le asemuiască)

totuși muzica din zbaterea unor aripioare
la ora amiezii nu poate fi prinsă în insectar
nici urmele plictiselii pe care uneori le lăsăm
în hârtia lichidă a monitorului

tornada tehnologică aspiră și transformă
ce a rămas, o poezie totală derulată pe
un ecran imens, de pildă pe bolta adâncă a
nopții de iulie te-ar stinge pe loc numai să-și
alimenteze irizările

(El vede fără încetare că Lumina e bună
fără încetare o desparte de întuneric)

Salvina Pasca

Vara de-acum

Vara cea de altădată
a simțit că-i demodată
și , spre a nu fi uitată,
se făcu vară-ciudată.

De capricioasă ce-i
azi,aruncă-n noi scântei,
mâine,cu comprese reci,
ne așteaptă pe poteci.

De începe a ploua,
uită Dumnezeu de ea;
pâraiele-nfuriate
potopesc orașe,sate.

Arșița,când se așază,
tot pământul săgetează;
se usucă pe picioare
orice plantă roditoare.

Vara asta de acum
toarnă peste toate fum,
năruiește ce-ntâlnește
și se poartă cam câinește.

Ioan Miclău Gepianu 

ENDURANCE

ENDURANCE

(The ghost ship)

Weddell Sea, Weddell Sea,

Can you tell the older story

And remember Polar nights,

When it-s run the tragic glory?

Weddell Sea, Weddell Sea,

Why you between icebergs wall,

Crashed beauty Endurance?

In a winter night at Pole!

Dark, with minus fifty-cool,

Hell of Pole Magnetic Storm,

There Frank Hurley brave man,

The hero of Glebe born,

Took with camera al story:

Endurance, Endurance,

The tall ship and the gost ship,

You are glory, remembrance!

Weddell Sea, Weddell Sea,

There was taller iceberg blocks,

As a ghost of Antartica,

The wind blow terible knots!

Frozen Sea, white crystaline,

Of Ice Age genealogy,

Whishper wind, eternal snow,

Unafected by grief or by death-s theory,

Eternal you hungry Sea,

Endurance-s ghost will carry,

Over your face terrible,

Through snow, ice, storm, dark nightmare!

Doina Boriceanu

PUTEAM SĂ FIU

puteam să fiu țărâna dintre veacuri

suspinul unui sclav zdobit de cnut

puteam să fiu superbă perla neagră

și să împodobesc un gât de lebădă.

puteam să fiu o cruce de mormânt

pe unde răsuflă duh de sfânt

țărâna ce înăbușă tristele oase

și visul neîntrupat de vesele actrițe

și vreun savant puteam să  fiu

sau șef de gară fără-ntors, cu roș chipiu.

dar câte nu-mi stăteau la îndemână,

când El m-a potrivit din searbădă țărână!

ce să înșir ba una, ba alta...

sigur nu mi-am ales eu soarta,

iar de-o fi să-mi spun cuvânt,

ei,bine, îmi place, Doamne, de ce sunt!

îmi plac ghetele-mi de foc atroce,

visele-mi zburdate prin ceasuri năuce,

îmi plac exasperant copacii și gonesc păduri

urlând cu frații-mi lupi, cu mine grijulii.

pe lângă soare am trecut ca un ales,

m-ai ars în lacrimi, Doamne, mai ades,

și mi-ai dat voie să mă rog adânc,

și-mi port rugăciune fără să o sting.

și astăzi traversez podișca...

dincolo-i moara-mi, vioara-Ți, mâna

ce mi-a șters sub zâmbet gravă clipa

ce-mi lega doar triste suferinde tristele,

ce m-a-nvățat să-ntind necuprinse aripele..

Teodor Dume‎

to

Forma morţii

ziua în care mor oamenii

are forma unei lacrimi

este cea mai scurtă

zi de pe pământ

vine dar

nu se ştie când

mâine poate fi o altă zi

în care

voi găsi răspunsul

şi o voi numi

după numele tatălui meu

încrustat pe marginea

ultimei lacrimi

dintr-o clipă numai a lui

Corina Dașoveanu

probabil
în carnea violoncelului
se ascund spații fragile de teamă,
dar ce muzicâ își arcuiește coapsa,
se întinde felin
printre firesc și adânc.

nocturnă în alb,
trupul lui o primește,
a lene cu lapte miroase pielea ei.
prin cămările sunetului,
această femeie,
undă de lună,
ninge
pentru acest bărbat
liniște.

Ioan Potolea

I AM

I am yet what I am începe un poem
si eu sunt aici si voi sunteti dincolo dar aici-ul meu e o valiză in mijlocul unei camere goale
dar aici-ul si acum-ul meu
au stranietatea
lui
acolo
și
atunci
pentru că deodată clădirile din jurul meu
sunt împinse către margini de un strigăt
I am strig I am si zidurile se retrag
in fața libertății mele

si peste aceste câmpii locuite de iarbă
și arțari luna sângelui meu mândră răsare
si dimineața vine cu ancore prin fumul oaselor mele
si înfrigurat când imi port rucsacul prin gări (si surâsul)
cu poeme scrise pe ziduri
și deodată
mă descopăr pe trotuarul celălalt
despărțit de mine

under the bridge
simt
că
aici
e acolo-ul meu visat
îndelung
iată
sunt un pod sub care viata unui
necunoscut
curge sunt o apă peste care
viața unui necunoscut trece
cu pași sunători muzicali

el e soarele meu apa mea podul meu
acoloatunciul

el face strada si luminile semafoarelor altfel
dă
o refracție ciudată
pete de culori semiotice
atât vezi
roșii galbene verzi
ca si cum ai privi orasul noaptea
printr-un parbriz zigurat de ploaie

trăiesc cu acest sentiment de timp difuz

Ion

Marin Beşcucă 

POEZIA DINTR-UN RESPIR

34 – REPORTAJ

... da, s-au fost nocturnele de poezie
ale Societății culturale „DOROHOI”
din Dumbrava Roșie, 188,
iar focul spiritual și-a-ntîns vâlvătaia peste tot
arealul DILIMANDJARO...
e drept că n-am avut decât hârtie și creion,
codul meu o,85378 nepermițându-mi
o bază materială pe măsura cerințelor de reportaj,
dar decât nimic...
am dat într-un respir de odihnă PENIȚA GÂNDITOARE
și am recurs la creion...
mă rog,
totul era pregătit,
manifestarea având acces pe acoperișul nopții,
Orologiul sosind călare pe miezul cam morocănos
la adresa propriilor neguri,
abonații au purces în arenă pe firul de alb-roș
și numidecât mi-am dat seama că toți murmurau versuri
din ÎNȘIR-TE MĂRȚIȘOR...
pentru o clipă am avut senzația că vor fi îmbrânceli
printre participanți,
dar un curcubeu, din nămiaz ieșit la pensie, cu alt cod!
a făcut împărțirea pe stânga-dreapta, stele și luceferi,
la galerie răspunzând de alocarea lui 112, chiar zorii-zori,
iar cântatul dinspre ziuă s-a acceptat cu jalbă judecătorească
pentru ora 6...!
mă rog,
alte organe de ordine n-au fost solicitate,
un procuror și câțiva polițiști purtau la vedere banderola abă,
dar ochiul meu de jurnalist nerevendicat de vreo asociațiune,
a observat cumitetul interministerial prin tufișuri...
Luna invoca LA STEAUA POLARĂ,
dar TITANIA a cerut să se respecte programarea pe cipuri,
ceea ce s-a și acceptat cu majoritate de țipurituri...
am văzut cu ochii mei și vă relatez cinstit,
cum nerăbdarea spectacolului era-n combustie internă,
dar dinspre Etna și Vezuviu răzbătea un acord de pace,
pe viu!
era un iz plutitor cu aromă din IUBIRE DE DUMNEZEU,
dar nu s-a acceptat nicio concesiune de ordin politic!
în deschidere, cu chitara ce încă purta murmure de Cholet,
a descins sub rampă, cine!?
GABRIELA – ÎMBLÂNZITOARAE DE ANIMATRONICI !
ce pot să vă spun este că povestea ei s-ar putea da-n public
undeva prin toamnă și la rugămintea lui Mărțișor nu vreau
să insist, dar rămâneți pe fază,
nici nu știți ce pierdeți!
poeticele s-au sticlit în unduirile timpului și au răzbătut peste aclamări dedicații către Prieteni dragi:
Gheorghe Pârlea, Mnerie Dumitru, Alexandru Nemoianu, Dumitru(Mitru) Branc, Mr Hoff, Cornel Paiu, Paulian Buicescu, Dorobanțul din Costișa Slatinei, George Pițulescu, Ian Anton, George Geantă, Ion Paraschivescu, Grigore Călin, Luci Wint, Daniel Luca, Aurelian Antal, Titus Ciprian Tomiuc, Nistor Tănăsescu, Neagu Vasile, Anastase Vintilă...
dintr-un grup de brocoli din grădina casei, care n-au apucat bilet și nici n-au abonament, se striga insistent să se dea pe șleau și numele neprietenilor,
dar Sisi a făcut de îndată ordine evitându-se vărsarea de sânge
și amprentarea participanților...
de reținut, pentru că stelele au fost extrem de gălăgioase, au
lovit cu colțurile-n faldurile nopții și au bisat mai la fiecare vers, numele de fete vor fi pomenite într-o manifestare viitoare pentru următoarea, pe care o vom comunica în timp util, biletele se vor pune în vânzare cu o zi înainte de spectacol,
la Secția pentru adulți...
așa să ne ajute DUMNEZEU!

pfu!
a consemnat,
Monstrul de pe DILIMANDJARO!

...

Doi Feți

> În pântecele unei mame erau doi copii. Unul l-a întrebat pe celălalt:
>
> - "Crezi în viaţă după naștere?". Celălalt a răspuns: - "De ce? Desigur! Trebuie să fie ceva după naștere. Poate că suntem aici să ne pregătim pentru ceea ce vom fi mai târziu."
> - "Prostii!", a spus primul. "Nu există viaţă după naștere. Ce fel de viaţă ar fi asta?"
>
> Al doilea  a spus:
> - "Nu ştiu, dar va fi mai multă lumină decât aici. Poate ne vom plimba cu picioarele şi vom mânca cu gura noastră. Poate că vom avea alte simţuri pe care nu le putem înţelege acum."
>
> Primul a răspuns:
> - "Asta e absurd. Mersul pe jos e imposibil. Şi să mâncăm cu gurile noastre? E ridicol! Cordonul ombilical ne alimentează cu hrană şi tot ce ne trebuie. Iar cordonul ombilical e atât de scurt, nu am putea pleca de aici. Deci, viața după naștere este exclusă, logic."
>
> Al doilea a insistat:
> - "Ei bine, totuși eu cred că este ceva şi poate că este diferit decât este aici. Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon fizic."
>
> Primul a răspuns: - " Prostii. Şi, mai mult, dacă există viaţă, atunci de ce nu s-a mai întors nimeni de acolo? Nașterea este sfârşitul vieţii, iar în după-naștere, nu există decât întuneric, linişte şi uitare. Nu ne duce nicăieri."
>
> - "Ei bine, nu ştiu," a spus al doilea, "Dar cu siguranţă ne vom întâlni cu Mama şi ea va avea grijă de noi."
>
> Primul a răspuns: - "Mama? Tu chiar crezi în Mama? Asta e de râs. Ai văzut-o vreodată? Dacă Mama există, atunci unde este ea acum?"
>
> Al doilea a spus: - "Ea este peste tot în jurul nostru. Suntem înconjuraţi de ea. Noi suntem de la ea. Fără ea, lumea asta nu ar fi şi nu ar fi putut exista."
>
> A spus primul: - "Pai nu o vad, deci este logic că nu există."
>
> Dar al doilea a răspuns: - "Uneori, când eşti în tăcere şi te concentrezi şi asculţi, îi poţi percepe prezenţa, şi îi poţi auzi vocea iubitoare, venind de sus."
>
> (Remarcabilă strădania  autorului de a oferi o explicație a conceptului de Dumnezeu)