ÎNTRU DODIE

George Anca – Păstorel Teodoreanu – Alexandra Măceșeanu – Vișan Dragoș – Liliana Popa – Gheorghe Azap – Fernando Castilho Cintra -Ruxandra Petrinca – Oana Ursache – Sterie Ciumetti – Mihai Ștefan

George Anca

ÎNTRU DODIE

                                                         Lui Iarman Poppart

         Cine plăteşte artiştii? Cinci morţi. Melhores momentos. Oedip invadează platoul, aruncarea cărţilor în prăpastie, Şoimii Pâncota bătând UTA. Nu-mi spune, că te cred, chestia cu cărţile. Zi-mi poeţi care pot fi citiţi. Avântul Prăbuşirea. P'exil întors verso. Formaţii nihiliste. O mediocrtitate atât de mediocră. Crivoi bate. Du-te înapoi în Silva. Îşi fac toate drumurile, ca să nu se izbească unul de altul. Lumini şi decor. Regizor.

         Mă duc mereu la muzeu - mi-a zis doctorul să nu consum – nici nu beau, nici nu fumez. Mă duc la Cinema Central, nici acolo nu consum. Câinele a luat-o la dreapta, ursul îl tot cheamă să se joace cu el, îl înhaţă, urlu răgete preistorice, se uită dihania la mine. L-au vindecat cu antibiotice de ultimă generaţie.

         S-o fi regăsit, din singurătate, în literatura mea nebăgată în seamă de cercuri. Şcoală absconsă. Reminiscenţă studenţească. Încâlcire de context. Scoaterea din Couva, Tinidad Pupincari. Glosolalie făţişă. Omorâţi toţi japonezii, Diooyu Senkaku.

                   corolele scrumite-n zări de cunii

                   denunţă crimele cremaţiunii

         Caleaşcă numai roţi de sunet printre audiţiile bulimiei diabetice. Cei care consumă carne de porc au un misros deranjant. Haraam. Ai picta cataracte, ploi de noapte, ba în picturi ruseşti p'Oltchim. Umor, templier, „dialoguri rapizi”, „nivele egale de cruzime”, parandărăt baban, cum îi dispare rânjetul la arătarea unei hârtii.

         Moon River. Recitări franceze.Grădinile lui Aurel Stroe. Cortina aia parcă e o vomă de câine. Plecați în marile puteri. Sunteți noaptea minții. Nu ieșeam nici în pijama, pe-a impudoarei. Își scade singur cota inexistentă. I se ține minte insignifianța-tribulanța. O mai veni și Arman cu stick, de mă salvează pentru eternitate. Vine el Valeriu și ne rezolvăm. Mâine la Marius Nasta vedem de noduli, nici cancer, nici tbc, nici doctori zeloși.

         Barbut cu zaruri rotunde. Asasinarea României. Miza-mija, stăncuța-chivuța, ocupat-omidat, referendum-repetendum. Nepotul va fi încântat să se nască. Ad unus omnes. Asasinarea lui Nicolae Iorga. Koțka. Lasă scris, dar nu exist, fictus, word perfect, voce hiposexuală. Să nu-l lași mai sus de talpă că ți se urcă în cap. Chintesență de mizerii. Patru pseudonime, al cincilea nu se va vădi. Literatura e un sistem.

         Valeriu, te așteptăm exersând pași. Sunt un mahalagiu. Trei schimbări de viață, două fericiri nepot-critică-mariană, și femurul fracturat al bunicii. Plata operată. Literatura ca religie. Bătăi de pendulă, pîinea și bisturiul. De ce pdf și nu word. Reality show vs scripted reality. Turcus. Burlador.  Tablouri smulse de pe slaiuri. Everything is Brahman. Nu biserică, nu icoană, nu veveriță. Ceva figurativ și cu anecdotă. Plus x. Oi fi în scris, da-n viață, fii și tu mai (normal?) Îți dau cele două stick-uri, faci ce vrei cu ele.

         Gura tot o rană. Răspunzi amar, te miri de dureri. Spiritualitatea corporalității rănite. Fără bani, nu se uită nimeni la tine. Trembling bushes, prea realist. Rugasei pe Dumnezeu să-ți ajute să te lași de fumat și ți-ai rupt piciorul. Standing with Israel. Hegel: „Iehova al lor” (nu și al lui Iisus?) „în mintea lor iudaică”. Abdullah-Noica întru dodie. Costea c-o stea.

         Unde duce suferința, parilizia-ne înviată? Când te și terzești ceasuri, spaimă de mașini în treapăd. M-ai și-mi vînzol aparatele consol, dedicatoriu varum.  Jurnale în versuri – asta mi-e tot. Dare de seamă distrus și înapoi. Chiar neștiind nimic de noi vreodată, nepoate.

*

         Gatha. Grubum. Valul e Valeriu, marea ne așteaptă. N-o mai fuma bunica. Sport ceramic. Mozart și Beethoven la maxim, să acoperiți muzica de jos, bormașinile reabilitării, și ele. Nu mi-e de cine pleacă, dar de cine vine, pe dinapoi, involutiv, rapace, decapitant. Era plecat în Germania când i se juca piesa pe Calderon. Un actor, că nu joacă dacă nu dă mâna cu autorul. Sunteți lumina lui, el e lumina mea.

         Satya. Salt cuantic. Trecem peste durere. Învârtesc masa lungă pe parchet dintr-un bobârnac. Vedea secretara. Masa dansa la câte alt push. Trecusem la un raft a căuta. Ambarcații pe canal, în golf. Vedetă lungă, fosta masă, iar se rotea în larg, când s-a lăsat pe crac împinsă de curent, lent, mai repede, nu m-o fi văzut nimeni pornind masa. Uitasem de martoră.

         Murise Zarathustra, atragic. Yak perifrastic. Creiez, creez tău. Marea amiază. Sămânța răririi lumeștide țară frântă sub călcâi alergător. S-o liniști noua mamă. Visând cu tine, credeam cu mama transcendentă.  Călugării himalaieni pe natră. Subrepțiune. Taie tomi.

         Socotință. Rațiune. Venunft. Kant-Eminescu: apriori aievea – făptura subiectivă a sufletului nostru – lucrui în sine (an sich) – lucrul în sine însuși (Ding an sich) – nelucrurile eterne și infinite esistente pentru sine (timp și spațiu) – noțiuni uzurpate, precum noroc, soarte – subrept -  inteligență Verstand – contrariul Widerspiel – simplul intern der innere Siun – dacă și cât e un cuant sau nu – mintea pură Verstand – principiu Grundsatz – conceptus cosmicus – cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea transcendentală a lui Dumnezeu.

         Rațiunea pură, nesupusă vreunei îngrădiri, este Divinitatea însăși (Hegel, Das leben Jesu). Diavolul, într-o zi, mi-a spus: murit-a Dumnezeu: din milă pentru oameni a murit (Nietzsche-Tăușan).

         Samson netuns. A adus de două ori aparatul de ultrasunete, restul bicicleta și îndoiri. E vorbăreț, se uită și la tv, pledează pentru porumbei. Mă uit la mișcare, durerea nu mă interesează.

         Veronica naște primul copil, Valeria, în 23 aprilie 1866. Virginia Micle spune că Veronica are un copil de la Eminescu, născut mort. A luat arsenicul de la Smaranda Gârbea (Gheorghiu?)

         Aiureală (delirium, twadle, rigmarole, babble, moonshine, drivel, dating, dotage, thoughtlessness), pleaznă (whiplash), a vorbi în bobote (to talk through one's hat/neck, to talk at random, to talk wet), a bate câmpii (to talk wildly, to rave, to drift away from a subject), hodoronc-tronc (all of a sudden, quite/just out of the blue; for no reason at all; whitout rhyme or reason, drepping a brick), umblă mintea cu sorcova (to be out of one's senses/wits), iordane (to play the giddy goat), banc (quip, crank, wise crack, joke, anecdote), tâmpenii (clotted nonsenses), prostii (nonsense, rubbish, stuff and nonsense, moonshine, fiddles ticks, foolishness), prăpăstii (twaddle),fleoșc (flip-flap, smack, pop, bang).

         Tisbiu demisionă de la asigurări, caută altceva, creativ. Ar spăla vase, ar plimba câini, nu găsește. În Anglia, nu, că rămâne mama numai cu Tisbia, de-i zice egoist. Țigară electronică. N-am mai zis de canabis. Tot scrisul, dar compune și muzică pe negativ. Îmi înapoiază cartea cu Mathieu Ricard (de-i știe ilustrațiile dzonga ale Platei). Au mai luat o cățelușă de-o duc la dresaj. Ar face și el un curs. Și ce-ai ști să faci când ți-a murit fratele și tatăl s-a sinucis?

         Mathieu o fi rămas cartezian în buddhismul său, cât ta-su Jean i se dă bikshu. Valeriana. Prăpăd zile de supărare împușcare. Cât cu baie a visa curat, cald, frig, depresie, ah dialectica transcendentală. Tăvălug de somn cu toamne, act dodiesc, exprimare dodiescă.

         Nesomn, durere, lună plină. De unde mi se vede umbra? Senzație, copan de porc atârnat într-un cui. Mușchii să lucreze. Care mușchi? Se duce până la fereastră, îl culegem noi. Calc până-n pat cu pompa de mașină, comunistă. E mai scurt, leagă un sac de nisip să tragă de el. Lăsați picioarele să vină la mine. Să nu-l faci mai lung.

         La Fundații, lansată carte de Marx, erau și Bagdasar și Pandrea, legionarii s-au luat la bătaie cu adversarii, cei mai mulți, neutri, s-a evacuat sala. Nu eram marxist. Am făcut teoria cunoașterii și logica cu Traian Brăileanu, profesor de la Cernuți, stătea pe poziție politică, ministru în guvernul Antonescu, cu legiunea și Horia Sima. La 17 ani am cititi prolegomenele kantiene în traducerea lui Antoniade, am conspectat. Kant avea un valet care-l îmbrăca și-l dezbrăca. Am citit Vechiul Testament, m-am îngrozit, atât de sângeros. Cumpliți profeți, Isaia, Ieremia, mari poeți. Hristos foarte multe lucruri nu le-a făcut, doctrina lui l-a trădat. Nu Hristos, Pavel. Nu l-a cunoscut. Petru, da.

         Ta/tla zeița neîncăpută. Fir Vernunft. Bucurie critică. Deochiul lui Iahve citit de Nestor. L-ar fi dus Bebe la Târg, dar n-avea cu cine. Catastrofa catastrofei, pe cine a lăsa nelăsând. Amețeala tot văzutului clamoros idiotic resovietic. Părea-ni-s-ar un colocviu de marți cu efect și miercuri. Kant pe Descartes îl decartează dekantându-l.

         Ostașul necunoscut a încercat să creeze deranj. Nici cenușa. Ciomege rupte, umbrelă uscată. Într-o lume lipsită de spațiu și de timp, moartea nu există. Nu mai vorbiți așa tare că ne aud vecinii. România între popoarele-gunoaie ale lui Engels. Romanse. Libera la două scrise, lungă, scurtă, perisabile, scăpată scurta, mă realizam noapte, mai ce?

         De unde guignol pe scena Pesceana? Om mani pande (pende) hum. De noorderlingen. Bratu în sală, că apare Pomuț, nu mai apare. Îl primeam. Sărbătorim pe Coșbuc. Vizită patriotică la Viena. Întâmpin actrițele la ușă cu un bulz de brânză în mână. Se făcuse Coșbuc. Bratu, dispărut. Ies, ajung prin margini. În urma autobuzului, când să cobor, mă prinde un lanț, strig să stea, trag lanțul cu sculpturi de marmoră pictate imperial. Lanț nesfârșit, ăsta o pleca, încă nu, expoziție-istorie-avere, ce-o fi făcând azi la o oră, păcat de Coșbuc.

         Fire de grass. Golos Rosii. Papuci pupaci. Picioare rupte pe capete. Humana 1. Plecasem din piața luminată prin parcul obscur de nu se mai vedeau lumini evidente, doar vaste tăpșane anunțând prăpăstii și olande. Ce, cine, cecitate. Parcă nici nu mai ascultă mukabele. Velehrad. Paleativ. Creștini închipuind-se dumnezei în Iisus. Osteoporoză peste linia obișnuită la femeile de vârsta ei. O să fie fericit ce mamă are, dură, dacă altfel nu se poate. N-ai mâncat niciodată atâte mere, o cere gena Ceahlăului.

         Caderouse, exulpat de tăiere. Ex-ante. Vecinele cu pastilele de ce nu-i spusese? Se juca piesă nescrisă. La cine-or fi foile. Fără idee de subiect. Vocabularul mai sărac al lui Kant, apud Iahve. Electrosimulare în Alto Paradaiso de Goias.

PĂSTOREL

ZECE MEMBRI DE PARTID
(Păstorel Teodoreanu)

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

 Convorbirile Alexandrei cu cei de la 112

Marti, 30 Iulie 2019, ora 17:

Alexandru Cumpanasu, seful ONG-ului Coalitia Nationala pentru Modernizarea Romaniei, care este unchiul Alexandrei, una dintre victimele de la Caracal, a facut publice convorbirile avute de tanara cu operatorul 112.

Alexandra Macesanu a sunat de trei ori la 112. De fiecare data i se facea legatura cu Viorel Florescu, agent de politie. Raportul MAI arata ca acesta a avut o atitudine "refractara", neimplicandu-se in obtinerea de date pentru identificarea locatiei.

Alexandru Cumpanasu scrie, pe contul sau de Facebook, ca decizia de a publica stenogramele a fost luata de parintii fetei, "pentru a vedea intreaga tara putregaiul unui sistem criminal si curajul acestui copil incredibil".

"Dragi oameni care ati fost langa noi in ultimele zile pun aici stenogramele realizate de noi ale discutiilor avute de Alexandra cu nemernicii de la 112😪😪. A fost o decizie ffff grea care a apartinut exclusiv tatalui si mamei Alexandrei, cei care i-au dat viata acestui copi. A fost foarte foarte grea aceasta decizie pt o familie atat de discreta si normala😪.

SINGURUL motiv pt care familia hotaraste sa le faca publice este pentru a vedea intreaga tara putregaiul unui sistem criminal si curajul acestui copil incredibil. Vrem prin punerea lor aici doar DREPTATE si sa fie pedepsiti vinovatii iar pentru viitor niciun ticalos din statul roman sa nu mai UCIDA! Va rog in numele parintilor sa trateze toata lumea aceste conversatii cu decenta si respect. Tatal si mama Alexandrei INTERZIC oricarei persoane sau mass media sa difuzeze vocea Alexandrei!!!!", a notat Alexandru Cumpanasu pe reteaua sociala.

Iata cele trei convorbiri, asa cum au fost publicate de unchiul victimei:

"Apel I - 25/07/2019, ora: 11:05:08 a.m.
Op. 112 (1): Alo, 112, ce urgenta aveti? Alo?
A.M.: Buna ziua, vreau si eu in legatura cu politia!
Op. 112 (1): Ce s-a intamplat doamna, cum va numiti?
A.M.: Sunt domnisoara, am 15 ani, si ieri am fost sechestrata de catre un domn...
Op. 112 (1): Cum te cheama?
A.M.: Macesanu Alexandra, va rog veniti repede, nu stiu unde sunt....
Op. 112 (1): Cum adica nu stii unde esti? In ce localitate te afli?
A.M.: In Dobro ... Aaa.. In Caracal, m-a dus in Caracal, dar nu stiu unde exact...
Op. 112 (1) (ton ironic): Pai da-mi un punct de reper unde te afli in Caracal, cum crezi ca te gasim? ... Aloo?
A.M.: Da, stati, nu plecati va rog...
Op. 112 (1): Ai fost violata?
A.M.: (plangand) Da, am fost violata!
Op. 112 (1): Da, ramai la telefon, dar incearca sa-mi dai un punct de reper ca sa stim exact ce ... cum te putem gasi!
A.M.: A venit, a venit, a venit...Veniti repede, va rog!!! Se inchide apelul.
Op. 112 (1): Pai sa venim unde frate in Caracal... (zgomot de fundal)? Pai ce dracu sa-i fac ca e in Caracal, ca a rapit-o si a dus-o in Caracal, dar nu stie unde...si politia mea vorbeste... Da-i asociere...
Pe fundal se aude un alt operator: 11:06:57
Op. 112 (2): Unde esti in Caracal? Pai si acuma pe unde esti, te poti uita? Uita-te...uita-te ...
Op. 112 (2): Dar de unde il cunosti tu pe el? Ia spune-mi...
Op. 112 (1) catre politie: O sa va sune imediat colega, ca o avem la telefon pe alta statie, da? O sa va sune imediat colega ca incearca sa mai ia niste date! Este rapita, dusa in Caracal, violata....
Politist (1): Rapita?
Op. 112 (1): Da si incearca colega sa afle ce, pe unde s-ar afla ...
Politist (1): Aoleu..
Politist (1): Da, grabiti-va..
Op. 112 (1): Da, imediat, imediat va suna!

Apel II - 25/07/2019, ora 11:06:25 a.m.
Op. 112 (2): Alo, 112, ce urgenta aveti? Alo?
A.M.: Tot eu sunt!
Op. 112 (2): Unde esti in Caracal?

A.M.: Am trecut, cand am vazut prima data, m-a legat la ochi si eram pe langa dig, pe domn il cheama Popescu Lucian Gabriel..
Op. 112 (2): Pe langa dig, Popescu Lucian...pai si acuma pe unde esti? Te poti uita?
A.M.: Nu pot, sunt inchisa intr-o camera, vad decat o poarta..
Op. 112 (2): Ia uita-te, uita-te pe.... pai si da de unde il cunosti tu pe el? Ia spune-mi..
A.M.: Deci, sa va spun, ieri am iesit la ocazie ca sa ma duc pana-n oras, si dumnealui m-a luat la ocazie, a inchis masina si m-a inchis acolo, dupa aia a zis sa ma duca la el...
Op. 112 (2): Te-a luat la ocazie? Numarul la masina...mai tii minte ceva din numarul de la masina?
A.M.: Nu...
Op. 112 (2): Ce masina, ce culoare macar?
A.M.: Masina era gri si avea boturile turtite...
Op. 112 (2): Cu bot turtit?
A.M.: Da!
Op. 112 (2): Atata ai retinut tu, si acuma esti inchisa? Ai trecut pe langa dig?
A.M.: Da, atunci cand m-am uitat prima data, dar acum nu stiu, cred ca sunt in Bold sau ceva, nu stiu.
Op. 112 (2): Bun, ai telefonul la tine, da?
A.M.: Da, dar e la el! Eu acuma sun de pe alt numar...
Op. 112 (2): Nu conteaza, de unde ai tu numarul asta?
A.M.: Care numar?
Op. 112 (2): Asta de pe care ma suni. De unde?
A.M.: E telefonul lui, l-am gasit aici..
Op. 112 (2): Telefonul lui?
A.M.: Da!
Op. 112 (2): Este telefonul lui, da, bun. Ia ...
A.M.: Da doamna va rog trimiteti-mi pe cineva ca mi-e frica..
Op. 112 (2): Hai gata, stati putin, te cred, te-am inteles, stai putin la telefon daca tot poti ...
A.M.: (plangand in hohote) Mi-e frica, mi-e frica...
25/07/2019, ora 11:07:53 a.m. - apel preluat de catre politie.
Politist (1): Alo
Op. 112 (2): Alo, politia?
Politist (1): Alo, a trecut pe langa dig...
Op. 112 (2): A trecut pe langa dig din ce am inteles. De ieri e rapita, asta-i telefonul lui.
A.M.: Va rog, veniti cat mai repede...
Politist (1): Unde sa venim domnisoara? Ia spuneti-ne ...
A.M.: Poftim?
Politist (1): Unde, unde?
A.M.: Nu stiu exact, Am trecut pe langa dig, dar acum cred ca sunt in Bold, ca altundeva nu putea sa fie...
Politist (1): Unde, in? Unde sunteti?
A.M.: In Bold...
Politist (1): In Bold? Aaa... In judetul Olt?
A.M.: Da uitati, uitati, stati un pic... Am gasit o adresa, bld. Antonius Caracalla nr. 9, B1, D.A. ... (nu se intelege)
Politist (1): Acolo ramaneti! Ramaneti acolo. Antonius Caracalla nr. 9, da?
A.M.: Veniti repede ca mi-e frica, va rog, va rog!
Op. 112 (2): Continuati adresa asta, s-ar parea ca e bloc...
A.M.: Va rog veniti repede ca mi-e frica!...
Politist (1): Ce bloc este acolo? Ati spus ca e un bloc.
A.M.: Nu este bloc, este o casa, este o curte...
Politist (1): O casa, bun, ramaneti acolo sa vina un echipaj de politie, bine?
Op. 112 (2) (ironic vorbind): E inchisa ...
A.M.: Va rog veniti repede ca mi-e frica de el, m-a batut ...
Politist (1): (pe ton imperativ): Bine, bine, ramaneti acolo!
A.M.: Aici raman ca n-am cum sa ies, va rog veniti (strigat disperat)
Politist (1): Sunteti cu cineva? Sunteti singura? Cum ati ajuns?
A.M.: Nuuuu, sunt singura, sunt singura va rog...
Politist (1): Sunteti singura, am inteles, ramaneti acolo!
A.M.: (aproape plangand): Imi este frica...
Politistul prin statie: Alo, masina, Antonius Caracalla numarul 9, este o fata batuta si violata, da?
A.M.: (auzind conversatia, incepe sa planga) Va rog veniti repede ca mi-e frica, va rog!
Politist (1): Domnisoara inchideti telefonul, veti fi contactata si vine politia acolo, da?
A.M.: Va rog, veniti repede!
Politist (1) (sictirit): Da, bine, bine.
A.M.: Domnule, domnule, este o masina mare in curte ....
Politist (1) (ton ridicat): Bine, ramaneti la nr. 9 acolo, exact acolo!

Apel III - 25/07/2019, ora 11:12:36 a.m.
Op. 112 (1): Alo 112, ce urgenta aveti?
A.M.: (ton disperat) Doamna ati trimis pe cineva? Ca cred ca se intoarce si mi-e frica ca ma bate ...
Op. 112 (1): Da, ai vorbit cu politia, da?
A.M.: Da, cu dumneavoastra!
Op. 112 (1): Ce ti-a zis politia?
A.M.: Mi-a zis ca o sa trimita un echipaj, da va rog veniti mai repede!
Politist (2): Alo?
Op. 112 (1): Politia? A revenit fata.
Politist (2): Da...doamna, spuneti domnisoara!
A.M.: Va rog ati trimis pe cineva aici?
Politist (2) (pe ton iritat): Am trimis, ramaneti acolo ca nu... in 2 minute n-are cum sa zboare mai domnisoara. Stati acolo, da?
A.M.: (plangand disperat) Veniti va rog, veniti, mi-e frica...
Politist (2) (ton ironic, atitudine zeflemista): Pai de cine va este frica?? Alo, de cine va este frica?
A.M.: (plangand) De el...m-a batut...
Politist (2): De el, cine este persoana?
A.M.: Il cheama Popescu Lucian Gabriel!
Politist (2): Popescu Lucian. Si unde sta asta acolo?
A.M.: Am zis ca Bold, Antonius Caracalla numarul 9 ...
Politist (2): Acolo la numarul 9 sta Popescu asta Lucian?
A.M.: Nu stiu, am gasit doar o carte de vizita si ma gandeam ca poate e a lui.
Politist (2): Pai cartea de vizita e a lui?
A.M.: Nu stiu...
Politist (2) (ton ironic): Aaa, nu stii nici asta! Bine, asteptati acum...asteptati acolo, va veni acum echipajul in doua-trei minute, asteptati.
A.M.: Va rog stati cu mine la telefon ca imi este frica...va rog...
Politist (2): Nu pot sa stau in telefon domnisoara ca avem si alte apeluri, ramaneti acolo ca vine echipajul de politie, negresit va veni, da, doua-trei minute, ce naiba? (pe fundal se aude plansul Alexandrei)
A.M.: (plangand) Bine...
Politist (2): Da? Stati linistita, calmati-va un pic, da?
A.M.: (plangand, disperata) Mi-e frica...!
Politist (2): Incercati sa va calmati, pai...da? Calmati-va si va veni echipajul, e pe drum...
A.M.: (disperata) Bine, va rog....
Politist (2): Lasati telefonul liber, ca daca stam in telefon de discutie, echipajul nu poate sa vorbeasca cu dvs.
A.M.: (plangand) Bine, bine, da.
Politist (2): Bine".

 

‎Vişan Drago

to

ș

după ce...

după ce

nemernicul

mă înșfăcă și

mă răpi din drum

amenințându-mă că

mă sfârtecă ca pe miel

c-un cuțit de vânătoare

și urcai grabnic în mașină

a închis după mine portiera

și mi-a pus plasturele la gură

convingeți-vă domnilor polițiști

de vă mai îndoiți că vă spui drept

mi-era jenă să vă explic la mobil

nici gând n-aveam să mă urc

degeaba mai zic cei din sat

că lângă el m-aș fi așezat

”așa după decizia mea

proastă de moment

că aș fi făcut ușor

niște bani buni

la autostop

și altădată”

niciodată

n-a fost

deloc

așa !

după ce

monstrul

paricopitat -

căpcăunul din

Caracal m-a violat

că n-ați venit la timp

după nouăsprezece ore

de chinuri și rugăciuni

nu m-a mai lăsat măcar

moartă pe dinăuntru

ci mi-a luat și viața

văzui că îi ieșiră

colții de mistreț

ai zâmbetului

când a ars

urmele

mele

după ce

va ispăși

pedeapsa

cu ani grei

flăcările mari

iadul o să-i ia

dintr-o răsuflare

groaznic de rea

sufletul chipul

trupul întreg

speranțele

de-a ieși

din cerc

nepătat

fiindcă

magia

e-n el

flamă

eternă

vedeți

după ce

terminați

duceți-vă

luați probe

mai departe

vedeți câte leșuri

de animale și oameni

acest pământ vă ascunde!

_________________

cuvintele Alexandrei la reconstituirea uciderii sale,

nenotate după orele 12,00, pe data de 29.07.2019,

pe care și procurorii le văd scrijelite după indicii,

după probe reieșind că s-a zvârcolit

în mașină ca o căprioară-n capcană

(vorbele spiritului Alexandrei

ce încă se mai află la reconstituire

nu corespund mărturiei mincinoase

mugetului mistrețului cu colții galbeni

rânjiți la criminaliști direct spre cameră)

Liliana Popa

Bunicului, străbunicului, stră-străbunicului meu....

Prin fața casei mele trec șiruri de străbuni
Mărșăluiesc cu mine, trădați spre alte lumi.
La Cumidava în stîncă au păstrat
Onoarea și mândria veac de veac.

În fiecare zi, în fiecare noapte
Se odihnesc pe filele din carte,
Pe crucile din cimitir
Ce-au prins a mirosi a mir.

E ceață în România, în Balcani,
Întortocheate drumuri - cărările spre bani.

Am adunat atâta marunțiș prin buzunare,
Că pot să îmbogățesc pe fiecare.

Se înalță fluturi din altar
În catedrala mea cu mir și har.

Gheorghe Azap

Eu v-am iubit pe toate

„Iubirile care se duc sunt ale mele”
Cahit Saffer Irgat

Eu v-am iubit pe toate: Maria, Stanca, Ana,
Sculptându-vă destinul în ochiul meu beteag,
Când cerul primăverii-şi desfăşura Nirvana
Şi frunza tinereţii îmi clocotea în prag.

Voi mă doreaţi aparte, eu vă iubeam pe toate:
Duioasă Minodora; bălaia mea Gertrud…
Şi iată că-n cea mare, demult-singurătate,
Cald clipătul din gene abia vi-l mai aud.

Ţii minte, Cătălina, ce mici eram odată?
Cuminte Ilenuţă, azi dulce doamnă eşti!
Cu voi adolescenţa-mi fusese încărcată
Ca delta foşnitoare de păsări şi de peşti.

Amoruri succesive şi-ncăierări barbare.
(In cinstea Luminiţei pierdui un premolar).
Era aievea totul? Sau poate mi se pare
C-am fost aşa de tânăr cândva, şi de ştrengar…

Semiramide caturi făcându-vă grădina,
V-am oblojit cu stihul nesomnului ciudat.
Înmiresmate ciute, Svetlana şi Irina,
Sub geamurile voastre zadarnic am vegheat.

Molâia mea Adela; colerică Rodica,
pe cât de mare-i timpul, pe-atâta-i de parşiv!
Din joaca de-altă dată nu-mi dăinuie nimica:
Nici una lângă mine n-aţi râs definitiv!

 Fernando Castilho Cintra din Brazilia, ne-a vizitat țara și a făcut câteva observații   cu privire la felul nostru de a fi, pe contul personal de Facebook. Iată  lista comentariilor sale!

   
        1. Dracula este vampir în afara României.

     2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou național.

     3. În timp ce vampirii beau sânge, singurul lucru roșu pe care mi-a plăcut   să-l beau a fost vișinata.

     4. O altă băutură drăcească este țuica, ungurii o numesc pălincă, dar este  același lucru.

     5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și ceilalți habar n-au ce se  întâmplă cu ungurii în Ardeal.

    6. Românii fumează o cantitatea absurdă de țigări. Fumează în casă, restaurante  și chiar în mall-uri.

     7. Românii își scot întotdeauna încălțămintea înainte de a intra în casă.

     8. Cred că românii preferă să-și țină mai degrabă podeaua curată, decât  plămânii.

     9. Călătoriile prin România sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am.  Râuri, canioane, dealuri, munți… Le au pe toate.

     10. Când călătorești în România vei merge pe drumuri românești. Sunt  în condiții bune, dar au un număr absurd de mare de curbe.

     11. De asemenea, când călătorești, s-ar putea să  trebuiască să-ți faci nevoile. Nu-ți face griji, sunt atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e   mai ușor să ajungi într-o toaletă decât într-un tufiș.

     12. Maramureș-ul este un loc vesel. Oameni veseli, costume vesele, culori vesele   și cimitire vesele.

    13. Singurii care nu sunt veseli în Maramureș sunt câinii ciobănești.   Nu sunt veseli. Nu te plac. Fugi!

     14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de câte ori vezi un câine în   România, fugi.

     15. O altă tactică este să ai mereu la tine câțiva mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau câinilor mici.

    16. De fapt, ca vegetarian în România pot spune cu siguranță: românii  iubesc carnea.

     17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați… aici aveți de toate, iubitorilor  de carne.

     18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a vieții lor.

    19. Taxiurile din România sunt ridicol de ieftine. În București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.

     20. O altă cale ieftină de a te deplasa este autostopul.

     21. Românii se așteaptă să îi plătești dacă te duc cu mașina. Poți, desigur, să spui ,,Nu am bani“ înainte de a te urca, dar s-ar putea să  nimerești un șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier fără bani. (poveste adevărată).

     22. Mijlocul meu preferat de transport a fost trenul inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de obicei, nu este  aglomerat.

     23. Cu toate acestea, puteți nimeri într-un tren care face 12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou. Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul ,,aglomerat“. (poveste adevărată)

     24.Românii adoră să schieze.

     25. Schiatul în România este extrem de ieftin.

     26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să schiez. Schiatul nu este pentru  brazilieni sau pentru locuitorii țărilor tropicale.

     27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi schiatul și ți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României: vârfurile muntoase.

     28. România are cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.

     29. Munții României au cărări bine marcate pentru turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși pot campa.

     30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem de ieftin să faci o astfel  de călătorie.

    31. Interesant e faptul că mulți români nu au fost în munți.

     32. Și mai interesant e faptul că românii vor supraestima anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din Bucovina)   și vor subestima locuri grozave (exemplu București).

     33. Bucureștiul este un oraș grozav. Desigur, nu are o arhitectură precum  Budapesta, Cracovia sau alte orașe est-europene, dar are muzee, parcuri și o viață de noapte cum puține alte orașe au.

     34. Oamenii spun că sunt mulți câini fără stăpân în București.

     35. În ziua în care am mers pe bicicletă, m-au alergat mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită petrecută în București.

     36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în București.

    37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și este accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.

     38. ,,Cu carne de vacă nu se moare de foame“… și programul de   tradus de pe Google Chrome credea că scriu în portugheză.

     39. În schimb, cea mai obscură parte a limbii române este dativul.

     40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!

     41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e sete“, ,,mi-e somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.

     42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!

     43. Românii vorbesc cu umerii. Observă! Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“

     44. Urmează exemplul de mai sus și observă-le și gurile, și bărbiile.

     45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au accent românesc. Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun ,, nem tudom“.

     46. Modul meu preferat de a exersa româna era cu șoferii care mă luau cu  autostopul.

     47. De multe ori mă întrebau ce dracu’ caut într-o astfel de țară dacă  sunt brazilian.

     48. Acești șoferi nu știu că sistemul medical din România e grozav, că rata  crimelor e mai mică decât în Norvegia și că România are cea mai rapidă  dezvoltare economică din țările est-europene.

     49. În general, românii se plâng de România. Vor găsi mereu un mod de a se   plânge de ea. Politică, economie, societate…

     50. Greșesc.

     51. Am învățat ce înseamnă patru anotimpuri: veri călduroase, toamne  răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.

     52. România are toate cele patru anotimpuri, cu două avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare. Vara nu e înnorat.

     53. Românii au o faună frumoasă: căprioarele pot fi observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am văzut), urșii și lupii sunt   invizibili.

     54. Cel mai aproape de un urs a fost când am dat peste urmele sale.

     56. Când intri într-un birou trebuie să dai mâna cu bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.

     57. Românii se așteptau ca eu, ca brazilian, să joc fotbal foarte bine…. Mare greșeală!

     58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam oameni spunându-mi: ,,Deci,   îți place Germania“. (...................)
     59. Majoritatea românilor, când împlinesc 18 ani, au două visuri:

 a.) Să se mute în Anglia.

 b.) Să se mute în orice  altă țară care nu e România.

     60. În timp ce românii visează să plece din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.

Ruxandra Petrinca

Despre cuvântul curvă via Oana Ursache
#jesuiscurvă
De când mi-au apărut sânii pe corp, rumpându-mi pieptul drept și comod, am conviețuit cu cuvântul ”curvă”, un sinonim parțial pentru cuvântul ”femeie”, adică acea nefericită făptură, care a eșuat la naștere, nu a reușit să fie bărbat, și a rămas să fie doar femeie.
Prima dată când am auzit acest cuvințel eram prea mică ca să știu ce înseamnă. Firește că am dedus că e vreo oribiliciune, ceva rău și de nedorit. De atunci, de la 14 ani, îl tot aud în contexte variate, și nici până în ziua de azi nu prea am înțeles ce înseamnă, tocmai pentru că este polisemantic, transcultural, în el au pus bărbații toată teama lor față de femeie. Un bărbat care îți aruncă în față acest cuvânt nu poate duce feminitatea: nici a ta, nici a lui, nu știe iubi, nu știe ferici.
O femeie liberă este o curvă, o femeie puternică este o curvă proastă, o femeie sexy și inabordabilă este o curvă cu nasul pe sus, o femeie care nu ți-a acceptat avansurile este o curvă penală, care se culcă cu toți, numai cu tine, nu.
Dar nu vă păcăliți, de fapt curva este chiar un sinonim pentru ”femeie”, pentru că, dacă îi place să facă sex este o curvă cu spume la gură, dacă nu îi place este o curvă frigidă, dacă a avut mai mulți iubiți e o curvă de succes, dacă a suferit după un amor neîmplinit, sau după un bărbat care a părăsit-o, e doar o curvă tristă.
Dacă nu se uită la fotbal și nu are motocicletă e o curvă ignorantă, dacă se uită la fotbal și are motocicletă e o curvă masculinizată, care nu știe că e lesbi.
Suntem femei, deci suntem curve. Așa că eu am avut timp suficient să asimilez termenul, sunt femeie, deci curvă, așa, și? Nu mi se pare cu nimic mai urât, fonetic vorbind, cuvântul ”curvă” față de cuvântul ”puta”, de pildă, pe care îl percep mult mai volent decât al nostru. Este adevărat că o limbă străină îmblânzeșet sensurile cuvintelor: par mai elegantă când înjur în altă limbă, decât atunci când o fac în română.
În România, fetele se nasc direct curve, las că știm noi, ai vrut, ai provocat, ce căutai pe stradă la ora aia, de parcă strada nu e și a femeilor, de parcă orașul și satul nu ne aparțin în egală măsură.
În calitatea mea de curvă, calitate asumată, vă transmit următoarele:
Când spun NU, în realitate tot NU vreau să spun. Nu mai căuta tu semantici inverse. NU nu este niciodată DA. NU înseeamnă fix NU!
Tu ești bătrân și libidinos, iar eu am 26 de ani și abia aucm înțeleg cum merge lumea, tu ai familie și 4 copii acasă, toți bine aranjați și dă peste tine andropauza, iar eu tocmai am terminat masterul și m-am înscris la doctorat, am stat în cămin toți anii de facultate, am mâncat covrigi cu iaurt săptămâni în șir, iar iubitul meu m-a lăsat că erau mai importante jocurile online decât planurile noastre de viitor, iar tu vii să mă copleșești cu parfumuri și apartament pe Titulescu, poate că spun DA. Dar tu cât de foarte bou să fii să nu îți dai seama că este un DA contra naturii. Fiecare celulă din corpul meu îți rage în urechi: NUUUU! Dar tu iei corpul meu trofeu și te lauzi celorlalți burtoși că ești mai bun ca ei. DA nu înseamnă tot timpul DA. Dar NU înseamnă întotdeauna NU!!
Eu decid, cât și cum și cu cine și de câte ori mă f””” cu un bărbat. Sau cu o femeie, for that matter. Exact așa cum faceți voi, dragi bărbați. Eu pot merge în casa ta de bărbat, cu gândul de a nu refuza o încercare de acuplare și mă pot răzgândi de tot atâtea ori, fie pentru că îți put picioarele, sau pentru că în bucătăria ta nu a cunoscut niciodată detergentul, pentru că e lipicioasă clanța de la ușa de la intrare, sau pentru că mi s-a făcut brusc greață. Faptul că m-ai ținut de mână până acasă la tine, nu înseamnă că nu am dreptul să mă răzgândesc. Exact ca tine! Atunci când nu mai vrei, nu mai faci. La fel și eu! NU înseamnă NU!
Eu pot fi soția ta și pot decide la un moment dat că nu mai am chef de corpul tău, într-o seară, sau într-o dimineață, sau în toate momentele noastre. Că al meu corp nu îl mai vrea pe al tău. Faptul că am semnat o hârtie la primărie, că avem douăj de ani de căsnicie și trei copii, nu îmi ia dreptul de a decide dacă vreau sau nu să ne apropiem corpurile. Faptul că suntem căsătoriți nu îți dă drept de folosință asupra corpului meu. NU înseamnă NU!
Eu pot fi femeia ta și te pot iubi fără măsură, dar asta nu înseamnă că ai titlu de proprietate pe mine. Eu voi fi tot om liber să îți răspund sau nu la telefon, să plec sau nu cu prietenele mele, să plec singură în vacanță, să am pasiuni pe care tu nu le ai, să fiu un om independent. Iubirea mea pentru tine nu anulează iubirea mea pentru mine. Iubirea nu mă anulează. Și NU, NU sunt o curvă dezlegată.
În România, procentul de 52% curve, vă adresează nemulțumirea lor profundă, dragi bărbați, pentru dezastrul de lume pe care ați reușit să o construiți! Să începem prin a învăța un cuvânt simplu NU!!!

incorectpolitic.com

Sterie Ciumetti – Mihai Ștefan

„… Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi.

Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. 

După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.”

Uniunea Europeană se prăbușește.

Pentru a prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E. depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat. Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai demonizat pe măsură ce agenda avansează.

Urmează să pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a globalismului neoliberal.

Plecând de la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spațiul românesc, interviul a deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a cancerului la care este supusă țară noastră….

În această conversație îmi asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavolului, provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.

Interviul relevă o realitate suprimată de mass media și instruiește cititorul în arta retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv.

Natura democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor, perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca niște trupe de ocupare mintală ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai jos.

Fără falsă modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească; provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un interviu incorect politic:

Sterie Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara. Nu credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul  economic din România?

Mihai Șerban – Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică, permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?

S.C. – Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate etc.

M.S. – Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul că dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii toată structura economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și inteligență.

S.C. – În mare, spuneți că s-a trăit mai bine în România pe vremea dictatorului Ceaușescu?

M.S. – Vreau să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb, Franco a fost și el un dictator?

S.C. – În România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în Occident. Nu sunteți de aceeași părere?

M.S. – Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept Internaționalei Comuniste și celei capitaliste, disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură, vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența întrebării dvs., este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit atunci. Generațiile de astăzi vorbesc despre epoca trecută din perspectiva discursului dominant, prin ecranul televizorului, din manualele școlare.

S.C. – În România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.

M.S. – Pentru Occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate națiuni din Estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru plătind datoria externă a României, provocând  fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici o națiune, în ultimele trei secole,  nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

S.C. – Cine s-a împotrivit, poporul?

M.S. – Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale – în lume, Banca Mondială și F.M.I.

S.C. – Nu putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.

M.S. – Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller, Warburg,  Morgan, deținătorii marelui capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate?! Să fim serioși.

S.C. – Nu credeți că sună a discurs conspiraționist?

M.S. – Dacă revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al doilea război mondial nu ar fi avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită doar prin faptele ei, ci, îndeosebi, prin consecințele pe care le provoacă. Citiți-l pe Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde aduce un omagiu interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu 15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să vă placă lectura, grozav.

S.C. – Trecând peste intervalul respectiv, factorii economici arată că România are o creștere economică susținută de când a intrat în U.E.: nu credeți că este un lucru pozitiv?

M.S. – După ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să crească. Dar asta nu înseamnă că de această creștere profită românii, este pur și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa. Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la 250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind este o creștere, dar când vorbim despre România, sau despre demnitatea unui muncitor, devine ușor ridicol.

S.C. – Nu considerați consumismul drept un factor de creștere economică?

M.S. – Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central. Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de  capacitatea de producție internă și export. Or, România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține, aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După dărâmarea controlată a blocului socialist, țările din Est au fost puse la dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri, perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale, a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în Occident de astfel.

S.C. – Ceea ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?

M.S. – Mai grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?

S.C. – Bine, dar consumul nu se limitează doar la alimente?

M.S. – Aveți dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine.

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. – Firmele străine, transnaționale, au cumpărat dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele naționale. Vorba lui Ilie Șerbănescu: „Tragi apa la București să îmbogățești Parisul”. La fel pentru gaze, petrol și alte bogății de care, în mod normal, poporul ar fi trebuit să beneficieze la modul cel mai direct, la prețul mai corect. Aș adăuga un lucru foarte important, în momentul de față, pe lângă asasinarea suveranității și a democrației, în general, asistăm la asasinarea resurselor naturale ale subsolului și solului. Spre exemplu, fondul forestier din România este decimat de austrieci cu sprijinul și asistența întregului guvern de la București. Practic, vorbim de violarea și spolierea moștenirii generațiilor viitoare. Grav, foarte grav!

S.C. – Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.

M.S. – Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că inclusiv Constituția României a fost modificată, succesiv, pentru a permite jefuirea resurselor suverane, vorbim de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe. Vorbesc despre mii de miliarde de dolari furate sau interzise proprietarului de drept, adică poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale căror inimi bat pentru orizonturi străine.

S.C. – Când spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic, nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în administrarea intereselor economice?

M.S. – Nu știu dacă să plâng sau să râd la afirmația dvs.! Această chestiune în jurul alegerilor democratice nu mai are nici o legătură cu realitatea. Vorbim de niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor etc., absolut totul este decis și dirijat de afară,  în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu este un spațiu democratic.

S.C. – Dar nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?

M.S. – Pasărea mălai visează! Franța, ca și România, plecând de la proporții și asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși, care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania electorală din 2017 a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial, candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud sau Jacques Cheminade au străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.

S.C. – Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?

M.S. – Eu nu v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația, înțelegeți?

S.C. – Nu puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?

M.S. – În cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania,  cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează? Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri, opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa electorală rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni cunoscuți sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor pentru campanii și cenzura mass media formează un zid insurmontabil, deocamdată.

S.C. – În sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?

M.S. – Vă reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea, fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca Centrală, atunci nu mai putem vorbi de interesul popular.

S.C. – În cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?

M.S. – Depinde de ce parte a gratiilor te afli! Dacă faci parte din aristocrația conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher, atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.

S.C. – Va referiți la partidele de stânga?

M.S. – Nu, chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.

S.C. – Din ceea ce spuneți, reiese, dacă nu mă înșel, faptul că politicienii nu fac parte din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?

M.S. – Poporul este masa asupra căreia se exercită Puterea, politicienii, ca să numim cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în această categorie. Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii cu 11-12 vaccinuri, ocultând  realitatea efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere, se numește totalitarism în stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați să aflați câți politicieni sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri și veți înțelege cine este poporul.

S.C. – Credeți că democrația a devenit un concept depășit?

M.S. – Nicidecum, dar formularea corectă este „democrația reprezentativă“. Adică forma viciată a democrației este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat după rețeta aristocrației cosmopolite, care, după căderea U.R.S.S., a reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare, un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.

S.C. – Îmi scapă ceva, insinuați că Uniunea Europeană este condusă de ruși?

M.S. – Nu, dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul acestui interviu.

S.C. – Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul că Europa este un spațiu democratic?

M.S. – Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond, obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere. Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrează acest lucru. Astfel spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în ce mai mari în a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.

S.C. – Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul Europei, putem vorbi de influențe americane?

M.S. – Când vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste interese au fost deturnate, uniformizate și, apoi, anihilate. Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional. Or, capitalul transnațional, insinuat prin bănci și firme transfrontaliere, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las pe dvs. să trageți propriile concluzii.

S.C. – Bine, dar Uniunea Europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?

M.S. – Este o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale în Europa au respectat principiile democratice?

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

M.S. – Goldman Sachs, nu. Dar Banca Centrală Europeană, da. Din anii ’90, în epoca lui Bill Clinton, toți președinții Băncii Centrale au lucrat la un moment dat pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia, aș spune că hazardul nu este un drum cu sens unic.

S.C. – Să revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de influență rusă?

M.S. – Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident. De ce nu luați în considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici pro-tocol.  Sunt pro-român, sunt pentru independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu.  În definitiv, sunt un naționalist convins, cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.

S.C. – România este membru N.A.T.O., aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?

M.S. – Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și nici nu este calificat să vorbească despre trădare și, implicit, de moralitate. Să nu uităm că Occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg… știți dvs. cine este: marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin… Nimeni nu poate impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic, economic sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.

S.C. – Rușii au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?

M.S. – Dacă vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine Hannah Rabinsohn, recte Ana Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă… haideți să mergem mai departe atunci: ce vă face să credeți că ați scăpat de cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că tocmai aici se află cacealmaua istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de după Al Doilea Război Mondial.

S.C. – După părerea dvs., grupul Vișegrád este pro-rus?

M.S. – Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai probabil, ar striga că democrația a învins, Ura!, Ura! etc.

S.C. – Nu sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă, independentă?

M.S. – Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist, fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă, în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformulare ilicită a firescului, o manipulare a realului. Mass media sunt, pentru libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori etatizarea pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit: atâta timp cât jurnaliștii profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională, antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice acțiune de apărare a valorilor fundamentale naționale, orice încercare de ieșire din robie, tot atâta timp ne vom afla la ani-lumină distanță de orice inițiativă populară, politică, naționalistă, românească, antiimperialistă.

S.C. – După sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?

M.S. – Să nu facem amalgam: musulmanii despre care vorbiți au fost expatriați în mod expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa nu este  întâmplătoare, ci dirijată, nici măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea cealaltă,  românii au fost victimele unui regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor sectoarelor economice, strategice, politice etc. Putem vorbi despre o formă de terorism disimulat după aparatul falsei democrații.

S.C. – Ați făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că comiteți și dvs. un amalgam, numindu-i pe toți musulmanii teroriști?

M.S. – Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie, sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar tot teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest silogism?

S.C. – Putem vorbi despre terorism în Occident, dar în România?

M.S. – Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor indigene, fast-food, propagandă pro-sodomistă etc. Terorismul este practicat pe sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu există nici o diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o legislație criminală, ucigașă care pune în genunchi o națiune.

S.C. – Mă scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat fast-food-urile?!

M.S. – În S.U.A. patruzeci la sută dintre oamenii diagnosticați cu cancer suferă de obezitate. Circa 45 la sută dintre adulți și 25 la sută dintre copii suferă de obezitate. Vorbim despre o adevărată  bombă cu întârziere și, totuși, guvernul american permite industriei fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a obezității.  Este cunoscut faptul că obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.

S.C. – Unele voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?

M.S. – Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului. De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire“ și este o problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a demonstrat că „Marea înlocuire“ nu este un concept ideologic, ci o realitate palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a cunoscut Franța și, mai pe larg, Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație, spital, școală, supermarket etc.  Însă, mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător. Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor. Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul iudeo-stalinist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.

S.C. – Din nou, nu credeți că sună a discurs complotist?

M.S. – În timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din banii publici. În timp ce albii sunt tot mai puțin tolerați de speța conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile. În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. –  Că doi pederaști se pot căsători și adopta copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu. Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia, Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.

S.C. – Să revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia: este și România o țară în proces de înlocuire?

M.S. – Vă repet, marea înlocuire nu este un doar un concept, ci și un plan politic și, în consecință, a devenit o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic, și, într-o măsură mai mică, pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire, ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.

S.C. – Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc care vorbiți, spunând că reprezintă  un obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?

M.S. – Nu putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți sunt, de fapt, ’telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă spun că românii, în marea lor majoritate, dispun de un geniu pe care străinii de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile – genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende asupra oricărei încercări istorice de mistificare și modificare a valorilor fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care ’telectualii încearcă să-l distrugă.

S.C. – Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta mai departe?

M.S. –  Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți într-un anumit interval de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e abil, teribil de rezistent, el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată, e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai degrabă cel al deconspirării tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a minciunii occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment, printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a Neamului Românesc se află în exil.

S.C. – La ce vă referiți, unde vreți să ajungeți?

M.S. – Fără să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu idealul național. Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ceea ce nu are nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm altă cale.

S.C. – Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea unui viitor comun în Europa?

M.S. – Fără români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor. Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa Răsăriteană. Pentru români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor – „de pradă“, cum l-a definit Nicolae Iorga –, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme adânci pe pământul nostru sacru atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin sângele dușmanilor. Consider că Vestul, din păcate, își trădează partea de continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele, femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un genocid acceptat, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789 nu a reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a anihilat. În definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această structură.

S.C. – Cum vedeți viitorul în Europa?

M.S. – În primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de viitor, trebuie să disociem construcția europeană de interesul real al Europei. Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită. În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre, am devenit garanții Europei.

S.C. – E de bine, e de rău?

M.S. – Este așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus Hristos la care trebuie să răspundem „Prezent“!

S.C. – Mulți Occidentali nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în U.E., votul spre partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?

M.S. – Așa cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit, într-o zi vom câștiga alegerile, Ura!, Ura! etc. Între timp, occidentalii sunt tot mai colorați.

S.C. – Scapă cine poate?

M.S. – Întrevăd că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.

S.C. – Nu credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă și acceptabilă pentru populațiile albe?

M.S. – Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor? Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații rasele vor fi uniformizate, metisate, omogenitatea o să devină noua normă, o subrasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.

S.C. – Să spunem că acest scenariu de anticipare de tip horror movies devine o realitate, care credeți că ar fi rolul României?

M.S. – România trebuie să se integreze cât mai repede în grupul Visegrád, dar dintr-o poziție de independență totală fața de U.E. și N.A.T.O., și să formeze un bloc de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecine, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova etc.

S.C. – Dacă înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?

M.S. – Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și a brațului de fier angajat între Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, ne dăm seama că este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în această configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un handicap major în negocierilor viitoare.

S.C. – Nu credeți că ieșirea noastră din U.E și N.A.T.O. ar pune în pericol siguranța României?

M.S. – Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al Doilea? Vă rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie, controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic, S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este deținută și controlată în cvasitotalitate de o plutocrație care a preluat controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist Charles Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial. Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine qua non pentru a putea menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține, întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic. Aceasta este Cutia Pandorei, restul e literatură mass media.

S.C. – Plecând de la această constatare și dacă România ar ieși din această sferă de influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?

M.S. – Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90, Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul, dar nu a reușit să transforme Rusia într-o colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia, Africa de Sud și Rusia au format BRICS, o adevărată  structură și un simbol al schimbării în puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul  grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă. Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume, acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce venituri am putea genera numai din taxe?  Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor. Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de milioane de locuri de muncă.  Noile investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere pentru înlocuirea de care a vorbit Paul Goma.

S.C. – Ați prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o clasă politică compromisă?

M.S. – Întreg sistemul trebuie dinamitat, poporul trebuie să-și reia ce-i revine de drept, trebuie să înceapă rebeliunea, răscoala, insurecția. Armata trebuie să-și reia atribuțiile reale, să audă strigătul națiunii și să sprijine poporul în răsturnarea acestui regim, să-i judece și, dacă sunt vinovați de înaltă trădare, și sunt, să fie împușcați în Piața Universității. Trebuie instituit o nouă formă de guvernare bazată pe democrația directă, puterea, controlul și voința nemijlocită a poporului român trebuie să prevaleze în orice situație. Constituția trebuie să fie rescrisă pentru a garanta suveranitatea țării, a tuturor resurselor, a pământului, a băncii naționale, a monedei naționale și, mai ales,  a poporului. Trebuie interzise partidele politice, monopolurile private, lobby-iști și ong-uri străine pe teritoriul național,  conflictele de interes trebuie pedepsite cu închisoare fermă și actele de înalta trădare prin pedeapsa cu moartea. Ar trebui să preluăm, să adaptăm și să perfecționăm modelul elvețian.

S.C. –  Care sunt calitățile principale ale democrației directe?

M.S. – Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității din care provine.

S.C. – După părerea dvs., care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe loc?

M.S. – Lipsa de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.

S.C. – Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente. Dan Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?

M.S. – Dan Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul lui este să ducă românismul și ortodoxismul în zona misticului, în complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje forțează  ușile deschise denunțând globalismul neoliberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb, islamizarea Europei și, bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se ajungă la întrebarea care deranjează și anume că cei care provoacă aceste atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. În definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării, vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.

S.C. – Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor  angajat, v-ați gândit să faceți politică?

M.S. – Nu cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică este un intelectual ratat.

S.C. – De ce nu vă întoarceți în România?

M.S. – Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau în afara granițelor, altfel națiunea dispare.

S.C. – Ați scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți spune despre ea?

M.S. – Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția bolșevică, primul și al doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere, am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit „cutiile negre“ ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea sinteză.

S.C. – Ca să nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă întreb: sunteți un antisemit?

M.S. – Vă mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazare – jidan el însuși, dar onest! – din care citez: „Antisemitismul se află în gestație permanentă în jidan și nu în antisemit“.

S.C. – Bine, dar care este poziția dvs.?

M.S. – Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite cetățenii, împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și anihilarea tuturor edificiilor create de civilizația iudaică. În măsura în care aceștia ar fi deconspirați, oare ar ezita cineva să-i numească români? Și dacă ar face-o, pe bună dreptate de astfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.