(ilustrație de Mihai Cătrună)
Mihai Sadoveanu cu lumina vine de la
răsărit tocmai când India se eliberează de englezi… România e ocupată de
ruşi! Mihai Eminescu este interzis mutilat – ceea ce s-a reprodus în
anii 90 pe canale de aceeaşi teapă…
Inorogul şi oceanul lui Lucian Blaga
– “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” – Lumină lină de Tudor
Arghezi – la Eminescu, nonviolentă e Rugăciunea unui dac, sau ahimsa
finalului din Călin (Kali/dasa) – “Mai e-n tot universul o stea plină
de pace,/ Netulburată vecinic de ură, de război”?
Zricha Vaswani, înapoi pe pământ
indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme ale
vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad,
Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I –
Rig-Veda, Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala,
Mortua est – Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români,
petrecuţi hindus, se vădesc mai adânc submerşi indianităţii, poate încă
un argument al afinităţilor româno-indiene. N-am curaj să stilizez
aparenta regăsire, la ei, a românismului prin indianism (universitar).
Yatindra Tiwari a rămas fascinat,
de Heliade (tradcător al Legilor lui Manu sau Tirukural), anume de
eufonia stelară a laptelui, în “Zburătorul”.
Între Roma şi Tomis, între cer şi
pământ, între Trachina şi Tracia, glasul alcionilor, fii ai luceafărului
ubicuu şi etern, îngână pe Ovidiu.
mâine de mai vieţuia
doina-şi eminescia
ca românii ce târziu
doina zor eminesciu
am mai stat în Washington
pe bănci de lemn din Eminescu
din sângele asasinaţilor şi tu
Tahar Djaut la 39 d’ani
dă crima omoară-mă
astfel să-ţi mulţumesc
îmi prenumăr răchita
pluralului eminescian
văduva lui Eminescu
în gura lui Călinescu
am fi putut vorbi mai
mult despre Kalidasa
două egaluri viduşaka
lui Creangă punând Eminescu tilaka
Eminescu în Mexico în inimă
la mijloc New-York-ul încrimină
Creangă Hanuman
la Eminescu în Coran
iar la bojdeucă Al Rahimi
Rama Crist Eminescu
plănuiam clănuiam tlănuiam
faraonul Tla d’Eminescu
Eminescu să mă omoare
prioritate româno-indiană
L-am uitat pe Creangă, de-am spus, dacă Bucureştiul e mormântul lui Eminescu, Eminescu îi aduce învierea. Zi de zi, spusesem.
Ultima dată îmi istorisise năvala
ataşatului cultural şi apoi a ambasadorului rus la ambasada română să-l
urecheze pe ţigan că publicasem Doina lui Eminescu, de l-am crezut,
acum, c-a primit două telefoane anonime, crede că de la comandorul
peremist de aviaţie în retragere, de beau la Măgura, vizavi de bordelul
buncăr neştiut nici de poliţie, cum că la mine la bibliotecă se vorbeşte
prea mult englezeşte şi eu nu ştiu că limba oficială e româna?
- N-are decât tiparul să înnegrească toată zăpada, niciun liliac alb. Alb fără teritoriu. Căldura vine de la sângele şi respiraţia persoanelor. Tot ce auzi e înjurătură. Înjurătura frigului. Gaz în Bhopal. Mâini calde. Mâini îngheţate. Cum nu-i era frig lui Milarepa, aşa să nu-mi fie nici mie. Iarna asta îmi moare copilul. Fumatul, sursă de căldură. La dumneavoastră e cel mai frig. Furnica albă Moby Dick. Eminescu gol. Timpul se va preface în Vinod. Te-ai schimbat mult, foarte mult, dumneavoastră nu v-aţi schimbat. De înţeles că-s interzis. Cine n-o fi? Puiule, să te fereşti de adjective.
Doamnă, acţiunea se petrece în
Marseille. Peste un sfert de oră e miezul nopţii. Pot spune lucruri
frumoase, dar ar trebui, probabil, spuse şi lucruri interesante.
Secretara comitetului ar fi fost aspru scuturată pentru programul
Eminescu al bibliotecii politehnice. Teroare, i se pare lui Nansi.
Dragoş a citit o poezie din taică-său. Am băut ţuică şi vin. Amitei i-am
fumat o BT. Nana, că nu m-am uitat la ea, că de ce am amestecat şi
grecii – se şi intimidase când i-a vorbit Har Dev Bhalla.
În copilărie te pasionează
animalele, la tinereţe oamenii, bătrân dumnezeu. Muzica se aude dinainte
de naştere şi după moarte cu condiţia să ai ureche. Istrate o numise
muză, ţinea de scara mecanicului punând becuri, balconetul şi caleaşca,
sarmale de nucă, le-am ghicit norocul în Eminescu, pentru Irina Dumnezeu
şi om, pentru Romeo Împărat şi proletar, îţi ghicesc şi eu a zis el
deschizând la Mănuşa, în sanscrită manushi e femeie, le-am spus.
- Românul nu ştie să urască. Bine c-am găsit şi eu un loc unde încă n-ai fost, mi-a fost foarte greu să-l găsesc, dar oricum cred că trebuie să ajungi aici să înfiinţezi o filială a Academiei
M . Eminescu, prin acutul lui simţ poetic, mi se pare un seychelois avant la lettre.
Florenţa paşaport lămâie mirodonize
crize Eminescu new-age clacsoane cercei Cristoase Shiva Parvati ţeasta
spinilor ce rău încredinţat genom shinto păzit de maimuţe în gât cu Fuji
chinezeşte cu dao da.
Vikingi pe vikingi, pe briţi friţi
celţi daci. Victoria icter. Surorile neveste musulmanului. Eminescu
între Valhalla şi Vede. Nici zvastika nici valkiria – gender-ul e ca
holocaust-ul. Personaj, cnut, din tine – îi e foame şi-şi sfâşie
manuscrisul – hagi rupea din el în contra-arhipelag. Interdicţie
profunzimii. Fuga pozei. Răcit – înotul în fiord.
Concertele vibrau indianitate
iluzionantă chihlimbarului fiordiu două trei ceasuri pe măcel de animale
cu istorie omenească aimless ori în Bremen fractal poundian Câmpulungul
piatră Dan Barbilian cnutul Mureşene nehamsunian echo Eminescu soldat
căpitan.
Welcome to your home in Oslo. His
portrait is no on banknote. An equestrian statue born in Lom Vaga/Vogo.
Max von Sydow plays Hamsun. Hansen: if you want to meet idiots go to
Norway.
Goma în coma românismului, cnutului,
rândunea cu timp apă de timpan, şi uite aşa plecai în nord căptuşit de
ţipetele urechilor până deasupra fiordului Oslo, se puse, timpule,
copilul islamului tău imigrat, şi unde nu asurzi motoarele, nu se
înfometă de semilună, ăilalţi frustraţi de gelozia campionului precum
Dănilă, un institut Eminescu, timpule, treacă de la tine, pilă
duşmanilor, alta se bâţâie crezându-se în New York, staţi, norvegieni,
românaşi, dusă-i Plevna, plecă şi-oi mai scrie naşa vreme, surato, grabă
mătuşa lene, licuritura minutarului din scris şi statuile sub secundar,
o estetică necomparaţie, izvorâtă dintr-un fiord de-o fi îngheţând
umbra schiorului.
Je le donne Eminescu en sanscrite en
echange de leurs oeuvres. Donosteea nu Noosteea, cu stea să stea
voosteea, a cause d’Eminescu. Prolog de sine, căutam subiectul piesei,
gene despletite, treaba actului, acatistului, n-o mai poreclesc, de-ar
învia actele – o reconstituire aruncată la hazard, sticlă în mare, cocoş
în Tihuţa, cu poveste-vânători altcând împuşcată.
Harald nu şi-a tăiat părul, iubito,
până n-a învins duşmanul şi nu a unit Norvegia. Pe Arald, copilul
zburdalnic, i l-ai cerut just lui Arald, şi acum. Vorbeai numai tu, şi
atunci, smulgându-l cu îmbrăţişarea. Cum, strigoaică, i-ai fi dat
naştere strigoi din iubirea lui, tot cuplu viking-dunărean (Eminescu,
Strigoii,1876), halucinaţie văduvei Alving, în fiord (Ibsen, Strigoii,
1881), în perifrastic arhipelag (Kabanelis, Iakovos: Ibsenland,
translated by Marjorie Chambers, Athens 2001). Văduvul avar se unise cu
strigoaica dacă din aceeaşi dragoste de la început. De ce s-o fi mutând
grecul din vatra trgediei în tema sifilisului? Helena mai să-l violeze
pe pastor, retro (voi ce să mai jucaţi, mai bine aţi încerca în
norvegiană).
Mihai Eminescu: „Limbajul cel
lunecos al diplomaţiei, care îmblânzeşte toate expresiile c-o artă
stilistică rară, nu e făcut pentru a ne lumina asupra cestiunei – sed
relata referro.” (România şi cestiunea Orientului).
Nordul din amintire o mai ţine
visele petrecute în raza lui, Odin, Gynt, Eminescu, calotele au în gând
noi fiorduri pentru neomeniri din nevise. Verdland, Kanya Kumari, pier
3. La chiesa ha bisogna di santi. Nessuno mai ha visto dio. Băiat tânăr,
20 de ani, satisfac orice fantezie doamnelor. Nu omori berbecul pentru
un purice, nu dai foc pădurii să fugă lupul. Stalin a renunţat la
Grecia, pentru englezi. Maniu ar fi văzut Transilvania o Elveţie.
Go-Mo-Jo şi-a renegat opera. Numai cine cântă se mântuie.
Şi nu te temi că glasul tău
Va-ndulci veşnicia cea amară
A mării!
Am venit pe jos de la slujbă. Mai de
dimineaţă, mă rugase un adjunct să-i dau o carte a şefului său,
ministrul, şi venisem acasă în Mercedes negru, şi aşa aveam impresia că
s-au înmulţit. Ai un tic nou, „de fel”, îmi place. Cald în film, frig în
cameră. E o ceaţă care te cheamă aici. Speram că voi scrie la piesa
Norul. L-am vizitat pe Mihai Velcescu aseară, era singur, a apărut şi
Tăbăraş. S-a certat (M.V.) cu socrii. Ca tine. Că nu lucrează. I-am tot
spus că-l iau în bojdeucă oricând cum l-a luat Creangă pe Eminescu. Aşa
era aseară.
Sângele curăţeşte de orice păcat.
Sângele lui Isus Hristos. 13: gândurile rele, preacurviile, curviile,
uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile,
faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 13 000 primirăm
numai în Bucureşti, de Arhangheli. Lumânări la vii şi morţi, pe Icoanei,
şi lui Mihai Eminescu, la intersecţie. Pastorul, altfel, trimisese la
Cronici, la Roboam, nu spune tu, s-o spună el. Triburi emigrate în India
şi venite în Balkani, azi supărând Italia.
Vă aduceţi aminte, dacă n-ar fi
decât o prepoziţie, s-ar putea spune că întru este un sistem de
filosofie. Caz din cădere, cazanie. Când nu te vede nimeni, încă nu se
cade să faci de nefăcutul. Goethe? Petrecere, cumpăt, întruchipare, mai
ales împieliţare şi ba. Eminescu ştie să vorbească filosofic şi ştie să
vorbească româneşte.
Durga blondă, eminesciană, în colonia bengaleză a Delhiului,
brună totuşi în Shiva Mandir şi Asur nemaiangrez, tot întunecat,
Kali, Kali, maha Kali, o, Durga, pumni
de petale aruncate până la cele braţe ale dumnezeiţei, Lakşmi şi Ganeş
în stânga, Saraswati cu un sitar şi Kartikeya-Apollo,
focul din vas arzându-ne palmele de trei
ori şi ni le ducem unii după alţii netezindu-ne părul şi capetele,
supraritual mamele la copii
(Eminescu, în miez de pâine). Nişte
chestii contează mai ales când te sprijini pe ele până la ultimul punct,
până la gravitaţie – îţi dai seama ce bine m-aş fi înţeles cu Eminescu –
frumoasă sunt, bucovineancă sunt, materialistă nu, exact ce-i trebuia.
Nu-ţi rezistă nici morţii, mai ales dacă sunt argonauţi. Dr. Iason, te
rog deranjează-te şi mănâncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu