George Anca
INDOBRÂNCOLOGIE
SCRISORI DE LA
MIRCEA ELIADE
15 Aprilie 1973
Stimate
Domnule Anca,
Îmi cer iertare că răspund cu întârziere la scrisoarea Dale
din 28 Martie, dar am avut mai multe „dead-lines” care mi-au blocat corespondenţa
cam două săptămâni. Îmi pare rău că tocmai anul acesta nu ne vom opri la Roma –
în orice caz nu înainte de Septembrie (când s-ar putea, dar încă nu sunt
sigur). După întoarcerea din Finlanda, vom fi la Paris toată luna Septembrie.
Poate te repezi Dta. Dacă reuşeşti să-şi prelungeşti şederea...
Din păcate, n-am primit cele două cărţi. (Uneori,
pachetele întârzie 2-3 luni, alteori se rătăcesc. Acelaşi lucru se întâmplă şi
cu multe din cărţile pe care le trimit personal, de aici. Foarte puţine
ajung în ţară. M-am resemnat să le repatriez anonim, prin edituri sau librării.
Dar câtă bătaie de cap. Inutilă şi umilitoare!...).
De la C.(onstantin) Noica n-am mai avut veşti din
Ianuarie. În direct, am aflat că astă iarnă ar fi suferit- dar nu ştiu de ce.
Sper că e, acum, restabilit. I-am scris din nou.
În speranţa că ne-am putea totuşu întâlni la Paris, şi cu
urări de bine (şi noroc!)
Al Dtale
P.S.
M-am bucurat aflând din scrisoarea Dale că M. Maliţa cunoaşte şi
admiră lucrările mele. Aveam impresia că „oficialitatea” mă ignoră total...
11 Jan. 1979
Dragă Domnule
Anca,
Mulţumiri pentru scrisoare şi pentru 10 Indian Poems. Mă bucur că ţi-a ajuns
cu bine Le Cahier Mircea Eliade.
Înţeleg, însă, că n-ai primit celelalte cărţi, trimise de aici, cu multe luni
în urmă (cred, în Mai-Iunie 1978!). mai fac o încercare: expediex mîine prin
poşta aeriană Myths, Rites, Symbol: a
Mircea Eliade Reader (2 vol.).
Privitor
la proiectul Dtale – un număr “indian” al revistei Zamolxis – ai uitat că Zamolxis şi-a încetat apariţia în… 1943!
Ar fi
minunat dacă ai putea tipări versiunile sanscrită şi vernacular
ale Scrisorii I. Poate găseşti vreo
subvenţie, în India sau… România.
Din
păcate, criza Universităţilor americane a redes considerabil posibilităţile de
o “teaching position in Humanities”.
Urez,
soţiei şi Dtale, mult noroc şi sănătate – şi succes!
Cu cele
mai bune sentimente
al Dtale
12 Jan. 1978
Stimate
Dle Anca,
Răspund cu întârziere la cele trei
scrisori ale Dale, şi te rog să mă ierţi că răspund în grabă. Am
avut un an greu: sora soţiei mele s-a stins, de cancer, la Paris, după multe
luni de inutile chinuri. Am venit târziu, şi obosiţi, la Chicago – unde mă
aşteptau cursuri, seminarii, etc.
Îţi voi
trimite mai multe cărţi de-ale mele, în englezește pentru
biblioteca Unbiversităţii. Dar un dispón de o bibliografie completă a
scrierilor mele indianistice. Se găseşte la Biblioteca Myts & Symbols. Studies in Honor Mircea Eliade (Chicago,
University Presse 1969): conţine o bibliografie sumară, dar totuşi utilă.
Îţi urez
succes în proiectele Dale. Un conta, totuşi, pe numele meu. Sunt din
nou persona non grata în România – şi
un vreau să încurajez confuziile.
Îţi voi
trimite, îndată ce vor apare (în Martie): 1) Cahiers de L'Herne : Mircea Eliade (aproape 400 de pagini, cu
bibliografía tuturor traducerilor din cărţile mele; 2) L’epreuve de labirinthe: Entretiens avec Mircea Eliade. S-au
publicat încă două cărţi despre Mircea Eliade în toamna aceasta şi altele
(trei) sunt sub tipar. Dar un toate sunt interesante!...
Îţi urez,
Dale şi familiei, un An Nou fericit şi spornic.
Al
Dale
26
Aprilie 1970
Domnule
Gheorghe Anca,
Mulţumiri pentru scrisoarea din 4
Aprilie. Am scris chiar acum editorului Payot să vă trimită un exemplar din De Zalmoxis à Gengis-Khan. Nu ştiu în ce
măsură v-aş putea fi de ajutor. Numai Dstră puteţi judeca dacă
“Zalmoxis” merită să inspire o tragedia. Cunoaşteţi studiul lui Eugen Todoran
“Mitul lui Zalmoxis în teatrul lui Lucian
Blaga” (Folclor Literar, Timişoara,
1969, pp. 25-38)?
Cu cele
mai bune urări de bine,
al Dstră
Paris,
19 Sept. ’980
Stimată
Doamnă,
Stimate
Dle Anca,
Din scrisoarea către becescu veţi afla de ce nu pot scrie
decât câteva rânduri. Sper că biletul de avion va uşura obţinerea titlului de
voing dela Ambasada Franţei.
Vom fi la Chicago la 5 Oct. Nu vă
supăraţi dacă voi răspunde laconic la eventuala scrisoare pe care o voi primi.
Sper că într-o zi voi putea scrie cu mai puţine eforturi.
Cu cele mai bune sentimente, al Dale
sincer
P.S.
Mulţumesc fetiţei pentru scrisoare şi pentru desen!
George Anca
LUMEA FĂRĂ COLOANA LUI BRÂNCUŞI
Prolog
(Teri, Nina, Valea, Frida & Ligia)
buddha culcat. ameroruşii. conferinţă. să ia aer
domnul Maier. mi-ai mâncat comândul. zumbai diga-da. o barbă bine muiată e pe
jumătate bărbierită. coloana vertebrală. eros Erostrat. mărgele infinite în
soarele toamnei răsărit în nou mileniu. corozivitate maximă. atentate la
integritate şi unicitate. restaurare prin demontare. unii cu exegi monumentum
alţii cu toroipanu. Ligia gorjană Mica Bujoiu. piramida stupa mistere eleusine,
fumul suie coloană nu şarpe. el asculta tăcerea aici se vorbeşte interminabil.
ecou numărului de aur. să spui lucruri grave în cei mai politicoşi termeni.
oraşul ăsta e blestemat să nu rămână piatră pe piatră. ţinta gloanţelor. două
elemente sparte. nu strică timpul ce strică mâna omului cu satârul.
amazoane lusitane şi-ai obosit de jiuit teatrul
vostru a senat Jiul curge răposat geamul cere diamant rubayat neant limba
târgului tăiată coloana declonată. dumnezeirea în trei străluciri. ne-ai
întărit pre noi pe piatra mărturisitoare maica luminii să moştenim sfânt har şi
dar. prima scultptură din viaţa mea a ta
înger pe piatră de la cişmea a ta de sus cu ochiul lui dumnezeu vede pe
unde se intră în ou. formă număr muzică logos ovoid energiile primordialităţii
fecioare. gând cu gând e om de rând. Medeea doi aplaudoi. domnu damblu
dezansamblu. discursul cu ursul. româneşte păgâneşte. romburi romburi în cutii
pe capete de copii. proteste beste romb zomb talii de Italii foame de scame. nu
mai dărâma coloane de ciolane prin cicloane nu mă mai lăsa să scriu cât coloana
e-n sicriu stă coloana fracturată şi păzită de armată cântă cimpoi pe cimitir
stâlp de eroi.
pierderea coloanei e mai grea decât pierderea Basarabiei.
alo. o Basarabie un romb o Bucovină alt romb o insulă un şarpe un modul un
ghetto vertebră lângă vertebră sub talpă mască such is erostratism in our
world. pământ născut născător pentru distrugere. oameni împuşcaţi cărţi
incinerate coloana recunoştinţei tăiată până la ultimul erou eresiograf. la un
loc nici coloană nici mănăstire nici temniţă. un trionfo e una distruzione la
tartaruga piu veloce del corvo e degli uccelli. tăierea spiritualităţolor
materializate. amuţirea fiinţei în dans. somn în avalanşă scris pe
transcendenţă. fericiţi numai distrugătorii. dă de pământ cu pământul. milă de
cel decapitat n-o fi timp pe când se ucide creaţia neamurilor. nici de voi nu
s-o mai auzi. scoring isn't everything. sunete din vilaetul singurătăţii. otravă
în orice grăunte. te caută clopote de apocalips. morţii seminţele aprilie
întorcându-ne sub pământul ninsorii. întemeietorul a ne mai sângera fantoma
ninsă. piatră pe piatră Ierusalim pe Ierusalim moarte pre moarte. o singură
vizită la umbra pământului sub raza soarelui.
Primul modul
17 personaje câte unul în modul pe 17 scene. Nroa
Dalvi Babre Tria Pşuş Pgion Trepre Naed Ionc Gian Nihil Rago Paan Vlaon Sibil
Bala Raco Rarda.
nu se mai întoarce. rugină de sfinte moaşte din
arca lui Noe din crucea lui Hristos. din şiră. tăcere. ax lovit. Târg Efesjiu.
Brâncuşi. Usha Aurusha. Paris Corlate
până-n 17 în patru dodii. mahasamadhi. te-ai speriat se repară. nu mai există
n-a existat. Chicago Ghiocea. filiera masonică filiera evreilor filiera
homosexualilor filiera escrocilor. evreii l-au ajutat pe Brâncuşi. şase
milioane 17 module în patru. nu se putea transporta întreg de serpentine.
II
merg eu merge Babre. e amurg pe mare rupt în 17.
număraţi-vă lanţul. e-n meditaţie pe rug. ardere pe tot. însufleţirea crimei.
17 morţi sub Myron. ucideri prin vlahi în trecători păduri bizantine. eroii în
mahasamadhi doborâţi în viul-jiul-chiul. în joacă toţi o femeie. om shanti în
peştera lui Nicodim. strigoi de fontă repornim turnul din Pisa neîndeclin.
bombă etnică estnică veşnică pomenire pre tot albastrul cerului pe o zăpadă de
floare ultimă.
III
Brâncuşi Gorjan Paleolog. fum de Gayatri. discuţie
în schela viilor măeştri. Yama taie pomul omul clanul colanul. 17. discopatia
veşniciei. lumea să piară oricum. din lamură la cenuşă se înfiinţează rugina
dezgustată de trecutul oţelit. moarte de 17 ori. 17 reîncarnări. Fata
nemaiverosimil pomenită alungarea sângelui cu alibi de rugină. puroi distilat
prin guri de canal. năbădăile scheletelor de draci pavate cu umbre de vitriol.
V
tot pe loc pe călcâie drumul vine şi se duce. eu
la sud cu el în Indore tu în sus la Indora. şir indian 17 alpinişti în
Himalaia. n-ai cum îţi vărsa jalea cum ţi-o înghiţi. jelisem la zid. restul
împărăţiei mă podidiseră din tot ce mai avea vârf şi cap cu decapitarea mamă
de-am simţit-o mereu prin viul argintului ceresc. toate zânele înfipte în
fulger în cosor. prin zăpezi veşnice de-ar mai zbura una măiastră.
VI
pinguini în gheaţă romboidală dansează între ocean
şi pampă. ai noştri la marginea înţărcării. artişti dezizvorâţi a cosmos
gelozitor. paralizasem sub sprayul minciunilor împroşcate pe kalaşnikoave.
ospăţ de oameni învederare de halucinaţii răzbunătoare în absolut pe tot
înaltul viul creatul spiralaltul. ne iubirăm în dreptul crângului. necum
supremaţie pregândită sfânt pe odihna temeiurilor eroice de la dumnezeu. nu mai
nimereşti locul de veci al lui Dumnezeu din jertfa neamului. la ce bun erou
dacă nu mai există nici la teatru. romb-a-romb toute en rond. devoratori de
rugină vampirii stâlpului ante portam ubicuitatea distrugerii. clonate.
poltergeist. pe. cutremurarea. gelatinei. oricărui. rest. de. rezistenţă. a.
sinelui. anihilat. Anabolic.
VII
intri în aceeaşi celulă. oglindă de colină.
intrarea oştilor din răsărit. leagăne ne-or fi lovit tălpile iadului ne-or fi
presat. capete tunse inscripţionate apoi iar păroase cu mătreaţă roşie.
construcţii dărâmătoare de construcţii ale cerului. de ce nu te mai apucă nici
fobia de-aia eşti lovit cu leuca. omul în picioare te fobiază. te-ai întors cu
barba albă mintea primăvară sufletul hobiţă.
VIII
horj de Gorj giulgiu. nu mişca în fronton.
templele se ponegriră. dintele vremii voi vi-l plombaţi. fani fanatici. i-ai
capul negresei blonde din New York adu-l aici la Târgu-Jiu şi du-n loc modulul
8. în coloană fără meşteri. x-ul prinţesei pe masă. torso de morgă ou Brahma
lemn Buddha foca în foc peştele în Jiu pasărea în romb măiastra în dodii templu
nevăzut. ce şlefuise paradisului se măcelăreşte câineşte.
IX
monumentele nu sunt greu de distrus dacă te pui în
situaţia de a le distruge. frângeţi spada la mijloc pereche androginul asemenea
stâlpul. copacul tot va înflori să-l poarte câte secole. însă un meşter doar şi
când haita îl înconjură. plan de creaţie unul cu al crimei. scade natura.
omoară muma. nici urmă de Constantin în România. cum a murit şi Cristos şi a
înviat şi apoi s-a înălţat. ni se arătase. ni se arătase din morţii întregirii
noastre înoptsprezecite cadaveric sub vaselină de tanc peste gard. adio
romboide. a nins. iarnă caldă. primăvară hibernală. axul gol pui fără pene.
pieire pompeiană. ne-a spus că nu ştim ce ne dă. coloana vertebrală cea de
toate zilele.
X
ai văzut coloana ţăndări şi ai intrat în spital.
tăiată încărunţirea pe 17 tranşee. Buddha ras în cap. Samson jelit. învingătorii
înjumătăţiţi fără luptă. spălaţi-vă ce creier v-a mai rămas. rugina s-o revărsa
şi peste ţeste deste. când e o zi cu soare atunci îmi zboară o vertebră. spână
înălţime. mormânt cu îngroparea perpetuă.
XI
nu vreau să plec nici să rămân să nu văd pe nimeni
amestec limbi cu penele din cămaşa de fontă a lui Christos ochii mi-i ridicasem
ca fiecare pe-o turlă n-aveam şi noi nici nimeni ceva mai înalt. esenţa
stâlpului părea de nemâncat când se găsiră vezuviomorfolitorii. urzitorii de
dezurziri. câte împuşcături câte anonimate. nu se mai gândeşte monumental. nu
se mai îndoliază viitorul. amintirea de acum încadaverită jur împrejur cu
incinerarea mausoleului. te-ai hotărât de cu noapte să scaperi groaza la
vederea şaptesprezecimilor de nesfârşire. să nu se sfârşească veacul cum
începuse. nu-ţi mai pune nimic în cap nici părerea de rău a înhumării sinelui.
ne şi făleam în necunoştinţă de cauză. mireasa ne-o sfâşiară vulturii de cum o
descăunară sconcşii. mai caută dărâmări sângerânde pe fard feruginos. maladivi
în carusel de surpriză a becisnicei din istoria artei puse de-a curmezişul
artei.
XII
rugăciunea artistului în amurg. mâine
mărunţişurile supravieţuirii. vreo sfârâială de-a uitarea a efectului tăierii
coloanelor verticalităţilor. cu melodrama prostului sub curul deşteptului.
slugă la dârloagă izmene pe călător. şi-apoi cine nu e profanat. numai cine nu
merită onoarea. care onoare e profanare. profan am fost sunt şi voi fi pe mine
n-ai cum mă profana profanatorule de înviere nici viu nici mort nu mă pişti. un
personaj întreabă dacă suprapopulaţia de torţionari nu e ameninţată de şomaj.
modulul 12 ergo argo medus poate o nedee o sărbătoare pe gustul lui Brâncuşi.
pe întrupate pe sfinţite de am văzut-o şi în picioare. până murim toţi vom mai
mărturisi-o munţi. ne-om reorându-i pe culmi din văi în puterea întoarcerii şi
recăderii din tărie sub vultur că nimic n-o fi fost fără sfârşit. şi totuşi
omeneşte brâncuşeşte prea urcasem. o să
vă povestim şi cu vorbele destructorilor ce se puseseră pe inversat firea
depictând-o ca în plus ca în pericol ca în paragină şi-atunci cu barda politomă
au tomit-o în 17.
XIII
icos lauda condac din nerăspuns. gândul formelor
primordiale renăscut în fiinţa sculptorului se întemniţează. vdenie de
descreierat la culcarea în umbra tranşeu cum din toţi munţii s-ar face numai
văi o palmă cu linii până-n iad toate s-or fi vindecând în singurătate după ce
simbolul i se distruse. râmătorii dărâmătorii cu a lor dharma cu lupa spre statui dinainte negândite neridicate
nedărâmate că secol adică niet Brâncuşi. incineratori traduşi.
XIV
arta reocupă melancolia anticilor. mneme.
distrugând de vii devii restaurator. scrie-l fobie. de-aia e bine beat decât
fobiat. xenos. nu crainicul inviolabil prin caduceu a declarat dezasamblarea
stâlpului. duşmanul devine prieten dar stâlpul decapitat cap lângă cap din cap
peste cap îngropare profanare rapid dismantling. the last week of December 1998
in a developing country.
XV
il nostro teatro sistina in romacongigliola. boxul
Keops unica umanitate. nimic nu poţi peste doctrinele trecute. nu le cunoşti
orbeşti în arest pe cadavru familial. tâlcărie cu tâlh.
XVI
mă duc la sculptor. asylia symbola cosm polemarh
Aspasia Fryne Glycera Gnathaina Theodata Lais. sărută ochii orbului. te mângâie
marmora bufniţă kairos mezonoptic. atât de albă pasăre că nu m-a mai umbrit.
frumuseţea sluţeniei braţele tăiate în foi de nufăr orgiac. aburul misiunii
psalmul 103 năluci albine. spiritul lui va învălui pământul. pedepsită va fi
nimicirea.
XVII
nimicirea va fi pedepsită. spiritul lui Brâncuşi
va învălui pământul românilor şi al lumii. lucrarea liniştirii se luminează
prin înţeleaptă rimă. Gizeh 2 numai capul. leşin înăuntru. alt cap cu paznic
palazzine o statuie alta brusc se face o coastă rugie cimitir picnic şcolari
profesori fotografiindu-se. cât e ceasul. trei gradaţii stai cinci. e 12 şi un
sfert. al meu e 1 fără 5 merge înainte m-am rătăcit şi nu mai ajung să ţin
comunicarea nu mi-e greu în sanscrită recit ce-am mai recitat din piesa
Brâncuşi de Eliade. homa puja ochii pietrei fonta font fon fo fffffff.
Epilog
(actorii-autorul-publicul)
coloane tragice dorice ionice brâncuşiene. femeile
şi-au scos câte o coastă şi se bat. fine milenio fine secolo fine settimana.
viaţă dăruindu-le Vetei Ilincii lui Mihai lui Constantin. iarbă unde a fost
biserica. respiraţia îi miroase a tutun şi acum la strângerea de gât nr 16
stâlpul îşi dă duhul ultima suflare aceeaşi cu prima primită de la meşter.
pasărea respiraţie în aerul infinirii ireneice. ci sabia retează suflarea vieţii
de mai sus din fire. amintirea de la Dumnezeu spre nesfârşirea recunoştinţei.
la India se gândea coloana se împletea din India
se-ntorcea coloana se despletea s-o uita la ea Gorjan ne-o urma în Canaan.
în valea plângerii eroilor soldaţii nemuritori ţi
se revărsau pe mâini ca sfântul potir. capul bătrân învălmăşea sfânt duhul.
duşmanii cercuri cercuri ţăndări dodii păsări pene respiraţii. pana de la
romboidul 16 o fi zburat cu porumbelul peste ape cu o înverzire în grădina
şarpelui coloană.
va mai fi un poem un poem n-a mai fost n-a mai
fost aşa zbor aşa zbor nu mai e nu mai e neam de neam va boci va boci
răzbunătoarea răzbunătoarea va zidi va zidi treierătoarea trăierătoarea.
coborât tot ce fusese în picioare cosită iarba
astupate ape pe unde să mai treacă sărbătorile cocorii. rădăcina nu ne lasă nu
ne vede nu ne pasă femeilor cântăreţilor pustnicilor.
pierderea modulului mai ca chinta fulului gaura
modulului laptele fudulului rugina modulului hududoiul dulului crăparea
modulului simpatia sulului ungerea modulului în onoarea nulului.
capătul vremurilor bucuria că am trăit că am murit
că am fost creaţi că ni s-a ucis creaţia slavă ţie criminal de neamuri blânde
că lor li te vei prosterna.
cine cât s-a bucurat capul când mi l-a tăiat
capetele le-a arat neamul mi l-a semănat să răsară Ararat m-aţi ajuns şi m-aţi
adus cer iubire m-am împuns vine altul şi dă jos că de ce m-am mai întors aşa-i
lumea ca nelumea coloana ca necoloana.
trecură vreo trei sute de ani mănăstirea o mai fi
coloana n-o fi fost refren distrugătorii jigniţi de ceea ce distrug cei ce taie
unghiile terrei cei ce retează coloane nesfârşite bifteck bifteck bifteck talak
talak talak cococo dărâmătorii veseli cu papion ion înapoi pe buduroi pietroi
distrigoi îngerul cu sabia stâlpul Basarabia bar bar bar carribi carribi fiinţe
infineterne în mahasamadhi. schelă. 17 celule.
1997
MILAREPA
Călătoria lui Marpa în India
şi visul lui Milarepa
În româneşte de George Anca
...
În acest timp, lama plecă în nord către regiunea centrală. Într-o seară,
după reuniunea ritualului, o Tara îi revelă lui Marpa Golegs în timpul somnului
că el ignora o anume lecţie simbolică a lui Naropa, iar ea îl îndemna cu
gestul. Se gândi lama că avea de mers a-l întâlni pe Naropa.
Cum
se întorsese în valea Mestecenilor şi câteva zile trecură, mie însumi, într-o
noapte, îmi apăru o fată tânără în vis, albastru de cer, frumoasă-n roba-i de
brocart şi podoabele de os, cu sprâncene şi gene de aur scânteietor.
El
mi-a spus: „Fiul meu, doctrina ta Mahamudra poartă la bodhi printr-o
lungă meditaţie. Formula ta e a celor şase dogme. Tu o ai pe aceea ce te face a
învia întru bodhi meditând-o o clipă. Cere-o”. A spus şi a dispărut.
M-am
gândit în mintea mea: „Fata aceasta tânără purta costumul Taras-elor. Să fie
acesta un avertisment al zeilor? Să fie o răutate de demon? Nu ştiam. Orice-ar
fi, nu cumva ştia maestrul meu, care este Buddha al trecutului, prezentului şi
viitorului? Şi el nu cunoştea decât un lucru, dar tot lucrul, de la formula
pentru a deveni Buddha, pe culmi, până la formula de a aduna, jos, o piatră
spartă. Dacă e un avertisment al zeilor, am a cere doctrina învierii.
Fără
a lua în seamă zidul tainiţei mele, m-am dus aproape de lama. El strigă:
„Pentru
că nu rămâi într-o severă recluziune, un grav accident ne va fi ajuns. De ce-ai
venit?”
I-am
povestit cum era tânăra fată şi ce-mi spusese, şi îl întrebai:
„Să
fie un avertisment, să fie o facere de rău? Nu ştiu. Dacă e un avertisment, am
venit a-ţi cere doctrina învierii. Şi ţi-o cer”.
Lama
reflectă un moment şi zise:
„Este
doar un avertisment al zeilor. Când revenii din India, pandit-ul Naropa
anunţa: 'Explicaţia doctrinei învierii'. Cum eram pe picior de plecare, n-am
reţinut-o. Pentru aceea o s-o căutăm citind toate cărţile din India”.
Zi
şi noapte, maestru şi discipol, căutarăm cu ardoare cartea învierii. Aflarăm
multe despre transmigrare. Dar n-am găsit niciun cuvânt despre înviere. Lama
îmi spuse:
„Avertismentul
ce l-am primit în nordul Tibetului central mă îndemna a face aceeaşi cerere.
Cum mai sunt şi alte formule pe care nu le cunosc, mă voi duce aşadar să le
cer”.
Eu
l-am prevenit pe temeiul vârstei sale înaintate. Dar nu izbutii să-l opresc.
Strângând în aur darurile discipolilor săi, el le luă într-o cupă plină şi
plecă în India.
Naropa
murise. Dar voind a-l întâlni în pofida vieţii sale, Marpa consultă numeroase
oracole şi i se prezise că îl va întâlni. Şi recitând rugăciuni plecă în
căutarea lui. Îl întâlni într-o pădure virgină. Îl invită să vină în mănăstirea
Phul-la-Hari. Şi acolo îi ceru formula învierii. Panditul Naropa răspunse:
„Ţi-aduci
aminte, ai primit vreun avertisment?
-
Nu-mi amintesc. N-am avut niciodată vreun avertisment. Un discipol de la mine,
Veste-Bună, a primit avertismentul zeilor şi a venit să-mi ceară doctrina.
-
O, minune! strigă
Naropa, în Tibetul întunecat, acest discipol seamănă soarelui pogorându-se
peste zăpezi!”
Vorbind, el îşi ridică mâinile împreună deasupra capului şi făcu
această rugăciune
„Salut îţi aduc, o, discipol numit Veste Bună,
Asemeni soarelui pogorându-se peste zăpezi
În tenebrele sumbrului Septentrion”.
Vorbind
astfel, el închise ochii şi înclină de trei ori capul. Şi munţii Indiei şi
arborii se aplecară de trei ori către Tibet. Încă şi astăzi arborii muntelui
Phul-la-Hari au vârful aplecat către Tibet. Naropa îl învăţă, întru totul,
formulele transmise de zei. Pe urmă el consultă oracolele. Felul de a saluta al
lui Marpa prezicea o scurtă coborâre. Dar doctrina ajunsă prin mijlocitorul meu
profetiza o coborâre spirituală mai lungă decât albia unui fluviu.
Marpa
se întoarce în Tibet. Se serba aniversarea morţii fiului său Darma Dode ce se
petrecuse potrivit oracolului. Toţi călugării şi discipolii se adunaseră pentru
ceremonie. Marii discipoli îl întrebară pe Marpa:
„Lama
preţios, fiul tău este acum asemenea unui Buddha al celor trei epoci,
norocul nostru a căzut. Tu însuţi îmbătrâneşti. Cum se va transmite preţioasa
învăţătură Kadjupa? arată-ne care trebuie să ne fie ascultarea şi lucrul
nostru.”
„Eu
şi tot pogorământul panditului Naropa
avem puterea de a citi în vise. Naropa a adus o profeţie bună pentru doctrina Kadjupa.
Voi, mari discipoli, duceţi-vă şi aşteptaţi visele.”
Atunci
discipolii, după ce avură vise, le povestiră. Cu toate că toţi avuseseră vise
fericite, nu le putea prinde povestirea. Eu am visat patru stâlpi. Îmi povestii
astfel visul de faţă cu lama:
Cum lama
purtător de sceptru îmi porunci
Trei
nopţi visat-am un vis.
Lui lama
îi cânt povestea-i.
Visat-am
pe lume la miazănoapte
Un
munte de nea înălţându-se, frumoase omături
Cu
vârful mângâind cerul.
Soarele
şi luna dădeau roată.
Lumina
lui umplea spaţiul,
Vatra
lui coperea pământul.
Spre
patru drumuri cardinale curgeau fluvii.
Din
ape se adăpau toate făpturile.
Şi
toate se vărsau în mare.
Flori
felurite străluceau.
Aşa mi-a
fost visul în mare.
Îl
spun lui lama, Buddha al celor trei epoci.
Ci
mai visai cum pe cel munte nalt cu mărire frumoasă
La
răsărit se ridica un stâlp mare.
În
vârful stâlpului domnea un leu.
Coama
de turcoază i se risipea în toate părţile.
El
îşi desfăcu pe zăpadă ghearele.
Ochii
săi căutau în slavă
Şi
alerga pe zăpadă.
I-o
spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Am
visat cum la miazăzi se ridica un stâlp mare.
În
vârful stâlpului răcnea o tigroaică.
Părul
zbârlit o coperea cu totul,
Ea de
trei ori a surâs.
Ea
îşi desfăcu pe păduri ghearele.
Şi
cedri-n codri se amestecară.
I-o
spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Visat-am
cum la apus un stâlp mare se înălţa.
În
vârful coloanei plutea un mare garuda.
Aripile
acestui garuda erau desfăcute.
Coarnele
i se ridicau la cer.
Ochii
lui căutau în slavă.
Şi a
zburat în spaţiu.
I-o
spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Aşa e
oracolul visului meu.
Mă
gândesc, o fi un oracol ferice.
M-am
bucurat de acest noroc.
De-ai
vrea să-mi spui ce-nseamnă.
Aşa
am vorbit, şi lama, plin de bucurie, răspuns-a:
„Acest
vis e un vis fericit. Nevastă, pregăteşte un cerc bun de jertfe”.
Şi
mama strânse lucrurile necesare.
Când
discipolii şi fiii spirituali se adunară în jurul cercului de ofrande, lama le
zise:
„Ce
vis minunat a avut Mila Trofeu de Diamant!”
Marii
discipoli întrebară:
„Descurcând
sensul şi semnele acestor vise, de-ai vrea să ne spui profeţia lor”.
Atunci
lama, marel avatar şi tălmăcitor, cântă discipolilor acest cântec
ce dezvăluie visele:
Domn
Buddha a trei epoci,
Pandit
Naropa, ţie mă plec;
Voi
toţi învăţăceii aşezaţi în acest loc,
Ascultaţi
prezicerea de mirare a viitorului
Ce
visele înseamnă.
Iar
eu, bătrânul, vă voi desluşi.
Acest
vârf al lumii în Septentrion
E
doctrina lui Buddha ce se va răspândi în Tibet.
Acest
munte de zăpadă îngheţată
E
bătrânul tălmăcitor Marpa
Şi
viitoarea doctrină Kadjupa.
Acest
pisc de nea mângâind cerul
Este
doctrina neasemuită.
Soarele
şi luna dându-i roată
Sunt
nevoinţa-luminoasă şi mila atotştiutoare.
Lumina
ce umple spaţiul e munca de temei a lumii.
Cele
patru fluvii ce curg în patru direcţii
Sunt
rostirile celor patru taine întru mântuire.
Aceste
fluvii adăpând toate fiinţele
Mântuie
pe cei trecuţi la credinţă.
Toate
aceste fluvii în mare căzând
Sunt
unirea mamei şi fiilor.
Toate
florile felurite strălucind
Sunt
bucuria rodului neprihănit.
Visul
în mare nu-i de rău ci ferice.
O,
voi călugări şi învăţăcei aici adunaţi
Mai
ales pe acest munte de nea frumos în mărirea-i.
Marea
coloană ce se înalţă la răsărit
Este
Tshur-ton Cuang-ge din Dol.
Leul
domnind în vârful stâlpului
Arată
firea de leu a lui Tshur-ton,
Coama
lui de turcoază revărsată
Este
învăţătura vorbei armonioase.
Cele
patru gheare întinse pe zăpadă
Sunt
presiunea celor patru însuşiri nesfârşite,
Privirea
lui întoarsă spre cer
E un
adio lumii făpturilor.
Drumul
mândru pe albul omăturilor
E-ajungerea
pe tărâmul liberării.
Nu-i
de rău din răsărit. E ferice,
O,
călugări şi învăţăcei aici adunaţi.
Marea
coloană ce se înalţă la miazăzi
Este
Gnog-ton Tcho-dor din Jung.
Tigroaica
răcnind pe coloană
Arată
firea de tigru a lui Gnog-ton,
Păru-i
zbârlit peste toate membrele
Este
învăţătura vorbei armonioase.
Cele
trei surâsuri
Sunt
cunoaşterea celor trei trupuri.
Ghearele
întinse peste păduri
Sunt
împlinirea celor patru sfinte slujbe.
Privirea
sa întoarsă în slavă
Eun
adio lumii făpturilor.
Drumul
său mândru prin păduri dese
E
ajungerea în tărâmul liberării.
Cedrii
din codru întrulocaţi
Înseamnă
o descendenţă de nepoţi moştenitori.
Visul
de miazăzi nu e de rău. E ferice,
O,
călugări şi învăţăcei adunaţi aici.
Marea
coloană ce se ridică în apus
Este
Me-ton Tson-po din Tsang-rong.
Marele
garuda plutind pe stâlp
Arată
firea de garuda a lui Me-ton.
Aripile
desfăcute ale acestui garuda
Sunt
învăţătura vorbei armonioase.
Coarnele
sale îndreptate spre cer
Înseamnă
meditarea în singurătate.
Privirea
căutând în slăvi
Este
un adio lumii făpturilor.
Zborul
său prin imensitatea spaţiului
E
ajungerea în ţinutul liberării.
Visul
din apus nu-i de rău. E ferice,
O
călugări şi învăţăcei aici adunaţi.
Marea
coloană înălţată la miazănoapte
Este
Milarepa din Kung thang.
Vulturul
plutind peste stâlp
Arată
că Mila e semen vulturului.
Ascuţitele-i
aripi desfăcute
Sunt
învăţătura vorbei armonioase.
Cuibul
în steiul drumului
Spune
că viaţa-i va fi mai tare ca steiul.
Puiul
născut al acestui vultur
Spune
că nu va avea rival.
Păsărelele
ce umplu spaţiul
Înseamnă
răspândirea învăţăturii Kadjupa.
Privirea
sa întru tării
Este
un adio lumii făpturilor.
Zborul
lui întru imensitatea spaţiului
Este
ajungerea în tărâmul liberării.
Visul
de miazănoapte nu e de rău. E ferice,
Vouă
v-o spun, celor aici adunaţi.
Mi se
sfârşeşte lucru-mi de bătrân,
Ceasul
vostru, învăţăcei, a venit.
De
vorba-mi de bătrân e profetică,
Învăţătura
perfectă ce se împărtăşeşte
Răspândi-se-va
în viitor.
Astfel
grăi el. Atunci toţi de faţă se umplură de bucurie. Şi lama deschise
marilor săi discipoli comoara doctrinei şi a maximelor. Ne instruia ziua.
Noaptea, închişi în chilie, ne urmam ferice meditaţia.
Într-o
seară când stăpâna îşi făcea iniţierea, lama se gândi:
„Fiecăruia
dintre discipolii mei am a-i da legea şi datoria lui de împlinit. Voi consulta
mâine zodiile zorilor.”
A
doua zi, în focurile aurorei, îşi văzu marii discipoli: Gnog-ton tho-dor din
Jung comenta cartea Ydam-ului Hai Varra. Tshur-ton Ouang-do din Dol medita la
migraţia sufletului. Ma-ton Tsus-po din Tsang-rong medita la iluminare. Eu
meditam la căldura îndumnezeitoare. Astfel lama ştiu care ne era
lucrarea fiecăruia.
Îi
dărui aşadar lui Gnogpa desluşirile asupra folosirii celor şase scopuri şi a
celor patru metode înlănţuite ca un şirag de perle fine, cele şase giuvaeruri
ale lui Naropa, mătăniile sale de rubin, o lingură pentru jertfe şi cartea Comentariilor
indiene. Apoi îi zise:
„Urmează-mi
învăţăturile întru binele făpturilor”.
Lui
Tshur-ton Ouang-de din Dol, îi dădu Migraţia sufletului, asemeni unei
păsări zburând printr-o fereastră deschisă; părul lui Naropa; boabe de nectar
şi diademe din cinci materii diferite. Apoi zice:
„Meditează
la migraţia sufletului”.
Lui
Me-ton Tsumpo din Tsang-rong îi dărui iluminarea asemeni unui foc aprins în
tenebre, clopoţelul şi vajra lui Naropa, damaru-ul lui Naropa şi kopala
lui de sidef. Şi îi spune:
„Liberează-te
de mărginimi”.
Mie
îmi dărui legea eminentă a căldurii îndumnezeitoare, asemenea unui foc de lemn
cioplit; căciula lui Maitripa şi veşmintele lui Naropa. Apoi îmi spune:
„Du-te
de rătăceşte în pustiile de spaimă şi zăpezi şi afundă-te în contemplare.
La
sfârşit, le spune tuturor călugărilor adunaţi în cerc împrejurul jertfelor:
„Pe
potriva darului de învăţătură corespunde zodiilor, le-am dat, întâi, urmaşilor
mei duhovniceşti nevoinţele fiecăruia, deodată cu folosirea largă a lecţiilor
mele. Pentru că fiul meu Darma Dode Boum nu mai este acum aici. De asemeni,
v-am încredinţat drept moştenire părintească formulele doctrinei mele Kadjupa
şi împărtăşirea binecuvântării mele. De aceea, fiţi plini de zel. Şi binele
făpturilor va creşte.”
Atunci
fiecare mare discipol plecă spre ţinutul său. Lama îmi spune:
„Tu
mai rămâi vreo câţiva ani pe lângă mine. Îţi voi da încă o consacrare şi o
iniţiere aparte. Va trebui să-mi rosteşti căutările duhului tău. De aceea rămâi
într-o chilie desăvârşit închisă.”
M-am
retras în peştera numită Grota de Aramă după profeţia lui Naropa. Tatăl şi mama
îmi dădură o parte din hrana pentru blidul meu de jertfe.
Mama Dagmema către Milarepa
Mă plec la picioarele lui Marpa cel plin de har.
O, fiule îndurător cât cei tari,
Nevoitor întru credinţă,
O, tu fiu cu noroc,
Nectarul lui lama e vin de înţelepţie,
Bea-l pe săturate şi mistuie-l.
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Neuitându-ţi tatăl şi mama,
Neodihnit în plângerile tale cheamă-i,
Hrana cuvintelor folositoare inimii
Mănânc-o pe săturate şi mistui-o
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Neuitându-ţi tatăl şi mama plini de milostenii,
Fii curajos în recunoştinţă.
Veşmântul suflului adânc al zeilor
Îmbracă-l cald şi mistuie-l.
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Neuitând făpturile plăpânde
Îndreaptă-le pe calea bodhi.
Marele car purtător al învăţăturii spirituale
Sporeşte-l şi mistuie-l.
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Fiule, nu uita a purta în inimă
Îndemnurile norocoasei stăpâne mame,
Mama ta le are mereu în mintea-i.
Fie-ne, mamă şi fiu cu inimile una
În câmpiile binecuvântate de sus
A ne recunoaşte mergând unul spre altul!
Fie-mi urarea a se împlini!
De binefaceri te înconjure credinţa!
Kadjupa
(Marpa lui Milarepa: Printre formulele doctorului
Naropa este una superioară pe care nu o au ceilalţi mari discipoli. Ea este
tradiţia orală revelată de zei şi eu ţi-o revărs ca pe un vas preaplin. Fie-mi
veneraţii Ydami martori că nu te-am înşelat şi că nu există altă formulă.
Jurându-se astfel, el cântă acest cântec:)
Slavă
şi rugă vouă, cei plini de har.
De
gândeşti la istoria străbunilor plini de haruri,
Ea e
cuvântul de aur.
Îţi
tulbură sufletul în dor nemărginit.
Păzeşte-n
inimă vorba mare de mine ţie dăruită.
Toate
celelalte nu preţuiesc atât.
Mulţi
pomi nu poartă rod.
Ştiinţa
nu e adevăr întotdeauna.
Ce-nveţi
aici nu vezi dincolo.
A
vorbi mult e fără de folos.
O
bogăţie sfântă sporeşte inima.
De
vrei să fii astfel bogat concentrează-te întru învăţătura-mi.
Această
lume joasă e în lacrimi. Renunţă deci la bucurie.
Casele
străbunilor noştri erau peşterile.
Locul
pustiu şi singur e un popas dumnezeiesc.
Duhul
întru duh e un cal negrăit a-l struni.
Trupul
tău e un sanctuar.
Pietatea
neîntreruptă e leacul cel mai bun.
Fiilor
mei plini de minte
Le-am
dat cuvântul ce închide toată înţelepciunea.
Eu,
cuvântul şi credinţa ta treime-s.
Fie
în mâinile fiului meu.
Pomul
şi rodul să crească
Nestricându-se,
nerisipindu-se, neuscându-se.
Cântecul lui Marpa către locuitorii palatului de miazăzi
Ruga-mă-voi maestrului meu plin de har,
Voi, nepreţuiţi străbuni întru duh,
Voi, ocrotiţi de păcat,
Voi, cei binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Voi, taine de adâncă învăţătură,
Cale scurtă şi cuprinzătoare,
Voi, cei binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Însumi io, Lo Tsawa Marpa,
Din miezul tainelor profund
Ce mă binecuvântă, vă binecuvânt.
Sfinţi Ydami şi zei din cer
Încărcaţi de fapte bune,
Voi, cei binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Fii întru duh şi învăţăcei,
Ferice de credinţă şi jurare,
Voi, ce sunteţi binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Muncile şi faptele voastre
Curate spre binele aproapelui
Fie binecuvântate şi noi binecuvântaţi.
Zei şi spiriduşi din lumea ochilor
Crdincioşi legămintelor dintre noi,
Voi ce sunteţi binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Zei şi oameni adunaţi pe acest loc
Pentru fericite oraţii,
Voi, ce sunteţi binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
George Anca
MĂIASTRA ÎN INDORE
SCULPTORUL
MĂIASTRA
FIUL
DODII
(MOŞUL)
(MUTUL)
(DUMINICA)
ADODIE
DODIE (DUMINICA):
Omului
Dorului
DODII
Iondinpom Mănâncăbrâncă
Moşpegroş Usucăţuică
Cerc din cerc
să-l încerc
Dodie tragodie
din ochi de Dochi
Copilul străbunul
mutul şi nebunul
Dodie acumă
Dido postumă
Dintruvintru-te
paştenaşete-mă
În coate Ipate
în cârnică Duminică
Ce nu e aripă
nu se înaripă
Nu e în dodie
ce nu-i în zodie
Pe pământ în cer
pasăre de fier
Cătunul Cocorul
nu îşi ia zborul
DODIE
FIUL
Mâncară părinţii la aguridă
de mi-e mie gura strepezită
Tata taie
mama laie
DODIE
Pădurea de-aproape
înfrunzeşte ape
Din pădure-n jos
un pârâu frumos
Printre voi pe vale
o pădure-nfloare
FIUL
Laturile-n lături
paturi fără pături
şi fără cearceaf
gâsca zboară-n praf
DODIE
Minune minunată
vorbeşti ca o fată
Deal de sub munte
treci peste punte
FIUL
Te-o auzi tata şi mama
vedem cum stă treaba
DODIE
Mai taci şi din gură
că nu eşti singur pe bătătură
FIUL
mai vine o ploaie
să ne ceară straie
mai o arşiţă
nu ne dea guriţă
Suntem chit fraţii surorile
fragii brotacii prigorile
DODIE (MOŞUL)
Ene pe gene îi pică
pe ochii lui Vasilică
Grangur să-i afle încai
pe Florea după patru cai
DODII
Împărăteasă
mai sus zburătoreasă
Ochiul boului
sub aripa vulturului
În palatul soarelui
sabia ciocârlanului
La aripă jalnică
la gură falnică
Din oasele mânzatului
columnă satului
Pajuri neluminatei margini a lumii
dintr-o parte în alta sugrumi-i
Pasărea pe tulpină
tulpina pe rădăcină
Măiastra cântă
din nevăzut
Părinţii se mânie
acasă în cunie
FIUL
Dintre norii toţi
Pasăre să-mi scoţi
fulgerul să-l dai
aripilor cai
satele de prunci
pasărea de fulgi
DODIE
S-o cheme copila
cu mila cu sila
să mă vindece
pe la pântece
FIUL
Să mă ajungă
aripa lungă
DODIE
Să mă întoarcă
aripa largă
Toţi să ne-ascundem
sub aripi de-un stânjen
FIUL
Să mai stea
să vie şi soră-mea
DODIE
Să mai urce
să-mi ia înger
Să se mai lase
la moşul în oase
FIUL
O dar de întuneric mi-e frică
de când pasărea era mică
DODIE
Niciodată n-ai mai văzut-o
numai du-te şi sărut-o
FIUL
până la cer până la poartă
cu tine la toartă
DODIE
Niciun zmeu
nu-i de rău
poate mai marii
cu ace ţânţarii
DODIE
Vorbeşti ca mama
şi taci ca tata
FIUL
De-aş creşte noaptea asta
aş trezi Măiastra
DODII
Aşa o vom aştepta
până s-o deştepta
Mai lungă e clipa
păsării aripa
Lună luminează
loază căcărează
Nu te duce
să te spurce
FIUL
O să se trezească
pasărea măiastră
Doarme după nor
cu aripi în zbor
DODII
Dacă dormi pe tine
te dă la albine
Străbunului pasărea
să i-o dăm c-aşailea
S-o speriem una-două
şi s-o aşezăm pe ouă
FIUL
Oul lumii
fiul mumii
DODII
Lume mică
păsăruică
Lume mare
zburătoare
Da-ţi-vă-ndărăt
că pe toţi vă văd
La curaj de mână
zbori o săptămână
Mai urci în copac
ramuri se desfac
Luneci pe lumină
pân' la rădăcină
Mai sapi de-o comoară
te îngropi când zboară
Atunci pasărea
focul flacăra
FIUL
Întoarsă cerului
coada zmeului
Căzută hârtia
să-mi ia pălăria
Mama cântă la fereastră
ca o pasăre măiastră
Ascultă tata cu dor
şi cu gând de vânător
DODII
Hai în păduri
lemne să nu furi
Lupul lupilor
şi-al copiilor
Ursul urşilor
şi-al copiilor
Mergi numai cântând pe drum
altfel n-ar fi drum
Ce de oameni cât copiii de departe
şi copii cât oamenii aproape
FIUL
Numai marea e albastră
numai pasărea Măiastră
Numai floarea galbenă
soarele de-o leagănă
DODII
Tună
v-adună
Fulgeră
vă scutură
Toarnă
răstoarnă
Nimeni nu-şi aduce-aminte
ale mutului cuvinte
FIUL
Eu ştiu
să le scriu
Într-o parte
de carte
DODII
În rai
de grai
Crezuseşi în păsări
fără întoarceri
Ele nu cad
morţii în vad
Nu cântă
când o înspăimântă
Nu lunecă
de-ntunecă
Nu leapădă
când fulgeră
De e bolnav
să nu fie grav
de e grav
să nu fie bolnav
să nu se ia
dodia rea
a copiilor
a păsărilor
FIUL
Ducă-o pe creastă
pasărea măiastră
DODIE
Cântec
pântec
Gât
ursit
Ne întinde vânt
pleoapă de pământ
FIUL
Ne înseninează
rădăcini de rază
DODIE
Din părinţi ieşim
aşa cum vorbim
FIUL
Suptă din colastră
pasăre măiastră
DODII
Am mai auzit
şi un fâlfâit
mai nefulguit
pe la pântec fript
Nu se mai fereşte
laptele de peşte
Mama este neagră
pe unde e dragă
tata este lung
pe unde e scump
Se întorc pe-o parte
Pasărea străbate
FIUL
Mă întorc în viaţă
pe gât de măiastră
Deschid ochii în pace
visată de parce
Strig mamă
te destramă
Strig tată
te îmbată
Au trezit vecinii
cocoşii luminii
Vă mint toată noaptea
să-mi ascultaţi şoapta
Mi-e veşnică proastă
pasăre măiastră
MĂIASTRA
Ci pe veci a voastră
alunec măiastră
DODIE
Cămila e mică
lebăda voinică
Mutul
urâtul
Moşul
cocoşul
Luminii ca
Duminica
Vă duce ea
cu pasărea
FIUL
Prostule
al nostrule
Măiastră
mai a noastră
DODIE
Ai trezi-o cu mama cu tata
şi pe ea prealuminata
acum plângi
s-o ajungi
pe sus cu lebede
de apă repede
cu poveşti
copilăreşti
Cine să mai joace
a păsării pace
Am fost ouşor
am crescut popor
MĂIASTRA
Am fost drum de pas
hotar am rămas
Voi v-aţi risipit
dacă v-am gonit
Eu să zbor spre voi
depărta-mă-voi
Unul m-ar urma
şi cu dragostea
Altul cu blestem
unde nu suntem
DODIE
Pasărea îi lă
în leagăn îi dă
până într-o doară
ori pică ori zboară
Se iubesc de-atunci
pruncele cu prunci
apele cu stânci
dreptele cu stângi
FIUL
Dezlipit dintre pleope
m-aş roti şi eu pe ape
printre trupuri fragede
pruncilor din leagăne
Numai plânsul fără plâns
şi cântecul tău nestrâns
Când se suie e statuie
pasăre ce-a fost şi nu e
DODIE
Nu e pasăre
că e ardere
Nu e ardere
că e ramură
Nu e ramură
că e pajură
Nu e pajură
că e vergură
Nu e vergură
că ne mătură
Nu ne mătură
că ne treieră
Nu ne treieră
că ne tremură
Nu ne tremură
că e seceră
Nu e seceră
că e carceră
Nu e carceră
că ne leagănă
Nu ne leagănă
că e meşteră
Nu e meşteră
că e peşteră
Nu e peşteră
că ne fulgeră
Nu ne fulgeră
că ne-mpresură
Nu ne-mpresură
că ne strecură
Nu ne strecură
că e tânără
Nu e tânără
că ne-ngândură
Nu ne-ngândură
că e singură
Nu e singură
că ne strigă mă
Nu mă strigă ne
că-i e frică de
Nu-i e frică de
că-i vin mamele
Nu-i vin mamele
că ea lor le e
Nu lor ea le e
ursitoarele
Ursitoarele
ba măiestrele
DODIE
Bătrâneţe măiastră
pe-o copilărie proastă
Pe-o sută de bune
vestim alune
Pe-o mămică
o bunică
Pe-un avion
un papion
Pe lumea asta
Măiastra
MĂIASTRA
Mă opresc din zbor
să nu te omor
nu te mai descânt
întru duhul sfânt
nu te mai iubesc
în cerul smeesc
nu te mai rostogol
în Constantinopol
ca în Capadocii
cu părinţi în dodii
nu te mai aud
în tăceri de crud
nu te mai alint
aur şi argint
ci te moi cu humă
în scuipat de mumă
gropiţe şi bucle
las să te astupe
te împing în hău
aproape de rău
îţi întorc privirea
până-i oarbă firea
te întorc devreme
din poiene
te scot noaptea
unde e badea
BADODIE
DODIE (DUMINICA)
Pe calea ramului
la sufletul neamului
în pământul nemuritorilor
în leagănul norilor
înaintea călătorului
casele dorului
DODIE (MOŞUL)
Casă în pustie
zi din veşnicie
Început poveştii
apele cu peştii
Tainica ursită
în piatră urzită
Columne şi munţi
porţile la nunţi
Loc în sus
prin nori ascuns
DODIE (MUTUL)
Pasărea coboară
să se lase seară
Urcă stâlpul vieţii
steaua dimineţii
Când să mai ridici
ochii de aici
Când să mai cobori
sufletul în zori
Stelele când pică
nu se mai ridică
DODIE (MUTUL)
Dar nu cade cerul
că îl ţine fierul
N-o să cadă fierul
că-l îngheaţă gerul
DODII
N-o să cadă lumea
că o ține huma
N-o să cadă huma
că o ţine muma
N-o să cadă ţara
că o ţine scara
N-o să cadă scara
că o ţine zarea
N-o să cadă omul
că îl ţine pomul
N-o să cadă pomul
că îl ţine lemnul
N-o să cadă sinea
c-o ţine lumina
Nu cade lumina
că o ţine cina
Nu cade eroul
că îl ţine oul
N-o să cadă oul
că îl ţine hăul
N-o să cadă capul
că îl ţine acul
N-o să cadă acul
că îl ţine sacul
Nu cade privirea
că o ţine firea
N-o să cadă firea
c-o ţine zidirea
N-o să cadă piatra
că o ţine dalta
N-o să cadă dalta
că o ţine alta
DIDODIE
MĂIASTRA
Mereu mireasă până când aripa
nunţii mirele mi-o vrăji
DODIE (MUTUL)
Creasta cocoşului
sufletul moşului
SCULPTORUL
Singură şi glasul
în susul apelor auzite
DODIE (DUMINICA)
Deasupra norilor cu tălpi crăpate
sub pământ cu creştete moi
SCULPTORUL
Guşă plină lume goală
înăuntru în afară
Pustiul ochi grăuntele
şi gheara joasă muntele
Un deal către o vale
de floare albită către zăpezi
MĂIASTRA
De două ori măiastră la nuntă
şi cântecul fără cântec
SCULPTORUL
Înapoi trează
de frica întunericului
Sufletul după nuntă
pasărea înfruntă
Cât huma
acuma
Până apoi
de noi
DODIE (MOŞUL)
Ferice de păsări
că le-am mâncat
DODIE (DUMINICA)
Fiilor mei
toată suflarea
Măiestrei pădurea
desfrunzită înainte
MĂIASTRA
Oasele mele
în zbor te sug
SCULPTORUL
Mi-am visat mama
până la ieşirea din lemn
Paşii m-au făcut săgeată
mă întorc să le pund daltă
Câtă casă
câtă piatră
Stâncă
brâncă
Ou
nou
DODIE
Nu mai sunt
pe pământ
SCULPTORUL
Voi tăia în lung
până te ajung
DODIE
Taie rădăcina în tulpină
şi tulpina în răşină
SCULPTORUL
Vino în casă
mireasă
DODIE
Vedea-te-aş
semuit-te-aş
a noastră
măiastră
SCULPTORUL
Îţi seamăn
un seamăn
nici alb
nici codalb
Strânge-o tare
să nu zboare
S-o amăgi de pământ
dezlegată în vânt
Tai şi las
de popas
FIUL
În aer zimţii
vor fi părinţii
O să le surâd
şi de nu-i aud
SCULPTORUL
Ochii sărutaţi
de mame de taţi
DODIE
Laşi pe patul morţii
talgerele sorţii
Rămas-ai acasă
noaptea de mireasă
MĂIASTRA
Presimţire zori
printre peţitori
Neştiută nopţii
dimineaţa morţii
Plânge-mi-o tristeţii
nunta dimineţii
DODIE
Dragobetele
trece repede
MĂIASTRA
Laurul pe apă
în adânc se-ngroapă
Nufărul mă creşte
mireasă de peşte
Vulturul de-o viaţă
cu mine se-nalţă
Cu drept preaiubitul
sufletul măritu-l
M-a adus în zbor
m-a lăsat în nor
Bătrână strigoaică
neamului său maică
DODIE
Copilă
de-o zilă
MĂIASTRA
Aud un pui
al nimănui
Lui îi cade aripa mică
pe mine aerul mă ridică
Aş cădea m-aş face groapă
plină cu aripi de apă
Dor mi-e să îl prind
şi să mă cuprind
Din blestemător
locului să zbor
Ştie-mă păsările
fâlfâind coasele
DODIE
Dragobetele
joacă fetele
MĂIASTRA
Stau şi cerul şade
cad din şapte roade
DODIE
Una cu a noastră
pasăre măiastră
Cântă cu limba
tace cu frunza
MĂIASTRA
Lasă-mă nimănui
în locul puiului
Ierbi de armăsar
prin glie răsar
DODIE
Le paşte afar'
şi se poartă rar
Eu îl simt şi-i pipăi
gleznele aripei
MĂIASTRA
Zboară-mi-l în mine
toată şapte zile
DODIE
Ce-mi sunteţi de-aţi fi
nesfârşit de-aci
MĂIASTRA
Dau de cineva
după nor de stea
ce ea se zidea
ea se ruina
DODIE
Cântecul se la
toată sâmbăta
Nu se auzea
apei dragostea
DODIE
Caută o aripă cu alta
până şi-o taie cu dalta
MĂIASTRA
Apa să curgă deasupra
m-ar mângâia cu umbra
DODIE
Dă-te noaptea dracului
şi ziua bărbatului
Nu ştii
robul muieruştii
SCULPTORUL
De aprind pădurea
foc taie securea
MĂIASTRA
Ei se cer din morţi
eu îi ţin în sorţi
Cu a pană fiartă
în zeamă de moartă
DODIE
Suflet de aramă
roşie la coamă
Pustie
şi vie
Goală
şi răscoală
Într-o veşnicie
noaptea la o moară
DODIE
Tânără bătrână
tot într-o rână
zburată
toată
MĂIASTRA
Nori mă spală
zori mă scoală
DODIE
De veche
fără pereche
de nouă
fără de rouă
Suie-te pe vârf
să scapi de mormânt
MĂIASTRA
Voi muri o vreme
cât să mă mai cheme
să mă ierte
dintre fete
să m-arunce
dintre prunce
să mă zboare
din zare
Ochii sus
mi i-am smuls
ZODODIE
DODIE
Târzie copilărie
timpurie bătrânie
MĂIASTRA
Dintr-o mână într-o rână
rămân
singură stăpână
Şi mi-e
dor
de
peţitor
DODIE
Nunţi cu
sorţi
punţi pe
morţi
MĂIASTRA
Naşterea
mai bine
din mine
DODIE
Nu
Măiastra joacă
domnului
în barbă
MĂIASTRA
Din
poveste veste
din veste
este
DODIE
Din vechi
vintre
de
părinte
MĂIASTRA
Nu mi-e
umbletul
cât mi-e
sufletul
DODIE
Nu mi-e
fiul
cât mi-e
Jiul
Nu mi-e
Jiul
cât mi-e
fiul
MĂIASTRA
Nu mi-e
moartea
cât mi-e
partea
DODIE
Nu mi-e
partea
cât mi-e
moartea
MĂIASTRA
Nu mi-e
veacul
cât
zburatul
DODIE
N-am
zburatul
cât mi-e
veacul
MĂIASTRA
Nu mi-e
dorul
cât mi-e
zborul
DODIE
Nu mi-e
zborul
cât mi-e
dorul
MĂIASTRA
Nu mi-e
soarta
cât mi-e
poarta
DODIE
Nu mi-e
poarta
cât mi-e
soarta
MĂIASTRA
Nu-mi
sunt mute dodiile
nici
tăcute zodiile
DODIE
Nu-s
tăcute zodiile
că mi-s
mute dodiile
MĂIASTRA
Dodiile
zodiile
zodiile
dodiile
DODIE
Zodiile
dodiile
dodiile
zodiile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu