George Anca
OMEOMERIE
POETIKON
LA SCENĂ
ÎNCHISĂ
în tablouri și sonete
Sonete
din Ocult
rugăciuneAUnui
dac
i-xii
rosa
alchemica xiii-xxxi
ocult
artificiu xxxii-xlii
rugăciuneAUnui dac
au
dezbrăcat aum
auire
aur din maur
potopul
consonantic
treimea
inexistenţei
nefiinţa
morţii
nemoartea
fiinţei
*
în
joacă te salvai de uscăciune
nici
ofilindu-te din verde
lipit
pe zid în veranda
bisericii
Sfântul Gheorghe
*
ape
erau spre aum
moarte
maură mioară
fără
m nu răsunăm treimea
nu
inhalăm upanişade
*
pe
eşafodul nuurilor
domnul
daumnul
inimi
nemuritor au
moarte
luminii
*
toate
neexistând
moartea
are om aum
toate
totdeauna
rugăciuneAUnuidac
punte
au om vocale
raag
dakh strugure
*
nu
era m nimic m-au au
dacul
aum rugă raag
*
au
zeu oase inimii
a
avea n-au fost au
*
aură
taur autumn
*
el
el el
au
aum
*
consonantism
totalitar
*
tu
el eu zeu
înainte
de-a fi
*
numai
omul
mântuit
*
dătător
de viaţă
dătătător
de suflet
*
cerşeşti
intrarea
nirvana
*
consonantism
biblic
vocalism
vedic
*
puteri
scânteii
puteri
ucigaşului
*
sine-mi
inemi
râdă
*
omoară-mă
numai
astfel
să-ţi
mulţumesc
rosa
alchemica
rosa
alchemica mutus liber
aula
lucis cabala mineralis
we
are alchemists and gnostics
and
believers and make-believers
eon
lui Horus sepher sephirot
ocult
şi comunism în poezie
iluminata
roză cu cinci petale
copac
în forma rozei Ankh
Diana
iubind pe frate-său Lucifer
a
supreme dark prince was born
severul
teoforic Apollodorus
urăşte-ţi
aproapele ca pe tine însuţi
cui
îţi dă o palmă distruge-i ţara Iisus
ne
găseşte destrăbălaţi şi plini de grijuri
*
când
mai lin scap solzi de mercur
îmi
roşeşti făţiş necumpărătoare
cum
de se şi boteză apa Saraswati
a
decripta indianităţi pân' pe Builă
iată
şi mai ocult sonet în undă cuantă
zăpada
de pe moarte în presa de azi
la
ce oră nu ştiu că părintele e plecat
în
Ierusalim da' mie nu mi-e frică
întotdeauna
se poate întâmpla ceva rău
înţelegi
ce-ţi spun de fapt trenul e city
mi-am
cerut voie lângă profesor s-aud
melancolia
vers în lucruri şi rozătoare
pe
cărări cu cotituri cărarea strâmtă
stele-n
stele vălul alb de peste toate
*
sonete
din ocult spre Timişoara
în
locul comunistului satana
psihozele
de rădăcină
vezică
roşie ba splină
se
duse la Râmnicu Vâlcea
săgeată
Borcei către Tulcea
din
gloanţe pe adiacenţe
câţi
în Vicenze în Piacenze
*
scriu
aceste sonete din ocult
într-un
drum din lung în scurt
nu
mă număr în hai-ku
nu-mi
aştept că nu mă du'
*
vârful
codrului ţâţână
varsă
ploaie de ţărână
cimitire
canto mandă
capete
ne recomandă
*
extravagantă
gnoza
de
ne ocupă cosmosul
şi
o luăm la fugă
cum
ar fi noaptea asta
al
cui e capul tăiat
bătrâne
din proaspăt mormânt
cioclii
dacă or fi ştiind
şi
ce ne deranjează pe noi
iar
să numeri atlasul
a-l
înapoia retardării
trecem
la loc mlaştina
apropiindu-ne
baştina
ratez
deliberat şi ocultul
din
oboseala ajungerii
*
încă
o aulă Eugene
fiului
tău şi doamnei
aceeaşi
iubire sanscrită
până
pe strada Lenau
colţ
cu Blaga spre
librăria
Emil Cioran
recitim
Decebal de Eminescu
139
de ani Mahatma
parasonet
din ocult
cu
ahimsa postgandhiană
gramatica
lui Bopp româneşte
diplome
semnate în original
în
biroul de rector
câte
cincizeci fiecare
*
făcându-mă
ambasadă contra mea
să-l
lăsăm să stea la spate
să-l
băgăm în aluzie
să
lăcătuim etuva
*
rugăciune
calofilă în cruce
catrinţa
negeluită icnet
boală
ce mai iluminare
cel
mai rău de unicatul
de
vă fie dumicatul
să
vă sfâşiaţi banatul
de
vă fie cu bănatul
filodormia
şi natul
xenomanilor
ignatul
cu
bani joacă şi-nscenatul
la
arseniu însemnatul
culesul
nesemănatul
banda
hoţilor mânatul
cailor
cu scărmănatul
*
ne
debităm Haralampie
vremea
trecută scutului
de
şarpe neîmbrăţişarea
hamal
diferenţei
ce-o
fi în capul nucii
întârzierea
tocsului
barem
de camfor prins
de
securişti uitaşi maestrul
rămaşii
Anei Pauker
manei
cântar sonetul
din
ocult supracomunist
negustori
la faţă
pe
la spate neaua
codrului
pe viaţă
*
gura leului gorileului
de
sfoara răzbunării
haloului
altă alarmă
şi
mai poliţienească
întunecă-mă
negalben
ca
tine Austriei
ce
ţăndări mă crapă
dinăuntru
grapă
din
femeia pe bicicletă
câte
Timişoare
mai
ocolesc nopţi
ieşit
din linia dreaptă
pe
colţul trecutului
o
ţârică overlapsed
ocult
artificiu
adormii
balaurul incantând
numele
tatei mamei fratelui
şi
perla am smuls-o
mişcările
gnozei sporeau în cânt
aur
diamante safire pe robă
înfşurat
în mantă nalţ perla spre tatăl
*
sunt
auzul şi vorba neauzită
sunt
cunoştinţa numelui meu
sunt
sunetul numelui şi numele sunetului
*
spune
oracolul din Delphi
eroii
pe sub câmpia Asopia
cu
feţele spre apus de-şi
avuseseră
casa în insulă
ţestoasa
arde cu un miel
în
vas de bronz
din
cazan de bronz
cu
capac de bronz
statuile
tale năduşesc
tremură
înspăimântate
sânge
picură acoperişele
ieşi
din al meu sanctum
matricidule
numărul 73
ţi-arată
ceasul găbjirii
*
n-ajung
la Dumnezeu ochii sibilă
nici
razele a le vedea liniştiţi
dă
hecatombe domnului
altfel
la demoni aduci jertfă
ruşine
a zeifica dihori şi monştri
nebuni
ce vă-nchinaţi la şerpi
grămezi
de pietre de pe drum
şi
multe alte lucruri de nimic
dar
ale lui sunt viaţa
şi
lumina nepieritoare
de bucurie ca mierea dar
dreptului
ce-şi pleacă
printre
pioşi capul
domnul
i-a dat chipul
*
asudă
pământul doamne
jude
pe umeri de sfinţi
oculte
acte toţi secrete
vădind
scrâşnind dinţi
în
chip de om coboare
îmbrăcat
în răzbunare
a
vremii viitoare
chipuri
odinioare
nori
d'eben băltit judeţ
ard
porţile iadului
zadarnice
ogive râuri
cornul
salvării
omului
din douăsprezece
fântâni
lumina-i
*
jude
frumos Narisaf
din
tari părinţi cu perle
unde
apui e stingere
unde
răsai e lumină
giganţi
dornici de luptă
smulg
lumina din creaturi
două
chipuri de foc ademenesc
demonii
urii spre bucurie
lumini
gemene
casă
păcii cu zei
corăbii
din cuvânt
carele
luminii sunt
porţile
împărăţiei
sunând
vesele melodii
*
îngeri
şi gemeni salvaţi-ne
veni
timp cum scris-a Mani
prim
străbun alif şi tau
spirite
şi plante într-un imn
născut
din zei am căzut
mă
sfârtecă în bucăţi
demonii
yaksha şi peris
negri
balauri duhnitori
ai
venit geamăn al zeilor
salvator
celor ce te aud
întoarce-te
drag suflet
a
paisprezecea zi
când
Iisus a intrat
în
Parinirvana
*
din
papirusul morţilor
răsai
Ra atum horakhty
ochi
închinaţi frumuseţii
sânu-mi
învăluit de lumină
te
odihneşti în luntrea serii
salţi
inimi în luntrea dimineţii
călătoreşti
în pace bolta
căzură
toţi duşmanii
neobosite
stele bucuri
aştri
nemuritori ţi se închină
stai
orizont lumină munte
fiece
zi frumoasă asemeni lui Ra
viu
el însuşi domnul meu
Ra
adeverire vocii
POEMUL FRUMOS
(nescris)
*
citind
biblia cu faţa la palmieri
ascultând
aliajul gloanţelor
fumând
numai pe lumină
cântând
dagobertienelor păsări
în
împărăţia poemului frumos
de ţi
l-am lăsat astă-vară
după
dispariţia băiatului
rămăsese
pielea tigrului
preamulţumind
mulţimii
îmi
pipăi memoria renunţării
resorbind
stropul
în
coasta crucificaţilor
rupt
de iarbă certat
cu
afluenţii nunţii
o
împăcare tot îmi
împreunase
mâinile
mai
nou caut psalmi
de-orice
disperare aievea
cum
nu ţi-aş mulţumi atunci
de
ascunsa-mi vedere
singuratică
iarbă îmbăiată
în
umbrele palmierilor
praful
de pe scriptură
aşezat
sub hârtia diurnităţii
*
multe
nunţi ne-o fi dat
soarta
a mai ascunde
în
câte-o scenă de
masturbaţie
incestuoasă
şi
cumetriile din alt regim
şi
dietetice campanii
pomeni
pe întrecute hore
şi
permisii portocalii
văi
schimbate pe inşi
punându-se
la cale în chiot
cuprinderi
în nevăzutele
dintru
ascunse corturi
finele
nunţii de miercuri
până-n
miezul nopţii
o
cină rituală exterior
ardeind
fals exil
eşti
acolo prin naştere
nuntă
şi incinerare
nu
eşti acolo la naştere
la
nuntă la incinerare
*
un
dumnezeu din flori şi
unul
din miel junghiat
partea
femeiască nu se
exprimă
cu moda la modă
vărsare
de sânge la
întâlnirea
uleiului cu apa
mireasa
mirelui luna nouă
a
ochiului de primăvară
nestrămutatelor
mandire
tiflă
culori clătite-n fast
reţeaua
zgomotului instalat
în
pânze suprapuse
amintitoare
pâclă strălucind
obişnuinţa
zestrei
a
sinuciderii după naşteri
şi
halucinări în trup
trezit
de dimineaţă răcorii
revelate
pe vatră-n zbor
au
suferit copiii numai ieri
exodul
azi nuntă-nor
ca-n
toate ale lor zile
învârtoşind
ascunzători
noaptea
prin iarbă vechimi
de
sânge şi alergătură
de
urasem pe terase
poate
şi albului norilor
dinţi
strălucind la fel
să ne
ţină surâsul
îmbrăţişarea
vieţii şi
convenţionalizam
tăcut
ştiutul
de-azi noapte
încă
de ziua vasant
faţa
tresare vederii hârtia
frământă-se
meditaţie
cu
genunchii la apogeu
împinşi
de ziua de-alaltăieri
foaia-n
zenit refreşând curtoazii
te-ntorci
la perete
genunchii
şi sânii către
uşa
deschisă
visezi
cum te ierţi
în
vraja verdei eșarfe
piardă-se
lujere tinere-n
oglinzi
învăpăiate de dans
trupul
cât Ganga învălureşte
esenţele
caste
în
asemănara cu toate
apele
citindu-se înot
mai e
până se întoarce
copila
de la şcoală şi
bărbatul
din străinătate
întârzie
şi măturătorrul
*
cam
bântuiau sodomiţi
şi-un
alt articol îi anturase
peste
ce să le dai că idolii
se
schimbaseră-n a doua
sună
telefonul etajului
mândru
de sunet
putrezeşte
jarul încă mai
colorând
pisica moartă
adeveri-se-va
bunătatea
teatralităţii
de nevoie
sinele
jucat peste apatride
valuri
numite
al
treilea ochi s-a închis
dă-mi
nevedere ori
adormire
prin progresii
ce
nu-şi luară seama
*
pat
de frânghii moale vibrând
abstinenţa
nenorocirilor dumneaei
rugătoarelor
zilnicii până-n gheb
unduind
plasa fiicelor
de-am
închinat iubeţei ursitoare
şi
copilei expresia soră
cu
duhul dinlăuntrul înlăuntrului
zadarnic
primitor
ofranda
plinului rămâne
golul
lasă golul plinul în loc
firimiturile
înfometatului mic
ruşinează
pe marele
regia
silabelor cu o libertate
aparte
zorilor zilei şi nopţii
înduioşează
prefacerea măsluită
la
infinit şi ce-a zis
cine-a
zis bineînţeles că
bine-a
zis cum s-a dezis
de
nisip pentru piatră
nerăspunsului
pur
n-ai
ochi doar inimă
şi ţi
se bate astăzi laur
ghirlandei
îi iei pulsul
neobiceiului
un bindi
*
citind
la pala lunii în
fortăreaţa judecătorului
când
şerpii nu izbesc lectura
ai
tăi se şi însurară
strânge-te-n
umbră eteric
dormitând
pe diferenţe spume
zvântatelor
înfrigurări
aşteptătoare de altă creştere
ani
fără zilele astea fierbinţi
masticaţii
de raze aceleaşi
încredinţându-se
picturalităţii
sieşi
mutaţie de culori
zarvă
sariuri pe aer zidurilor
roşii
aluaturi pe oase
bolovani
de granit rozând
tălpile
vederii pâlpâitoare
încă
nu zboară sufletul
sufletului
la lucrul vinerii
treceai
pe gol şi amintea iernii
te
îndrăgostise în urmă
aer
nestrăin cât de-n zare mărunta-i
odihnă
a vieţii tale acum
printre
mulţimi generate
în
tulburea-i somnolenţă
vă aflaţi
la despărţire nu vă
spuneţi
nimic şi niciodată
ducă-se
rămânerea prin
străinătăţile
înviindu-şi judecători
dreptatea
ţi-a expirat
mai
ai de trăit consecinţele
ia-ţi
fumul martor şi tonul
amiciţiei
cu glas omenesc
binemărturisito
şi tu
de sine
născătoare zi-i shakti
amestecându-te-n
şiragul
scalpurilor
de pe pieptu-i
cât
mai e loc şi-aşa în piesa
de
ţi-o joacă anti-trupa
salvează-te
cu sâcul
ce
ţi-l auzi în lepra dimprejur
THAY SAMADHI
nu mai gândeam nici la tine
necum la numărătoarea panicii
șarpele mă ferea
de ploaie
samadhi târziu întru Budha thai
să facem curajul consolării
ca o lovitură de box thailandez
pe unde vom mai fi plutind ruine
Avalokiteshvara Padmapani en famille
datorie
pe vecie
tata mama
a da yama
*
atâtor zadarnice orhidee
ce leacuri om discuta
masajul luxuriant
ghicitul în buddhism
aș ține secretul nimicului
dintre mine și femeia corn
să nu-ți stric sărutul
și mai ascunsei fulgerări
asemănarea cea arhaică
buddhologii și nouă
orezul construindu-ni-l
până n-om mai fi fost
*
pe înțărcata goană de pe fus
tectonica paralizie fald
mă petreceam a Mara prin smarald
și jad în aur strai cu tata nu-s
*
milanez advaitinul turn
fata lângă first întru nostratic
până mâine a mai fi nocturn
crocodil prin filtru asiatic
*
poveștile șterse de pe bardă
nici o înrâurire oceanul
abia începe săptămâna thai
a doua încă o zi din trei
*
dacă-am mai văzut atâtea mese-ntinse
roata foamei învârtindu-se
pe picior mare pe alb papaia
se terminase și a mai apărut
pomana carului prea plin
cenușa dizolvată-n sânge
ce duh mă cutremură turc
de-o să vină singaporeana la noi
să scrie cârciumii Singapore
pe-atunci eram nebun după Kirkegaard
și mai mult adjunctului lui Helge Larsen
de dinaintea ta i-am continuat
lectura coperții lui Grigore Popa
istoriate și de Franco Lombardi
*
pune-te tunete scapă-te lacăte
thai sonet soninde Duinodoininde
tao dumnezee Durga marmoree
tremur Sfintei Sofii tacă filosofii
*
mă scoală tunetele la patru
ora Bangkokului hotel Asia
fiecare caută altul mai jalnic
și așa te împuăcă nefârtatul
*
bim bam bum
fiat fum
gurudev
Chisinev
*
prieten Bhumibol cu Tito și postum
după Kosovo după turcutremur
în al șaselea ciclu regal
sărbătorit și de al lui Pann
*
doctrina destrămatelor orezării
cu noua teorie a suficienței
împărtășită fermierilor de regele
lor Bhumibol fie să-i placă
*
chiar sfârtecatule
nu putui muri
pe altarul mamei
de-a cancerul
*
cântec din cap de elefant dansând
între dinții dinozaurului crocodil
o să glumim nu numai pe gustul copiilor
serile în Bangkok petrecusem
*
frumusețe thai coif de înger
crocodilul își visează coada
ce mai trageam crocodilul de coadă
feluri de crocodilieri
gen toreros pe burtă
*
spune-i nu pe numele de templu
aproximează nonidentitate
e vorba de o vizită culeasă
dintre mesajele nelăsate
am venit în Thailanda să te văd
chiar să fi scris incomunicabilitatea
altădată și doctoratul Chopin
ori îmbătrâniră porii ploaie
îndepărtează-te până nu te mai vezi
răspunde-te carie rechinului
doar specia contorsionându-te favorit
din ce vreme contradicția piezei
balanță în Siena acum Pathaya
ne înot în țara mai caldă
*
când nedormind femeile vorba
cârmită în roata omenindă
să nu li se fi făcut rău maică
taică și mie mi-e teamă
mai greu o povestire penată
noroc de maică-mea în gânduri
cum mă caută ea fără limite
ce multe antarctici degeaba
iar eu entuziasmul scâncelii
infrasunetelor elefantine
amorurile baleniere auscultând
din când în când urmașii celor
din satul meu la sunethai
vor zice așa era el pe acolo
*
alegerea
întruchipa
religia
Rama Buddha
*
voi orhidee lovidrogi boxeri
mi-era mai bine pe canale ieri
nici un surâs adio sonethai
a mai compune paradisul rai
thales thalasa în Thailanda muang
necăutată karma după rang
vă treceți am surâs la început
petrecem roată spulberatul scut
cuvine-se neamintirii rod
Ravana a-l culege nu Irod
ci pare Mara oarecum Satan
buddha arhanghel pașa căpitan
rajahii și s-ar mai întoarce marg
la margine de lovidrag catarg
*
vous parlez français vous
etes de Roumanie oui nous
avons visité la bibliotèque
de l’école Wat Suthi.
*
tot te dai peste cap uitându-te fix
de-un safir ochit inima rubin
urâtă și lumea cealaltă bastonul
de petrecanie făcându-și mama
artistă incomparabilă ce-mi zici
alta lasă-mă liniștitt până
umbra bătăușă s-o apropia
ca-n pețitul de peste naștere
poate mi-era prea dor m-ai trezit
de gura lu’ tălică mă băteai
la rându-ți și ai murit revin-o
pe tristețea bolii tatălui nostru
palmier de palmier bambuși
transparenți pe a toamnei
*
să nu-mi povestești înserarea
nici nu se mai vedeau albiile
râurilor ce aveau să mă scalde
poate privești potopul de pe mal
surâsul întremase tropic leu că
pe când duioșia cotropește râca și
adormiși odată ce naiba
mi-oi fi și ținut calendarul întors
nu-ți bate joc de tine chiar neamerican
nici măcar rus nici chinez nici
nu schimb
cu nimb
răstimp
Olimp
taman
șaman
calm ud
talmud
psalm plasm
Erasm
acum
dum dum
nu da
nu mai fac nici un centru
nici de studii nici de karma
las lucrurile cu indianitate
pleșcară oricum perdantă
culcă-te nea Gheorghe că alții
avură drumul de două ori mai lung
tată dacă dorm de ocean ce ne-am
luat la virginia Beach ce la Vama Veche
eclipsa și mare cruce la rodii
poate prind unul și ți-l aduc
nevenirea somnului parașuta domului
până nici la Florența nu m-aș mai duce
nicio amenințare toată masoneria
și Japonia preferarea bibliotecii
se miră arhivari primarii colivarii
să vorbesc și cu koyama treaba
îl văd la o indoasiadă
se alege praful și de noapte asta
ce aș avea intelectualisme
când mergi prima oară la Oceanul Pacific
în Golful Siamului pe muson
ce te faci cu aerul condiționat zece zile
cu încarcerarea la Sing Sing itinerat
mai ca amenințarea cu moartea din Iran
aici s-ar vărsa frunzele de lotus
briza de ți-ar aduce aminte sanscrita
a fi de înțeles nu știu ce poate rima
de anul trecut în traducere când
mi se păruse cartea încă în mâna
securiștilor de acum masoni
ce să ne mai văităm de aerul condiționat
avem cu cine fi confundați
spre rușinea tot a existenței noastre
pentru România totul e pierdut
și nimănui nu-i pasă nici de acasă
pentru că totul e de câștigat
tocmai s-a consumat Vivaldi
zice personajul jucat de un mort
sunt roșu ca racul din Pacific pe
care l-am mâncat azi la prânz
chiar Vivaldi pe de afară
insula coralilor la masă
bagajul neânchipuit pe mâine
esență mana
zeii spălați
pe creierul lancei
de-ar fi India curată România deșteaptă
nu m-aș mai mira în Thailanda
noi numai limbă alții cu măslinele
nebun nu de America de Asia
moralizată climă cu un pumn exorb
cum de nu strâmbă rândul
curândul promiscuității amintirilor
de-ar dramatiza
ce e ce nu mai e
până la culmea
imemorialelor
boala bună
sănătate curată
ne obișnuirăm
cu aeroportul
Muang din Bangkok
am vrut să laud
povestea obișnuinței
de după rezidență
absorbția existenței
cât m-aș mișca tot iluminare canyon
pe ce amintire mă scrii răbojului
ne-ar soarele mai ales ieri
și dacă aș poetiza românește
nici nu putem înnegri Pacificul
cât ne-a lăsat Dumnezeu albi ca varul
stinși am tencui vreo biserică
prinzi raza
regretului
în ușa zorilor
departe nașterea
strânsă moartea
gata soarta
chrichet amintirea
o zăpadă o
primăvară o
muzică o
priveghere ere
spuneam că
se înrădăcinează în criză mântuirea
aproape oprite zarurile suflă
oprește-ți experiențele la noroc
tema e stilul motivul scena
de mult nu ne mai povestirăm
călătoria la surâzătorii thai
cu orezul lor și pe elefanți
ce ne-am compromis ceasul
mai mult oprit anume
să nu se mai observe clima
dintre păsările omonime
omonime clime câmpi tâmpi
în mintea românului de pe urmă
așa mă apucă și pacifica
prea mult de spus încă tot
de tăcut șI altei religii
norocul se atribuie persoanei
ce te întâmpinase atunci
terminăm discuția ne omenim
ca bogătanii și altă muzică
alte filme altă potolire
suntem de acord că totul merse
s-ar putea să salvez orhideea
stă deja în sticlă mayu
cele înfășurate pe scurt deapănă
să văd cum înțepenesc sticla
o noapte să nu se răstoarne
în ce țară ne-am mai afla
sub același sentiment înstelat
vom ajunge de nu ne mai vedem
la miezul nopții peste luminile Bangkokului
unde ești maică-mea să ții vămile
cât mi-aș fi zis puterii
de concentrase spulberările
ce fusese și Puși Dinulescu
voia să facă la el pe Berzei
DACTILO
omeomerie
banii cădeau din ei înşişi
mai înainte se rupeau
iar înainte de a fi strânşi-şi
priveau inşi ce se buzunăreau
sufletul mare a căzut
s-a rupt mai înainte
iar înainte de a fi un lut
vedea nici oseminte
eu dintre voi ca bancheri
mai înainte părinţii
şi mai mult nicidecum ieri
părul galben precum acum dinţii
dar omeomeria spune
ce este ea prin poetul
din graiul graiul din lume
lumea din încetul cu încetul
în greieri
orbită luna de far
viaţa infinită a liniştii
şi eu fără voi fete ale apusului
tu porţi în braţe fata
pe tine fată în braţe te poartă mama
şi fetele din stampe de pe câmp
retează paielor spicul
să-şi privească prin ochean în pământ
vrăjitorul cum le surâde
şi eu treaz feţele greierilor le întorc
spre miezul iadului
să mi-l aducă în cântecul lor de fete
cu somn copil
tu porţi în braţe fata
în vis
şi ea te trezeşte în lanul fără spice
mă apropii cu picioarele ude
să mă întind peste paie să dorm
treziţi-mă cu voi
cu braţele voastre
cu farul cu viaţa
infinită a liniştii
şi să plecăm
în locul meu rămână
spice miraculoase
ni le secere munţii ascuţiţi
să plecăm în pasul meu
şi voi ridicate steaguri de iubire
prin pădure deasupra lupilor
călătorim şi adomim iarăşi
fata te trezeşte în braţele mele
şi pleacă pe marginea lacului
cu ochii la insula de nufăr
fată de nufăr din tine
cu o apă cu lună
şi eu faruri aprins-am
să te orbească de drag
şi să adorm în greieri
fericit şi înspăimântat
Ruda
un om lumină sus în acaret
la geamuri pâlpâie ascet
din lanuri capul mi-l ridic
izbindu-l noaptea de portic
el va deschide la curaj
toacă de lemn clopot de aliaj
pe mâna mea să lase şi în pumn
să mă primească autumn
rugămu-ne în dosul stânii
să nu se supere bătrânii
că ne-am născut pe prispa lor
şi nu oricum şi nu cum mor
în locul bărbilor trifoi
pe câmp în sus înflorim noi
noroiul se usucă în suflări
de peste mări şi ţări călări
un singur vin ţâşnit la lună
poate se varsă-n cale bună
acelaşi sora tescovină
ne bucură
la rădăcină
se duc mai multe zile-odată
ceilalţi la ţuică-adevărată
se ofilesc ciuperci în masă
băurăm vremea cea frumoasă
turmă
dezgolirăm vulpile
ursoaicele găinile
înfăşurarăm sforile
mătăsurile cingătorile
intrarăm lângă focuri
lângă ghiocuri pe ciocuri
mâncarăm ne săturarăm
de treabă ne cătarăm
adormirăm şi visarăm
că de treabă ne cătarăm
ne tezirăm şi mâncarăm
şi de treabă ne cătarăm
visarăm ne săturarăm
dezgolii o oaie
din lupoaică bălaie
înfăşurai o zână
în mănuşa din mână
intrai în rai
dacă scăpărai
în pumni capul
mi-l ia dracul
rugăciune
nu mai spune
tac şi cad
fără iad
azi să fiu
în totul viu
mi-aş mâna o turmă
cea mai de pe urmă
până aş trăi-o
toată de cu zio
când ţi-ai făcut copiii mari şi mori
când ţi-ai făcut copiii mari şi mori
ei cresc fără de tine copiii lor şi mori
copiii lor nu te-or vedea decât în poze mori
când ţi-ai făcut copiii mari şi mori
când arborii dintâi poeme se tăiară
hârtie nevăzută moartea scrisă dinainte
ţi se oferă literă sicriu gorunul gordian
când arborii dintâi poeme se tăiară
când sărutată mâna de părinte sacru
voalate siluete cutremurându-le din ochi
pulverizate hrube cu boemi de piatră
când sărutată mâna de părinte sacru
când numele fiicei nu-l declinai în Faust
pe vorba către dome din Eminescu naţii
niciun român în ţară că n-o să mai rămână
când numele fiicei nu-l declinai în Faust
când Bărăganul palma cu scob ne adăpase
asume-şi poezia din poezie insul celălalt
şi te credeai poet mai altfel întru sine
când Bărăganul palma cu scob ne adăpase
când cinstea în post-scriptum ai extins-o
de meserie moartea acoperită frate
ori compania arsă înfrăgezindu-şi scrumul
când cinstea în post-scriptum ai extins-o
când n-ai vorbit de gestul fiinţei Balachunder
văzându-l auzindu-l pe veena omofon
rotundurilor butii cu plinul numai sunet
când n-ai vorbit de gestul fiinţei Balachunder
când nu s-ar mai prin aer pământul recerta
religiile humei pe ramuri de mistreţ
nisip insesizabil prin sângele tragodic
când nu s-ar mai prin aer pământul recerta
când cu Brâncuşi ospăţul întors firimitură
Christos te îmbiase din lemnul cu orantă
întreitura dogmei familia picteze-o
când cu Brâncuşi ospăţul întors firimitură
când fetele ascultă de tatăl mort al altor
iertarea numai stilul aducerii aminte
numai de ploi nu înfloriră teii-n cale-ţi
când fetele ascultă de tatăl mort al altor
convalescenţe
convalescenţe domenii
de părăsire-a poienii
fresce lubrice sub acei
ochi ai cărbunilor zei
femeie atârnată de lună
şi de septembrie cu brumă
arătarea sexului
în zidurile şesului
boală în coaja săgeţii
focului cu scaieţii
seruri în venă mată
de seraiuri şi fată
detalii din talii suple
peste umbre quadruple
inundate deşerturi
coboară o treaptă
fruntea luminoasă i se surpă
Maria este aerul gol
faţa ca un ochi i se închide
celui puternic în singurătate
faţa i se pleacă la pământ ca un genunchi
înăuntru strîns un roi de demoni
el îşi aruncă sfânta haină înainte
mâinile şi le împreună în pământul
dealului în huma
dealului în vizuini
se prinde de rădăcina
mierii întunecatei
se târăşte pe treapta
câmpului cu verzi râuri
i se învârte cerul
pe faţă
grâul faţa fiului
i se învârte cerul până la moarte
cerul câmpului
noaptea printre dinţi îi şuieră şarpe
ridică mâna a limbă de moarte
vântul doar s-o dezmorţi peste noapte
loveşte călcâiul rotund
hârca ruptă a neamului de prund
copilul şold creşte până la şoldul celui prăbuşit
şi iar o ia pe cîlcâi în sus
teaca sabiei s-a umplut de gheaţă
apă fiartă din inundate deşerturi o s-o reverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu