KARWA KHAUT

KARWA  KHAUT

Om Gupta – Șerban  Foarță – Mereudoina – George  Anca

OM  GUPTA

  आदरणीय Dr. George Anca जी,

Today is Karwa Chauth – It is a day many wives all over keep fast all day, even without water, until they see the moon sighting in the evening. This is done to wish a long and happy life for their husbands.

We salute wives of the world for all they do and sacrifices for us to make our lives are full of pleasures, it is not just today, every day of the year. We never thank them enough!

Wish you all a very happy Karwa Chauth!

करवा चौथ की बहुत-बहुत शुभ कामनाएँ !

I have tried to write the poem below in a Gazal format. Will welcome your comments on the same! Thank you.

Om Gupta, Houston, 27th October 2018

             करवा चौथ

आज  मेरे दिल में क्या है,  कोई मुझको दे बता ।

चाँद किस बदली के पीछे, कोई मुझको दे बता ।।                                                          

व्रत किए मैंने बहुत, तेरा दीदार पाने के लिए ।

मुझको पता दो यार का, है कहाँ वो लापता ।।

छोड़ी मैंने ज़ालिम ये दुनिया, जाने-मन तेरे लिए ।

अब सही जाती न तड़पन, क्यों रहा मुझको सता ।।

हे जाने-मन तेरे बिना,  बीते बहुत हैं रात-दिन ।

बिस्मिल हुआ तेरे लिए, अब तो प्यारे दे बता ।।

चौथ- करवा आई प्यारे,  दुआ करता है 'ओम'।

जोड़ी रखे तेरी सलामत, जिसको सब कुछ है पता ।।

    

सादर,

ओम

डॉ. ओमप्रकाश गुप्ता

ह्युस्टन, अमेरिका

7१३४७१७८२२ (मोबाइल)

  

 पुनश्च: यदि यह कविता पसंद आई हो तो आगे प्रेषित करें. चाहें तो फेसबुक आदि पर पोस्ट भी कर सकते हैं.  

ȘERBAN FOARȚĂ

Palindrom

Peştele,-n germană, Fisch [FIŞ]
când, pe fluviu,-o ia pieptiş,
tăind apa, val cu val,...
nu are statut naval,
ca atunci când, în aval,
se preschimbă-n apocrif
vas, în Fisch pe dos, – în Schiff [ŞIF].

DOINA  BORICEANU

Când un bărbat îți spune

-femeie, pântecul tău ușor rotunjit

lăsat văzduhului părând ațipit,

de doruri încins-dospit,

lăsat fără prihană la vedere,

aruncând cu dulceața amăruie a pielii

cum în dansuri vântului smulse petalele

înflorind mirosurile...

simt nepotolit întortocheri de potecile

ce duc și pleacă de la tine...

în mișcări domoale line,

în freamăt tulbure sau lascive,

ești plină de miezuri în tresărire,

totul abia se dă pe după vânt,

când mireasmă și boare se-mperechează

în nuntit văzduh.

te cunosc iubind rodirile

ce și le îmbună copacii

punându-și odăjdii din frunze

pe când crengi cu tine în îmbrățișare,

și așternând la icoane mătasea vie

a depline buzelor, ca și caldă suflare

pe o pagină imaculată de viață

în ivire să fie împlinită de tine

cu stările-ți ce nu știu repetare

prin lumi lutoase sau alte,

mereu alte smulse din celelalte.

ele stau pe prag anumelui,

gesturile princiar le înstăpânești,

mijloc îți strângi în fulgerate cerului,

sub călcâiul gol țărâna învie și moare.

te  culege seara într-o sclipire.

amurgul te-a îmbujorat,

te legeni în alint, mersu-ți răsfățat

la el nebun să mă cheme,

se lasă nespus privit

și pe îndelete dorit

de copacii cârpind 

pădurii marginea.

într-o privire de după un gard

ochii nebuni cuiva ard

dar tu, femeie, 

iubești pas către casa-ne

împovărată de doruri.

trec păsări în stoluri

ar putea fi părerile mele despre

cum am putea fuginzi în năvală-iubire.

ele ți se pun în jur

ca betealî de azur.

și tu pășești în altcumva apus,

vii de la sângeriu râu

unde bolovanii te cunosc

și lor le lași urma mersului tău

până peste-o noapte.

atunci luceafăr răsare

și se troznesc porțile

către

acel farmec nedeslușit

de iubire-n zdravăn de scânteiere

aprinzând cer și stele

și ele ard până la ficații-le

și înduioșind

miresmele să le salte

spre Întruchipări din tăcerile

călărind pe liniștea de-o noapte

unde mă duci la  adăpost de-nfiorare

cu busuioace irosind prin palme

și cu nărăvașă cămașa...

încingând subțiorile coboară amurguri

și te văd, femeie,

arzând toată între ruguri

ce se pricep

a-mi potolire setea...

pășești eliberată pe o cale de soare,

apusul se înghesuie

în roșie tare floare

din păru-ți încă ud,

ca apă lunecată peste prund.

o fi scalda prin undă,

dar apus te zărindfă, plăcerea-i asudă

în bumbi de rouă.

lumi ne cheamă ziuă

dar noaptea, noaptea nu se-ndură...

femeie, din haru-ți 

vreau să mă înfrupt,

acela de-a mă dărui mângâierilor,

să-ți sărut pe-ndelete buricele degetelor,

pe rând, atent,

să nu le deștept

din splendoarea palmei tale

care-mi poartă zâmbetele

când ele chipu-mi mângâie...

ei, când un bărbat îți spune...

 viața atunci e un vers

recitat în oricare sens

și trupul meu de femeie

e frământat la un loc cu strune,

atâtea arzânde...

nesfârșitului închegate și nepotolite...

George Anca

DOMNIŞOARELE ARCADIENE

Lidia

          Mă uit(am) la peştele tăvălit în mălaiul nisipului, poate puţea, doar că ăla ţipa în mijlocul valurilor coborâtoare, scapă-mă, până la el, că da, poate mă îneca, să scape, cum îl trăgeam de subţioară spre peşte, îl împing, cu valurile la vale, cârmit, să ajungem, poate vii, lângă mortăciune, cine ştie, om vinde-o şi pe aia la cooperativă, poate se vinde. Ce să se mai afle pe cele două maluri, c-am scris, în strictă discreţie, autoferecat, iar toţi securiştii ăştia de era să strice Puşi ţoapele pe ei nici nu te mai tăvăle ca-n tinereţe, Lidio, vai, pieptul tău, mustaţa ta, coapse în ecuaţii, cu ochii m-ai văzut puber, haţ, ba eu, bătrân, nu tu, poate pe tine ăştia de la securitatea raionului. Ci Builă, mă, n-auzi, bucovinean, drace, stânga-mprejur, Bălceştii, dii, Negrule, pân'la peştoaica – d-asta, cum mi-am proţăpit pe viaţă erosul într-o icroasă nisipită silicatist, moartea pasiunii pensiunii sofianice irodiadă – nemaipeştele, androginie, scapă-mă, iar, ăla (tac-so mare în comspania), păi s-a dus viaţa oricum, Arionene.

          Chinezoaica statuară de la Arcadia ar fi semănat Lidiei de nu mă fulgera cu refuz, că are şedinţă, că nu avem cum vizita apartamentul primei domnişoare arcadiene din acest text, oricum din titlu (cel sincron). Era inversă, nici chiar ministră chimică, noroc de vedere cu Marla în louange, despărţire la statui, cu spatele – eu, nu ea – la Capitoliu, care va să zică, spaniolă, maica lui Obama la studiu cu noi at Manoa. Fresce, desigur, Pacific also. Cum s-a măritat domnişoara congresual. Asta de-aţi fi învăţat, fetelor, peştele împuţit nu vă mai gonea, sărea la zid, ce distracţie printre terori corale, apel-capel-scalpelane – care mă strigi, scalpă-mă, că mă înec, sunt putred, put şi te iubesc spaniol. Intra-ţi-ar chinezoaica aia în fantezie-agonie, Marionene, praf în plas de sanie-iris pe cât-cuprinderea lagărului de nisip-studenţi, şi mama aceluia, să trăiţi.

          Mi-e teamă de ce nu mi-e teamă, am citate româneşti, am de renunţat, fac paragraf triadă, apoi altele cu ăle citate scăpate putreziciuni induse ceaselessly (dicţionar), îmi place ceasul, mi se apropie, nu v-aş dori de pe acum să vă doriţi ce-mi doresc, ce tot atâtea holograme sprayate pe covrigii părinţilor lor, numai găuri, la căutate, biblicoid. Ho. Să trăiţi. Cap de listă. Şi tac-so. Alt. Halt. Intermediu over. Tema e teama. Uciderea majorităţii face posibilă Arcadia, adio Lidia, Marla, chinezoaica. N-am terminat. Nici că mai am garnizoana. N-am unde mai intra nici la bulău, ce vremuri, ce decrepire pe mine – geaba te împing, te trag de subţiori spre malul cu singurul peşte din univers, împuţitul.

Iulia

          Iulia îşi cumpăra dulapuri, împotriva voinţei tale, că şi ea ţi-a făcut o plăcere cu agoniseala de la Oxford University Press. Auzi, Iulică, pe 1 iulie la lansarea lui Puşi, de lângă Gelu, doamne fereşte: că viu o fi dracu', injectat popolul, pigmei impostulaţi, cam-cam fundamentatorul.

          Îţi citeam din Puşi citate din Elin. Ocazia. Cooperativa va vinde iar. Boema în de ea. Matza pe el, nu talentului cu profanităţi scandalofage, nu raţiunii. Goma de Canonescu legionarizant – a mă antisemitiza pe mine, cu tălpile în accent circumflex, nemărginită ţoapă.

          Parcă-şi aranjase asasinarea. “A dus mâna la inimă şi s-a prăbuşit peste sicriul celuilalt”. Pantacruel. A înfiera. Pornoman. Biografie cazier. Obsesie antipolemică. Afuriseşte. Dorinţa de răzbunare a toreadorului. “Iertaţi-mi măgăriile”. Da' cu Nae ce-ai avut? Omul fără gaşcă e ca melcul fără cochilie. Punere în scenă - montarea găştii - chiar de unul din copiii ucişi ai Medeei . Rege-tură-rocadă. L-am înjurat cu eleganţă.

          Intrară toţi. O doamnă. Îi rămăsese pălăria uriaşă afară. I-am smuls-o, am împins să i-o şi duc şi să-mi valorific rândul. Încuiat. Forţam, întredeschisesem, nimeni. Într-un birou, sus, o bătrâioară de film australian m-a luat la interogat, pe ce nu prea ştiam şi nici nu mă speriam de tot. Tărăşenia asta cu dulapurile, după zugrăveală, până duminică se mântuie. (Chestia continuă, băbeşte, cu arcadizarea însemnărilor mele pe iulie/Iulia/na)

          Iuliana

          N-aţi găsit criminalii poetului, m-aţi găsit pe mine, încă un poet pentru criminalii liberi. Noica pe sub interdicţie. Iuliana şi-a luat concediu pentru licenţa de poimâine, la Haret. Maliţa îmi spune că spiritul nu există.

          Eminescu omorât în timp ce cânta “Deşteaptă-te române”. Smile. Gumă de mestecat. Pălăria roz. Vitiligo. Mă durea urechea stângă, am scris în carnet şi am trimis (testament?) Mantra Eminescu la Ivireanu. Am răspuns unei masterande din Bourgogne. Mi-am mai făcut de lucru, tensionat de licenţa Iulianei.

          M-a sunat, că-mi spune dacă m-am împăcat cu Iulia, i-am adus crin alb, luase 9 la licenţă, greşise trei întrebări, nu era nemulţumită – acum sunt în vacanţă. Trei ani câştigaţi, fie şi contra cost.

          Vă avertizez că nu vă înţelegeţi tatăl. Ne rugăm şi pentru duşmani. Instigaţi la violenţă mentală. Toate ţintele împotriva victimelor, pe fondul dominaţiei străine. Cei mai neoameni dintre oameni. Valorile ni le “asasinăm la propriu” (Iorga). Patrie-matrie. Saawaryia.

          Ce-a mâncat lupa e bun mâncat. Ar trebui spânzurată în piaţa revoluţiei maimuţa electrică. Toţi intelectualii români vor emigra. Le place lepra. Spre seară sunt mai obosit, tahicardie paroxistică. Nu risc să mă tratez la spital. Gena egoistă e prioritară şi-n junglă şi-n lumea civilizată.(Dowkins Richard). Ruşii sunt cei mai mari experţi în manipulare. Cum să te autodistrugi primind cetăţenia asasină a genei. Universităţi şi biserici la pământ. Privatizarea şi dezindustrializarea au degradat învăţarea, nu are nimeni nevoie de ea. Fie înveţi şi pleci afară, fie o laşi moartă.

          Eu pe ce dispariţii nimeresc?. Se retrage dreptul. Să dea Iuliana iar licenţa. Căruţa a fost lovită de tren. E mai mântuitoare o rugăciune la o biserică din Găeşti decât Platon. Shakespere, pe lângă biblie – eu demonstrez asta şi la Sorbona – e scriitor din Găeşti (Ţuţea). Îşi spuneau maeştri, Ca-n Găeşti cum fuse 'neică' sau 'jupâne' (Arghezi).Prinţul Carol, care tocmai intrase în ţară, a semnat la Găeşti un decret de amnistiere, ce a salvat viaţa mitropolitului Calinic Miclescu, şi a iertat pe opzanţii moldoveni, absolviţi de crime şi delicte politice.

          M-am născut în satul Ruda. La zece ani, mi-am urmat tatăl în Găeşti. La 17 ani şi jumătate, am plecat la Facultatea de filologie, în Bucureşti. La 24, prima carte publicată, la 29, bursă în Italia, între 33 şi 40, profesor visiting la Universitatea din Delhi, director pe rând a două biblioteci de rang naţional, cursuri ţinute la Universitatea Bucureşti, apoi la Valahia din Târgovişte, apoi la Spiru Haret în Bucureşti. Zilele trecute, poetul Nicolae Neagu a fost asasinat, ca-n Shakespeare, în Găeşti, Shillock. A fost martirizat din plictiseală, vezi Crimă şi pedeapsă.

          Les irreductibles, tradus cu Perseverenţă, moartea primilor născuţi. Iuliana venise la 4, că-i e rău. Eu, că universitatea e minată (ruinată?). Dispărusem virgin din Găeşti, păstrându-l fetiş, pe învăţate. Confrerie – acele persoane vor fi anulate, în limba catistă, anulatoarea, mengellină-cazuri (cazul tău?), non-persoană. Lumânarea la capul mortului luminează dar nu trezeşte. Puhoaiele de ingineri au făcut facultate pentru a  face armata la TR. Ne-am trezit peste noapte în ilegalitate, inegalitate poate. Retroactiv. Toată ţara era o frenezie de studenţi. Neocampusuri, plutoane de masacru. Incinerare la distanţă instead. E un timp de când Margaret Thatcher veni în Bucureşti pe tema Universităţii deschise. Medeea exponenţială de acum din Iason în Iason, invizibilitate totală, foc, jandarmi de Botoşani, că ea o fi devi de Deva.

          La şacalii validanţi, Puşi – tot la comedie? Ce oameni, ce români, ce studenţi, ce umplutură în acest război, boy. Generalizaţi idioţi, cornutelor. Marilla din Piteşti, auzindu-vă, preferă pe Ţurcanu. John e un biet om care vrea să-şi depăşească condiţia prin studiu. Un lakh de Ceauşeşti. Am hotărât să nu mai înscrie. Să-i aducem la legalitate.A intra în licenţă. Puteam să accesez un job mai bun. Nu înseamnă să vă bateţi joc de atâţia oameni. Acum zici că n-ai zis. Medeea era blândă. Protecţia consumatorului. Toţi frustraţii şi rataţii vor diplomă. O să tot văruiţi prin şcoli. Tot idiotul îşi dă seama  că e răzbunare. Se întâmplă multe în culise. Femeie, eşti nebună, mă înţeapă inima, rezolvă-ne, că venim cu toţii în Bucureşti şi te jumulim, te facem permanent.

          Şi noi acum ce facem? De fiecare dată mergea afurisita ceea de cameră video de am ajuns să o visez şi noaptea. Toată prostimea României a devenit licenţiată cu ajutorul acestei fantome. A ne condamna la o minciună fără sfârşit. Cei de acolo voiau să se îmbogăţească peste noapte, cei de aici sperau să se deştepte peste noapte. Aţi blasfemiat un lakh (o sută de mii) de destine. Îi mai şi ajutăm să să se arunce de pe vile. Au murit chiar în timpul proceselor mele. Cenzură totală, autocenzură. Hărmălăgeală. Totul a fost ca şi cum n-ar fi fost. Mama imbecililor e mereu gravidă. Nu mai aruncaţi cu noroi în noi. Validare, arestare.

          Urmăriri noiciene. Simpatie de ăl refuzat. Nu-mi lunecă pandalia pe foiţe sub măcel de ani. De ce-mi ieşise pisica neagă dinainte. Melanchton. Colonul iritabil se sesizează. Turme abatorului. Omorâşi ce nu născuşi. Codreanu a făcut din mine un fanatic român (Eliade). N-aş putea accepta istoria fără România aşa cum am cunoscut-o eu. Neurastheniu. Aud cum se întoarce Eschil în mormânt. Se aud o groază de lucruri. Islamic Azad. De ce îi interesează pe unii cum termină alţii facultatea? O vreme a existat o modă a psihologiei, acum jurnalismul atrage. Nu e cerere de educaţie, ci cerere de diplome. Suntem în ţară străină.

          Anatema pusă la grămadă. Ion Hanganu din Huşi a absolvit de zece ori SH. Securiştii strâng rândurile. Păi mai bine îmi dau foc la diplomă decât să fiu validat de unul ca Vanghelie. Vă vor înfiera ca în alte vremuri. Populaţia vă va admira curajul de a-i înfrunta pe cei ce distrug viitorul ţării. Maţul scroafei e lung. Sistemul s-a răzbunat. Nu ne vom reveni niciodată. N-au ieşit în stradă că nu se mai poartă. Sudoarea proletară mânios orbeşte. A reuşit decât să nedreptăţească o mulţime de tineri care au luat în serios statul român. Oricine are chef dar mai ales putere poate desfiinţa orice mişcă în ţara asta. În Israel, peste 50% din populaţie are studii superioare. Vrea să elimine concurenţa. Un inginer, ca un hingher. Proşti de băune. Tarantulă politică. Această ţară va fi transformată radical, sau va înceta să existe, the solution for 1984 is 1776.

          Umbrele nu erau paralele. Sticlă de coca-cola. Flutura steagul. Praful selenar gravitaţiei terestre. Cetăţean propunând partidul educaţiei în Găeşti, pe Lună. Căcălău educaţie în România. Toţi absolvenţii de la Spiru sunt dejecţii pentru groapa de gunoi. Nicăieri nu e corupţie şi şpagă mai mari decât la universităţile de stat. Spiru nu e mai coruptă decât altele. O vomă peste Bondronescu. Toţi cretinoizii. Numai ei sunt deştepţi. Indira Gandhi. Phoenix. Leana la facultăţi de stat. Spiru fakiru. Toate scursurile societăţii ajung să ia diplomă de studii superioare la această mizerie. A deturna studenţii din privat în stat. La spirulică toate babele băşinoase şi toţi moşii analfabeţi sunt nişte nulităţi sută la sută. Dacă vrea să facă răscoală în învăţământ. Şi marele Mihai Eminescu tot din 'cătunul' meu provine.

          Mereu mai antiromâneşte, despicătură cu diversiune, etatism securist, privatism şi mai securist. Să-şi ardă diplomele în semn de respect pentru eroii revoluţiei. E foarte simplu să arunci cu noroi. Acum îmi pare rău că am ieşit în stradă în '89. Sper să plece această pată neagră. Susţii nostalgicii activi. Nea sondorule, nu ştiu cu ce te ocupi, că meseria ta a dispărut, dar şcoală ca pe vremea împuşcatului se va face numai când dispar comunisto-securiştii de pe eşichierul politic. Jigodism de înaltă şcoală. Fac studii economice şi nu au auzit de cont sintetic. Pregăteşte-te să ajungi un nimeni. Dacă nu scriai, filosof rămâneai. Prezentul continuu şi viitorul în trecut. Nu face decât să învrăjbească studenţii. N-auzi bre că studenţii de la stat nu sunt mai buni decât cei de la particular?

          Ne-a jupuit de vii şi pe nedrept. Fabricile de joase manevre mintale. Femeia de la învăţământ are koaie. Madam ar trebui pusă la zid pentru lacul de absolvenţi. Prigoană era bun de preşedinte că făcea din România un gunoi şi  îl vindea poate la arabi. Să fie scoasă România la licitaţie. În Italia este un român cu 2 facultăţi care cerşeşte la un magazin şi doarme într-o maşină abandonată. În puşcărie în Italia este mai bine ca în libertate în România. N-are tupeu să fure. Taci şi treci statul sub protecţia tot a statului. Agramalităţile urmaşei lui h2 zero.

          Indiferenţa la asasinarea intrusului. Tunsă scurt, voinică, matematiciană. Gimnaziu. O curtam inconştient. Se defula, patimă pe necunoscutele represiei, într-o tantra a timpului indiferent la moarte, nu la ora de matematică, la privirea Lidiei, Kali. Surp logaritmul în avatarul brunei matematice. De jertfă-mpodobită (alt Neagu). Prostia asta cu ilegalitatea svasticii arată doar cât de mult poate afecta cultura îndoctrinarea evreiască. Simbol al prosperităţii şi continuităţii. Le băgăm un miliard de indieni la închisoare?

          Terminaţi cu prostiile şi pocăiţi-vă. Nu s-a uitat niciodată în jos. Haa'retz, Haret. Mogâldan. Numa de tembeli are nevoie ţara acum. Roma să îşi schimbe numele că a ars creştini. Americanii au distrus Dresda, Hiroşima, Nagasachi. Reenactori. Nu mai trăim în neolitic. Il sindaco veste nazista. Arestaţi-l pe Chaplin. Goe(ring). Macho, postură pozitivă (Oişteanu). O vestimentaţie cu accente naziste (Florian). Legal şi chiar la modă (Katz). Mazărea bună e totdeauna verde, ca Tom Cruise în Valkyria. Mai tare poneiul roz. Wehrmachtul a fost folosit (mai ales în est) la exterminarea raselor inferioare (evrei, slavi, ţigani etc.).

          Scrisul se sesizează retrăirii, refantazării, pe oarece momentaneism, şoc, descoperire. Jubileul nefericirii relative, prezentându-se pacificării – am de întors renunţările în naraţii căutabile. Ovocitate. Rasputniţa. Ori şi autorul e ţoapă, ori ţoapele bat spre arhetipuri ţopăite. Drepturi peste drepturi, după ce ei au finanţat campania militară a lui Hitler. Şi aşa ajungem iar să fim călcaţi în picioare, într-o ţară a nimănui. Suntem nişte rebuturi, trataţi ca nişte gunoaie ale societăţii, doar pentru că am încercat să ne luăm diploma. Gunoiul adevărat este diploma. Autoamăgirea este a doua natură. Afară cu nemernica asta. Scandalul diplomelor USH a ţinut exact cât a durat admiterea la facultate. Universităţile de stat şi-au calculat locurile în funcţie de numărul absolvenţilor de la BAC: pentru cei 170.000 de promovaţi au fost puse la bătaie 108.000 locuri cu taxă, plus 62.000 locuri bugetate.

          Dar de şcoală au o greaţă. Reminiscenţe de oameni introvertiţi. Denigrarea unor implementări ale noului. Teodorian Gherman a intrat în rândul criminalilor ieşeni ucigându-şi, la 13 ani, mama. După ce a văzut-o moartă în casă, s-a gândit că ar vrea să fugă în Munţii Carpaţi.

          Vasile, hai la casa cu ţoape a lui Puşi, Vasile. Aţi citit pe Vittgenstein? Un bou, o ţoapă, ţaţaie. Chemăm poliţia şi televiziunea. Argentina, nu Colentina. Că noi, băieţii, nu dormim Decât dacă ne plictisim. Marionete intererotic-thanatice să le alternăm cu lectura cărţii lui Ben, bumerang-dor-miongdang. După alegeri, studenţii puteau fi executaţi în linişte. Id-eul interzis prin lege, gâf. Ce-i furat e lucru sfânt. Pagube cât un război. Sunt favorizat la maxim de acest scandal. Păgâni, hoţi şi criminali cu diplomă. Judecătorii să facă direct legi în instanţă ca să merite sporul de 50%. Am retrăit decembrie '89. Obiceiuri care distrug societatea. Profesori ilegali la facultăţi ilegale. Suntem pierduţi.Uitaţi-vă cum se comportă şi cum vorbesc şi cum acţionează. Aţi ajuns canibali.

          Şmecherie, ilegalităţi, obezităţi. Să daţi cu piatra, atât ştiţi.Legiuitorul e primul vinovat. Există numai fapta şi victima. României nu i-a mers niciodată bine când a fost condusă de români. Spune spume. Las-o în sânge, intelectualule, licenţa este o utopie. Nu trebuie să fii geniu ca să scrii corect. Poate nu ştiai că umorul vindecă şi licenţele de Spiru. Din partea mea, să se omoare toţi între ei. Să fii făcut ţigan nu e peiorativ (Marko). Intelectualii nu acţionează, reacţionează, refrenul: am luat la cunoştinţă cu stupoare ( variantă:act). Studenţi de la distanţă, lamentarea ipocrită pentru absolvenţi, majoritatea respectivilor studenţi sunt (sic) rău pregătiţi. Nu au acoperire. Cerem şi susţinem demersurile.În absenţa unor măsuri energice dar necesare.

          Nu putem fi puşi pe picior de egalitate cu aceşti ilegalişti.Au populat fix instituţiile de stat. Să ieşim în stradă. Să sune mai curat. Respectarea legii e facultativă. Afacere pur lucrativă, pleonastic tautologică. Se bagă telectualii colaboraţionişti. Crima se lasă nepedepsită. Să fi devenit uciderea singura formă de recunoaştere? Cine are interes să nu meargă bine nimic? Viaţa e prea scurtă pentru a o pierde cu boşorogii prin restanţe în instanţe.

          Puşi, la botez: opriţi muzica, e de căcat. Orice piesă am scrie asupra securităţii e deja viu. Iudău ne-a lucrat, Cavernă a re lanţ de puşcării-hoteluri. Societatea la rând. Sus de Piteşti. Deţinuţii joacă Medeea în regia lui Ţurcanu, intelectualii în caterincă. Dictatorul să trăiască. Să ne placă de viaţa noastră. Toporul ţoapelor l-ai epuizat, tocilarule. Facem numai un act, Amurg securist sau Wagner la zarcă. Sau Lupa capitală. Între John Harvard şi Spiru Haret, dramaturgic, ne oprim şi noi la rector(iţă). Ţara a ajuns în halul ăsta datorită absolvenţilor de la facultăţile “serioase”. Credeţi că absolvenţii de la SH pot să-i facă mai rău?

          Scursurile sistemului securist-comunist vor face curând învăţământ pentru animalele lor de casă, pe care le vor pune să ne conducă pe noi, poporul român. S-a terminat cu statul. Bondrea cere autonomie mai abitir ca Marko şi Tokes. Învăţământ la foarte mare distanţă. Şi Ciomu a făcut universitate de stat. Nu că naţia asta nu ar merita-o. Să se anuleze toate diplomele de la toate facultăţile, emise după revoluţie. Nouă, celor care am terminat la Spiru, ni s-a agăţat o tinichea aşa de mare de coadă, că probabil ne vom împiedica toată viaţa de ea. Dar cine ştie, poate următorul ministru o să pună ochii pe altă universitate, o să anuleze alte diplome – dacă poate, omu', de ce nu? Şi o să mai uite lumea de noi.

          Nu toţi avem bani să mergem în Bucureşti. La începutul anilor '50, după o astfel de aserţiune din 22 urma arestarea. Ce vă miraţi de publicaţia lansată de Brucan şi care are-n conducerea ei pe nepotul lui Groza, pe nepotul lui Răutu? La noi, orice nu este interzis în mod expres de lege este permis, la germani, totul este interzis, mai puţin ce este permis de lege, la francezi, totul este permis, mai puţin ceea ce este interzis,  la ruşi, totul este interzis, inclusiv ceea ce este permis, la italieni, totul este permis, inclusiv ceea ce este interzis. Mă gândeam la Oxford, totuşi şi Harvard-ul. Să moară Spitu. Trebuie distrusă din temelii.

          Sute de mii de crime, gropi comune, ăsta da subiect. Criminalii de atunci şi copiii lor sunt azi patroni. Culmea, sunt ajutaţi de Europa întru pedepsirea pentru a doua oară a poporului român, plătiţi regeşte pentru a patrona afaceri de tranzacţionare a unor iluzii. E mai bine să mergi dincolo la şcoală. Eu când am fost în România la şcoală, tot corigentă am fost. De când sunt în India, sunt prima pe clasă. Aşa că plecaţi, fraţilor. Ai vrea tu să te ridici la nivelul de studiu din India! Nu degeaba sunt atâţia indieni în USA, UK, Australia etc. în joburi barosane. Să nu zici că au făcut carte în România. Doar una din zece diplome din România este cât de cât acceptabilă. Voi încerca să fac demersuri personale, argumentate cu acte şi documente, la organismele europene, pentru ca nicio diplomă din România să nu mai fie recunoscută în exteriorul ţării.

          Şi când a luat naştere fabrica de certificate de revoluţionar, care a fost părerea voastră? Niciun am luat la cunoştinţă cu stupoare. Diplomele rămân valabile, din simplul motiv că ele nu sunt valabile deloc (Mihăieş). Ceea ce mă uimeşte este ura aproape viscerală pe care şi-o manifestă intelectualii de marcă ai statului nostru drag. Cei care vor să devină studenţi nu sunt detectivi particulari sau jurnalişti de investigaţie. Fraieritorii au trecut la fraierirea celor născuţi să fie fraieriţi. Lozinca: nu sunt student(ă) la spiru şi nici cadru didactic la USH. Double twist GBS, GDS.

Liana

          Bătaia pe noi, sex japonez, frumoasă scrisoare, bătaia cu pumnul în uşile indiferenţei, protestul oficial al statului german, ce gest sublim, gesturi ca scrisoarea, sau ca apelul, lapidaţi, executaţi în pieţe publice, anulaţi totul. Neosecuritate. Comandori arcadieni, aproape consultanţi, pietate de la a Dumneavoastră gheişă, Liana. Alias Mamicon Puşindru, Crimhilda Polovraci, Marie Bondronesco. Şi Gheorghe Dinăuntru, nou decan, numit pe sinucidere de preopinent, să analizeze masacrarea studenţilor edictată agramat cu solidarizarea delfinilor tuturor regimurilor, peste tot înainte, peste tot acum. Te solidarizezi şi iei apărarea unora care nu merită nici măcar o flegmă. Andropauza se joacă cu viitorul tinerilor români analfabeţi.

          Dă cu bâta în baltă şi omoară toţi peştii pe motiv de intoxicare. Să fi făcut analizele înainte de a omorî toţi peştii. Publicarea unui articol într-o revistă ISI poate dura şi până la 4 ani. Ceramica dentară, evaluarea softurilor, energia electrică curată. Gazaţi-i pe toţi.politrucii care pupă bucile unse de rahat ale Europei cretinizate (Galatush). Reînviaţi tradiţia finlandeză, Finish Romania. Fie-vă ţărâna intelectuală uşoară. Duşmanul nostru comun este sinistra.

          Sclavii haretişti trebuie împuşcaţi. Scârbele astea ne vor invada (spiruz).Nu vă ies silogismele, teoriile înalte decât în discursuri maligne, nihiliste, deconstructive? Aţi pierdut până şi identitatea omului simplu. Diploma acestui individ are ştersături pe ea. Un calcul simplu dovedeşte că sunteţi nişte gunoaie. Şi ce poză ţi-ai pus pe apel. De data asta  aţi fost terfeliţi voi, data viitoare (la anul, poate), va fi rândul altora.

          (Cryptography)

          The processes, art, and science of keeping messages and data secure. Cryptography is used to enable and ensure confidentiality, data integrity, authentication (entity and data origin), and nonrepudiation. Encryption / The process of disguising a message or data in such a way as to hide its substance.

          Metadata: data about data.

          Plaintext Data that is not encrypted. Sometimes also called cleartext.

          Theodor Dreiser: It is the unintellectual miser who sweats blood at the loss of a hundred dollars. It is the Epictetus who smiles when the last vestige of physical welfare is  removed.

          Ioan Ciofu:

          Ceva anume v-a supărat peste măsură. Desigur, nu povestea neterminată cu diplomele de revoluţionar, cu extensia către o cultură în slip a lui Bondrea, cu lipsa de succes întru pedepsirea vinovatului pentru uciderea unui poet (culmea) neînregimentat, poet şi-atât, şi-atâtea multe alte suliţe care v-au aţâţat spiritul. Întotdeauna, în astfel de cazuri, vă daţi drumul, dar pentru mine întru într-un hăţiş de plăsmuiri care-şi au farmecul lor, desigur, dar care, pentru capul meu, poate prea organizat, e mai dificil să ghicească ultima dreaptă măsură. Aşa încât, rămân cu forma, de multe ori goală de adevăr, deoarece nu înţeleg totul din ceea ce citesc. Acelaşi adevăr luminat, într-un anumit context, e răsturnat în altul. Mizericordia lui Bondrea amendată explicit în multe locuri e reciclată în alt context în care masele de doritori de cultură din ţară vor să acceadă, dar birocraţii tulbură apele prin încercarea de a face o ordine, fie ea şi parţială, fie ea şi utilă pentru că persoane ca Bondrea trebuie, măcar după 20 de ani de la revoluţie, barate.

          Parcă mi-aş dori ca o parodie care are un fond de probleme arzătoare să ia mai curând calea eseului. L-aş înţelege şi eu mai bine. Iată şi liantul acesta, al arcadienelor (deşteaptă găselniţă) care, din cauza deselor contradicţii create pe o aceeaşi temă din text printr-o mobilizare suprarenalo-poetică neechilibrată, se pierde într-o existenţă dilematică. Eroinele arcadiene (uneori par cu certificat de naştere, alteori, pure ficţiuni, deoarece autorul li se substitue explicit) apar ca exponente ale noului val reprezentativ ca forţă, care vor să înlăture gunoiul, impostura şi incultura. Foarte bine. Dar cine le sunt duşmanii, cine profesorii, prietenii şi salvatorii? Asta la modul concret, deoarece la modul metaforic ele s-ar orienta către o viaţă idilică, fiind tributare unei nostalgii patriarhale pierdute. Care anume? Nu tot ce e tradiţional la noi merită şi preţuirea. Se glorifică în text şcoala serioasă făcută pe vremea ceauşismului. Se asimilează prea uşor "victoria" olimpicilor noştri cu standardele de calitate ale universităţilor străine, confundându-se voit câteva victorii individuale cu nivelul pregătirii instituţiei şcolare. Şi tot aşa, cu toate structurile sociale şi statale. Exponenţii culturali artistici şi ştiinţifici şi-au pierdut audienţa şi influenţa în mulţime, şi aceasta, mai ales ca o urmare a inapetenţei acesteia de a culege ceea ce i se oferă. Tineretul nostru oferă o frumoasă populare a mijlocului curbei lui Gauss în materie de pervertire. Trist de tot.

          În fine, nu nostalgia revoluţiilor ne-ar salva, cât una care ar urma să vină. Nemiloasă, în care s-ar pune pe primul loc nu atât ceea ce am pierdut comparativ cu avuţia tradiţională, cât ceea ce nu vom mai apuca să construim în viitor.

           Tot vă lăudaţi că treceţi odată pe aici, aşa, la o vorbă. E bine de ales însă una din zilele cu răcoare vizibilă. Ic

          Colagen:

          Chiar voiam, vreau să trec să vorbim, chiar pe temele astea. Fata a dat licenţa anul acesta - s-a înscris presată de mine (înainte de admitere/interviu îi trimiteam pe mail sumare analitice de sociologie şi psihologie, luate din cărţi la îndemână în BPN, nu să le citească, dar ca s-o distrag de la opoziţia intuitivă la Bondrea, ce ştie ea? Şi ce ştiţi D-stră?). Licenţa ei n-o să fie salvată la niciun Berevoieşti, răul e făcut, culacii lui Lenin şi studenţii lui Bondronescu out.

          Ştiţi contextul profesoratului meu la Haret: accidentul cerebral al lui Cuciuc, apelul (nu GDS, sionist) lui Tănăsescu să predau sociologia religiilor (n-aveau), predarea cursului, în semestrul I (cu emulaţie, mi-era să nu deranjez pe ai casei), şi a trei cursuri de masterat (cu 1000 pagini redactate de masteranzi - publicate - sub bagheta mea). Adio şi-un transxendental!

          Margaret Thatcher, ca secretar pentru educaţie, a onorat invitaţia ministrului, pe atunci, Mircea Maliţa. M-am ocupat de conferinţa ei de presă la Athene Palace (traducător, Catinca Ralea), am şi publicat un lung interviu cu ea în Forum. Subiectul ei prioritar era open university (exista şi Bondrea, eternizat pre-1989, când zburase la inspecţia lui Şora de mână cu lepra Manolescu, în/din minister). Mai încoace (tot pre-Brucan), C-tin Crişan, maliţist (dus), că să facem, el cu mine, comisie ministerială pentru o.u. Dă-i program, pac şedinţă la Suzana Gâdea, ea, eu, Crişan, Bondrea şi nu mai ştiu cine (am fost obraznic cu Bondrea reproşându-i că e Crişan numai conf, cum e posibil, iar Suzi: ia uite-l, mă, şi p-ăsta, pe mine).

          Bondrea, rector, şi-a ales metode şi seco, uite că şi thatcheriste - ştie de mii de ori mai mult învăţământ-cadre ca Cati (să lăsăm poli), pe Iliescu nu şi l-o fi ales el că avea(m?) cine. Şi uite aşa, avem, sub grup şi tichie, masacratori gigea, oricum, fie-mea şi eu.

          Formele pentru India mi le-au făcut Bondrea (1977) şi Andronescu (2002 - ordin) - le-o fi părut oarecum (deranjam?) Ce recunoscător trebuie să le fiu la amândoi - represaţii de la meditaţia transcendentală eraţi atât de sus, crema, intelectual, pe cât de jos este proiectată, în unanimitate (păi?) prostimea studenţească, holocaustizată, haa'retz-ită, cu fie-mea cu tot.

          Mă gândeam, de ieri, cum o să discutăm în IOR-ului. Vă sun.

          Această zi să vă facă fericit!