Aron Cotruș - George Anca - Artur Silvestri - Ion Iancu
Vale - Doina Boriceanu
ARON COTRUȘ
Geamurile sângerii
Ard
case, suri, jirezi de fân si paie,
În groaznicul incendiului vezuviu.
Alearga flacarile ca un fluviu
Si-un biet popor de-avuturi îl despoaie.
Alearga flacarile-ngrozitor,
Alearga,
Peste câmpia rosie si larga...
Fug flacarile-ntruna, fara frâu,
Si ard hambare aurii de grâu,
Si-n pocnete, porumbu-n poduri arde.
Si limbi de foc se-ntind peste cladiri,
În zapusala grea, care omoara,
Si ca niste sinistri serpi de para,
Se-ncolacesc pe plopii albi, subtiri,
Si peste cele-nsângerate unde,
În salturi, ca niste pisici bizare,
S-arunca sprinten, cine stie unde,
Iar surile, schimbate-n stâlpi de jar,
În noaptea sângerie par
Schelete de-animale-ngrozitoare,
Din lumi unde nu-i pace, nici visare.
În sat, în case, prin ferestre sparte,
Prin geamurile rosii, de departe,
Se vad fapturi purtate brusc de spaima,
Cum vorbe nentelese, rupte-ngaima,
Cum usile le cata în zadar,
Cum paru-si smulg, cum plâng si tipa-amar,
Cum lesina si pe podele cad,
Ca-n fundul unui iad...
În râu parc-au cazut macabri sori,
Si apele murdare le-au aprins...
În râu parc-au cazut macabri sori
Si-acum plutesc pe apele murdare...
Pe apele aprinse si murdare.
Si focul creste-ntruna-n fata lor...
Cât vezi, întinsu-i rosu, schimbator ocean,
Pe care-alearga focul calator
Si-n care parc-armate crunt învinse
Ori turme mari de oi si capre-aprinse
Alearga-n spaima, fug din loc în loc,
Purtând cu ele baia lor de foc,
Prin fum si prin funingine opaca,
Pe unde cad si-n flacari se îneaca...
Si-mproasca tunurile asta-seara,
Cu flacari din plamânii lor de para...
Împroasca-ntruna, cu putere grea,
Din departari adânci de undeva...
Sinistru ard padurile batrâne
Si vânturile-n drumul lor nomad.
Aduc mirosuri grele, tari, de brad,
Aduc un suflu aspru, violent,
Si boale din bolnavul Orient...
Sinistru ard padurile batrâne
Si doar cenusa fi-vor ele mâne,
Pe-aicea când vor trece-n rosii pasi
Imensele armii de ucigasi...
În groaznicul incendiului vezuviu.
Alearga flacarile ca un fluviu
Si-un biet popor de-avuturi îl despoaie.
Alearga flacarile-ngrozitor,
Alearga,
Peste câmpia rosie si larga...
Fug flacarile-ntruna, fara frâu,
Si ard hambare aurii de grâu,
Si-n pocnete, porumbu-n poduri arde.
Si limbi de foc se-ntind peste cladiri,
În zapusala grea, care omoara,
Si ca niste sinistri serpi de para,
Se-ncolacesc pe plopii albi, subtiri,
Si peste cele-nsângerate unde,
În salturi, ca niste pisici bizare,
S-arunca sprinten, cine stie unde,
Iar surile, schimbate-n stâlpi de jar,
În noaptea sângerie par
Schelete de-animale-ngrozitoare,
Din lumi unde nu-i pace, nici visare.
În sat, în case, prin ferestre sparte,
Prin geamurile rosii, de departe,
Se vad fapturi purtate brusc de spaima,
Cum vorbe nentelese, rupte-ngaima,
Cum usile le cata în zadar,
Cum paru-si smulg, cum plâng si tipa-amar,
Cum lesina si pe podele cad,
Ca-n fundul unui iad...
În râu parc-au cazut macabri sori,
Si apele murdare le-au aprins...
În râu parc-au cazut macabri sori
Si-acum plutesc pe apele murdare...
Pe apele aprinse si murdare.
Si focul creste-ntruna-n fata lor...
Cât vezi, întinsu-i rosu, schimbator ocean,
Pe care-alearga focul calator
Si-n care parc-armate crunt învinse
Ori turme mari de oi si capre-aprinse
Alearga-n spaima, fug din loc în loc,
Purtând cu ele baia lor de foc,
Prin fum si prin funingine opaca,
Pe unde cad si-n flacari se îneaca...
Si-mproasca tunurile asta-seara,
Cu flacari din plamânii lor de para...
Împroasca-ntruna, cu putere grea,
Din departari adânci de undeva...
Sinistru ard padurile batrâne
Si vânturile-n drumul lor nomad.
Aduc mirosuri grele, tari, de brad,
Aduc un suflu aspru, violent,
Si boale din bolnavul Orient...
Sinistru ard padurile batrâne
Si doar cenusa fi-vor ele mâne,
Pe-aicea când vor trece-n rosii pasi
Imensele armii de ucigasi...
Sinistru ard padurile batrâne
Iar brazii cu coroanele macabre,
Par uriase, rosii candelabre,
Cu mii si mii de brate arzatoare,
Ce ard la asta groaznica serbare,
La agonia unei lumi de fiare...
Si creste-ntruna rosa învalmaseala,
Mai groaznica, ca-n Roma, când ardea,
Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.
Sta, poate, ca Nerone, cineva,
Privind cu o privire infernala,
La asta monstruoasa-nvalmaseala...
Întruna creste-ngrozitoarea larma,
Iar tunurile groaznice s-aud,
Aproape-aproape, -ntruna mai aproape
Si larma vine de pe rosii ape,
Pornita din plamâna infernala,
A tunurilor grele ce s-aud,
Venind în marsul lor de sânge ud...
Țărani îmbatrâniti fara de vreme,
Cu ochi ca niste placi de întuneric,
Alearga cu obrazul cadaveric...
Ei vin si trec cu fetele de ceara,
Zdrobiti de nedreptatea milenara...
Ei vin, si trec, îsi duc copiii lor,
Tot ce le lasa focu-ucigator...
Copiii tristi sunt tot ce le ramâne,
Copiii lor zdrentosi, dar dragalasi,
Ce-odat’ si-odat’, în vremile de mâne,
Vor fi, poate, asemeni ucigasi...
Si vântu-nalta-ntruna limbi de foc,
Iar flacarile ce se zbat spre cer
Par rosii munti ce nasc si-n urma pier,
Pentru-a renaste mai grozavi apoi...
Fug oamenii – o turma de strigoi –,
Treziti din somn de focu-ngrozitor
Si fugariti din paturile lor...
Si creste focul atâtat mereu,
Iar tunurile durduie din greu,
Lasând pe cele drumuri lacrimând,
Un biet popor, zdrentos, murdar, flamând...
Doar mortii-n urma lor de mai ramân
Si-ostenii unui împarat pagân,
Ce si-or cata – când vor sosi – culcuse
Aici, în muntii-acestia de cenuse...
De spaima va-ngheta atunci oricare
Si nebunia le-o patrunde-n oase,
Când si-or vedea fapturile scârboase,
În geamurile rosii, -ngrozitoare.
Incendiul asta groaznic se îmbata,
Cu flacari infernale se îmbata...
Nu vezi nimic pe strazile pustii...
Decât doar geamuri lucii, sângerii,
Si-n satul asta mândru, care moare,
Ele-s podoabe-atotstapânitoare...
Iar brazii cu coroanele macabre,
Par uriase, rosii candelabre,
Cu mii si mii de brate arzatoare,
Ce ard la asta groaznica serbare,
La agonia unei lumi de fiare...
Si creste-ntruna rosa învalmaseala,
Mai groaznica, ca-n Roma, când ardea,
Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.
Sta, poate, ca Nerone, cineva,
Privind cu o privire infernala,
La asta monstruoasa-nvalmaseala...
Întruna creste-ngrozitoarea larma,
Iar tunurile groaznice s-aud,
Aproape-aproape, -ntruna mai aproape
Si larma vine de pe rosii ape,
Pornita din plamâna infernala,
A tunurilor grele ce s-aud,
Venind în marsul lor de sânge ud...
Țărani îmbatrâniti fara de vreme,
Cu ochi ca niste placi de întuneric,
Alearga cu obrazul cadaveric...
Ei vin si trec cu fetele de ceara,
Zdrobiti de nedreptatea milenara...
Ei vin, si trec, îsi duc copiii lor,
Tot ce le lasa focu-ucigator...
Copiii tristi sunt tot ce le ramâne,
Copiii lor zdrentosi, dar dragalasi,
Ce-odat’ si-odat’, în vremile de mâne,
Vor fi, poate, asemeni ucigasi...
Si vântu-nalta-ntruna limbi de foc,
Iar flacarile ce se zbat spre cer
Par rosii munti ce nasc si-n urma pier,
Pentru-a renaste mai grozavi apoi...
Fug oamenii – o turma de strigoi –,
Treziti din somn de focu-ngrozitor
Si fugariti din paturile lor...
Si creste focul atâtat mereu,
Iar tunurile durduie din greu,
Lasând pe cele drumuri lacrimând,
Un biet popor, zdrentos, murdar, flamând...
Doar mortii-n urma lor de mai ramân
Si-ostenii unui împarat pagân,
Ce si-or cata – când vor sosi – culcuse
Aici, în muntii-acestia de cenuse...
De spaima va-ngheta atunci oricare
Si nebunia le-o patrunde-n oase,
Când si-or vedea fapturile scârboase,
În geamurile rosii, -ngrozitoare.
Incendiul asta groaznic se îmbata,
Cu flacari infernale se îmbata...
Nu vezi nimic pe strazile pustii...
Decât doar geamuri lucii, sângerii,
Si-n satul asta mândru, care moare,
Ele-s podoabe-atotstapânitoare...
În satul ars, straine, de-i veni,
Stropite-ngrozitor de cineva...
Nici râde n-ai sa poti atunci, nici plânge,
Iar nebunia-n creieri si în sânge
Îti va trezi dorinte si viziuni...
Si rosii fi-vor ochii tai nebuni,
Când vor privi
Cum spectri fac satanice orgii,
În dosul celor geamuri sângerii. În satul ars, straine, de-i veni,
Tu n-ai sa vezi nimic în calea ta
Decât doar geamuri lucii sângerii.
Stropite-ngrozitor de cineva...
Nici râde n-ai sa poti atunci, nici plânge,
Iar nebunia-n creieri si în sânge
Îti va trezi dorinte si viziuni...
Si rosii fi-vor ochii tai nebuni,
Când vor privi
Cum spectri fac satanice orgii,
În dosul celor geamuri sângerii. În satul ars, straine, de-i veni,
Tu n-ai sa vezi nimic în calea ta
Decât doar geamuri lucii sângerii.
GEORGE ANCA
Mirceşti Maillane
Shantiniketan
rose fanée pour chaque
survivant
tout comme la ponctualité des
fossoyeurs
nous avons joué aux échecs la
splendeur du retard
vous débattant entre jurons et
injuriés
nous semblons tous facile à
reproduire pendus à la corde
ton père te cherche à travers
l’océan
le félibre la passion de son
ego non pécheur
doc d’oc « dodii »
occitanes à la mère maure
la couche des poings la
fresque à peu près finie
les têtes effacées par le
renoncement
empire inguinal à kalashnikov
à l’illusoire orient convives
dodo
le don du vain crépuscule le
texte
les veuves des amis des
ennemis
End-Beginning
GRS
Dept.Delhi University Papers Session February 2003
Dr.
George Anca: End-Beginning in the books
by self
End: Sa nu le spun lor Omoratorilor / Tell it not to Killers (Dodii 18-58, 2003, p.488. Apokalipsa indiana VII/Indian Apokalipse VII)
Beginning: stiam unde merg dar repetat intrebam care e drumul / I knew where I
was going but repeatedly I asked the way
E: 2002 tocmai scriu la cartea La Gioia/2002 I am
just writing to the book La Gioia (La
Gioia, 2002, p.189.Apokalipsa
indiana VI/Indian Apokalipse VI)
B: Inapoi,
Aticus Sanatan, ai spus ca ai 63 cum ai fi zis 23/Back, Aticus Sanatan, you
said you are 63 as if 23
E: viata din nou pe margine de ou poveste jungla lume lunga latul
orizontului dorurile Pontului /life again on egg’s edge tale jungle world long
horizon broad Pontus longings (Sanskritikon,
2002, p.497. Also: Gyr’s ‘I have remained under Troy’s walls’, p.525 and
letter from Satya Vrat Shastri on the back cover. Apokalipsa indiana/ Indian Apokalipse V)
B: sub
invitatie pereche in casa de primire scap intr-o lada/under invitation pair in
reception house I escape in a chest
E: It should
all be typed out in a week or two and then? off to find a publisher. (Frica
de Orient/Fear of the Orient, 2001, p.237. Apokalipsa indiana II/Indian Apokalipse
II)
B: Saluti da
Napoli, Pasqua, Pompei, o ora si la teatru./Saluti da Napoli, Pasqua, Pompei,
an hour and at theatre.
E: lancezise
pentru ca isi daduse drumul/he had languished for given way to self (Buddha si colonelul/The Buddha and the
Colonel, 2001, p.202. Apokalipsa
indiana III/Indian Apokalipse III)
B: 16 august
1991, Otopeni,ora 6.30. Din cauza conditiilor meteo la Moscova…/16th
August 1991, Otopeni, 6.30 a.m. Due to meteo conditions in Moscow…
E: mereu
amuteam, orbeam, de-o nostalgie tampita, ca n-o s-o mai vad de bine ce n-o
vedeam, o revedeam./I was ever hushing, blinding, by a stupid nostalgia I
wouldn’t see her again as long as didn’t see but saw her again.(Furnici albe/White ants, 2001, p.280.
Apokalipsa indianaIV/Indian Apokalipse IV)
B: Sa fie
zece ani de cand intre sonetul de mesteceni si izvorul Eminescu…/Some ten years
since between sonnet of birch trees and Eminescu spring…
E: Muta lui
marmora din negrele firide, umbra lui mistuindu-si-o in umbra eterna a codrilor
negri, visul de aur al iubirii lui eneadum genetrix, ma beaute, chipul sfant al
celei mai frumoase femei de pe pamant – i-l vor visa chiparosii ‘cu ramurile
negre uitandu-se in jos’/ His mute marble from black rechesses, his shadow
consumed in eternal shadow of black woods, the golden dream of his love eneadum
genetrix, ma beaute, the saint face of most beautiful woman on earth will be
dreamt by cypress trees ‘with black branches lookind downward. (Baudelaire si poetii romani/Baudelaire and
Romanian Poets, 2001, p. 255)
B: Privirea
in timp asupra creatiei baudelairiene, portretizata alegoric, ar avea, fatal,
toate fetele creatiei insasi, de la mirarea copilareasca, pana la masca de
vapori a strigoiului./The time outlook on Baudelaire’s creation, in an
allegorical portrait, should, fatally, have all faces of creation as such, from
child wondering to ghost’s mask of vapours.
E: You are
Boston I am Edgar Poe (Poeston, 2001,
p.192)
B: Hynes consortia
unallocated prieteni si avocati nealocati Prusak Billington Iaszi/Hynes
consortia unallocated friends and advocates unallocated Prusak Billington Iaszi
E: even not
recognizing me you may have stayed in Trinidad in the strange forest like
people (Mamma Trinidad, 2001, p.157)
E: Este, mai
degraba, probabil ca diferitele secvente ale populatiei de rromi se vor
dezvolta in mod independent./It is more likely that the various segments of the
Rom population will evolve independently (Toward
a L.M.C.Gypsy Library/Spre o biblioteca romaii L.M.C., 2001, p.74)
B:
Pregateste-te sa traiesti in Trinidad/Prepare yourself to live in Trinidad
E:
culegatoarele/the gathering women (Sonete
thailandeze/Thailandese Sonnets, 2000, p.217)
B: domnul
cand ma inchinam si nu mai ingenuncheam/god when I prayed and didn’t kneel any
more
E: o roata de
bicicleta pentru fiecare umbra de pe lume/a bycicle wheel for any shadow in the
world (Orientopoetica, 2000, p. 312)
B: scrie-ma
noaptea pe trecute/write me over night en passant
E: the Thomas
Crown Affair film back 68 miles west of Erzurum (Malta versus Trinidad, 2000, p. 76)
B: murind cu
moartea lui Kabir inainte de moarte nemuritor / dying with death of Kabir
before death so immortal
E: Perhaps,
today urban anthropology, also as human geography, is more and more what
previously used to be “the other”, “le bon sauvage”, and, somehow within
selfanthropology, meant the village; yet in the twentieth century poet Lucian
Blaga is immortal by saying, “I believe eternity was born in the village” (Asian Temptation, 2000, p.18)
B: The author
used to write ‘anthropological poems’ in the cities of IUAES congresses he
attended – New Delhi, Zagreb, Lisbon, Mexico, now Beijing.
E: Following
is the half diaspora based on visual insideness insightful as it happens (Waste, 1999, p.126)
B: parinte si
persoana am auzit-o plansa/father also person I heared her weeping
E: Daca tu ai
fi sotul ei, visul i-ar fi actualul sot/If you would be her husband, her dream
would be her actual husband (Pelasgos,
1999, p.178)
B: Dincolo
incepuse agitatia obisnuita si careva, cam de serviciu, mai chema la ordine, pe
soapta si zgomot – haideti, haideti, prezentarea o sa inceapa acum/In the other
side, usual agitation had started and someone, servicelike, still called to
order – come on, come on, presentation is starting now.
E: 20 years
of the author’s experience with IUAES are acknowledged as a chance between
counter-culture and ecology of survival. (Sub
clopot/Under Bell, 1998, p.333)
B: Parpagai:
(publicitate) editia 666 irod iord(an) iuda aiud/Parrot: (publicity) edition
666 irod iord(an) iuda aiud
E: Veti
urmari de-acum Maica Medeea la Pa(ri)s./You will follow from now Mother Medea
to Pa(ri)s. (Maica Medeea to Paris. Apokalipsa indiana I/Mother Medea to Paris/Indian Apokalipse I, 1998, p.208)
B: Memoria
profunda medeica te lasa intr-o sanie care existase si-ai uitat-o in afara
visului – Medeea-Moira./Profound Medean memory leaves you in a sled which had
existed and you forgot it out of the dream – Medea-Moira.
E: the pillar
Basarabia bar bar bar carribi carribi infineternal beings in mahasamadhi.
scaffolding. 17 cells (Lumea fara Coloana
lui Brancusi/The World without Brancusi’s Column, 1997, p.33)
B: Buddha
culcat./Buddha lying.
E: capul unui
profet pe scara de la Shantiniketan/the head of a prophet on the ladder from
Shantiniketan (Ion Iuga in India,
1997, p.48)
B: Prof.Rao,
dimineata asta, pe Chatra, unde isi facea plimbarea cu Snoopy, s-a multumit
sa-mi lamureasca intrebarea de aseara, de la Ashoka Hotel – nu era atat a noastra,
cat a nordicilor celorlalti, abandonati ambiguitatilor, poate necesara pentru
intelegerea lui Shiva-Parvati, reprezentat atunci, in Kuchipudi, de Raja si
Radha Reddi – ce este Tilana?/Prof. Rao, this morning, on Chatra, where he was
walking with Snoopy, simply cleared the question of last evening in Ashoka
Hotel – it wasn’t as much ours as of other northerners, abandonned to
ambiguities, perhaps necessary for understanding of Shiva-Parvati, represented
then, in Kuchipudi, by Raja and Radha Reddi – what is it Tilana?
E: Schita din
urma cu verva unui monolog satiric (bhana) se si incheie cu o dedicatie
‘parpagaiului’, pasare bine instalata in literatura sansacrita, aici lux de
inport./The last story with zest of a satirical monologue (bhana) ends by a
dedication to the ‘parpagai’/parrot, bird well installed in Sanskrit
literature, here luxury of import. (Manuscrisele
de la Marea Vie/The manuscripts from the Living Sea, 1996, p.106)
B: Vorbim de
unde am ramas, o data la sfarsitul plachetei 50 doine lui Ilie Ilascu, 1994, (Death Employment), a doua oara in
continuitate cu hermeneutica (incipienta) a poeziei intemnitate si exilate (Haos, temnita, exil la Eminescu, Cotrus, Gyr
si Stamatu, 1995)./We speak from where we remained, once at the end of
booklet 50 Doinas to Ilie Ilascu,
1994 (Death Employment), twice in continuity with incipient hermeneutics of
imprisoned and exiled poetry (Chaos,
Prison, Exile at Eminescu, Cotrus, Gyr and Stamatu, 1995)
E:
Together-You never go away we are one in our other and all is Om. (The Buddha1994, p.187)
B: Your four
lines of scribled letter cum your peace activist Newsletter plus a copy of Dr. Pavao Rudan’s
letter to you and review of two of your novels “White Ants” and “The Buddha and
the Colonel” received today evening as a happy surprize.
E: Eminescu’s
“Prince Charming of the Tear” inspired my 1970 novel Eres/Heresy which ends by a halucinatory dinner – eating anything
around them, earth, embers, clouds – O sacrum convivium in quo Crsitus sumitur!
(Indoeminescology, 1994, p.283)
B: Mihai
Eminescu (1850-1889) is the greatest mind of the Romanians (Titu Maiorescu),
plenary man of Romanian culture (Constantin Noica), a feeling which gives the
measure of spiritual powers of one people (Zoe Dumitrecu-Busulenga), often
compared with Homer, Kalidasa, Shakespeare.
E: Only she will not follow her own romanza towards
promised movies-studios, at other thousand miles, in triangle, far of capital,
Rob, anthology – “Tender, semi…” (Parinior,
1982, p.138)
B: Three minutes…Four…By my watch. I love you.
Notes.
Priority
is given to the end followed by the beginning, to ‘Indological’/India inspired
books (less those written in India between 1977-1984, those before that - not
available with author returned after 25 years to teach again Romanian in India
– yet I remember the beginning in Poemele
parintilor/ Poems of the Parents, 1976: Imi scriu in fiecare zi cartea/I
write everyday my book - and also some forgotten in Bucharest e.g. Balada Calcuttei/The Calcutta’s Ballad,
1999). If the theme of list can be recognition (of mother, of poet, of own
works etc.) – when only English e-b’s are recorded that is the original
language or translation from Romanian -, a random manner of acknowledging
Romanian reading sentences in Romanian class of Indian students is supposed.
Other comments on quoted books by self may have points in literature, applied
linguistics, education, anthropology, including scope of Romanian language in
India and of Indian languages in Romania via creative writing.
ION
IANCU VALE
Ca un vinovat în copacul
existenţei
Vă rog chiar dacă mai fac uneori acrobaţie
pe o sârmă de covrigi, iertaţi-mă,
chiar dacă mă aflu adesea, o apă prea subţire
într-un vad fără maluri, iertaţi-mă.
Iertaţi-mă pentru căci eu nu sunt
numai cel care se vede,
eu sunt mai ales cel care de atâtea ori am fost.
Iertaţi-mă tatăl meu şi mama mea
şi fraţii mei şi nepotul meu Ariel
şi neliniştita mea iubită Soledad
şi toţi cei care aţi crezut în mine vre-o dată
şi pe care,
cu sau fără voie, v-am dezamăgit,
căci eu m-am născut într-un copac.
E atât de înalt copacul acesta,
iar sub mine nu mai sunt crengi,
pentru că pe măsură ce urc ele se usucă
şi se frâng în urma mea,
fără a mai putea coborî…
Încă o dată vă rog, iertaţi-mă,
e atât de înalt copacul acesta,
încât nici cerul nu-l mai poate umple…
DOINA BORICEANU
poate chiar vorba-I
-ascunde-ți lacrima
după o pânză de păianjen
iar tulburarea grea,
după sorbind o mare ceața...
umple-ți buzele de sucul vioriu al dimineții,
cu cerul din zorii
plouând în tot alți zori
spală-te pe ochi!
-aș vrea să uit...
-o să cadă uitarea... clipe în posibil...
peste zbor mărunt de timp
ce-i neînfrânt, deși mereu risipit definitiv...
așteptate,
aparente,
ruptuțe,
cu goluri - întunecimi de neguri nespălate,
te bat, te bat nemiloase uitările
peste înveliș ce ești, chipu-ți...
n-ar exista oprire pentru trenul
ce-ți ia pe seama-i
un vis, un dor, un lucru...
atunci ai crede că-ți Eu trimit alinare...
privirea o rătăcești printre arbori,
peste mare...
zburzi timpului
peste o iarbă de vreme
și cazi în brațe clipei, capcană de nimic...
ba locului cazi însetată de împrejur...
-și uitarea mă doare s-o îndur...
sub pleoape plecate lacrimi închid.
-hm! uitarea... niște lumini se mai sting...
trenul poverilor aleargă în noapte,
duse se lasă lume și fapte,
pare de plăcere o plimbare!,
ușile s-au desființat,
arar se rost mai face de-o intrare
în nenumăratelor ce cresc în neant.
-Doamne, plecările necunoscute...
ce fug, fug
și în nesocoteală se frâng,
noi, ca vărsați spre alte tărâmuri
unde doar dureroasă plutire,
nu potcovite drumuri...
fierberea-ne de aflare când
prin crezuri iscodind,
țipând în negăsire, țipând durerii,
traversare grăbind.
și în goană fulgerată - puzderie emoții.
ele ne țes pânzele
pentru plecate corăbii
pe poteci de lună, doar de lună,
poteci vii în mare înecate...
de-a valma mă străbat clipe
și vânturi prinse de firea-mi,
vânturi colindându-mă aprinse.
piaptănă-mi, Doamne, încâlcit fir de zile,
umblă-mi printre zgârceniile mele cu soare
și mă alungă pietrei de munte,
limba ei e atât de dulce!
cu scântei de amintire... pe apucate,
atâta de jinduite...
căci cine are amintirile
își ține sufletului în căptușeală
încrederile
și o trăire aleargă ca la o învingere...
să nu mă cerți, să nu mă cerți,
ba fă-o, rogu-Te, astfel cred
cum universurilor chiar înțelegere
c-aș exista lor într-o oarecare încropire...
Tu, într-o chezașă credinței mele descoperire.
-crede într-o putere-mărire ce-ntâmpinare...
pare că neputința-ți sare-n spinare,
atunci cheamă o încredere în șiroire
să te istovească, să te aștepte
la orice colț de viață...
când întortocherile prind glas,
când ochii sub ceață,
adună-te sub impas
și tremură-ți visele spre împlinire...
tremurul e viu, e floarea
ce mâna-ți o ține
sub cer de privire...
află cum intri într-o Cunoaștere
printre corzi senine,
cum putința să faci rost-înjghebare
de-o scenă-intrare
a ceea ce înapoia ta a pășit,
a ceea ce din depărtare a încoace țâșnit,
iar zburda gândurilor nevolnice
o lași, las-o! în adăpost de cumințit.
uitarea... o uitare!?...
există doar Cerului bună purtare
când îl rogi să te-nvețe
cum să durerile tratezi cu politețe,
cum să sufletu-ți ții întreg,
răsufletul tău larg,
o ușă să-ți ajute deschisă
dată de vreun perete
ca o năvală-rupere
să treci prag...
Eu nu știam de tine dar Mi te încred,
pleoapele-n respirația-Mi ți le desmierd.
ascunde lacrima pe după noapte,
zorii o vor lua
la sân de ziuă duce.
peste rănile
să cadă lințoliu de înfiorare
și prinsă blândului, vreme.
poate pierzi lacrimi în desfătarea luminii...
după ele să nu bâigui, să nu hulești piatra,
să nu tulburi stâncos povârniș vieții...
posibil în neștiută înduioșarea
ele să alerge după tine...
și ochii tăi vor bate la porți, ascunsele!
de universuri purtate în cosmice sacoșe,
vor bate scânteiere după scânteiere...
nu-ți privi în față scămoasă tulburarea,
cum nici schisma cusută vremilor.
soarta... îngăduie-i cocoașa...
urlă lupii de codru vânjoși puterilor,
macul câmpiei de soartă îți ține...
crede în boarea asta ce-ți închipui sau e...
boarea sunt Eu.
sau o zbatere de zile,
sau destin crestat în frunză,
sau surâs-suspin pe buză,
sau muntele ce-ți ține umbră.
ascunde lacrima după pânză de păianjen
și-n lumina ochilor tăi
privește în senin gândul Meu
că știu de tine...
alungă ape nesuferite din triste văi
ce se ațin până la muntele
ce ți-l creșteai,
încearcă-te-n puterea de-a îndura
să mă cunoști...
și dacă e iluzie,
las-o, las-o să te bântuie, mistuie...
ARTUR SILVESTRI, DE DOUĂ ORI OCULT(AT)
Ocultul literar, are, sub comunismul
târziu, un “cuptor alchimistic” în scriitura lui Artur Silvestri, republicat,
în multe cărţi, după 1989, la Carpathia Press, cu minime addenda, dublat şi de
proza imobiliarului, un jurnalism literar arborat în avangarda tranziţiei
prelungite. Clăditul parcă nu se putea să nu se prelungească în publicaţii
virtuale, reconciliind, odată în plus, vechea “zicere de coduri” cu “eseismul”
noii scriituri specializate, amintindu-i scriitorului şi
afaceristului/bussinesman (“eu nu câştig din cărţi ci din afacere”) de Vlădica
Antonie Plămădeală, “socotit de biserică prea literat şi de literaţi prea
bisericesc”.
De o parte, arhetipul călugărilor
sciţi, originismul, renaşterea isihastă, brâncovenismul literar, reconquista
profetică etc., de altă parte, retrocedarea secolului, România în anul 2010,
exerciţii de exorcism social, ţara consultanţilor cu pistolul la brâu, şase
blocuri de 40 de etaje în Herăstrău, în locul Muzeului Satului etc. Rămânem,
poate, între cele două istorii – a ocupantului, a autohtonului -, fluturându-ne
“înfăţişasrea Caesarului ocult, a protectorului tainic din vremea de dincolo de
istorie”, dar ne şi retrocedăm, dintre “incendiatorii semidocţi”,
retroculturii, “tradiţie a blestemului antropologic”, sau “românitate de
Ahasver”. Ne va fi unind “patologia neîncrederii”. “Suntem în spaţiul
fenomenului horal”, în Cucuteni, cu Mircea Vulcănescu şi Romulus Vulcănescu
(acesta răspunzând, la îndemnul lui Gusti, spaţiului mioritic al lui Blaga cu
fenomenul horal). Şi cu Petrus Diaconus, “personalitate enigmatică”, şi cu
Petre Diaconu, de la Păcui-Vicina.
În fapt, adevărata literatură a lui
Artur Silvestri este cea din ocultul imobiliar (altoit pe anteriorul esoterism
medievist-matein): “Toate otrepele ce trebuiau să-şi afle locul în 'Curtea
miracolelor' dau tonul azi şi instituie o cenzură fără precedent prin efectele
răsturnării aproape complete de proporţii naturale. Ucigaşi, demolatori şi
paricizi, vânzători de iluzii şi născocitori de teme false, tăinuitori şi
uneltitori mărunţi, de un lăutărism şocant prin chiar lipsa de talent în
cântatul după ureche, toată această pegră de şcoală nouă constituie o
viermuială de saturnalie contemporană şi de lupanar, unde pare că lipsesc numai
vrăjitoarele călărind pe mătură spre a avea pictura de extracţie infernală” (Prostologhikon.
Vremea clownilor: cum se fabrică suprarealitatea de ziar, 2008, p.4).
“Puţini înţeleg, însă, că preţul secret al pârjolului de la noi nu este o temă
ce priveşte banii ci însăşi viaţa noastră istorică, sacrificată cu cinism de
mâinile apucătoare ale căror unghii vor trebui tăiate într-o zi, alături de
mâna toată care a apucat” (ibidem, p. 83).
Şi totuşi, în volumul Loc şi
persoană. Eseuri despre geografia tainică, “Utopia etnografică” (1988)
succede afinitar eseului “Duhul locurilor” (1990), înapoi, de la Marin Preda la
Brâncoveanu, via casa, “Reşedinţa de la Băneasa a Mareşalului Ion Antonescu s-a
înălţat în 1936 prin osârdia arhitectului G.M. Cantacuzino şi datorită gândului
pătrunzător al acestui intelectual a cărui redescoperire integrală rămâne de
împlinit. Privită mai de departe, casa mărturiseşte urme ce o situează în
prelungirea stilului brâncovenesc, reprodus simbolic după sute de ani:
pridvorul, ca un foişor de culă oltenească, masivitatea austeră şi totuşi
somptuoasă, simetriile ce amintesc o voinţă valahă de clasicitate ca şi
ornamentaţiile în stucaturi aurite ce dau chenarului unei ferestre dinspre
răsărit o singularitate neîntâmplătoare – acestea aparţin mai puţin lumii
moderne şi mai mult începutului de secol XVIII încă românesc. Un bazin de formă
dreptunghiulară, cu ape moarte şi invadate de nuferi şi de păpuriş, aminteşte
de parcul de la Mogoşoaia şi, în totul, pluteşte – peste ape, ierburi şi pietre
– un duh al vremurilor brâncoveneşti ce îngăduie asemuiri mai profunde decât
simpla examinare arhitecturală”. (Loc şi persoană, p.18-19).
Specularea patetică a dimensiunii
brâncoveneşti a modelului românesc - “De fapt, amândoi sunt martirii unei
Biserici ce nu s-a întemeiat” - fusese precedată, în alt registru, ocultat
tot “în două limbi”, de utopie: “În definitiv, civilizaţia este în Deliorman o
desfăşurare de coduri şi este de la sine înţeles că omul vieţuieşte într-o lume
de semne care adeseori spun repede şi pe căi nediscursive mai mult decât ajung
să priceapă neiniţiaţii. Acestea nu-s doar parimiile de preste an şi nu au cu
necesitate conţinut creştin, sunt o amestecare de structuri ritualice între
care nu puţine sunt arhaice şi păgâne şi, de aceea, cu osebire vechi. Colindul,
pluguşorul, 'Steaua mascată', 'clopotele', însă şi 'Iordănitul' de pe 7
ianuarie, 'Gurbanul' de pe 1 februarie, acestea pun să vieţuiască invocaţii şi
retrăiri de drame cu substrucţie metafizică de vârste din cele mai diferite şi
înfăptuiesc, în fond, o sinteză a componentelor succesive în etnogeneză.
Paparudele şi Caloianul stau alături aci de Lăsata- secului de câşlegi, când se
strigă fetele peste sat, şi cu Sânzienele din ziua de Drăgaică, cu Lăzăriţa şi
cu Căluşul jucat de Rusalii, ca formă de teatru mitic acesta.” (ibid. p.31).
Acest autor nu are nevoie de Tabula
Smaragdina, fie şi în traducerea lui Newton, pentru a-şi ermetiza propria
recepţie cosmică, românească, în dantelărie de concepte-arcane “acuzabile” de
ficţionism protocronist, iar, la urma urmei - “Gânduri de noapte; 'case';
tabuuri; copaci; şi un joc de domino (pagini răzleţe dintr-un jurnal
intermitent” : “ Există deci o realitate de gesturi, ritualuri şi dispozitive
peste care poate trece orice fel de vreme căci tot degeaba va fi; acestea nu se
includ în memoria individuală ci stau depuse mult mai adânc, acolo unde nu
există timp” (ibid. p. 39)/.../”De fapt, ştergerea casei de pe Pământ
m-a preocupat în aceste săptămâni, mai ales atunci când, apropiindu-se
încheierea 'clăditului' şi casa nouă devenind o realitate, nu mai exista
scăpare. Există o enigmă a acestor momente, despre care oamenii se feresc să
vorbească de parcă ar fi totuna cu moartea. Ei nu pronunţă 'numele clipei
aceleia' ci o desemnează prin perifrază ('când o fi să fie') ori prin cuvinte
cu aspect simbolic însă fără un conţinut lămuritor ('la moment', 'la mutare',
'când n-o mai fi nevoie'). Înţelese mai bine, acestea arată un final, un
'sfârşit de timp'. Însă într-un fel este şi un 'sfârşit al timpului colectiv'
ori, mai bine spus, al 'timpului ce priveşte un trib”
Artur Silvestri îşi autoocultează
timpul în formă de viaţă şi spaţiul în formă de casă.
George Anca
Locuri misterioase din România
Lacul Cincis este situat la o distanță de 15 km de orașul
Hunedoara. Cu 45 de ani în urmă, autoritățile au…
Lacul Cincis este situat la o distanță
de 15 km de orașul Hunedoara. Cu 45 de ani în urmă, autoritățile au decis
ca toată populația de 150 de persoane, care locuiau în zonă, să fie strămutați
pentru a se amenaja un lac de acumulare.
În acest proces, au fost acoperite cu apă toate casele, două
biserici și două cimitire. De atunci localnicii susțin că locul e blestemat și
că se întâmplă lucruri paranormale. Animalele nu se apropie de apă, iar în
timpul nopții, sufletele morților bântuie pe acest lac.
Un alt fenomen ciudat este faptul că în mijlocul unei ape stătătoare se declanșează furtuni.
Un alt fenomen ciudat este faptul că în mijlocul unei ape stătătoare se declanșează furtuni.
În 1970, un fotbalist s-a înecat iar trupul său nu a fost
niciodată găsit, mai mult scafandrii au vorbit că pe fundul lacului au întâlnit
șerpi uriași. Mai mult unul dintre scafandrii care s-a apropiat de cimitirul de
sub apă, a stat internat un an într-un spital de boli nervoase.
Un alt loc care ridică multe semne de întrebare este zona Carpaților Meridionali, este vorba
de Șușovăț, comuna Smeeni, unde există o fântână miraculoasă unde mii de oameni s-au vindecat, perdele
invizibile sub care piloții au văzut ființe stranii, aparatele de zbor nu
răspund la comenzi.
În podișul moldovenesc, la cea mai mare altitudine, se află
localitatea Suhuleț, la 463 metri altitudine. Localitatea intră în istorie prin faptul că s-au prăbușit
multe avioane în timpul celui de al doilea război mondial, fără să se tragă
niciun proiectil. Mai mult, s-au mai prăbușit două IAR-uri și un avion
sovietic. Oamenii se feresc să calce pe deal în noaptea de Paște sau de
Anul Nou, când se aprind flăcări.
O altă zonă stranie este cea a
Ocnelor Mari, situate la 8 km de Râmnicu Vâlcea. La cutremurul din 1940, biserica din localitate a fost
distrusă. Au rămas două ziduri, dar în ciuda vremii, frescele de pe ziduri au
rămas intacte. Aici la Lacul Doamnei a fost punctul cu vizibilitate maximă a
eclipsei din 1999. În timpul eclipsei aU apărut lilieci care au zburat minute
în șir haotic.
Șumuleu Ciuc, Harghita, loc de pelerinaj pentru romano-catolici este comparat cu Fatima și Lourdes.
Șumuleu Ciuc, Harghita, loc de pelerinaj pentru romano-catolici este comparat cu Fatima și Lourdes.
Complexul baroc de aici cuprinde o serie de ciudățenii. Statuia
făcătoare de minuni a Fecioarei Maria este cea mai mare statuie din Europa,
făcută dintr-o singură bucată de lemn. Pietrele păgâne ale secuilor au
simboluri stelare. În abație există de asemenea ceasuri solare. Pe
frontispiciul capelei Salvator, există o inscripție care prezintă un fenomen
ceresc neconvențional.
Vârful 12 Apostoli din Munții Căliman este cunoscut pentru stâncile megalitice cu aspect uman sau zoomorf. Unii cercetători consideră aceste statui ca făcând parte din civilizația pelasga.
Vârful 12 Apostoli din Munții Căliman este cunoscut pentru stâncile megalitice cu aspect uman sau zoomorf. Unii cercetători consideră aceste statui ca făcând parte din civilizația pelasga.
În muzeul din Gura Haiții, care se
află la poalele vârfului, sunt prezentate relicve stranii. În comuna Tutana din județul Argeș
există o biserică din secolul al XVII lea, construită de Mihnea
Turcitul. Pe peretele exterior se află o cărămidă zgâriată înainte de
ardere care înfățișează un personaj umanoid ciudat, îmbrăcat în costum de
astronaut, cu cască de protecție și clești în loc de mâini.Nimeni nu a putut
explica mesajul de pe această cărămidă.
Tot în județul Argeș în comuna
Cetățeni, există un schit monahal. În stâncile de lângă schit, s-au descoperit
urme de uriași imprimate în stânci. Voronețul sau Capela Sixtină a Europei de Est. Cu toate
că s-au făcut cercetări cu privire la sursa albastrului de pe picturi nu s-a
găsit răspunsul. La fel de misterioase sunt și anumite picturi care reprezintă
care de foc sau reptile cu
aripi. Histria, localitate în județul Constanța, este renumită pentru
gușteri, miriapozi uriași, păianjenul văduva neagră, scorpioni și șerpi uriași.
Aici a fost filmat un șarpe de doi metri care provine dintr-o specie
necunoscută.
Un caricaturist
1. Un caricaturist
care caricaturizează caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza
caricatura sa.
2.
Duc în bac sac de dac, aud crac, o fi rac? O fi drac? Face pac, aud mac, aud
oac, nu e rac, nu-i gândac, nu e cuc, nu-i brotac, îl apuc, îl hurduc. E tot
drac.
3.
Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau şi alţi
cocostârci nedescocostârcăriţi, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria
lui.
4.
Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte. Şi-n sus şi-n jos de
casa sa, coseşte saşul şi-n şosea. Şi şase case Saşa-şi ştie.
-
Ce şansă!... Saşa-şi spuse sieşi!
5.
Rege Paragarafaramus, când te vei desoriginaliza? Mă voi desoriginaliza când
cel mai original dintre orginali se va desoriginaliza. Dar cum cel mai original
dintre originali nu se va desoriginaliza, regele Paragarafaramus, nu se va
desoriginaliza.
6.
Colo-n vale p-un pitroi sta o codobătură si un codobăturoi,codobăturoiu
codobătureşte codobătura,codobătura nu poate codobături codobăturoiu...
7.
Un bal fără egal cu final fatal la un halal carnaval estival cu scandal epocal
dintr-un opal oval, pal, real şi natural, fără rival, egal si actual.
8.
Spre sfânta sa soră Suzana se suie, Spăşită din suflet suspinu să-şi spuie,
Şi-n susul sarcastic suspinu-şi şopteşte, Şi-odată pe scara sucită se opreşte
9.
Boul breaz, bârlobreaz, lesne-a zice boul breaz, dar mai lesne-a dezbârlobrezi
bârlobrezitura din boii bârlobrezenilor
10.
Până când a cărămidărit cărămidarul pe cărămidăriţă, a cărămidărit cărămidăriţa
pe cărămidar
11.
Sighitibum ala bim bum bam,strigatul cilipanezului în căutarea baldibuzului
omorât de un cris cras, într-un stil abracadabrant pentru că nu a vrut să-l
omoare pe hipocate-elefanto-camerosul, ascuns după un camilolabilolabalascop
deoarece mâncase citopiperazina si se brohănise cu brohoteele în drămandău.
12.
Unilateralitatea colocviilor desolidarizează conştiinciozitatea
energeticienilor care manifestă o imperturbabilitate indiscriptibilă în locul
nabucodonosorienei ireproşabilităţi.
13.
Papucarul papucăreşte papucii nepapucăriţi ai papucăresei, dar papucăreasa nu
poate papucării papuci nepapucăriţi ai papucarului care papucăreşte papuci
nepapucăriţi.
14.
O SAPĂ LATĂ, 2 SAPE LATE, 3 SAPE LATE , 4 SAPE LATE , 5 SAPE LATE , 6 SAPE LATE
7 SAPE LATE ŞI ÎNCĂ ALTE SAPE LATE ŞI ALTE SAPE LATE ŞI ÎNCĂ ALTE 7 SAPE LATE
15.
O coropişniţă şi`un coropişniţoi se coropişniţeau la noi pe gunoi. Nu
coropişniţa coropişniţea pe coropişniţoi ci coropişniţoiul coropişniţea pe
coropişniţă.
16.
Ştiu că ştii că ştiuca-i ştiucă
Dar mai ştiu că ştiuca-i peşte
Şi că ştiuca se mănâncă
Şi că ştiuca se prăjeşte.
17.
Nu-i greu a zice titiridva tidva, da-i greu a destitiridvi titiridvitura
titiridvei tidvei.
18.
O mierliţă fuflendiţă fuflendi-fuflendăriţă nu poate să fuflendească
fuflendi-fluflendăreasacă pe mierloiul fuflendoiul fuflendi-fluflendăroiul. Dar
mierloiul fuflendoiul fuflendi-fluflendăroiul poate ca să fuflendească
fuflendi-fluflendăreasacă pe mierliţa fuflendiţa fuflendi-fuflendăriţă.
19.
Ceea ce cerea celebrul Cicero gemând geniilor degenerate ,n-au acceptat-o Cezar
şi ceata ingeniosilor cetăţeni certaţi cu cerinţele cercurilor centrale
20.
Cupă cu capac, capac cu cupă.
21.
Balaban Bălăbănescu bâlbâieşte bâlbâituri bâlbâite pe negândite.
22.
Şase saşi în şase saci soseau pe şosea.
23.
Stânca stă-n castan ca saşa Stan
24.
Un sas cu glas de bas cam gras şi ras pe nas sta la taifas de-un ceas la
parastas despre un extras din pancreas.
25.
Unui tâmplar i s-a-ntâmplat o întâmplare. Alt tâmplar, auzind de întâmplarea
tâmplarului de la tâmplărie a venit şi s-a lovit cu tâmpla de tâmplăria
tâplarului cu întâmplarea.
26.
Ţânţarul soţ însoţi soaţa ţâţâind sancţionând înţepând nesăţios.
27.
O babă bălană mănâncă o banană babană.
28.
Soră Sară, n-ai sărit aseară să vezi carnea cum se sară?
29.
Creaţă isteaţă, zâmbitoare şi glumeaţă, scandează cu dicţie fără interdicţie
fel de fel de poezii - azurii - cu copii şi făclii, pe hârtii, mii şi mii apoi
pe-un cal merg la bal triumfal.
30.
Capra neagră calcă-n clinci. Clinciul crapă-n cinci, crape capul caprei-n
cinci, precum a crăpat clinciul-n cinci.
31.
Arhiepiscopul din Constantinopol a încercat să se
dezarhiepisconstantinopolizeze.
32.
Capra paşte lângă casă. Capu caprii crape-n şase! Capra noastră n-are lapte.
Crăpa-i-ar coarnele-n şapte!
33.
Fofiţă fondofirliţă, forofifo - fenderliţă şi fifoi fondofirloi, forofifo -
fenderloi
34.
Paradimetilaminoanzobenzensurfonic.
35.
Patrusprezece pritocitori într-o pritocitorică mică!
36.
Primprejur plimbările prin ploaie prilejuiesc plăceri proprietarilor
provinciali.
37.
Când am zis c-am zis c-om zice, că tu zici c-am zis c-om zice, nici n-am zis
c-am zis c-om zice , da tu zici c-am zis c-om zice.
38.
Sisoie se suie seara sus să sară scara singur scara sigur
39.
-Spune-mi cine soseşte pe şosea?
- Pe şosea soseşte un sas cu un sac şi aici mai sunt
şase saşi cu şase saci..
- Cum? pe şosea soseşte un sas cu un sac şi aici mai
sunt şase saşi cu şase saci?
-Da, pe şosea soseşte un sas cu un sac şi aici mai
sunt şase saşi cu şase saci!
-Aha, dacă pe şosea soseşte un sas cu un sac şi aici
mai sunt şase saşi cu şase saci,deci vor fi şapte saşi cu şapte saci
40. Armura arămie a
asprului atrid Agamemnon, atârnată asupra altarului atic, atrăgea, aşadar
atenţia armatorilor anatolieni, amici ai anticilor armate arhaice, aşteptând
atenuarea aţâţărilor anarhice ale aprigului Achille.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu