George Anca
NOI ERAM ÎN PARINIOR
Sumar
PARINIOR
te aduc aminte
și eu mă bucur
călător
Parinior
unul
încep mările să
fiarbă
la ziuă
Ioana
morfină vie
1975 cu tine în
nord
de la moară
în ziua când
s-a zis
dar unde ai
plecat
adâncă albia
noastră
BLÂNDEȚEA AMURGULUI
mie îmi cânți
știam că voi
înțelege
și mi s-a promis
că voi fi statuie
laur aurelian
smirna pe noi
virgiliană
vedem împăcarea
comanda
jur și azi
pe visele pisicii
negre
femeia din Orissa
zbată-te
n-am din părinți
zugravul
ajuns de blândețea
amurgului
PALIDITATE
pe malul unui râu
graiul vătraiul
pentru că uneori
o dusese bine
în frigul
grânelor
a domnului
cerească mângâiere
naiba voastră
unghi în floare
mi-ai spus c-am
muncit bine
de-un an
pasăre-n vârf
în ceasul
glumelor
prin gura de aur
unde-am fost
raiule
ordalii
paliditatea
TURNAVITU
credința este
obișnuiesc prea
ticăloșii
în groapa adâncă
acest individ
cu desaga la
spinare
nemișcat
sărbătorilor
zburasei
din mormânt până
diseară
după spargerea
ulciorului
privirea de-ar
putea
trupul zăpadă
mai multe
dacă Belgrad
Turnavitu
CE VREA
CUVÂNTUL ACELA
ce vrea cuvântul
acela
singură viață
amintire
Plâng trupuri
luat la goană
la amiază nu
plângeai
părul ud
bogdaproste
morți aparente
evidență
tresăltând
în haine
fie că trăiesc
curtezana
în capul
universului
GEMINI GEMINA
pe cărări
sâmbăta poeților
fâșia de stambă
mie-mi pare
dodia indianului
decapolit
recele mării
ascult ca-n toate
serile
împacă-te natură
eternul imediat
decasilab
se usucă
rufa-nceat
cum vii dimineața
de acasă
mâine am 21 de
ani
SLĂVITE COCLAUR
cimpanzeul
dactilice
întreguri
trăind pe
jumătate
Matei și sfinții
italieni
Ioan și sfinții
români
eudimonia
focul noaptea
otrăvuri
pe-atuncea
scriu aici
din suflet
slăvite coclaur
voi orhidee
de-ar dramatiza
UN DUMNEZEU
DIN FLORI
tema e stilul
l-a lăsat și pe
tâ-n tu
nimiciți ne
suntem
un dumnezeu din
flori
copilul lor Tror
câți închiși în
lumea de dincolo
vrut-am
putrede simetrii
în strana
amarului
eram îmbrăcați de
serviciu
ninge urma
să-i scriu lui
Noica
fac rime în
punjabi
înalți aproape
blonzi cu haită
PARINIOR
îmi voi alege la
trezire nimfa iar descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
te
aduc aminte
te aduc aminte
sufletului meu
munte şi părinte
în eternul greu
uite-mă arvuna
capului de mort
cu lumină luna
ancorată-n port
primăvara cade
peste un pătrar
mândră lângă bade
cine iubi-m-ar
dispărute studii
în gol fără ins
când să le
repudii
munte
m-ai cuprins
și
eu mă bucur
și eu mă bucur
mereu
când mă vizitează
Dumnezeu
și Dumnezeu se
bucură mereu
și el și tu și eu
poate mai repede
eu
că m-a ajutat
Dumnezeu
mi-a luat-o pe
mama la el
și a ajutat-o cu
moarte la fel
ca pe soldații
războaielor
săracii
noroaielor
când era ea
credincioasă
venea Dumnezeu în
casă
și ne bucuram
mereu
când
ne vizita Dumnezeu
călător
Găzduitul călător
dintr-o zare fără
nor
în somn tulbure
ne cere
şi un pic de
mângîiere.
Se apleacă sora
noastră
să-l sărute
foarte castă
şi el doarme mai
departe -
castă-i sora
noastră foarte.
Găzduite călător,
s-a lăsat în zare
nor,
numai sora
noastră cere
şi un pic de
mângâiere.
Parinior
Noi eram în
Parinior
pe zile cu ploi
şi nor,
în dodii ne
veseleam,
aruncam focuri pe
geam,
văgăuni zvârlisem
roi
boturilor de
copoi
lupi şi iepuri
norocoşi
să trimitem la
strămoşi.
Tatăl nostru,
mama mea
răsăriră să ne
ia,
ramuri când jucau
la piept
să îi coacă lung
şi drept
şi-ntr-un abur
nevăzut
ca topiţi au
dispărut.
Băteam ritmul din
picior,
căci seara în
Parinior...
în ziua când
în ziua când mă bucurai
zadarnic lumii-i luai alai
spre prânz când m-am umflat de bun
greşeam tutun după tutun
cuiva să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas
ceream lung timp şi nu-l mai las
aveam n-aveam lene balene
iubita cu alean alene
o spumă spuza de pe buză
departe de a mea farfuză
să-ntreb cu suflet cine dus
m-a luminat măgarul Mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând
când aş călători pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
pisica giuvaer şi miau
n-ar trece
pe-unde merg ori stau
s-a zis
s-a zis mă roagă eu tot mor
pasăre ruptă din picior
o cingătoare un uşor
doar dracului a nu mă da
pomana mea fiind a ta
s-a zis şi eu a mă ruga
stai nene uite nu mai rog
şi iarăşi nu mai rog olog
calc pe sub grâu să crească stog
la vară singur când mănânci
eu să nu-ţi fiu în ochi pe brânci
dar ce mai rogi
până atunci
dar unde ai
plecat
dar unde ai plecat m-am dus apoi
acolo unde nu ai loc de noi
din prag păstrate mirodenii
ca vorbele în popi la denii
pe uşă tot în nopţi de noapte
s-au stins în nas să mă adapte
şi înăuntru de al lor
m-au tăvălit ca pe odor
cocoşi sub luna de afară
din gâturi de catran cântară
şi fosfor penele revarsă
în ziua plăţii tale arsă
ci pietre n-o să mai scânteie
zvârlite-n gaură
de cheie
adâncă
albia noastră
adâncă albia noastră unde apa
lată se spulberă oriunde
pe mine m-a aplecat să adorm
prin prundurile cu ochii
din albia noastră adâncă apa
lată se spulberă mă apleacă
prin prunduri cu ochii închişi
sub florile cele mai galbene de cracă
şi lacrimi nevăzute lunci încarcă
împinse căruţele urcă la deal
şi nu mai am putere pentru osii
pentru părintele bătrân real
şi lacrimi nevăzute încarcă luncile
plutind la deal căruţele câte
le privisem cu trupuri în chinuri
bătute de păsări înecate aproape ori de bâte
în loc bat înecate aproape păsări
şi s-au tăvălit cu zuvelcile ciugulite câte
le priveam cu trupuri în chinuri
şi de la munţi în spumă bâte
îmi voi alege la trezire nimfa iar descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
până când în îndurare te apleci
să mă culegi mâncat de peşti
voi urma la trezire nimfa descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
până când îndurătoare te apleci
să mă aduni
mâncat de peşti
unul
unul băştinaş
unul mintenaş
unul prinde-l-aş
nu te-ntoarce jos
hai unde n-am fost
ba n-aş merge nu
Dumitre şi tu
luna n-a apus
câinii spaimă sus
frunze pân’ la brîu
coatele-n pârâu
copite şirag
pe un hotereag
de are urmaş
el e băştinaş
noaptea să nu pleci
să-l găseşti pe veci
cum nu cântă nici
odihneşte-aici
sare-n ajutor
miezul nopţilor
se mai află-n vale
poale ale tale
de domniţă moale
culcată pe şale
oi mânate a le
regăsi agale
se mai află-n poală
umbra feţii goală
drumul nu se lasă
înspre nicio casă
cerul e colea
pentru nimenea
cât suntem pe pace
groază ni se face
şi părul măciucă
noaptea să ne ducă
ziua să ne tragă
din groapă de fragă
bieţii călători
noaptea de trei ori
bietele femei
ziua tot de trei
o să curgă ploi
să îngheţe-n noi
care-i mai întâi
fără căpătâi
va veni război
să ne batem noi
copilul de jos
ţipă în miros
dar tot lăcrămând
va creşte curând
şi-o să fie-aşa
ca la mumă-sa
şi a celorlalţi
prin munţii înalţi
că-n acel ţinut
n-am mai fi trecut
coboară cobor
de pe un picior
de cer fără nor
cu nemuritor
calea înapoi
despărţit de doi
poate voi răzbi-o
până-n fapt de zio
o plecasem plec
unde e înec
unde e întins
mai de necuprins
bate-mă să pier
de cuplu oier
eu fugit pe frig
doamna-n veci să-mi strig
una-n somn a vis
una-n morţi abis
una-n vale i-s
încep
mările să fiarbă
încep mările
să fiarbă de la os până la barbă labă roşie de oarbă încep mările să fiarbă
himalaia arde-n iarbă sub zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep mările să
fiarbă oasele fără de barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările să fiarbă
opărind pe milarepa şi iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe o noapte
de ruini încep mările să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi misogini de-ar
fi mările să fiarbă până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie printre mări ce
vor să fiarbă din visata castalie nu rămâne colilie că-ncep mările să fiarbă
jaganath şi muntenie sângele pe terezie cheagul mărilor să fiarbă neales fără
durere înecatul mării khmere încep mările să fiarbă de întunecă himere plăgile
gondolfiere de-a veneţii să ne fiarbă între seruri cu galere fiarbă mările să
fiarbă puja hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar încep ce mări să ardă
din cremaţii meta tarse tropice banane gioarse că-ncep mările să fiarbă
dinioară kali yugă cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să fiarbă galbenele
buturugă negrele neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe strada
principală cerşetorii dau năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian de gală
sardă ardere kerală de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală numai
mările să fiarbă noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea prunelor
uscate fost-am vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare desferecate
îşi dau aurul pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate încep mările
să fiarbă pe vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep apele să fiarbă
în desen de caravele se amestecă artere de-ncep mările să fiarbă ceva sfinţi în
munţi să spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă
la ziuă
la ziuă pruncul va fi trezit
tânărului i se vor pisa în blid
cele două priviri bărbăteşti
nescopite aşa cum mai eşti
dar cine îţi spune despre
el şi de tine în culoare de viespe
că nu aveţi aceeaşi putere urâtă
ce bine îşi duce viaţa pe plută
şi acoperă cu ea mormântul apei
în spumă o pereche se frângea
dinainte curgând şi cu plâns
picat peste celălalt dus
dar casa iezilor din piatră-atunci
a căpriorilor acum au părăsit-o
necunoscuţi tatăl sau mama
iar la întoarcere doi inşi
cel de pe râu sau cea de sus
cea înecată-ori cel nemaiajuns
străin cu o străină c-un străin
străină veseli iarăşi într-o
basma s-au strâns bărbat şi mândră
cine a rămas în faţa văilor
tăiat în secere când să se suie
întinsă între foi de ceapă
la îngălbenire
în munte nschimbat nici cu sfârşitul
la adăpostul streşinilor singure
cu grinzi lărgite-n suflul foalelor
cel de curând s-a cunoscut în sâmbure
până la umeri necuprinşi de noapte
fiul dintâi alungat să fie
să nu-i semene copilul drag mie şi ţie
amestecate minţile îi înjugă
la ziuă pruncul va striga strigă
tânărul din altă parte prinde-l-or
lumină din zemuri de ceapă
o tatăl din mână-l scapă
fratele urlă şi începe creşterea
după ce-l tăiase zadarnic secera
şi sfărâmată ceaţa neprinsă
nu se pierduse cu totul însă
tânărul de pe plută
caută femeie ştiută
ca apa-n care s-au scufundat
morţi şi vii fără de păcat
apoi pleacă de lângă mormânt
să vadă cum îi
seamănă copilul frânt
Ioana
Ioana stă în cap
Sarafina trap
Sarafina plânge
Ioana varsă sânge
şi vor umple cana
Sarafina Ioana
în oraş trei trecători
şi cu trei atentatori
trei adânci şi trei cu trei
de trei ori arhierei
trei de pază trei în gropi
întreiţi şi interlopi
astfel Ion cu Ion cu Ion
văduviră anason
ai lor trei viteji urmaşi
fură foc în Caucaşi
într-o lună într-un an m-o
prinde de pe urmă Zanmo
Zanmo fata tibetană
ce am dat-o de pomană
într-un alt răstimp hain m-o
mai călca duduca Pinmo
Pinmo dosnica de castă
ce am dat-o de nevastă
după clipe din amvon m-o
prociti preoteasa Xonmo
Xonmo leneşa abila
de-a copilul şi copila
prea târziu şi ca nebun m-o
adormi sibila Funmo
Funmo roasă-n cărni eterne
de nasturii de la perne
gheaţa de peste Cocioc
mi se sparse în cojoc
în tavernă huria
o scuipa Veturia
crucile spălamu-le
închină-te neamule
ultimul moment ideea
de testament
Salomeea
morfină vie
morfină vie mama
dorm amândouă
ca într-un mormânt
mama nu mai era
cu duminicile
se călătorea
îmbrobodite
femeile ne
cunoaştem toţi între noi
cei ce suntem cum
nu mai e mama
cum nu vom mai fi nici noi
te voi vedea mamă
la întoarcerea
în sine în pământ
fiul tău râd cu tine
funia lungă
nu ne ajungă
te-ai întors înapoi
din lume la Miorica
la Mitroi
apus ascuns unde
te oprisei a-l
pomeni-n rugăciuni
amestecându-ne cu
morţii în hore vii
prin sfinte vămi
te îngroapă mama ta
stinsă în altfel
pe altă lume
orfan bocetul
în lumina soarelui
de primăvară
sfântă de bucuroasă
în veac fericită
că-n vis ai leac
o duioşie pururi
necutremurată
le bântuie
femeile voci
şuşotindu-mi scrisul
şi spunându-mi mamă
ceară povestită
de miere viziuni
ochii ei închişi
linişte morfină
risipită peste
povestea vieţii
iar o văd ce-o văd şi
n-o mai văd copaci
femei trebăluind
dimineaţa ronţăie
Şora cornuri apoi
soarbe ciorba
goală filosofând
ciorba de soare
de coşciug de sicriu
foamea pomenii de post
şi noi ploile ei
şi ea norul
mă pierduse comânda
mă furau furii
de bucurie
înotam în sânge
între maluri de lacrimi
când m-am trezit
fără cântec fără viaţă
pământ întârziat
în pământ
1975 cu tine în nord
cu tine în nord
sângele îmi petrecu
zilele de acu
nu unde m-am născut mi-e casa
ci unde mi-a fugit mireasa
viaţa noastră iubita mea
demult la fel se petrecea
prin codri eu vânam pe-aproape
tu te cutreierai
din vis pe ape
te alungasem la părinţi
pe maluri peste suferinţi
trezită leagănul prindeai din zbor
să te întorci de ţi s-o face dor
de ne-o fi dat din nou să te alung
să treci iar munţii pe la Câmpulung
din ziua când rămas-ai pe vecie
aici cu mine şi acolo mie
îmbrăţişarea cât ne mai aşteaptă
viaţa vai cum trece înţeleaptă
te consolează din pământ din iarbă
copilul spân bătrânul alb de barbă
copacul fără ramuri rupte
ori sfârcul gliei când nesupt e
şi dacă un potop mai vine
ştiu că mă pierzi de-o fi şi-i bine
iar când m-ai îngropa din negru horn
fum de păduri mă va trezi din somn
ci mai vitează călătoare
din rândunică până-n zare
dospeşte-mi pâinea ţese-mi tortul
şi-n soartă doar duşmanul mortul
uită-te bine
în răni saline
fiertura de linte
îţi curge fierbinte
credeam ploua ningea
zăpada era a mea
de la Vânători se apropia
de cine ştie unde dragostea
se clătina se amoreza
cu vorbe nemţeşti cu ja
cu igen ingenuu da
în gară pe stradă în nea
cu tot adevărul
taică am tăiat părul
de atâtea ori trăznit
după ce-ai murit
fratele îmi zace
în tratat de pace
sora îmi tuşeşte
veşnic măgăreşte
lângă crucea ei
înfloresc sub tei
vine pasărea
să-mi ia durerea
cu coada arată
spre mamă şi tată
de la moară
de la moară către sat o jumătate
kilometru neîncărcat străbate
un om care se întoarce din oraş
de departe ca din Munţii Făgăraş
se uită că e noapte tace
vorbeşte ce vorbeşte are de a face
cu o femeie nevăzută dacă
l-ameninţă pentru că-n somn de năduşeală-i leoarcă
la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l
în stânga îl opreşte neînvârtit pământul
tot la moară îi vine să tragă
dar n-o să-şi macine oasele dragă
ceva în mână o să-i intre oare
ori aşteptăm degeaba în coş să se strecoare
se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna
hainele-i cad rămâne căpăţâna
pe ea gândeşte vântul să-l subţie
până va spulbera făină vie
încearcă pomii de n-au dat în spic
vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil mic
doreşte coasta el cu coastele s-o râme
mai bine decât mort în moara lume
lumina stinsă va păstr-o-n geam
pentru atât o viaţă cere de la ram
doar că-l trimite ramul să nu stea
râşniţa singură pe vreme rea
măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt
ouăle gata pâinea s-o frământ
haida că te iubeşte în moară satul mort
făină-n sac pentru ce guri şi eu să port
din moară către sat priveşte Gică
prin val de roată simte că se mişcă
iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi
de chelios morarul depărtaţi
ei toţi cu ochii la un cal deodată
din palme bat când haia îşi deznoadă
morarul îşi întoarce capul
să ştie cine nu-i aplaudase calul
când colo Gică socotind
râdea că zgârciurile-n cal nu prea se-ntind
o ce plăcere viaţa aşa cum e
de ar putea trăi-o-n moara lume
ţigări pe malul bălţii mai demult
fumate scapără plase cu peşti pe fund
salina suflă-n ei pe sub pământ
gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând
prăjit să-l tăvălească în dungă de mălai
ca-n camera-ncălzită ce mai trai
BLÂNDEȚEA
AMURGULUI
jur şi azi pe ce am mai sfânt şi
n-am aici
jur
să ucid şi să nu ucid şi să fiu
mie îmi cântă
mie îmi cântă inima fumului
ție timpul tras în corzi aurii
pe două vieți murind în ascultări
de aceea ți-ai părăsit zeii
pe sine se audiază sunetele
acestei lumi născute în auz
ascunsă în multele sfere clipa
maestră se așteaptă cu sonuri
învinse între ele de vreme
ne pomenim în altă muzică
înviați după trei zile
fără acest cânt
unde ne ascultăm în zadar
de ne-ar trăi părinții aproape
îndurerându-ne cu lună
la ei cântând ca la nebune instrumente
în sitari și table
aiurea să ne ierte
în lucii sori înlăcrimați
știam că voi înțelege
știam că voi înțelege plânsul și am plâns
ascultam cântecul și am plâns
am plâns și am plâns până într-o melodie
adusă de inimă pe nevăzute
cu o poveste adeverită străină
și încă o dată Indore
pasărea de aur odihnei
între mările fumului meu
o ador pe maica domnului
în mintea clară pe maica mea
la adormire mi-e frică și plâng
de bocetul neamului mamei
ascultați o femeie cântând
aceasta va naște pe lume
cu plânsul vocii lăsat
mi s-a
promis că voi fi statuie
mi s-a promis că
voi fi statuie pe alt soclu un lucru
legat
vioară pierdută
de greieri pește în ochiul soarelui epitete
prin rana unui
nor se scurge sângele zilei care moare fenix
eram din
Târgu-Ocna niciun cuvânt niște versuri ale ei
ți-e somn Mariano
mașteră vâlsaniană wilsonismo mismo
Samos vamos
alaltă Latonă bucolic inelul cu Dunăre
ne vorbirăm
dropie cine mănâncă rosa răsură Ronsard
fibra felibra
vibrase crevase regină călăfătuită desfătuită
mas cula vorbada
caniculară lins lynx katha ramă ba dâmb
bucura dâmbului
felibru în sanscrita latină să-i dau ce curge
ce-am nins ars
pars de ieri dar de azi capetele netăiate
cu unghia mestecenilor sanscriți pe tușul cărții de vizită
laur
aurelian
laur aurelian
inel taurin cocarda trăind trainic trai tiranic
prior căprior
tulnic sultnic insultă smultă multă catapultă
Aix ține-mă ex să
mă potolesc târgoviștesc a mormânt basarabesc
transă pe dicție
Dunăre spunere cheaguri praguri raag asparag
recomandări
onirice zarzăr piersic răbdarea altui întortocheat ghinion
dharma cu vorbe
de tantra vârâm vârșă săvârșirii abia vâslim aripa
pirpiriu papirus
capiște pajiște smuls împușcării cosor sorcovă
Allah în Valahia
pașa cravașa turbanm hymnopză salină Messalina
ora cum ne-apucă
nea Pucă pe nucă nu că mărginucă lumea venise
dulci sinuciși ne
completam dulama ița ni se împleticește canonic
întoarce-te pe
partea dintâi tumul netulbure luntre plumbuită
ți-o fi înfiorat
karma înfoiat coama înfiat cromolitografia
pactizezi cactus
păscut de sfoara cămilei în șerpuire upanișadică
păsările
stropilor avatar învierea greu de ploaie și-ai ajunge jazz
nu te-ar căuta
nici diavolul călugăre frate de morse vacarm karmic
calul ciocnind
închinarea paielor fosforescente a asurzi zarcaravela
de ne-am la neam
anemia caneaua mama anima carmina marginea gyne
zice salcea să-l
cianurez ce vis a mai părut persoana împăratului
vedeți-vă de
verde când și-o da drumul pe și mai fecioare în Dridu
și-mi cumpăr comparația ponosul dezidiri driadice cât prăpăd de repede
smirna pe
noi virgiliană
smirna pe noi
virgiliană autoritate respectului Farsalia cu druizi
forma bucuriei
supunerea zdruncinare răbdării tăierea logosului
rugăciune din zar
de tigve înviere pustiului pe creștetele ierbii
ți-am greșit pe
toate numele de la sat la sat tată suntem pe înviate
a te imagina
pomenit metodică Metodiu ceasloave nemaichirilice
am drept la
literă exact libertatea neîmpărtășită fără lumânare
cum ar stropi
gropile cu numele înviaților și noi le-am fi mormânturi
încotro neapucând
pe unde nerămânând ce scrisoare mă scriind
psihanaliza
contra rugaciunii desfrânata din apocalipsă e televizunea
pneumorfoza
diamorfică lupu' pă unde a
mâncat o dată mai trece
nu e bătrâior da' e făcut de mult mi-a dat cafea și vinu' te trezește
somnu' nu mai te
deșteaptă ca bușteanul lângă apă să iei ceva de la el
vedem
împăcarea
vedem împăcarea
cu omor și cine supraviețuind poetului Ian Botto
castanilor
scopiților caspicilor cu petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin
mai având
așteptarea lipstick nicio înviorare vioara ce de petunii pe tun
chiar inima se
sumeți coastei stângi danie și critica lui Ivan Krasko
fânul din vârful
obsesiei transpiră liniile vieții pe sărite prin Arles
Daliană trifaustă
poartă umbrită de soarele
vedelor în Marakesh
încăierarea
carierelor har supărat cu tâlhar
pământul cât mormântul
obiecții la
intersecții sine qua non în avion nepărtinire la răstignire
povestitorule
Kotayam baldachin sub șopârle platformă nediformă
varsă gioarsă
neîntoarsă năvodul cu nerodul prohodul cu norodul
cactus actus cal
pascal Allah valah grâu graur gheaur leac feleac
și azi ceva se va sfârși Van Gogh criminali englezi puioase rase
comanda
comanda vine din context
vezi unul mai bolnav ca tine
parcă nu l-ai vindeca
la cinci ani o lume
la o sută alta
ne-am întâlnit în holocaust
pupitru cu Săhleanu
Jeremy Bentham George Orwell
Paul Goma George Anca
salbe misterului
înverzit pe statuie
printre tei atei
voi scrie totuşi articolul
ca şi cum nimeni n-a lipsit
şi fiecare are zi naţională
jur şi azi
jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
pe nimeni să nu văd cu ochii juraţi
să calc peste lâncede lespezi de săruri
după ce jur altele zilele îşi fac felul
multe în după-amieze în după-după-amieze
multe în zorii născători de ele în rit dac
până să jur şi azi pe ce am mai sfânt
sfârşindu-se lumea la glasuri argotice
spre a se arăta ţin la adăpost o limbă
arătându-se iar se confundă limba în scame
sfârşindu-se lumea spre a se arăta
într-un picior de grâu în urma secerişului mă va
prinde noaptea
dar noaptea aceea m-a prins şi furnici au dormit în
somnul meu
poate având acelaşi drum apa Oltului iarăşi va fi
o noapte într-un picior de grâu în urma secerişului
ziduri fiind fost bune de coasă mai înainte de ton
numai cei nezidiţi s-au încleştat în imobile puşi pe
trai
a bătut vântul clopotelor a bătut Dumnezeu
n-a bătut Dumnezeu a bătut vântul clpotelor n-a bătut
am jurat nu pentru a scăpa din încăierare
ci după umplerea spitalelor gropilor saloanelor
miliardelor cerurilor găurilor unghiilor
semnăturilor păturilor nodurilor punctelor
jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
pe nimeni să nu văd cu ochii juraţi
să calc peste lâncede lespezi de săruri
1966
pe visele pisicii negre
pe visele pisicii negre
îmi spiralez foniei regre
te văluresc prin pegre
diagonal catetă nod
dulăul negru Novgorod
Marie Curie Budimexod
ca din talent apusul rent
o toporişcă rusă lent
răpusă leului Dervent
nu mă mai spoi unu pe doi
când şi prin vrejuri roi coroi
într-o noiţă ne la noi
femeia din Orissa
femeia din Orissa moartă
în Rajsamand de anul nou
ca luna fie-mi altcând poartă
nu de pământ nu la cavou
când voi fi renunţat la anii
din dramul harului ascuns
ea îmi va reproşa faci nani
când eu pe targă te vreau uns
nici nu ştiam că eşti femeie
ca mine de bătrână luna
luceafăru-şi pierdu scânteie
şi ea în soare cu Arjuna
mai suntem fraţii sor' orissa
cenuşa nu ne risipi-s-a
mă aflu în uraniu
mă aflu în uraniu
deposedat de sine
ori scaldul fără craniu
la mai închise mine
stau renilor de saniu
a luneca terţine
străluci năluci de staniu
pe locul fără cine
sandala pe mandala
de-a morii alandala
mai calce capitala
Salerno pe închise
Provenţa la Remy se
în aer porolise
zbate-te
zbate-te mă zbat
galben şi palat
moalelui ouat
de la scăpătat
nu m-ai sonetat
că m-ai săgetat
nu m-ai săgetat
că m-ai dodiat
trece-mă terţină
râului de vină
păcii salamină
chiparosul altul
numelui cu psaltul
tăietorul daltu-l
n-am din părinţi
n-am din părinţi nici vechea amintire
a mângâierii după vreo bătaie
păduri tăiate lunci sub potopire
pe cimitir de-o mai pluti copaie
am scris la mijloc soru-mea
că se salvă şi nu mă mai bătea
m-oi fi zvântat şi când nici apă
nici sânge nu pluteau de-adapă
cui ce-i mai spui cerşească-te la alţii
porniţi la pas cu ceară-i pică psalţii
clopotniţe din poduri jos cuvinte
de cuviinţă-n golul de morminte
roi lacrimile maicii scut
pe vrejul florii de trecut
zugravul
zugravul măturase paraclisul
scrisul cu paiele vopsite
arhitectura înfrumuseţării tombale
dincolo in vincolo toacă de bronz
verset tibetan rugăciune creştină
gayatri mantra coran faţa bobului
prea multă apocalipsă alibi
tâlhăriilor măcar şi cutremurul
închise ecluzele pământuri fasonate
voi împăia privirea bufniţei pranam
detaşarea de tot cât să nu exişti
poematizarea păcatelor pecete
n-am din viaţă mai de
preţ ca neînţelegerea de
sine muncită ocnă
ajuns de blândeţea amurgului
ajuns de blândeţea amurgului
vă las păsări sănătoase
mă mai vărs la căi întoarse
ne va mântui
aurora înspăimântaţilor
n-ai desena obişnuinţe într-o singurătate veşnică
nerăzbunându-te mă gândeam la tine Buddha
nu voi mai rupe aura dacă n-am mai oftat dacă ţie
nu-ţi găseşti cuiele palmelor a doua oară Anta santa
în veci tainică
duşmănită îndumnezeire în iad
acum voi înota în sângele poeţilor din puşcărie
mă numesc Natanail
răsfăţat al silabelor
scăldându-mă în zădărnicia durerilor
trecute
PALIDITATE
suflet de călăreţ îngropat în copite
codru de lănci în văzduh de raze
pe malul unui râu
pe malul unui râu dintr-o carte
mai umblam printre stâncile
malului mai deschideam cartea
rămăsese cartea deschisă ca
şi cum pescuia şi mă
adânceam dincolo de
drum pe o melodie filmi gane
totuşi nu manea nu bhajan
cât o voce s-a făcut auzită
dinspre drum apă carte
mă întorceam dându-mi seama
că o să mi se dea puja
exact o femeie căruntă în hindi
samastha nahi pusese bunătăţi
în faţă pe o piatră înierbată
i-am bombănit amabil mişcat
că nu ezitant le-a luat
şi încă ispitindu-mă
după Rusalii le-a luat
şi s-a dus lăsându-mă pe râu
graiul
vătraiul
graiul vătraiul
fierul roşu mutule suge-l c-o să sfârâie
mîna ascunsă în
pasărea zburându-ţi rana mângâierii
dezgroapă oasele
îngroapă pleoapele feţei de corabie
cercurile oarbele
turmele pasc hainele cu tălăngile
sac de rană
însângerată pe fruntea peştilor de aur
dodone
d’odinioare uliul şarpe paparudă ne inundă
pe ochi mă
sprijin în prăpastie orbilor plânşi huma le taie stelele
m-a trezit bătaia
vântului cremene veşnică
soare veşnic în
sfeşnic suflet de tină în lumină
copaci de fier
spre lună dezrădăcinaţi din sânge
îi dezghioacă de
pe oase carnea corb înamorat
sufletul meu te-o
părăsi sufletului tău îi va fi dor
ies din noapte
intru-n ceaţă să ajung de dimineaţă
ca dintr-o apă se
nalţă din mormânt rădăcinile
tăierea braţelor
ochii tăierea capului sufletul
ne ducem vieţile
noaptea dimineţile
soarele luna
stelele ne luminează relele
suflet de călăreţ
îngropat în copite
codru de lănci în
văzduh de raze
scăpărai intrai
în rai turmă cea mai de pe urmă
unul băştinaş
unul mintenaş unul prinde-l-aş
una-n somn un vis
una-n morţi abis una-n vale i-s
coboară cobor de
pe un picior de cer fără nor
din copiii lui
moară unul porumb unul secară
după mare mila ta
peste lume pasărea
corabie pe apă ca
focul pe uscat
nu poţi pluti
peste poetul în fâşii
libertatea şi
moarea luau foc
toate lucrurile
de afară au fost în casă
ai umblat pe deal
să mori şi să te deştepte tatăl tău
la tot ce se
învârteşte eşti concentric din o-ul oribilului
trupurile
sufletele oile-n muntele oilor
ce mame depărtate
ale numelui meu
asemănarea mea
dându-ţi în meteori
ochii
amintindu-mi amintirea văzându-mi
mâini din altă
lume pe feţe de pe pământ
clopote trag
razele luminii
în pământ trupul
în zbor sufletul
ploaia măruntă
putrezeşte purpura
vorba în dodii în
taină poduri înmiresmate
legat la ochi cu
ochii ucigaşului
îngerul îţi
seamănă dar este mai frumos
diavolul îţi seamănă dar
este mai frumos
pentru
că uneori o dusese bine
pentru că uneori o dusese
bine în sărăcia lui
îngerul s-a
supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de cap
n-a fost de ajuns
tot o duce bine îngerul în sărăcia lui
şi îngerul s-a supărat
şi a încărunţit lipindu-i-se de picioare
ei dar tot o
ducea bine în sărăcia lui şi îngerul
l-a urmărit o oră
şi asta a numit-o muncă
ar fi vrut să-l
omoare şi asta nu s-a numit crimă
avea motive să-l
omoare şi asta se numeşte justiţia lui
şi dacă l-a
urmărit fără să-l omoare se numeşte c-a fost om
trei stele de pe
epoleţii hainelor cachi
trei stele de pe
epoleţii hainelor aproape negre
iar pe cer vorba
cântecului numai luna şi o stea
înmulţindu-se
cele de pe cer tot trei pe epoleţii
de pe hainele cachi
şi aproape negre parcă
o să-ţi mai vină
la socoteală a fost greu cu
oranjul lamurilor
de răchită până să vină seara
banii străinului
au ispitit şi câţiva oameni cinstiţi
aceştia n-au avut
de suferit protejaţi de tradiţie
şi tocmai al lor
a fost profitul dar nici nu se mai
întâmplase asta
niciodată prin părţile noastre
se gândea la un
lucru şi făcea altul
ar fi ajuns
departe şi aşa dacă se ţinea de treabă
dar nemaigândind
afacerile au început să-i meargă
teribil şi numai
la început pierdea timpul mirându-se
în frigul
grânelor
în frigul
grânelor
cântă stăpânelor
cocoşul strămoşul
scrie lumii de
apoi
să nu vie pe la
noi
îngerii plângerii
opriţi-i sunt aşa
nebuni
cu tălpile peste
tăciuni
şi creştetele de
păuni
porniţi-i şi
lăsaţi cuvânt
să fie unul cel
mai blând
şi să se cheme
tot pământ
că nu sunt peşti
şi prin aer
mi-aş umple casa
de ei
aş zice tu du-te
tu du-te
a
domnului cerească mângâiere
a domnului
cerească mângâiere
n-o cere doamnă
văduve inele
ciocnindu-se
falange spire sfere
când n-ai muri
rămase toate cele
rugămu-i-ne din
apropiere
să ne mai lase
pradă jele
cu tinereţi în
floare fiere
codrene haruri
retezate zele
a chinului vreo
duioşie breşă
cătarea ceruită
stup homeric
spitalul leşului
frăţie leşă
de la cutremur
cancer întuneric
pădurile tăiate
vană meşă
nirvana mâine
seară la pateric
naiba
voastră
naiba voastră
supunerea la
tortură
bumerang dornic
de întoarcere
ridică-te Ioane
bucăţi de avioane
moară pe comoară
Gangele plânge
numai barca
numai pescăruşii
fluviul ascultând
cum intră-n mare
munţi în irişi
zăpezi topirii-şi
nu sunt vinovat
că m-am născut
peste adâncuri
buştenii singuri
înroşite ape curg
retezate de amurg
ia-ţi scrumul din
degetele mele
n-am niciun frate
a murit nu s-a născut
unghi
în floare
unghi în floare
la rărunchi
tot e bine în
genunchi
n-ai sparge
numărul trei
cu al fumului
costrei
junghiul îţi
apleacă poale
din şalele
dumitale
limb albit
codalbi heralzi
scob de copcă să
te scalzi
ocna-n val la
provă e
gazdele sporovăe
flăcărilor fără
focuri
hai la locuri din
ghiocuri
ceară stingere
lucire
fă-mă doamne
auzire
adevărul
strică-se
dodiile zică-se
şi mai prost şi
mai concept
crucea codrului
la piept
două şahuri cu
pioni
apoi doamnei
campioni
vinului femei cu
ie
baletaţi
schizofrenie
trăznete amnistiate
ascultării de
carate
răsărit iar
răsărit
cerşetor îmbătrânit
mi-ai
spus că am muncit bine
mi-ai spus că am
muncit bine
şi pot să fumez
şi să beau
împrejur toate
păsările
păreau rândunici
râul nu ne
însoţea
la izvoarele lui
prin răşină
îndemn
roţi de tren fum
de tren
beton încleştat
pe drum de
respiraţii
pumn de moarte în
creştetul
abisului
când ce ţi-a
venit să părăseşti
căile ca-ntr-un
joc să te bucuri
că moale piatra
îţi suge
urmele tălpilor
cutremurând
ai încercat cu
greutatea
trupului frânghiile
stânci sfărâmate
pe umăr
polen pe mari
petale de nufăr
ai deschis hruba
uneltelor
nedemne le-ai
risipit în
neorânduială pe
treptele uzate
şi-ai început să
sui în munţi
într-un răstimp
ţi se înălţau
în ciudă păstrăvi
deodată
în prăpăstii
piscuri alunecau
din braţele
subţiri ale ierbii
brazii îşi
frângeau
în trunchi
viorile
ţipăt rănit
sângera
însuşi râul
înfăşurându-ţi
gleznele ca
fulgerul
te-ntâmpina cu
multă aşteptare
de o mie de ani
sau de două
n-am vrut atunci
eu să mă-ntorc tu
să te duci
eu să fi fost
odihna ta
tu depărtată stea
care suia
1964
de-un
an
de-un an nu vreau
de-un an
mă-nspăimânt
tot apă beau
calc pe pământ
să nu îmi moară
mama
parcă-aş muri-o
scriu
septembrie arama
să-mi bată pururi
viu
vorbim de-atunci
mai tare
oftează nu mai
cântă
mă iau ca de
cutare
să nu-mi mai fie
sfântă
străin în neamul
său
neamului străin
m-am prefăcut de
rău
mă culc nu plec
nu vin
cu altă voce
în suflet să-i
cânt
să se disloce
de-un an mormânt
1975
pasăre-n
vârf
pasăre-n vârf
curtea adună
ciocul sub coaste
adună curtea
pasăre-n vânt
adună carne
ochiul în urmă
curtea adună
râtul porcului în
iadul nostru
orbeşte porcul
nostru din iad
râtul porcului la
noi în iad
râmă orbul
iadului nostru
atunci a început
cu noi să bată şi vântul
când tremură
carnea să bată vântul
atunci a început
noaptea vântul cu noi
când bătea carnea
cum bate vântul
de uscat se usucă
de fumul tutunului
suie la ceruri cu
fumul tutunului
rădăcinile i se
usucă de fumul tutunului
cu fumul tutunului rămâne
în groapă
în
ceasul glumelor
în ceasul glumelor vieţii noastre te cutremură
un râs
părintesc
de trăim
mintea îţi râde hora de mână a noastră
a morţilor
noştri culcaţi pe veci de mână
cu brazdele
şi cu vântul şi norii şi sufletele
de sus calcă orizonturile să se ţină de mână
în hora ce
ne opreşte vieţile şi le întoarce
să râdă
mintea celor născuţi primăvara
prieten
fără grai surioarei
în râs
împământenindu-te
zidit în tusea ei
afară pe
coastele dealurilor
colindate de clopote
înflorite
prin
gura de aur
prin gura de aur se anunţă
gândul tuturor
inimilor norocoase
că ne-au văzut şi
le vedem şi noi
am părăsit şi aşa
pe mama şi pe tata
încât de s-ar
începe totul iarăşi
ei ar uita că
le-am fost fiu
când vizitam
genii şi seara le descriam
bolile mă
foloseam de geniul lor
muribund şi de
moartea mea
să mă tem de a
lăsa vreo urmă vie
după mine căci în
ea ar fi cu putinţă
să sângerez încă de pe
acum
unde-am fost raiule
unde-am fost raiule
unde sunt iadule
pâmântule mormântule
denși nebuni cu oarbă
arbaletă-n barbă
baba și mai oarbă
bunici să ne soarbă
tartor martor trântor
albinele cânt-or
mările sub vânt or
lasă-le la casele
oaselor
cu coasele
ordalii
paliditatea
ordalii
paliditatea feţei ochii roşii robul lui Dumnezeu Ducas
barbariu grimoire
du pape Honorius Avestiţa boala copiilor
cărţile
solomonarilor învăţate şapte ani sub pământ cuţit cununat
descântarea
sângelui răni de arsură aşchiere de oase canzoncina
apeş apucător
apucat arap alb arap buzat arap minunat codroniu
fetele câmpului
fetele codrului fetele lui Şandru fete şi văduve
despletita
diochioaia înfiorătoarea jupâneasa leoaica maica pădurii
mănâncă din
aceeaşi farfurie cu un câine cu o mâţă durere de deochi
mirătoarea omu'
ca şchiopu' cu barda cât cotu' proorociţa românca
trece vântul
peste munte dedeochiul peste frunte ieşi soare sec
unde te duci fată
albă cu mătura albă mă duc la biserica albă
ce să faci la
biserica albă să mătur albeaţa roşeaţa şi săgetăturile
vavilele volburi mânioiase zâmbata zburătorul zmeoaica zmeul
TURNAVITU
nemișcați sărbătorilor femei înghițindu-se
frați nevăzuți împărăția
fețe răsfețe galenți agalenți gali papagali aramă
aramaică onomaști
credința
este
credința este
consimțirea de
bună
voie a sufletului
lovind sufletul
cu sunete
până ce nourul va
fi împrăștiat
de valurile
melodiei
celor din cer
nemurirea
celor de pe
pământ
prefacerea
obișnuiesc
prea ticăloșii
obișnuiesc prea
ticăloșii ucigași
să ne războiască
pe noi nenorociții
întru cele
contrare firii
amorțește-ți mâna
spre a nu se
apropia
de cele firești
și nefirești
tâlharii și hoții
de
morminte se
întâmplă
să nu fie
temători
sosind tocmai
atunci unii lumeni
nenorocitul din
sclav al mâniei
s-a
făcut robul slavei deșarte
în
groapa adâncă
în groapa adâncă
a necunoștinței
întru
întunecatele patimi începem
să filosofăm
despre cerul pe pământ
cine mă oprește a
spune și a grăi
cuvânt cu cuvânt
cele ce-mi sunt cunoscute
prea minunată
răpire alergătorule către cer
starea minții lui
a fost
predestinată nu-l
poți face să stea
nicio
clipă fericit în paradis
acest
individ
acest individ
singular
nu are decât
valoarea
umbrei ideale
umbră lipsită de
sânge
lege a
slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a
forței
când te îndoiești
de o veritate
înseamnă că ai
deja cunoașterea
vagă a unei alte
verități
în spiritul uman
există
un rest din
știința divină și multă
uitare
remediabilă prin experiență
cu desaga la spinare
cu desaga la spinare
încolo pe spini călare
capul nici că te mai doare
cântecele de o dare
dacă și-n împreunare
tinerețe gânditoare
bătrânețe plutitoare
greu la val ușor la vale
canarale canavale
guri telale la spitale
vorbe pline vorbe goale
glume
proaste portocale
nemișcați
sărbătorilor
nemișcați sărbătorilor femei înghițindu-se frați nevăzuți împărăția
fețe răsfețe galenți agalenți gali papagali aramă aramaică onomaști
Roxana că slăbise aveai altul petrecere în ceață al treilea te desperechea
invazilanția anzimelor emailări căzi de baie duloaica albă tărtărie
credințe talii pe scoborâtoare dalii retro santa a nu mai suferi suferire
sinonimie avatarică a da a dat în transgayatri de mine und' ești ceațo
tarabostes neglijabili din pleaznă arabilă ce ne mai țară arțară păcară
la anu' capelanu' vaca vacarmului karma voi ai țărilor
imnice schimnice
banta lui Bento panta în Agrigento nimic nedistrus cramponate copite
rămași filosofiei mulți ai cărții tale de ne-o trăirăm căzuți în scrisori
înjumătățită ființă de ce n-oi mai fi în scris pe înțelesul mâinilor
cornute
nemai ajuns la teatru de la funeralii explorare neinvazivă pacienți
eroici
prostioarele sale salice zurbaralice filocalice virebelalice minus olfalice
interschimbabile bile izbindu-se la noroc pe săbii că genele nu se lasă
tușiți orarelor a ne trezi fierarilor pe dealuri meșterul spirit de gală
algă
chiar
mă apropii de ora mea o pronunț pe a petrecutei de-om mai citi scrisori
zburasei
zburasei de pe spinarea
boului transpirat
rusoaica marea
și-a petrogradat
liniști stei ne-nțepene
sămânță de pepene
ce pe ne de lene le
cânte ce balenele
cum n-ai scire literar
cu o viață printre morți
nebăgați în buzunar
sat cu sat din porți în porți
ce invitații spre orice
esenței putrede prohod
iubească-ți bicicletele
rostogolirea și pe pod
eu îți voi trimite
albele termite
cărților de vers
față și revers
deci mai trăim cârlig de viață
neauziților din ceață
tu inversezi iradieri
de sub castani corăbieri
ruginita-ne teroare
la uciși din floare-n floare
nemâncați îndoliați
sinucișii din Urlați
ale voastre aure
laure balaure
declarată scabie
dracul nud o sabie
sete de fâtâni visezi
nord sudiților mai trezi
ne aude arma leoarcă
de un sânge ca de țarcă
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pușcătură văile
cornul lunii dă-i-le
din mormânt până diseară
din mormânt până diseară
după ce m-aniversară
lăzărică tămâioară
soare de Bârsești că ară
Gheorghieș fete-l dansară
grigorească mama mară
spre Marin din Gâltofani
dorule de la mulți ani
Felix ne simeze fani
nemâncați și marocani
ah berberii măciucani
pe ladino dacosani
hăț hățiș hoțiș soprani
de la Athos nu din gruz
peron unu doi Vaduz
oblic pas din văi de cer
pe obrazul semincer
Tudore de ce-am mai fi
și rămas nici morți nici vii
capră-n Râmnic și Găești
cu maeștri măgărești
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști
mântuie Elisaveta
clanareta alfa veta
pe o trecere în treacăt
ne descuie taica lacăt
pe ostatici verzi țipari
pescărușii lapidari
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă
să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
de la Houston la mormânt
pe pământ peste pământ
poate mă închid temei
suflet inimii corei
una două nu mai plouă
ba mai rouă peste nouă
de câte ori cerul mic
înfășoară borangic
al pământului buric
ce ne cade cade neaua
să ne piște piteșteaua
corectată tată steaua
tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
întreruptu-ne-am de neam
canto catalan flancam
Zanto imn poesc cathar
dau numai de nor și zar
darurile din Cioflec
ferite de piteștec
sârbularomânogrec
totdeauna luna duna
Argeșului cataluna
cargoșonului șaguna
țandără de totdeauna
micii macilor miceni
poate în știință sceni
negri delureni pesceni
lăstărite crengi albandre
în atingeri salamandre
fundul puțului Lisandre
ne ardea verde mixandre
că să nu zici că să Nae
iar nu Nae ba Danae
ci calcanu încovoae
înverziri același mic și
mare până-n zarzăr lincșii
că topologanții icșii
cimitirului distinșii
ce mi-ai viață ce ți-am mort
norul cerului consort
croncănește sortul ort
tot din raven prin Newport
traista trust aer contrast
zala pâlcului albast
clăile d'iconoclast
surlele fără surlast
înainte ne vedeam
că vă intervievam
cât să nu-mi ajung coment
tatuaj arborescent
tușului constituent
copie nepergament
doar nu-mi pare rău c-ajung
pe ce dungă pe ce jung
după
spargerea ulciorului
după spargerea
ulciorului
maestrul artei
dramatice
luminează scena
cu o lampă
o voi a căror
bogăție e asceza
nu voi putea
nicidecum
să epuizez tema
teatrului
nu există un loc
mai sigur decât
cerul
de unde cad
îngeri
silește-te cel
puțin să păzești
legea veche
spunându-ți
ia seama la tine
însuți
în erezie și hulă
din tulburare și
veselie
cunoaștem
teomahia demonilor
ne rășchirăm
așchii
din ascundere
neîntâlniți
neaflate idolatrii
privirea de-ar putea fecunda
privirea de-ar
putea fecunda
morții de-ar
putea ucide
străzi pline de
cadavre și borțoase
cum aș putea să
mă culc cu această
femeie cum să fac
să nu râvnesc
să mă culc cu
această femeie
zeii nu doresc să
fie lingușiți
ci au în primul
rând dorința ca toate
ființele
raționale să li se asemene
un păianjen se
mândrește
că a vânat o
muscă un om că
un iepure altul
că o zglăvoacă
altul că a vânat
un porc mistreț
altul că vânează
urși
iar altul sarmați
îngădui ca partea
divină
din tine să fie
înfrântă
de partea
muritoare
sferă desăvârșit
rotundă mândră
de surâzătoarea
ei statornicie
trupul zăpada
trupul zăpada
moartea mama mea
dacă nu murea
nu se năzărea
jumătatea sa
revoluţia
montagna su' nea
cutărică va
m-o admonesta
momo de-o mânca
şi cu dodia
ce dansa mai ba
ce ringrazia
râurile-n şa
mai multe
mai multe aveţi voi să-mi spuneţi
precum unui italian
eu le-am spus tot până la voi
ce-mi spuneţi nu ne-aude nimeni
e-un joc pe viaţă altă viaţă
mă mir că nu v-am cântat
fiorentini ca trentinilor
dacă Belgrad
dacă Belgrad belg nu rad
Babadagul astă-vară
cu măgarul poze-n vad
la un stâlp de v-afişară
ce-a fost nu s-a dus ce cad
îţi curgea matale-n moară
mă mai macini te mai fad
mângâi mort că domnişoară
Turnavitu
Turnavitu
paraponisitu
n-ai gânditu
arrité ocara
lumii englegé
afierosit isterit
li-am jertfit
se zarifefsește
se pudurește
punga nu-l
embodisăște
să nu fie
strănțuros
întoarce
bernevecii pă dos
antereu caftan
din ziua lui Cefan
conțeș din zilele
cui
în letopiseți
nu-i
gingășii
d-epilepsii
amețăsc se
sluțăsc
afumă cu pene
gene
năbădaica
vine
biciu bun la sine
una sută bine
nouăzăci la vine
șaizăci la spati
c-o umple de
sănătati
țiganca
vrăjitoare baba hârca
vâră în cazan doi
drăcușori
și scoate un înger
de-mpărătești
heretisești
logos facă
Marea Albă
voinic șocaric
lângă dânsul
nu-ți ții râsul
veste
de răsmiriță
că este
balaur
scrâșni
strășnicii
tunuri fumuri
trăznet pleznet
păr din creștet
cântă sfântă
heruvimească
îngerească
neîbârzoiată
se ivește
pupupăiește
căși mese
ș-altare
zăifeturi
ș-ospețe
la păhărele
istețe
aleși direși
carte parte
pă hârtie să fie
ahele măsele
bere părere
ajută sută
a hărțuire
doao mâni
duh în plămâni
tâmplare ne
tâmpineze să să
scoale nescare
cu cale
nește dârdale
ha dă pă urmă
o nătărie
ș-o ciocârlie
cha câr
Sânt-Ilie
săgeată arată
în găvălie
corb mort
sătana
astupându-și rana
câte stele
cu jele
ahastă năpastă
dada Dumnezieu
să-l ierte
să să certe
înțăleagă șagă
cu una cu doao
făcuți din oao
antifoane
ce ți-e
Spiridoane
nu vedeți
perit-au
nu e țară
o asină
Sân-Spiridoane
sui călare
rămăsăi
în viață
vorbeață
face
sfadă
după pradă
poate
zăuitându-și
de toate
CE
VREA CUVÂNTUL ACELA
bogdaproste să fie lu' tata
înseamnă că mama e vie
ce vrea
cuvântul acela
ce vrea cuvântul
acela
ce am eu de-a
face cu el
de ce îmi întinde
mâinile însângerate
numai un laș
moare
pentru republică
un iacobin ucide
pentru ea
într-o republică
numai
republicanii sunt
cetățeni
regaliștii și
străinii sunt dușmani
n-ai luat bani de
la nimeni
nu te-ai culcat
cu femei
Robespiere ești
revoltător de cumsecade
domnișoara
Rosalie e un tors
restaurat din
care numai șoldurile
și picioarele
sunt antice
nimicul s-a
sinucis
creațiunea e rana
nimicului
noi stropii ei de
sânge
marele cadavru
trebuie înmormântat
cuviincios de
către preoți
nu de către asasini
singură viață amintire
singură viață
amintire
de când trăiam cu
altă fire
fără părinți de
pomenire
sau fluturii sau
norii
viață moarte
amintire
cum trăiam în
altă fire
de veșnică
pomenire
părinți fluturi
cimitire
cântecul de
pomenire
părinți veșnici
altă fire
fluturi viață
amintire
nici moarte nici
cimitire
cântecul de
amintire
părinți fluturi viață fire
Plâng
trupuri
Plâng trupuri
amante alcooluri scrisori cadaverice
taci un zeu, o
linga, mai dureros, de nimic
zăpăcite femei în
vis decăzut pornografi impotenți
transfugi
siberieni fără pereche stabilă
pionieri ai
judecății de apoi constrictori
și în junglă o să
ne auzim doar cerul dispărut
flăcările o să ne
înghită fără poftă oricum
fata o să
citească în cenușă viitorul palmelor
care printre
păcate o amenințau cu bătaia
iubito reînviem
într-un cor de îngeri
nu-mi face mie
scandal amândoi avem datoria
să cântăm,
aceasta e nașterea noastră
portative de
oase, armonii de carne
gâtlejuri aromind
raportul divin
îmi spuneai îți
spuneam orgă ori iarbă
cine cu cine pe
cine în cine de cine la cine
fără sine peste
sine de la sine
aceasta e limba
română poate fi cântec
să ne aducem
aminte cum cântă
eu sunt cine, tu,
sine, noi cine
de-om juca
pingpong pe tabla de șah
să ne zădărnicim
micile respirații
cu hohote –
păsări ascultate în trecut
așa mai cuminte,
fără noima de viață
într-o altă
cântare prea tristă romantic
îmbucurătoare
după experiențele țărilor
ce s-au numit și
morminte și păci.
Bolnavi de viață
cuvinte fără povești am spus
ochi fără peisaje
am închis graiuri
nerostite am
auzit dinspre fumuri mecanice
acum am iuți
pașii pe malul râului
amețiți de văzul
undelor adeveritoare
Eram copii
îndrăgostiți îndrăgostiți
fără naștere și
zei doar așa
pentru credința
minunaților.
luat la goană
luat la goană
de regnuri
ultimul diavol
înghite văile
cap de os
toartă înroşită
sugestia amurgului
pe lanul de răchită
stăpâna marginilor
hohot nepotrivit
astfel e viaţa
astfel e gândul
uşi reci în
satul de gheaţă
viii ascultă
ce-au cântat ieri
la amiază nu plângeai
la amiază nu plângeai
seara tot copii pierduţi îţi dai
noaptea vii dimineaţa stai
altui piept cale de ştiut nu ai
când se rupe între fântânele
inima pătrunsă de coclele
şi femeia îndrăgeşte
iar năframa care creşte
la amiază ai îndrăznit şi tu
somnului să-i spui că nu te cunoscu
noaptea viile înlăcrimate cu
mâinile sau rupt pe trup sau nu
dimineaţa te aştepţi
croieşti piepţi
părul ud
părul ud de ploi de aur
aur de fulgerătură
foc de lemne să-l usuce
lemne din păduri aprinse
ploi de foc se duc în cer
ploi de foc vin pe pământ
o şuviţă de păr galben
voi salva-o s-o aştern
ci în iarba despletită
părul nu mai are loc
părul ud de ploi de aur
foc de lemne să-l usuce
bogdaproste
bogdaproste să
fie lu' tata
înseamnă că mama
e vie
spărturi de
căruţă
oarece datini
inerţia
instinctului
păsări la oglinzi
fără cravată fără
dumnezeu
serviţi seminţele
copiii bagă în
gură tot
îmi lucrez
pledoaria
de cum voi fi
asasinat
ca din întâmplare
morţi
aparente
morţi aparente
ori nu
cât să tot
delirăm
premoniţii sumbre
odihna
cancelariei
pe trecere de
parapante
ca ieri nu mai
sunteţi bujori
la împuşcarea
femeii per câine
unii stau în
picioare
alţii se ridică
din comă
după aplauze îmi
dau seama
că sunteţi vii
la poeme moarte
evidenţa
evidenţa lui
Dumnezeu în
biserica
sufletului părinţilor noştri
şi acum în
Pacificul dumneavoastră
ne ia timpul
timpan în serios
ce să-l mai
spargi surzenie
se merge în
Australia de voie
pentru sănătate
ape epurate
şi voi dantelă
deşerturilor
care şi
hărăzindu-ne zimţi
mai alege
crăpătura
chininei printre
friguri
trecând prin Australia
tresăltând
tresăltând într-o
singură vină
s-au aşezat pe
scaune şi cer de băut
şi domnul
dumnezeu a intrat în casă
iar la plecare a
mulţumit
şi-a uitat acasă
ţigările a luat-o spre
căsoaie din doi
podari unul nu fumează
tot va găsi după
sobă un pachet neterminat
măcar niscai
mucuri fie şi ale trecătorilor
nici rachiu nici
ţigări nici peşte
cum e mai rău cum
nu scrie nici în istorie
fiul nu a rămas
pe pământul copilăriei
îl uit pe fi-mio
de când numai istoria e de mine
de ce nu s-o fi
ducând mai iute la căsoaie
nici Crist n-a prins peşte pe asemenea
ploaie
în haine
în haine de modă
străveche încât
parcă nimeni n-a
îmbrăcat aşa ceva
va mugi în danf
de mitraliere arătându-şi
fără ruşine faţa
cu două fire în mijloc
denunţatul şi-a
luat viaţa în pădure
a fost găsit după
zece ani un schelet
vântul îl legăna
parcă se mişca dinandins
mergeam să-l
întâlnim cu bucurie
calea ne-a
întrerupt-o denunţătorul
la ce m-au
părăsit puterile înaintea luptei
a învăţat
materialitatea întunericului
îmbătrânind îi
vom cânta un imn şi lui
s-a arătat în
capul dealului era pace
pe cine iubiră boierii morţi daică Parastiţo
fie că trăiesc
fie că trăiesc
fie că mor
eu nu sunt Osiris
nu spun să facem
risipă de bani
și să construim
atâtea trireme
pentru a ne păzi
pe noi înșine
cei ce nu
pedepsesc pe nelegiuiți
să nu aducă
sacrificii
ofrandele lor să
nu fie primite
i-a prins la o
primejdie sigură
cu toate că
sacrificiile s-au arătat
neprielnice și auspiciile funeste
curtezana
curtezana merge
încetișor
femeia de neam
speriată
servitoarea cu
pași repezi
clinchetul
bijuteriilor
alifii parfumate
vânt cu poala
veșmintelor
depresia femeilor
când își văd
iubitul
mergând alene
întruparea
femeilor
celeste sub
blestem
ori pentru a avea
urmași
chemarea înapoi
cămara tainei
slava fecioriei
în capul universului
în capul
universului
sabei sarmați își
duc izvorul
să-și potolească
setea
nu culcuș în iarbă
nu umbră de
măslin
alungat și din
râpă
o aduc din
orășelul din vale
dar nu pot să-i
pomenesc
numele că aude
căprița
să nu îndrăznești
să uiți
fiecare din noi e
Cristos
toți suntem
răstigniți
acest individ
singular
nu are decât
valoarea
umbrei ideale
umbră lipsită de
sânge
lege a
slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a forței
GEMENI
GEMINA
să-mi sorb la miezul
nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
pe cărări
pe cărări nu m-oi spulbera
în grădini nu voi înflori
în lanuri zimţi voi domoli
aur coloană de câlţi folosiţi
ciorapi vechi asemeni unui merci
carnea apei pe vertebre de noroi
din negru şi din verde te voi scoate
acum lăsaţi să moară mahorca pe lopată
postav vâscos începem să curgem
conductele se vor sparge
furnicile bolnave neprinse de nisipul în surpare
nu s-au atins de bocanci cu spaima înecării
n-au spart pielea din neputinţă
n-au cărat până în sânge hrană şi leacuri
n-au numărat câte încap pe-un ochi
(1965)
sâmbăta poeţilor
sâmbăta poeţilor pomana profeţilor
cosânzeana feţilor îmbătarea fleţilor
vederea cadeţilor damigeana vreţi-lor
fulgul vârf nămeţilor iordanul juveţilor
pometul pomeţilor verdele isteţilor
mama cântăreţilor treanţa tinereţelor
limita ospeţelor caravana vieţilor
sanctitatea speţelor geana colindeţelor
bună-dimineţelor răutatea beţelor
spălătura feţelor nunta precupeţelor
fâşia de
stambă
fâşia de stambă
n-are somn
lilieci întregi
şi jumătate fără aripi
umblă o noapte
între arbori
şi viaţa o bătătoresc
se zbat pe lună
peştii-n fundul apei
lacul îşi şterge
sudoarea de maluri
smulsă brumă ca
părul femeilor
se-mpleteşte cu
mânji ce vor să fugă
şi cad pe spate
poate că apa de
băut e mult în adânc
iar la geam
pâlpâie o naştere grea
cei care dorm se
ceartă rugător
şi se învinuiesc
neauziţi
feriţi de
pedepsele
pumnilor cu gene
deschise
din dosul fâşiei
de stambă
mie-mi pare
mie-mi pare foarte bine ţie parcă îţi miroase
mă păscuse botul ciumei de tot am crescut de-a-ndoase
nu te-am cunoscut oglindă ploaia nu te răcoreşte
pe rimologie şaua mi-ar aluneca şeeşte
cum că toată viaţa umbli cum să mori în Srinagar ori
să joci şah pe constituţii când te-ai săturat de zaruri
ia autoflagelarea arderea pe rug opisul
cu accentul după vreme omul zisul Nistrul scrisul
sângele pe mal statuie vocile neînţelese
zalele covrigi de iarnă verile rărite lese
urnici furnici ai furnicii năpădite alb de sine
viermii tăi şi-ai cincizecimii paisprezece sonetine
gemeni Gemina şi-a treişpea pasuri patru către cinci
neolitice
multiple onomatopei tilinci
dodia
indianului
în dinţi de-ai
jupui cireşi
sub coastă
printre şerpi aleşi
din trupuri grase
de ţigănci
cu ochi în vârful
verzii lănci
rupându-te
aşteaptă taică
pe buturuga cu
lupoaică
solzoasă fără
rădăcină
şi indianul o să
vină
dinspre pădure
paie sterpe-l
vor suge oasele
să-l perpel
la trăznetul din
norul verii
prin piatră de-o
să-i urce perii
nu-i fânul verde
ci se cască
o geană atârnând
de mască
de sub vapoare cu
turban
resteu la jugul
lui Plăvan
1975
decapolit
decapolit în peştera liliecilor
fete călugăre răchitei arnotene
cine crede nu e niciodată singur
shakespearieni slujbaşi în Stratford
make the world go away
Brahma Vishnu Shiva
Rig Veda Voluspo Luceafărul
Strigoii Memento mori
devenirea nihilistă bhava vibhava
invagination hymen pharmakon
archetypal resonance astrohaiku
încă o săptămână nechinezească
leului de aur china town
altor supravieţuiri gondolă
Perseide Perseu’s mantle
astronomical arts Magellanic cloud
tot vorbim numai de morţi
numai în braţele lor
ne-am dezmărmuri solaritatea
sidi Aissa egal Vasile Lovinescu
mare întunecată haos ou
trup tăiat în cer şi pământ
archaic Sanskrit musical
Nirvana
recele mării
recele mării ne cheamă
la glasul balenelor pe gheţari
recele mării interoghează lumi
de-o voinţă cu fiinţa şi
catrinţa
recele mării ne prevesteşte
fuga din caldul cenuşii
recele mării ne-a pus pe focul
sobei de teracotă călărirea
recele mării sub moarte de
soare
să-mi spui şi mie cum a fost
mireasa
ascult ca-n toate serile
ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia
dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi
însă acum n-aş mai pricepe de ce demult
fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată
în rochie de mireasă parcă explică
nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură
astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce
dorm
iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul
şi povestitoarea în aşternut se concentrează
cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei
să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă
poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon
pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o
domnişoară scheletică
a doua zi bărbatul pe vremuri
avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele
nepătatei
cum o să stau într-un pat cu acela fetelor
tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului
fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite
ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă
nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată
în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă
să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi
eu eram mai mare ca ea m-a dus
în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în
cap
iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul
s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii
boii
fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul
cu pitricele acoperite frumos i le-a dus
bărbatului şi el du-te acasă mai bine
boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese
în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie
a unei preotese cu copii şi avorturi
şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi
sau de nu-mi va aduce fericirea
mă gândesc de nu voi fi fericit
oprind întregi întâmplările de a exista
încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
nici o preotasă ci cana
cu jumătate de gură cu muşchii stângi
să spânzur ce nu-i de mireasă
în respiraţiile femeii mele
întoarse deodată cu spatele
de n-aş mai auzi povestindu-se
din Argetoaia
împacă-te natură
împacă-te natură în sine şi cu mama
ea l-a iubit pe domnul cu capul şi marama
cărăm cu munţii umbra ni se răstoarnă rânza
ne înconjoară moartea o coperim cu pânza
câţi pictori te văzură doar sângeratul giulgi
tu zboară-mi rândunica tăindu-mă în fulgi
Ierusalimul fuge din dâmb în dâmb în cer
cât să te mai zidească pricaz de cavaler
aleea mai de joacă măslinii spelbi toridă
amiaza de pe urmă Ierusalim coridă
ţi s-a părut pe lume şi dumnezeu şi drac
păstaia cântăreaţă pleznită pe arac
ce trecător e omul şi vai de capul lui
dar cum dai de sfinţia-i Ierusalim îl pui
eternul imediat
chindie calmă după ce ne vom fi întors în-tre-gi-ment
de Sfântul Gheorghe închis în sinele
indiferenţelor
fie blestemat cine nu ne-a bombardat că ne-a lăsat sat
sub săgeată peste pod cu puştimea în năvod perevod
am dat dovadă că sunt român soţia însărcinată
creierul divin dat la întors pe sărbătoare epsilon
Montale nu uitasei de-o mistică a fiecărui Sighet
bătrâni neexcelând în răbdare şi mai ucişi de stat
şaptesprezece romburi silabele mandakranta hai ku
am râs mai mult cu martori de la judecata de apoi
noi
a better way to die de nu în Chicago atunci în
Ferentari
nu vătuiţi conglomerarea ilegalităţilor
d'aia n-am stat de vorbă a nu vă prinde pe româneşte
nemţii
toţi o să treceţi Prutul limbii necunoscute
moldoveneşti
pe la etajul ăsta în tinereţe româneam hinduşi
nu trebuie să-i las nici data viitoare în ţara lor
un joc subţire o normă sabatică sezon scriptorial
silabele ne dau de gol călătoria jos de pe cal
decasilab
„Pierdut într-o
provincie pustie”
pe cine paradisul
să învie
în largul inimii
catarg durat-a
„Beati quorum
tecta sunt peccata”
“And death shall be no more: Death thou shalt die”
murir-ai moarte vii să nu ne ai
„Ia v etot mir
prișol, ctob videt solnțe”
ființa mea în
lumea asta glonț e
„Mopete l-a citit
pe Thomas Mann”
în rar decasilab
silaboman
iambi dodiambi din Dante Milton rim
și ai poeților din țintirim
„mirati sumus
unicum magistrum”
cu sângele imaculării Nistru'm
se usucă rufa-ncet
se usucă rufa-ncet
umbra viei coapte-n vin
o mai moaie în oţet
până ce-n sânge ţâşnim
eu părinţii să-i repet
ei cu mine la treimi
să usuce rufa-ncet
apele când reanimi
pentru însetaţi mai drept
nu este şi porţi în spini
presăraţi prin vii un piept
dezbrăcaţi cei paşi intimi
cum vii dimineaţa de acasă
cum vii dimineaţa de acasă
în carul gol
te-ai trezit îmbrăţişând
foile uscate seara
muscă dumnezeu oului
fiu vierme
părăsind nimfeul
duhului sfânt
mintea toamnei
în craniu neînfiată
orbitorul va fi
strâns de gât
de mine te miri şi se miră
de tomana de afară cum ai căzut
dintre aluni în ape fierte cu ochii
la umplerea inimii casa goală
ne desparte o cortină
pe noi doi de o creştină
soţ soţie tu adormi
eu adorm toţi trei enormi
noaptea asta capăt treaz
o paloare pe obraz
pâlpâie prin pânză
fereastră neplânsă
noapte din toamna părinţilor
ei au intrat în scorburi
scorburile aure
la capetele sfinţilor
din inundaţii au pătruns la fecioare
fiul al doilea s-a făcut mare
la surori cu calul călărit
şi eu călcat în picioare am murit
frunte de copil
titlu de poem
versuri n'avait il
nici n-o să avem
de ce să fiu
cu mulţi întâi
nici toţi târziu
nici nu rămâi
cum nu puteau fi
oamenii-ntr-un loc
libertatea şi
moartea luau foc
mâine am 21 de ani
mâine am 21 de ani
ar trebui să las poezia
între vâsle cu gleznele
smulse din nămol
tresar când şlepuri
îmi alunecă pe umbră
cleştele racului la tălpi
aud trăieşte până a doua zi
în apele galbene
m-am scăldat cu şarpele
blestemându-mi fratele
la ani solari douăzeci şi unu
îmi deschide gura cu un cuţit
cum poţi fi aşa de frumoasă
n-am fumat opiu n-am murit
singur îmi curg în vine
1965
SLĂVITE COCLAUR
Surioară Salomie,
Românie pe tipsie.
Nu
ziceam noi bine că eşti samaritean?
cimpanzeul
cimpanzeul aşteptat de întreg oraşul
murind fusese înlocuit cu un om mascat
aleargă după femelă îi face semn
să se dezbrace ea îl refuză cu pudoare
temându-se de scandal de puşcărie
de ce zice lumea şi-l îndeamnă
să se dezbrace el dar îl opreşte circumspectă
mâinile lui ating cu unghiile fresca
şi se cojeşte providenţial o parte
cu faldul hainei deodată
pe plafon o femeie goală pictată
bărbatul îi aminteşte femeii că sunt legaţi
femeia vrea să intre în camera cimpanzeilor
şi cojeşte încă o parte haina apostolului
sub ultimele zgârieturi ale bărbatului
femeia rămâne goală
dactilice întreguri
dactilice întreguri
fractalii în ascuns
îi vrei în două fraze
spre-o carte la vedere
doar haos armonia în
norul ce ne-a uns
de-acum în două ore
cocorul de ne-o cere
din vultur gheara plină de solz imaginar
mă vei trimite zării
din două emisfere
din Teheran se-ntoarse
pe două feţe zar
aceleaşi două fete o
mamă şi un tată
războiul în ştampilă cu
dus-întors ogar
trăind pe jumătate
trăind pe jumătate
frumoasă de amant
frumosul pe o noapte
decapitat în zori
pe vremuri focul
veşnic iubi un diamant
la margine urdia din
două părţi pe sfori
chip hipnagogic
mustre-şi alfagenia dus
genetic vis postmortem
visatele duhori
mai ca autopsia şi
maica lui pe sus
ţigări pe nicio oră
anathema alcool
beţia sau popia troiţa a dispus
Matei și
sfinții italieni
Logosul grăind în pilde
lucruri ascunse de la
începutul lumii.
Părinţi în unghi.
Matei se rupse pagini italienilor.
Moarte cui va grăi de
rău
pe tatăl sau pe mama sa.
Fraţi şi învăţători de ucis în Gita.
Dacio, vescovo di Milano.
Nu te retrage glonţ în vreo
cetate a Samaritenilor.
Voi, che mi comandate cose imposibile.
Francisco iris al Egipto
por kristianigi la Sultanon.
Ioan și
sfinții români
Surioară Salomie, Românie pe tipsie.
Nu ziceam noi bine că eşti samaritean?
Chifa tăiase urechea lui Vincent.
Iată fiul tău, iată mama ta.
Ucenicul acela nu va mai muri deloc.
Domnul pe cruce cu tine a vorbit.
N-am pierdut pe niciunul.
Ucenic al sfântului Daniil,
din Putna Ierusalim ai făcut.
Catapeteasma neamului s-a despicat.
Bucură-te, Mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune.
Tantum esse sub fragmentum
Quantum toto tegitur.
eudaimonia
eudaimonia îndurării faţă
cu demisia din omenesc
în vidul inimii prin delegaţie
întoarse sufletul la trup
şi se stârni mortul pre sine
frate pre frate lovindu-se
înpăraţii Romii ce au stăpânit
Dachiia
August Înpăratu Tiberie Caligula
Claudius Domitius
Nero Galba Oto Vitelius Vespazian
Titus Flavius Titus
cu haine de şahmarand îmbla
cu şarvanale şalăi de argint
dajde câte un şalău de plug
din mică vârstă în mimuri
ce să dzice îngânăciuni de şeganii
şi la prăvirişti crescut
vin vechiu şi ştiros
globnic de morţi de om
şi de şugubini
ca din somn sări Domnul
rumân ca de vin ce-i
aburit şi şumân
aceasta istorie s-au scos
de pe nişte tetradii spanioleşti
în dialectul franţozesc
şi de pe aciasta
s-au tălmăcit în limba
moldovenească
această istorie
este scrisă
de mine
focul noaptea
focul noaptea ziua zi
în
luceafăr şi-n vecii
cum din deal şi din cireş
mărul cerului dă greş
urci pe coastă la nevastă
înfrunzită şi mai castă
crinii-mpungă nouraşii
cum versifici de-a ostaşii
sfert de oră lux din Venus
nunţile mai fie ce nu-s
însurat târziu se-ntoarse
la mireasa vremii arse
de e domnul de e rac
mă dezbrac să te îmbrac
vers în dublu ritm imit
paradisul altui mit
vag mai sinucişi ca ieri
muncească-ne învieri
până să ajungi în dodii
cele tinere prozodii
nimănuia străin Indul
punctul inimii sorbindu-l
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pe duşmanul vremii iertu-l
se apropie concertul
otrăvuri
otrăvuri ocolesc prin vin
ucid atâta de puţin
de râs mă umflu mă înclin
şi porc îl fac pe Nastratin
voiesc în cinste mulţi să îmb
ce dacă trist mai ud un dâmb
cu lacrimile de mă strâmb
tot îl omor pe Năgădâmb
mă calcă slana pe un os
şi duhul prost şi mai vârtos
dar dacă ursul mă dă jos
sub
roţi îl zvârl pe Nasmiros
pe-atuncea
pe-atuncea mă trăgeam din lână
şi fâlfâiam pe coasta spână
ace de ţărână înţeapă lemnul
scoate limba la sarea de pe jos
nicio trăsură cu multe ceruri
dinţii se răresc în râsul de pe urmă
tai cocoşul fără glas de cocoş
vinovatul şterge praf din haos
toate cu măsură pe terasele sure
spinările de animale umplu ochiul
până mi se face o incestuasă ruşine
cald fierul mâncat şi înroşit în inimă
atâtea pieritoare lacrimi şi
explozii
în burdufurile putrede oceanele cară
aborigene sprâncenate cu miros de
ananasă
se petrece o aţă prin urechile mele
şi sunt un ac de mânie şi arde
lumânarea
iar la lumina ei se bat pumnii
scriu aici
scriu aici în loc să citesc De rerum
natura
sufăr cu trupul în loc să fiu liber
de toate
însă mai bine să fie aşa mă sfătuie
locălnicia
în fără scris şi nesuferinţă că nu
m-aş arăta nici morţilor
încă o dată aş fi bucuros de a
compune în româneşte
o operă precum Corbul americanului
antibostonian
atunci unde-i fereastra mea noaptea
s-o deschid
bustul în aşteptare şi vorbele
crezute în sunet
se petrec în ţările mici altfel de
păsări prin altfel de ferestre
dar s-or fi diluând în pământuri cu
munţi visuri de geniu
lucru este înfăţişarea prin haine
ascunsă cuminte
faţa
frigului întoarsă în făptura întoarcerii la De rerum natura
din suflet
din suflet vreau să mor o zi
bogat sau paşnic a mai fi
să râd cu coapte păpădii
când încă nu mă prăpădii
să glăsui fratelui bădiii
că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii
mamă tată
trageţi de găleată
să golim fântâna toată
binişor vinişor
nu se-acreşte sub ogor
lăsăm apa bem urcior
lună plină luni
babă printre pruni
a ţuicii stăpână
nasul în ţărână
beat ca-n alte lumi
oase să înstruni
cum te aplecai cu lamă
oţel strâmb a secera-mă
m-am oprit m-am o distrus
înapoi sunt gări de sus
înainte numai nu-s
merg ştiind muri Iisus
doar ucis cu viu argint
prin tăcutul labirint
să bea guri mai veninoase
vărsai sângele pe oase
mă adăpostesc la nor
prin schelet de ziditor
jumătate să nu mor
iar aşa pe patrafire
c-am trăit n-oi mai trăire
ce n-am scris pe mine scriu
într-o noapte păr gălbiu
vărs în litere nuntiu
şi mai scriu un glas prin piele
în otravă cărnuri rele
tălpilor
le cânt obiele
slăvite coclaur
slăvite coclaur
lunatice maur
trapuri de copite
feţe ocolite
dă cailor bice
de-a-ndoaselea pice
să o rupă-n urmă
peste-a noastră turmă
peşte din acvariu
luntre pe salariu
divinul întoarse
droaşca bube sparse
oişti curele crapă
labele în groapă
sub roţi pară chipul
nestrivit de tipul
Iov nu va să şadă
soarele-n zăpadă
averea ta pre
cai şi capre
moarte-n animale
'nveselim o jale
salvează vizitiul
căzut cu noi de viul
ce nu mai ştie cine
călătoreşte-n tine
dărâmă drumuri primul
şi punctul locuimu-l
răszboară tot ce zboară
la noi la subţioară
îmbolnăveşte osii
cu păcuri mironosii
desparte carapace
şi fă ce nu vei face
divinul se întoarse
caleaşaca bube sparse
la picior la răşchitor
la trup cu seminţe-n zbor
cântă mort necântător
cui va să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas
ceream lung timp şi nu-l mai las
iubita cu alean alene
aveam n-aveam lene balene
departe de a mea farfuză
o spumă spuza de pe buză
să-ntreb cu suflet cine dus
m-a luminat măgarul mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând
şi când aş călări pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
n-ar trece pe unde restau
pisica giuvaer şi miau
voi
orhidee
voi orhidee
lovidrogi boxeri
mi-era mai bine
pe canale ieri
nici un surâs
adio sonethai
a mai compune
paradisul rai
thales thalasa în Thailanda muang
necăutată karma după rang
vă treceți am surâs la început
petrecem roată spulberatul scut
cuvine-se
neamintirii rod
Ravana a-l
culege nu Irod
ci pare Mara
oarecum Satan
buddha arhanghel
pașa căpitan
rajahii și s-ar mai întoarce marg
la margine de lovidrag catarg
de-ar
dramatiza
de-ar
dramatiza
ce e ce nu mai e
până la culmea
imemorialelor
boala bună
sănătate curată
ne obișnuirăm
cu aeroportul
Muang din
Bangkok
am vrut să laud
povestea obișnuinței
de după rezidență
absorbția existenței
tăn tia tăn ci cui va
o
cin cia şî hon
tema e stilul
motivul scena
de mult nu ne
mai povestirăm
călătoria la surâzătorii thai
cu orezul lor și pe elefanți
ce ne-am
compromis ceasul
mai mult oprit
anume
să nu se mai observe clima
dintre păsările omonime
omonime clime
câmpi tâmpi
în mintea românului de pe urmă
așa mă apucă și pacifica
prea mult de spus încă tot
de tăcut și altei religii
la lăsat pe şi
tăn tu
tăn tia tăn ci
cui va
o cin cia şî
hon
paya sănzâ la tu
ja
te-ai băgat la
oraşe chineze
să vezi pe
dezvoltare Dakha
curţile pătrate
ale vechiului Beijing
Sihezuan de
le-am vedea
nimiciţi ne suntem
pe sub degenerare
dansând teodicee
arătaţi că sunteţi
bărbaţi nu
cârlige de rufe
biblia metatip
al culturii romantice
occidentale
iniţial omul era
proprietatea pământului
un dumnezeu din
flori şi
unul din miel
junghiat
partea femeiască
nu se
exprimă cu moda
la modă
vărsare de sânge
la
întâlnirea
uleiului cu apa
mireasa mirelui
luna nouă
a ochiului de
primăvară
nestrămutatelor
mandire
tiflă culori
clătite-n fast
reţeaua
zgomotului instalat
în pânze
suprapuse
amintitoare pâclă
strălucind
obişnuinţa
zestrei
a sinuciderii după
naşteri
şi halucinări în
trup
trezit de
dimineaţă răcorii
revelate pe
vatră-n zbor
au suferit copiii
numai ieri
exodul azi
nuntă-nor
ca-n toate ale
lor zile
învârtoşind
ascunzători
noaptea prin
iarbă vechimi
de sânge şi
alergătură
de urasem pe terase
poate şi albului
norilor
dinţi strălucind
la fel
să ne ţină
surâsul
îmbrăţişarea
vieţii şi
convenţionalizam
tăcut
ştiutul de-azi
noapte
încă de ziua
vasant
faţa tresare
vederii hârtia
frământă-se
meditaţie
cu genunchii la
apogeu
împinşi de ziua
de-alaltăieri
foaia-n zenit
refreşând curtoazii
te-ntorci la
perete
genunchii şi
sânii către
uşa deschisă
visezi cum te
ierţi
în vraja verdei
eșarfe
piardă-se lujere
tinere-n
oglinzi
învăpăiate de dans
trupul cât Ganga
învălureşte
esenţele caste
în asemănara cu
toate
apele citindu-se
înot
mai e până se
întoarce
copila de la
şcoală şi
bărbatul din
străinătate
întârzie şi
măturătorul
Copilul lor
Tror
Copilul lor Tror ucise pe Lorikm
Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim
Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg
Valhall Ginnungagap gol căscând
Troia din carnea lui Ymir pământul din sudoarea-i marea
Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer
Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă
Lupul înghite soarele luna pe Odin
Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura
Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya
Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm
Frumuseţe străină
am văzut şi cu ea mi-am rănit inima
câţi închişi în lumea de
dincolo
cât refuz al iadului în centru
sudul verdelui cupolat alb
ferestruită spirală
necălătoare
în faţa imaginaţiei Baudelaire
îl face om pe Edgar Poe
invizibilitatea imaginativă a
puterii
casa Russel lumina nontemplu
aura Capitoliului tu Plato în
singurătăţi
lumile eminesciene ale lui
Mircea Eliade
pierderea de după ultima
pierdere
se văd cărţi semnate se
mănâncă
în librărie se atinge ţărâna
se
contemplă poliţia se petrec
muzee
se stă pe bancă se conduce
lumea
vrut-am
vrut-am tărâm de
Marioară
oasele fetelor
munţi hotară
cum le-ai vindeca
le vorbeşti
soru-meo şi tu
plecată din Budeşti
sânget nici sfânt
nici get săget
danii tot
voievodalului nucet
prea tare
apretare guler berii
a nu mai răsări
la gât misterii
de cum Glăvile
Ruda p'unde
ne e vara
halucinaţie funde
croncane Kojeve
via Ricoeur
recunoaştere
mitralior
dor de mers
până-n pârnăi
putrede simetrii
putrede simetrii degenerescențelor
a ne admira căzăturile măciucite toval
d-orduri împărate despărțitorilor țiitori
nu ne mai dăm jos din sunet
care te mai tunzi abstinență
cărarea învățăcelului sublimarea
soarele frigului dinaintea certei
drapează ah din naștere de sânge
în strana
amarului
nemuririi
darului
dreptul
îndreptarului
cu doctorii
vorbeşti ca fraţii
femeilor
le-arăţi Carpaţii
doctrinele le
faci oraţii
lava Etnei
şarpe-nfloară
sângele piatră
izvoară
eram îmbrăcaţi de serviciu
nu ne spuneam nimic
parcă nu ne dam seama
oricum nu ne ştiam culpa
se făcuse ziuă o duceam aşa
într-o mare sală chiar
Marcello
anunţa că ne sosise ceasul
i-am spus să ne termine aşa
delicat
că nu el nu insinuând că el
execută
la fel de afabil şi care e
pedeapsa
spânzurătoarea a şoptit după
efect
ninge urma
ninge urma
neamţului
cu zăpada
neamului
şi a Bărboianului
un copac un om
sărac
un stejar niciun
primar
stă legat să
ningă-n sat
nu e lege să-l
dezlege
păsări merg de
ochi îl şterg
nu mai zboară
că-l omoară
cu cucui în vârf
de cui
umbră trează te
retează
de ce doarme
fumul doamne
după fum să ne
alinte
fiertură de bob
de linte
şi de ochi
descântători
la nucul de două
ori
la mucul de două
ori
la cucul de două
ori
trădată pasăre de
frate
pajişte ceaţa ar
paşte
ziduri înotate de
broaşte
nu am povestit
beţia
ce-a costat
împărăţia
nebunului
Fugidacia
foarte greu ne
hărănim
să murim ne
prăpădim
să-i scriu lui
Noica ba lui Şora
lui Eliade-n
diaspora
cum India îmi
lasă chica
din scrumul lui
Alecu Ghica
ei mi-ar răspunde
anevoie
cu picătură de la
Noe
tot infiltrată în
odaie
în aşteptarea lui
DaNae
bătrânii mei
centauri vira
e învierea nu
hegira
fecioară cânt ave
Maria
că a ta e
împărăţia
fac rime în punjabi
fac rime în
punjabi
îl caut pe king
Por
păcat de mine
Gabi
sunt mort pe un
picior
latinii basarabii
neînţelege-m-or
dar Omului şi
Babii
la sfinx mă pună
dor
că uite ce de
barbă
mă trage aşa
ruptă
ba hyraniagharbă
ba neam de
Ceandraguptă
copilăria searbă-
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
din inginer regie din poezie tranz
privească-le ecranul Grigore de la Nazianz
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
sunetul tău rostogoli vedenia cadaverică
Frumos, chiar foarte frumos . . . Un rezultat poemator din multe, multe insomnii . . .
RăspundețiȘtergereFelicitări !