DESTRUCTURAREA SPECTACULARĂ - Colocviile de Marți, 28 martie, 2017, 5 pm Calderon 39 - remind

DESTRUCTURARAREA  SPECTACULARĂ

Colocviile de Marți

Marți 28 martie  2017, 5 pm, Calderon 39.

 Anul VIII, nr. 3 (89). 

            Tema:   PROMESSE  DU  BONHEUR  

Memento martie 2017:  200 n Arany Janos -  175 m Stendhal – 110 n Eliade - 100 n Dinu Lipatti - 100 n Dimitrie Stelaru  - 84 n Nichita Stănescu

În program:

Solo pian Viniciu Moroianu: muzică inspirată, compusă de Dinu Lipatti

Întâlnire cu Adina Cezar

Recital:  Ștefan  Opreanu

Intervenții:

Silvia Cinca: La Europa Liberă

George Anca: Fericire Beyle, Arhetipuri Eliade

Mircea Coloșenco: De la Dimitrie Stelaru la Nichita Stănescu

Valentina Bilcea: Haret-Paris-București

Viorel Speteanu: Răpirea Basarabiei  

Teatru de Poezie: Puși Dinulescu, Florin Costinescu, Gheorghe Dănilă, Gabriela Tănase, Vali Pena

Lansare de carte

Silvia Zabarcencu: nicăieri  în  orașul acesta, roman, Ed. Mantaua lui Gogol, 2016  -          Lectură: Doina Ghițescu

Coordonator: Dr. George Anca

 1939. Fragment der Poesie DRITTER BRIEF  Mihai EMINESCU

EMINESCU IN VERSIUNE GERMANA

DRITTER BRIEF (Scrisoarea a treia)

traducere de  LAURENTIE TOMOIAGA.

.............................. .............................. .............................. .....

Kämst du doch, Woiwode Ţepeş,

sie gehőrig zu erfassen ;

In zwei Haufen “Schurken”-  “Narren”

sollst du sie dann teilen lassen.

In zwei Kerkern lass' alsdann sie

mit Gewalt zusammenscharen,

Lass' in Brand dann stecken beide,

Zuchthaus und das Haus der Narren!

FUNDAȚIILOR  ANUL VI, NR 7, IULIE 1939 

SERGIU  CIOIU

(19 mar 2017)

Bună ziua,

Mulțumesc pentru mesajele interesante, unele a tot inspirante.

Scene Cantos îmi inspiră un show fantastic suprarealist.
Am deja personajul la care am puțin de lucru, ca să devină absolut independent și spectaculos prin sine insuși.
Ar mai fi nevoie de un pianist virtuos cu deschidere spre experiment, un alter ego al personajului.

Experimentele lexicale și contopirea imaginii în sunet cer un cadru neobișnuit, special. Un decor cu un orizont probabil... nedefinit.

Cred că se poate crea un asemenea experiment. Depinde de un producător care să aducă public, oarecum avizat, într-o sală, deja cunoscută și deschisă experimentului. Poate la Casa Studenților. În orice caz, e de preferat, una care are un pian de concert sau măcar un pian cu coadă scurtă bine acordat.
Ar parea puțin snob, pentru zilele noastre, cam greu de argumentat, dar în ton cu nebunia și ciudățenia acestei lumi, în care totul pare imprevizibil. Modalitatea pe care o propun este destructurarea spectaculară.

Voi fi la București toată luna mai.

Sergiu Cioiu 

On Saturday, March 25, 2017 5:35 AM, Sergiu Cioiu wrote:

Două spectacole, la alegere, care ar trebui să circule puțin. Nu stau decît o lună în București. Luna MAI! Desigur, voi circula prin cîteva locuri în România. Sunt invitat la un festival M.R.P. Dar se mai pot ivi și altele, Aștept vești de la producători/organizarori și prieteni. 

Pe 12 mai, prezint spectacolul "Pe cine numi...Eu" la Teatrelli. (one-man-show)  

Celălalt spectacol care funcționează, este RÂSUL - PLÂNSUL - IUBIREA pe care-l prezint în compania doamnelor Florina Cercel și Silvia Dumitrescu. 

Cu cele mai cordiale salutări, 

Sergiu  

GEORGE ANCA

Salve magister! Descindere de zile mari în luna lui mai!

Circularea celor două trepidante spectacole, la Teatrelli și Râsul +, pare a sugera reluarea lor, mediatizarea.

Adiție perenlor afișe, experimentul SCENE CANTOS, în București (Calderon sigur pe 23 mai 5 pm; tatonare ICR, palatul Cantacuzino-Enescu, studio teatral). Desigur, ar tresălta la o întâlnire cu Sergiu Cioiu cei din Râmnicu-Vâlcea (de unde sunt) sau Târgoviște (unde am predat la Universitate) – dar aveți deja un program în creștere, iar nicio sosie n-ar face față... Dumnezeu cu timpul artistului unic...

O să vă spun ce, cine se mai prununță, începând cu Puși.

Ah, Festivalul MRP – rezonanță, pumni... I-am luat cândva un radiointerviu, pe un străvechi UHER – întors în redacție, am înlemnit până azi văzând că nu se înregistrase nimic. Și mai și avusese o nevastă din satul meu, Gica lui Miron.

Perplex de emoție, 

George

SERGIU  CIOIU

Dragul meu, stimate George Anca, stimați prieteni,

Mulțumesc pentru încurajare. Desigur, spectacolul pe care-l vehiculez acum, în luna ce o voi perece în România, pare a avea un program mai special, mai diferit, mai interesant, dar deocamdată, nu sunt prea multe programări și nu cred că vor fi mai multe. Nimic concret nu este clarificat, pînă acum, în afară de două spectacole; la Teatrelli, (12 mai) în București - Pe cine nimim... Eu și - Râsul-Plânsul... Iubirea, la T.N. Craiova, ca și participarea mea la Festivalul M.R.P. De altfel, nu viu în România pentru un turneu, ci pentru un spectacol și lansarea unui nou album, Dar itinerarea unuia din aceste spectacole în două trei locuri ar putea completa dorinșa mea de a mă întîlni cu un public curios, care mă cunoaște mai puțin sau deloc.  
Cert, e greu de trezit curiozitatea și dorința unor producători-agenți-impresari, directori de club, să găsească finanțări pentru un spectacol Sergiu Cioiu, oricît de interesant ar putea părea. Deaceea am fost onorat, și bucuros, să prezint acest spectacol, râsul-plânsul-iubireal cu două doamne binecunoscute publicului de teatru și, respectiv, de cântec. Totuși, nici așa, nu simt că se poate concretiza ceva, cu mai multă ușurință.
Pentru a da naștere unui fenomen care să mă aducă mai aproape de noile generații și de un public mai atent, interesat a gusta și a aprecia  spectacole de poezie și muzică sau de cîntec cu text poetic, e nevoie de un efort financiar din partea unor sponsori care să aibe gust pentru a populariza și finanța asemenea gen de spectacole. Fie că este vorba de cluburi ale primăriilor din diferite județe sau sectoare ale capitalei, fie că este vorba de instituții culturale care pun preț pe acest model, deloc la îndemîna oricui (om-spectacol, oricum, mai economic decît un super-show cu mulți interpreți și orchestranți), fie de întreprinzători/mecene care ar putea sprijini ideea, indiferent dacă un nume ca al meu nu are aceeași trecere la marele public (mainnstream), ca ale unora dintre colegii mei de breaslă care au reușit, în timp, prin muncă, prezență și consecvență să-și construiască un statut de vedete naționale. Nu dau exemple, am toată admirația pentru dînșii/dânsele, indiferent dacă este vorba de actori - maeștrii ai genului, stand-up comici, cantautori sau interpreți/cântăreți de muzică ușoară.

Relaționarea cu oameni care ar putea fi interesați să sprijine un asemenea spectacol sau cu, unii impresari din România, care deja au relațiile și sprijinul unor organisme sau organizații culturale, m-ar ajuta și ar sprijini fenomenul. Nimic nu se poate face fără sprijin și fără o mică echipă de oameni care au influență și relații. Artistul trebuie să trăiască să-și plătească hrana cea de toate zilele și alte cheltuieli inerente, pentru a-și duce, oricît de modest, viața care, dăunează grav sănătății, ca să citez excelentul titlu al cărții de poezie semnată de Lucian Vasilescu.

În concluzie, aștept ceva idei sau propuneri care ar putea fi benefice...

LOVE,

Sergiu Cioiu

SILVIA  ZABARCENCU

DE ȘAPTEZECI DE ORI CÂTE ȘAPTE

 Motto: „ Mărturisiți-vă unii altora”

 (din Noul Testament )

De la un timp, îmi râd cu râs pecetluit

Și chipul meu-oglindă e gol de-nfiorare

Știu ce mâhnește astăzi Îngerul izgonit

Știu, iarăși, că mi-e dat pustiul ca-ncercare

Te chem, deci, la răbdare, prietene adus

De taina fărdelegii în preajma mea zăludă

Tu nu roși când vasu-mi se umple până sus

De ne-rușinea-n hihot, de dezvelirea-mi nudă

Visează, cum visai, băiet, prin codrii tari

Și-ntoarce-ți ochii negri la nordice izvoare

Tu singuri știi să mângâi aricii; să tresari

Odată cu pădurea când liniștea o doare

Tu, singur, sub povara zăpezilor târzii

știi să deschizi în palme înmugurita floare

Tu...

    ...când din pustiire aud, fără să știi

Cum Îngerul se-ntoarce-mbrăcându-mă-n iertare

Silvia Zabarcencu

( Din volumul „În fiecare zi, regăsirea”)

ADRIAN  BOTEZ

EU GRELE DRAPERII AM TRAS LA SUFLET

eu grele draperii am tras la suflet

umbrit – să pot dormi această lume

în pod – la şobolani – oprit-am umblet

în pivniţe – poruncă zgurii să se-adune

cu-o iarnă de stafìi umplu-am balul

eu dorm – visând la lebede polare

danseze-şi moartea blândă carnavalul:

am stivuit nămeţi de amintiri barbare

nu mai stârnesc în munţi vreo întrebare

izvoru-şi tace rosturi – dinadinsuri

sub gheaţa mării nu mai este mare

peştii-au încremenit: sunt zeii din abisuri

...nu faci ce-ţi place: mângâie Frumosul

aşteaptă iarna – să ucizi mirosul...

DOINA  BORICEANU

RĂTĂCITĂ PE ULIŢI FERMECATE

stepa înainta căznaşă spre Krakow,

eu veneam spetită dinspre Lvov,

ca dinspre capătul vieţii

ţinute în spinarea bătucită de generaţii...

acolo pusese taica

palma

peste cu vorbele poloboc.

un cuc-kukuşka

îşi punea vorbele-mi în cioc.

şi-n încetare 

cu vorbe boare,

doar suflet mut

chinuit şi în veşmânt

ce se cuvine

în biserici intrare.

praful zădărât al zării

făcea stepei mătănii,

în tufe rare - prizărite dropii,

stepa ne prindea în aer durere,

obrajii-ne rumeni ţepeniţi.

şi văzduh îl puneam

şi el chiar ne turuia

de-a stânga şi de-a dreapta,

de-ale cracovienilor cântece,

cracovnicele...

Krakow era pe un deal de presimţiri

şi se aduna domneşte lumea

să se uluiască

cum eram în zdrenţele drumului,

poate noi, poate alţii

dedaţi umbrei trecutului,

poate cu suflete-n palmă

nişte bieţi nebuni...

iar stepei cât pământul drum!,

de zici c-au murit stâncile

şi s-au înecat împădurite glodurile,

drum îşi sfâşiase hainele

şi ne decent turnase

în de-ale locului întâmplate

să ne ţină de un destin-acoperire.

cu un dangăt clar de rece noapte

Krakow se desprimăvăra

pe furiş iernii prea mândrite.

călugări încuiau zid de mânăstire

drum să rămâie doar cu mine.

acolo toate se închinau smereşte

şi proslăveau lumina ţâşnită dintre pietre

cum apă de izvor

în Visla găsindu-şi lăcaş de vărsare.

pe mal de dumnezeire

Visla lepădase haine

să se din nou ferece în botezare.

pe furiş, mânăstiri aruncau cu priviri

înspre lebedele somnului

şi voiau dibuire cotlonul

cu răpușii de dor-doruri

întru oblojire...

în Krakow plâns de stepă,

morţii se adună să încerce poveste,

undeVislei în curăţenie dezbrăcate

învelite în aţoase ierburi vântului

ştiind limba ascuţită a nespus drumului.

deasupra stepei pustii acum

se agitau vulturi de pe vreo stemă

ce le-a fost cătun,

înspre cuiburi înfiorate

goale pe jumătate

căci crescuseră puii şi anii de istorii.

lângă mine,

cineva din Lvov în amintire:

"ei, ce târg neascuns în zădărnicie,

parfumată negustorime

pe mări de mătase...

în caftane catifele

cu atârnate colane

auroase la gât de dimineţe

neîntrecute în mândreţe

totul cu naivitate, în loc de lacăte.

iar câinii acolo lătrau

doar pe zloţi...

şi pe gânduri purtate în conduri

din arginţi.

până şi uliţele, de şleahtice 

depline

că păreau ele însele mergânde

în rochii cu corsaj

decoltat până-n pântece.

dar blana de jder

acoperă umerii

şi tresăltat piept Walewskăi...

peste ochii ei de miere

ninge viscolit,

stepa în burzuluit,

sania se dă pe pornit,

Walewska moare sub tristă ninsoare

printre tufe de istorie,

sunt de mult vânate toate dropiile,

sau spre Krakow ia cărare...

de atunci

orice izvor de-aici asculţi

spre Krakow fiind îndrumeţiţi,

sunt alături în freamăt

ca de frunziş nepotolit,

din rărunchi de trecut răscoliţi,

buzele pline ale Walewskăi

şoptind rugăciune 

din poloneze mistice strune

ameţind inima

şi Walewska

îşi sfâşie blana,

jderul e a doua oară însângerat,

căci inima ei pune

în iarba vieţii sânge

doar pentru că nu ştie ţinere lacrimi,

o polska nu ştie plângere!

ȚUȚEA  DESPRE  CEAUȘESCU

Ce nu stiati despre Petre Ţuţea
Dixit! Despre Ceausescu când Ceauşescu trăia:

Petre Ţuţea:  In sfarsit  "Să dăm Cesarului ce este al Cesarului" !  A fost si bou pe deasupra prin cultul personalitatii dar pe langa ce a facut ar trebui sa i se ierte...
Petre Ţuţea: Un singur mare naţionalist în care să credeţi, Ceauşescu !
Petre Ţuţea: „Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naţionalist în care să credeţi, Ceauşescu. Nu ştiu eu cât de comunist e el, dar ţine cu naţia asta, să ştiţi de la mine. Ăsta e român adevărat. Ţine cu noi!”

Destinul a făcut să moară Ceauşescu înaintea lui şi el după ce a murit, P Tuțea a spus…
”Aţi văzut domnule, era mai mare naţionalist ca mine, că l-au omorât înaintea mea.”

Mare om, mare român acest Ţuţea.

Fragment din filmul „Ileana & Romulus Vulpescu – Confesiuni” de Fabian Anton.

"Faptele vorbesc! Au trecut 27 de ani de la „revolutie”.  Şi ??
Ceausescu a condus Romania timp de 24. Nu se poate spune ca era „bine” pe vremea lui Ceausescu, dar putini stiu cum era Romania inainte de Ceausescu!  
Acest conducator a fost pentru tara asta ceea ce au fost Kemal Ataturk pentru Turcia si Abdul Nasser pentru Egipt :TATAL NATIUNII!
Ceausescu a scos Romania din Evul Mediu, de la lumina lumanarii, la lumina electrica, de la carul cu boi, la intreprinderi producatoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive si avioane… Nu stiu daca, pastrand proportiile, exista performante asemanatoare in istorie – poate Ramses cel Mare. Ceausescu a dictat sa se ridice scoli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, cai ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrari hidrotehnice portuare, flote de avioane si vapoare, irigatii pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si... autostrazi. In 24 de ani amarati, rastimp in care a platit datoriile si a dublat populatia urbana .
De fapt este incredibil. 
Daca stiti despre ce vorbesc, veti vedea ca performantele lui Ceausescu frizeaza imposibilul. Si, peste asta, a pastrat DEMNITATEA acestui popor de tampiti!"

FLORIN  CRISTEA

Constatare Cinstit, dar şi înşelător, Constructor si distrugător, Util şi rău, cum e atomul - Acesta-i omul!	Unui doctor Bolnavii, fără mult efort, El îi tratează doar cu seruri, Lucrează mult şi la export, Căci îi expediază-n ceruri.	Unui ginecolog Învăţase medicina Ca să fie de folos, Şi-a ajuns, bătu-l-ar vina, Tot la munca cea de jos.
Romeo şi Julieta Deşi pe ea o cheamă Cleo, E-o Julietă, dar modernă, Ce jură dragoste eternă Iubitului:(Alfa)-Romeo.	Pălăria O altruistă milostivă Ce depăşeşte omenia, Că ocroteşte deopotrivă Inteligenţa şi prostia.	La măcelărie Mă tot mir: aceste vite Cum şi-or fi urnit din loc Oasele îmbătrânite? Fiindcă muşchi nu au deloc!
Justificare În seara asta, draga mea, Independent de-a mea voinţă, Nu vin, că merg la o şedinţă Şi-o să rămân să dorm la ea.	Ileana Cosânzeana Întâlnind pe hol codana, Medicul, cam curios, O-ntrebă: - Ce faci, Ileana? - Am venit să... făt frumos!	Talent Aşa succes de larg ecou El n-a sperat măcar în vis: Când moare-n scenă ca erou, Îi strigă toată lumea: Bis!

  Liviu Avram în Parlamentul European!

comisarul.ro miercuri,

22 martie 2017

Miercuri, jurnalistul Liviu Avram a vorbit în Parlamentul European despre criza ordonanţelor de urgenţă care a zguduit România la acest început de an. Dezbaterea a fost organizată de Comisia pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE).

Iată textul publicat de autor pe site-ul Adevărul:

„Doamnelor şi domnilor,

Am să vă povestesc criza ordonanţelor de urgenţă din România aşa cum a trăit-o un simplu cetăţean: eu. În acest portofel sunt banii mei. Periodic, extrag o parte din ei şi îi pun în ceea ce se cheamă bugetul public. Cui dau eu aceşti bani? Păi îi dau aşa: Parlamentului, Guvernului, primarului şi unei întregi birocraţii de stat.

Dau aceşti bani din două motive: 1. Pentru că mă obligă legea. Şi 2. Pentru că am prezumţia – nu garanţia, doar prezumţia - că oamenii cărora le dau aceşti bani nu îi bagă în buzunar, ci îi administrează corect şi în folosul tuturor. Această prezumţie se bazează pe faptul că între aceşti oameni şi banii mei stă interpusă forţa legii.

Iar faptele prin care aceşti bani pot, într-o formă sau alta, să fie furaţi sunt scrise şi pedepsite în Codul Penal: abuz în serviciu, mită, trafic de influenţă, conflict de interese, neglijenţă şi aşa mai departe. În acest aranjament legal şi instituţional, îmi las liniştit banii aici şi plec să îmi văd de viaţa mea, ca toţi ceilalţi contribuabili disciplinaţi.

Dar acum aproape două luni, într-o noapte, fără niciun fel de explicaţie anterioară sau ulterioară, Guvernul României a făcut un lucru de neînchipuit. Printr-o ordonanţă de urgenţă, act cu putere de lege, a frânt tocmai legea care ne păzea banii. A dezincriminat total neglijenţa şi conflictul de interese şi a dezincriminat parţial abuzul în serviciu.

Şi mă întreb: cum vine asta? Pe de o parte, pe mine, contribuabil, mă obligi - prin lege - să dau bani la buget, iar pe de altă parte, prin altă lege, te arăţi indulgent şi generos cu cei care mi-i pot fura. Dar pe mine, cel care pun banii, m-ai întrebat? Nu.

Puteai s-o faci? Sigur că da. Am avut alegeri acum mai puţin de patru luni. În campania electorală s-a vorbit mult despre orice, dar absolut niciodată despre aceste modificări - totuşi substanţiale - ale legii penale.

Ce pot eu înţelege de aici? Că cei care ne-au cerut votul au avut o agendă ascunsă, au câştigat alegerile fără să vorbească despre ea, şi o pun în aplicare după ce scrutinul a trecut.

Aşa arată capcana perfectă: cea în care victima nu are cum să nu intre. Şi iată, am intrat cu toţii.

Capcana a fost pregătită din timp cu o avalanşă de adevăruri alternative, de ştiri false şi de spaime inventate, menite să construiască pseudo-justificări. Dar la întrebarea simplă şi legitimă „De ce aţi făcut asta?”, singurul răspuns pe care l-am primit a sunat în felul următor: „Pentru că aşa a vrut Guvernul. Altă întrebare!”.

Răspunsul acesta a intrat deja în folclor, căci un nefericit de ministru l-a repetat, în aceeaşi conferinţă de presă, de 24 de ori. Cum să mai rămâi calm?

Aşa că o mulţime de români s-au dovedit imuni la manipulări, au înţeles exact ce li se pregăteşte şi au ripostat. Sute de mii de contribuabili disciplinaţi s-au transformat în protestatari.

S-a cerut şi arbitrajul Curţii Constituţionale. Aici e o poveste mai lungă, dar care pe scurt arată aşa: din cinci sesizări pe care le-a judecat privitoare la ordonanţa Guvernului, Curtea Constituţională a reuşit performanţa să nu ne spună absolut nimic despre ceea ce ne interesa pe noi mai mult: dacă ceea ce ne-a făcut Guvernul a fost bine, a fost rău sau a fost altcumva. În concluzie, înţelepciunea Curţii nu ne-a ajutat la nimic.

Rămaşi, aşadar, fără nicio pavăză, românilor le-a mai rămas doar protestul. Iar în urma protestelor, şi doar în urma protestelor, Guvernul şi-a anulat ordonanţa de urgenţă. Practic, românii din stradă au fost cei care au repus legea în drepturile sale. Însă doar temporar - căci criza nu s-a terminat, ci s-a mutat un etaj mai sus: în Parlament.

Din motive necunoscute, Parlamentul a înţeles că românii ar fi contestat doar maniera de acţiune a Guvernului (noaptea, ca hoţii), nu şi conţinutul ordonanţei. Şi după ce Guvernul a făcut pasul înapoi, au început să apară în Parlament proiecte de lege care au acelaşi scop: slăbirea legii care ne păzeşte banii şi o viaţă mai uşoară pentru cei care vor să-i fure.

Parlamentul pare a ne spune aşa: „Nu v-a plăcut ce a făcut Guvernul? Nicio problemă. Venim noi, Parlamentul, şi facem acelaşi lucru, pentru simplul fapt că putem. Ce-o să mai faceţi?” Şi românii au răspuns: continuă protestele. Ultimul a fost duminica ce tocmai a trecut.

Criza ordonanţelor a mai devoalat un lucru interesant: că slăbirea legii nu este dorită doar de majoritatea care sprijină Guvernul, ci şi de o parte din Opoziţie. Pe undeva era de aşteptat: cei din Opoziţie au fost şi ei la guvernare şi au, sau urmează să aibă, probleme cu această lege. Cu o aşa vastă majoritate, Parlamentul îşi poate impune până la urmă voinţa.

Iar românii nu pot face nimic până în anul 2020, când vom avea din nou alegeri. Sigur, pot să protesteze, dar oamenii mai au şi vieţi de trăit, nu pot sta patru ani în stradă, cu spaima permanentă că aleşii lor pot oricând să-şi impună această agendă.

Şi cam asta e situaţia în acest moment: cetăţenii protestează, Parlamentul lucrează, cine oboseşte primul pierde partida. Şi din câte se vede, strada a început să obosească.

Premierul Sorin Grindeanu a fost întrebat recent ce mesaj al celor care îl contestă i-a plăcut cel mai mult. Şi l-a evocat pe acel cetăţean care şi-a imaginat că primul ministru nu a emis ordonanţa de bună voie, ci că este captiv, că este ostaticul unui grup de interese şi nu poate striga după ajutor. Şi atunci i-a scris pe o coală de hârtie următorul mesaj: „Sorine, clipeşte de două ori dacă vrei să te salvăm!”.

Trebuie să-i dau dreptate primului ministru: e o glumă bună. Dar ce trăim noi acum, acasă, nu mai e glumă. Am căzut în capcana perfectă, suntem vulnerabili şi ne simţim ostatici ai propriilor noştri conducători. Ajutaţi-ne să găsim o soluţie ca să-i aducem la o conduită decentă şi responsabilă nu doar faţă de banii mei, nu doar faţă de banii noştri, ci şi faţă de banii dvs. şi ai celor pe care îi reprezentaţi.

Căci deopotrivă şi leul românesc, şi fondurile europene care urmează să intre în România sunt păzite de aceeaşi lege pe care aceşti domni vor s-o slăbească. Nu ştiu dacă toţi românii gândesc ca mine.

Nu ştiu dacă cei care gândim astfel suntem majoritari sau minoritari. Dar vă asigur că cei care gândim la fel nu suntem deloc puţini.

Iar scopul prezenţei mele aici acesta este: în numele acestor oameni, în faţa dumneavoastră, să clipesc de două ori.”

CODUL BUNEI NEVESTE

http://m.adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-erau-sfatuite-romancele-sa-si-tina-barbatii-fericiti-codul-bunei-neveste-1934-sa-nu-mergi-tarlici-nu-i-injura-rudele-nu-mai-bune-1_562b4cbff5eaafab2cfcbd37/index.html

Calendarul „Lumea Ilustrată” era un almanah românesc plin de informaţii şi sfaturi interesante, iar într-o ediţie din anul 1934 a fost publicat „Codul bunei neveste”, doldora cu poveţe adunate de la femei căsătorite, lecţii despre viaţa de cuplu învăţate pe propria piele, menite să facă mariajul trainic şi bărbatul fericit.

În timp ce unele sfaturi venite din partea doamnelor căsătorite care au colaborat în 1934 la realizarea „Codului bunei neveste“ sunt astăzi demodate şi reprezentantele organizaţiilor feministe ar putea să se facă foc şi pară la citirea lor, unele îndrumări îşi păstrează şi azi valabilitatea, dincolo de maniera umoristică în care sunt redate.

Iată câteva reguli de care nevasta trebuia să ţină cont în 1934 ca să se asigure că bărbatului îi va sta gândul la familie şi nu va fi tentat de alte distracţii:

1. Panseul „Îţi vede rochia … dar nu şi sufletul“, anunţa câteva sfaturi referitoare la modul în care o bună nevastă trebuia să se îngrijească de felul în care se prezenta în faţa soţului:

„Îmbracă-te, pe cât posibil, în fiecare zi altfel. Chiar dacă garderoba ta nu e bogată, pune-ţi măcar mai des alt guler, altă panglică, alt cordon sau altă fundă.“
„Nu purta în casă ceea ce ţi se pare că-ţi stă rău când ieşi în oraş. „
„Dacă-ţi dai cu vre-o cremă pe obraz şi nas, să nu te vadă decât oglinda. “
„Mai toţi bărbaţii au o aversiune de neînvins împotriva ciorapilor cari nu sunt bine întinşi pe picior.“
„Nu făcea gargară în faţa lui!„

Să nu mergi niciodată în târlici!

„Încă de dimineaţă, la cafeaua cu lapte, să te prezinţi bine, îngrijită, simţită. Bărbaţii au oroare de femeile nepieptănate.„

2. La capitolul „Vorba  multă, sărăcia omului“, nevestele erau sfătuite să-şi ţină în frâu pofta de a vorbi mult şi fără sens:

„Nu-i vorbi niciodată de pasta de dinţi şi de ras… sau, în orice caz, abia după prima ceaşcă de cafea“
„Nu-ţi turbura niciodată soţul când se rade. Pentru bărbaţi rasul, îmbrăcatul şi celelalte analoage, constitue un act sacru, în decursul căruia nu-i place să-i pălăvrăgeşti. Chiar şi bărbaţii cei mai joviali sunt dimineaţa refractari vorbei.“
„Când îi se serveşte cafeaua, vezi să nu-i lipsească nimic, mai ales scrumiera s’o aibă cât mai la îndemână.“
„Nu-l turbura când îşi citeşte gazeta.“
„Deprinde-te să-l asculţi, când îţi povesteşte ceva, chiar dacă nu te interesează.“
„Nu-l sâcăi prea mult cu întrebări, fiindcă ori îţi va vorbi el singur, ori nu vrea să vorbească.“
„Cum i-ai prins obiceiurile şi dorinţele sale favorite, îndeplineşte-i-le, dar fără lux de vorbe.“
„Nu vorbi prea mult şi amănunţit de prietenii săi, dar nici să ascunzi existenţa lor.“

3. Pentru că repetiţia este mama învăţăturii, editorii almanahului aiu găsit de cuviinţă să scrie cu majuscule, de trei ori la rând, îndemnul „ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI! ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI! ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI!“, îndrumare urmată de alte câteva perle de înţelepciune adunate de la soţii cu experienţă:

„Nu găti numai pentru „el“… ci pentru „voi“.“
„Nu-l desgusta de mâncările lui favorite.“
„Nu-i îngădui să se desguste de mâncările tale favorite.“

4. Bineînţeles, o bună nevastă era responsabilă de instaurarea unei atmosfere relaxate şi vesele în familie, după cum anunţa capitolul „Buna ta dispoziţie e recrearea lui“

„Nu-l sâcăi prea mult! Improvizează distracţii în casă, mai ales atunci când voi sunteţi singurii voştri mosafiri. Nu costă mai nimic şi sunt întotdeauna prilej de clipe fericite în căsnicie.“
„Fii întotdeauna cu douăzeci şi cinci la sută mai veselă decât ai motive să fii şi arată-te şi faţă de el tot aşa de dispusă cum obişnuieşti să fii în societate.“
„Învaţă-te să te schimbi. El îţi va fi infinit recunoscător dacă va găsi la tine mereu ceva nou.“
 

Dă-i, cel puţin, odată pe săptămână impresia că e burlac. Lasă-l să iasă singur şi nu-l întreba unde se duce. După aceea, el îţi va povesti singur.

„Dacă are vreo pasiune inofensivă, fie că e filatelist, fie că joacă tennis, sau are mania de a „prinde” la radio diferite posturi, nu i-o lua în deşert ; dimpotrivă, cântă-i în strună. Cel mai practic e să ai şi tu o pasiune : aceasta animă convorbirea.“
„În diferitele conflicte, nu-ţi umili niciodată bărbatul, amintindu-i „Ce-ai dat“ sau „sacrificat“ pentru dânsul.“
„Nu-i face niciodată scandal când îţi spovedeşte o greşeală. Nu obţii cu aceasta decât ca să nu-ţi mai povestească cea următoare.“

Nu te indispune când găseşte câte un merit altei femei. Mai bine însemneaz’o pentru tine. De obicei, e privitor la ceva ce-ţi lipseşte ţie.

„Fii cât mai rar bolnavă!“

5. Sfaturile privitoare le viaţa sentimentală erau precedate de avertismentul „Prudenţă în… consumul de desmierdări“, iar îndrumările din acest capitol probabil că le oferi o temă de gândire şi femeilor măritate din ziua de azi:

„Nu-l întreba dacă te iubeşte.“

„Să nu vezi într’însul pe „bărbatul cel mai rău”, când eşti supărată.“
„Pentru orice bărbat adevărat, slujba deţine locul dintâi… iubirea e secundară.“
„Pentru orice femeie adevărată, iubirea e locul dintâi… slujba (sau profesiunea) e secundară. În momentele grele, să te gândeşti întotdeauna la aceasta!“
„Nu intra în noua familie cu surle şi fanfare.“
„Nu-ţi îngriji bărbatul astfel ca el s’o observe. Scuteşte-l de miile tale poveţi.“
„Nu prea îi place să-l îndrumeze altcineva.“
„Nu dărui bărbatului tău cravate!“

6. Sub deviza „Tratament inteligent este jumătate îmblânzire“, doamnele erau sfătuite cum să-şi ţină bărbaţii în frâu oferindu-le impresia că ei sunt şefii:

„Când bărbatul tău şi-a şi pus pălăria şi pardesiul şi e gata de plecare, nu-l mai opri cu socoteli, ca şi cum s’ar fi întors acum acasă.“
„Vorbeşte-i foarte rar de bani. Numai faptul că trebue să câştige bani îi umple destul capul, aşa că nu vrea să i se mai pomenească despre ei.“
„Dacă vrei să obţii ceva, apelează la mândria sau vanitatea sa. Vei recolta aproape întotdeauna succes.“
„Îngăduie bărbatului tău să aibă măcar odată altă părere asupra unor chestiuni ce ţi se par fundamentale. Nu trebue numaidecât să vezi într’aceasta un conflict casnic ireparabil.“
„Nu-l sili să aibă legături strânse cu familiile pe cari le frecventezi tu.“

Nu-i înjura rudele, fiindcă, de sigur, nici ale tale nu sunt mai bune.

„Fii amabilă cu prietenii lui!“
„Nu-i îngădui să-ţi facă daruri (nici mici, nici mari), ci alege-le împreună cu el, mai ales când susţine că „nu se pricepe singur”.“
„Lasă-l să vorbească şi spune întotdeauna „da”… căci după aceea tot faci ce vrei tu.“
„Evită surprizele!“
„Nu-i lăsa lui în sarcină treburile pur gospodăreşti, ca de pildă plata chiriei, etc., fiindcă, altfel, se va întâmpla să-ţi trântească într’o zi: „Aici eu trebue să fac totul!”
„Aibi despre prietenii şi rudele lui o părere bună… nu e nevoie, pentru asta, să-i iubeşti cu înflăcărare.“