Dr. Ambedkar și
Viziunea sa asupra
Indiei secolului
al 21-lea
4 septembrie 2014
Sunt fericit să rostesc cea de-a cincea Prelegere
Memorială Dr. B. R. Ambedkar, organizată de Fundația Dr. Ambedkar. Sunt
recunoscător Onorabilului Ministru al Justiției Sociale și Abilitării Shri
Thawar Chand Gehlot și organizatorilor pentru a-mi da această onoare.
Dr. Babasaheb Bhimrao Ambedkar a fost un lider remarcabil
al luptei noastre pentru libertate și un cruciat ferm pentru drepturile
secțiunilor asuprite și înapoiate ale societății noastre. Un laureat al Bharat
Ratna, el a fost un savant, jurnalist, educaționist, astru al legalității,
reformator social și lider politic. El a fost principalul arhitect al
Constituției Indiene și va fi totdeauna amintit pentru rolul său în redactarea
minuțioasă a documentului nostru fondator.
Filosofia și viața lui Dr. Ambedkar sunt un profil al
curajului și convingerii. S-a dedicat exercitării cunoașterii depășid multe
adversități din cauza castei sale și a condiților economice precare. A absolvit
Elphinstone College din Mumbay și după aceea a primit o bursă pentru a urma
Columbia University din New York, de la care și-a obținut doctoratul. Apoi s-a
mutat în Regatul Unit în 1916 unde a studiat la London School of Economics și
ulterior a primit gradul de avocat (Barrister-at-Law) de la Gray's
Inn. După întoarcerea în India, Dr. Ambedkar a devenit vocea claselor deprimate
și a început multe organizații pentru a le promova cauza.
Moștenirea și contribuția lui Dr. Ambedkar pot fi văzute
în mai multe domenii. Teza lui de doctorat (PhD) din 1923 intitulată „Evoluția
Finanțelor Provinciale în India Britanică” a asigurat baza academică pentru
Comisia Financiară a Indiei, care a fost înființată prin articolul 280 din
Constituție pentru a aborda problemele dezechilibrelor verticale și orizontale
în finanțe. Similar, Reserve Bank of India a fost conceptualizată pe baza
orientărilor prezentate de Dr. Ambedkar la „Comisia Regală pentru Moneda și
Finanțele Indiene” în 1925. Membrii comisiei au găsit în cartea lui Dr.
Ambedkar Problema Rupiei – Problemele și Soluțiile Ei un instrument de
referință inestimabil și Adunarea Legislativă Centrală a trecut apoi aceste
orientări ca RBI Act 1934.
Ca Ministru al Muncii în Consiliul Viceregelui, Dr.
Ambedkar a condus cu succes lupta pentru reducerea muncii de la 12 ore pe zi la
8 ore în 1942. El a contribuit la ideea înființării Schimbărilor de Angajare în
India. A fost aproape singura mână responsabilă pentru Comitetul Central al
Forței Tehnice, Sistemul Național al Energiei Electrice și Comisia Centrală
pentru Apă pentru Irigații și Navigație. Dr. Ambedkar a jucat un rol important
în stabilirea proiectului Damodar Valley, proiectul Hirakud și proiectul Râul
Sone.
Un cititor vorace, Dr. Ambedkar a văzut educația ca un
instrument pentru eliberarea celor înapoiați social de analfabetism, ignoranță
și superstiție. El a fondat Societatea Educației Poporului în 1945 cu ținta de
a avansa interesele secțiunilor mai slabe ale societății. Dr. Ambedkar a fost
un cruciat al egalității de gen și a luptat pentru drepturi egale pentru femei
în moștenire și căsătorie. El a demisionat din Cabinet în 1951 când proiectul
Hindu Code Bill nu a reușit să primească suportul Parlamentului.
Neîndoios, ce mai mare contribuție a lui Dr. Ambedkar a
fost în rolul său ca Președinte al Comitetului de Elaborare a Constituției
Indiei. Cu extraordinară previziune și savantă erudiție, nu numai că a pilotat
prin Adunarea Constituană un draft excepțional, dar a și conturat filosofia și
înțelepciunea din spatele fiecărei prevederi.
Subiectul prelegerii de astăzi este 'Viziunea
Indiei în secolul al 21-lea', așa cum a fost anvizajată de Dr. Ambedkar.
Dr. Ambedkar a avut clar în minte că vrea să vadă o transformare
socio-economică și politică a Indiei. El a vrut ca vasta multitudine a
poporului Indiei să se bucure de libertate și egalitate a oportunitților. El a
vrut să scape India de casteism și comunalism și să aducă educația și
dezvoltarea în fiecare colț al țării. El a vrut ca India să iasă la iveală ca
un stat modern unde libertatea, egalitatea și fraternitatea să înflorească, și
înapoierea să fie eliminată. Dr. Ambedkar a crezut în schimbarea radicală, dar
nu a vrut ca această schimbare să se întâmple prin vărsare de sânge. El a vrut
transformarea prin democrație parlamentară și domnia legii.
Dr. Ambedkar a văzut un mare potențial în folosirea
Constituției ca instrument al transformării socio-economice și, cu această
intenție, a introdus în draftul Constituției o varietate de prevederi care să
abiliteze întreaga răspundere a Guvernului, controale și balanțe, protecția
drepturilor fundamentale, instituții independente și mișcare consistentă spre
democrația socială.
Discursurile lui Dr. Ambedkar în Adunarea Constituantă
sunt de o mare valoare educațională pentru studenții în Constituție și istoria
politică modernă. Dr. Ambedkar a explicat Adunării Constituante, într-un
discurs de introducere a draftului Constituției în 4 noiembrie 1948, pro-urile
și contrele formei parlamentare a guvernului vizavi de sistemul prezidențial.
El a mai explicat de ce Draftul Constituției, recomandând un executiv bazat pe
sistem parlamentar, preferă 'responsabilitate' în
loc de 'stabilitate'.
„Amândouă sistemele de guvernământ sunt bineînțeles
democratice și alegerea între cele două nu este ușoară. Un executiv democratic
trebuie să satisfacă două condiții – (1) trebuie să fie un executiv stabil și
(2) trebuie să fie un executiv responsabil. Din nefericire nu a fost posibil
până acum să se conceapă un sistem, care să le poată asigura pe amândouă în
același grad. Poți avea un sistem care să-ți dea mai multă stabilitate dar mai
puțină responsabilitate, ori poți avea un sistem care să-ți dea mai multă
responsabilitate dar mai puțină stabilitate. Într-un sistem non-parlamentar,
precum cel care există în SUA, evaluarea responsabilității executivului este
periodică. Este făcută de către electorat. În Anglia, unde sistemul parlamentar
prevalează, evaluarea responsabilității executivului este și zilnică și
periodică. Evaluarea zilnică este făcută de membrii parlamentului, prin
chestiuni, rezoluții, moțiuni de non-confidență, moțiuni de suspendare și
dezbateri asupra alocuțiunilor. Evaluarea periodică este făcută de electorat în
timpul alegerilor care pot avea loc la fiecare cinci ani ori mai devreme.
Evaluarea zilnică a responsabilității, care nu este disponibilă în sistemul
american, este, se simte, de departe mai efectivă decât evaluarea periodică și
de departe mai necesară într-o țară ca India. Draftul Constituției, recomandând
sistemul parlamentar al executivului, a preferat mai multă responsabilitate
decât mai multă stabilitate.”
Dr. Ambedkar descrie cum președitele, conform
Constituției, ar ocupa aceași poziție ca regele, conform Constituției engleze.
„El este șeful Statului dar nu al Executivului. El reprezintă națiunea, dar nu
conduce națiunea. El este simbolul națiunii. Locul său în administrație este
acela al unui mecanism ceremonial, pe un sigiliu prin care deciziile națiunii
sunt făcute cunoscute... Președintele Uniunii Indiene va fi în general legat de
recomandările miniștrilor săi.”
Comentând asupra naturii unice a federației propuse în
draftul Constituției, Dr. Ambedkar a explicat de ce forma federală a guvernului
croit spre a se adapta exigențelor situației indiene a fost necesitatea
momentului. „Draftul Constituției este: Constituție Federală, întrucât el
stabilește ceea ce se poate chema politică duală. Această politică duală, în temeiul
propusei Constituției, va consista în Uniune la Centru și State la periferie,
ambele înzestrate cu puteri suverane spre a fi exercitate în domeniul atribuit
lor de respectiva Constituție...... Draftul Constituției poate fi atât unitar
cât și federal, potrivit cerințelor timpului și circumstanțelor. În timpuri
normale, ea este constituită a lucra ca un sistem federal. Dar în timp de
război, ea este astfel proiectată cât s-o facă să lucreze ca și cum ar fi un
sistem unitar.”
Dr. Ambedkar a subliniat cu durere că noua republică va
fi o „Uniune” de State, în contrast cu o „Federație” de State. Statele nu vor
avea dreptul să se scizioneze. El a spus:
„Federația este o Uniune pentru că este indestructibilă.
Chiar dacă țara și oamenii pot fi divizați în diferite State pentru conveniența
administrării, țara este un tot integral, poporul ei un singur popor trăind sub
un singur imperium derivat dintr-o singură sursă.”
Dr. Amedkar a asigurat includerea unui capitol
cuprinzător bine-definit asupra Drepturilor Fundamentale care să abolească
specific untouchability (de-neatingerea), drepturi egale garantate tuturor
cetățenilor și prohibirea discriminării de orice fel în relațiile sociale. Dr.
Ambedkar credea că protecția minorităților și a religiilor lor era de maximă
importanță. Astfel, Constituția garantează fiecărei persoane libertatea de
credință, religie și cult și dă minorităților libertatea de a-și gestiona
chestiunile religioase. Dr. Ambedkar a justificat o astfel de protecție pe
următoarele temeiuri:
„Este rău ca majoritatea să nege existența minorităților.
Este la fel de rău ca minoritățile să se perpetueze ele însele. Poate fi găsită
o soluție care să servească un dublu scop. În primul rând, trebuie recunoscută
existența minorităților. Trebuie de asemenea să se permită majorităților și
minorităților ca într-o zi să se contopească în una. Soluția propusă de
Adunarea Constituantă este binevenită deoarece este o soluție care servește un
scop dublu.”
Dr. Ambedkar a jucat un rol crucial în formularea
Principiilor Directive ale Politicii Statului, o caracteristică unică a
Constituției Indiene. Aceste principii mandatează că statul se va strădui să
promoveze bunăstarea poporului asigurând și protejând o ordine socială justă.
Aceste principii pun fundația pentru democrația socială. În cuvintele lui Dr.
Ambedkar: „Noi trebuie să facem democrația noastră politică și o democrație
socială. Ce înseamnă democrația socială? Înseamnă un mod de viață, care
recunoaște că libertatea, egalitatea și fraternitatea sunt principii ale
vieții. Aceste principii ale libertății, egalității și fraternității nu trebuie
tratate ca elemente separate într-o trinitate. Ele formează o unitunte sau
trinitate în sensul că divorțul unuia de altul ar frânge însuși țelul
democrației... Fără egalitate, libertatea ar produce supremația celor puțini
asupra celor mulți. Egalitatea fără libertate ar ucide inițiativa individuală.
Fără fraternitate, libertate și egalitate nu ar deveni un curs firesc al
lucrurilor. Ar cere un polițist să le impună...... Pe plan social, noi avem în
India o societate bazată pe principiile inegalității gradate, care înseamnă
elevarea pentru unii și degradarea pentru alții. Pe plan economic, avem o
societate în care există unii care au o imensă bogăție, față de mulți care
trăiesc în sărăcie abjectă... Cât timp vom continua să trăim într-o viață a
contradicției? Trebuie să eliminăm această contradicție în cel mai curând
moment posibil ori, altfel, aceia care suferă din inegalitate vor dinamita
structura democrației politice...”
Principiile Directive ale Politicii Statului au fost
criticate de unii și etichetate ca simple „declarații pioase”.
Răspunzând acestui criticism, Dr. Ambedkar a spus, și citez: „Oricine
capturează puterea nu va fi liber să facă ce vrea cu ea. În exercitarea ei, el
va trebui să respecte aceste instrumente ale instrucțiunilor, care sunt numite
Principii Directive. El nu le poate ignora. Poate nu va avea să răspundă în
fața unei Curți de Justiție. Dar cu siguranță va avea de răspuns în fața
electoratului la timpul alegerilor.”
Dr. Ambedkar a fost ferm în crezul său că judiciarul
nostru trebuie să fie atât independent de executiv cât și competent în el
însuși. El a recunoscut totuși că încăierările între executiv și judiciar erau
inevitabile, și erau în fapt necesare pentru a asigura că fiecare acționează ca
verificare și balanță în funcționarea celuilalt. El a observat: „Pentru mine
însumi nu pot omite întru totul posibilitatea unei Legislaturi înțesate de
oameni de partid care fac legi care să abroge ori violeze ceea ce noi privim ca
principii fundamentale afectând viața și libertatea unui individ. Totodată, eu
nu văd cum cinci sau șase domni stând în Curtea Federală, ori Supremă,
examinând legile făcute de Legislatură și în virtutea propriei conștiințe
individuale, ori a părtinirilor lor, ori prejudecăților lor, spre a fi de
încredere în a determina care lege este bună și care lege este rea.”
Dr. Ambedkar a chemat dezavantajații sociali și economici
a se „educa, agita și organiza”.
Cu toate acestea, angajamentul pentru metodelor
constituționale a fost neclintit și a susținut o cale de angajament public
informat și motivat. El a spus, și citez: „... trebuie să abandonăm
sângeroasele metode ale revoluției... Când nu era loc pentru metode
constituționale pentru realizarea obiectivelor economice și sociale, era mare
lucru justificarea metodelor neconstituționale. Dar când metodele
constituționale sunt deschise, acestea nu pot fi justificare pentru metodele
neconstituționale. Aceste metode nu sunt nimic decât gramatica anarhiei, și cu
cât sunt abandonate mai curând, cu atât mai bine pentru noi.”
Dr. Ambedkar a crezut că instituțiile puternice
constituie stâlpii fundamentali ai unei democrații și ele îi vor garanta
supraviețuirea. El a asigurat că Constituția prevede un sistem judiciar
independent și că dreptul la remedii constituționale este un drept fundamental.
Vorbind despre articolul 32 – Dreptul la Remedii Constituționale, Dr. Ambedkar
a spus: „Dacă mi s-ar fi cerut să numesc oricare articol în particular din
această Constituție ca fiind cel mai important – un articol fără dr care
Constituția ar fi fost o nulitate – eu nu m-aș fi referit la niciun alt articol
cu excepția acestuia. Este sufletul însuși al Constituției și inima ei.”
Dr. Ambedkar a pledat pentru o Comisie Electorală
independentă și a instituit-o prin Articolul 324 al Constituției. În cuvintele
lui: „Cea mai mare salvgardare a purității alegerilor, a obiectivității lor, a
fost de a lua problema din mâinile autorității executive și a înmâna-o unei
autorități independente.”
Trebuie menționat în această privință că, de atunci,
Comisia Electorală a Indiei a ajuns să câștige apreciere în țară și laude din
întreaga lume. Însuși primul nostru Comisar Șef al Alegerilor, Shri Sukumar
Sen, a fost invitat să supervizeze alegerile din Sudan și, de atunci,
serviciile și expertiza Comisiei noastre Electorale au fost căutate de multe
țări. Noi tocmai am fost martori la eficiența și independența cu care s-au
desfășurat alegerile recente în ce-a de-a 16-a Lok Sabha, în ciuda enormei
diversități a națiunii noastre și cu dimensiunea electoratului în jur de 834
milioade de oameni. Comisia a avut un singur membru până în Octombrei 1989,
când au fost numiți încă doi membri adiționali, făcând-o comisie multi-membră.
Similar, despre postul de Auditor General, el a spus: „Eu
sunt de părere că acest demnitar sau ofițer este probabil cel mai important
oficial din Constituția Indiei. El este omul care va vedea că cheltuielile
votate de parlament nu sunt excedate, ori diferite de ce a prevăzut parlamentul
în ceea ce se numește Appropriation Act. Dacă acest funcționar îndeplinește
sarcinile și atribuțiile sale, susțin că ele sunt de departe mult mai
importante decât îndatoririle chiar și ale judiciarului... Personal, eu simt că
el ar trebui să aibă de departe mai mare independență decât Judiciarul
însuși...”
Dr. Ambedkar a fost clar că nicio Constituție nu este
perfectă și, până la urmă, funcționarea Constituției va depinde de popor, de
partidele politice și politica lor. El a declarat emfatic despre Constituție:
„Este realizabilă, este flexibilă este destul de puternică pentru a ține țara
unită, atât în timp de pace cât și în timp de război. Într-adevăr, ca să spun
așa, dacă lucrurile merg rău sub noua Constituție, motivul nu va fi pentru că
avem o Constituție rea. Ce vom avea de spus este că netrebnic este omul.”
Trebuie notat că, în practică, sistemul nostru politic a
fost inovativ și flexibil. Angajamentul lui Dr. Ambedkar de a construi
instituții puternice și metode constituționale a rezultat în multe manifestări
interesante pentru ziua modernă. De exemplu, Right to Information Act este un
instrument unic și puternic, creat prin lege, pentru a împuternici oamenii și a
le asigura accesul la informația din orice departament al guvernului pe orice
subiect, avansând astfel deschidere și transparență. Similar, Curtea Supremă a
Indiei, prin Public Interest Litigation, a asigurat omului comun accesul la
cele mai înalte curți ale justiției, doar trimițând o carte poștală. Înaltele
Curți și Curtea Supremă au luat suo motu cunoștință de violarea
drepturilor fundamentale și au inițiat acțiune pe cont propriu, și au pus
deoparte noțiunile convenționale ale calității procesuale locus standi.
Finalmente, am fost martori recent la fenomenul unei agitații populare condusă
de Shri Anna Hazare, rezultând în obținerea de către societatea civilă a vocii
directe în procesul legislativ, rezervată până în prezent numai pentru membrii
aleși ai Parlamentului și legislativul de Stat. Un draft Lokpal bill a fost
finalizat prin consultarea dintre reprezentanții societății civile și membri
seniori ai Guvernului înainte de a fi prezentat în Parlament și ulterior adoptat
ca lege. Toate cele de mai sus reflectă puterea democrației indiene și
dinamismul Constituției.
Călătoria Indiei de la indepndență încoace a văzut multe
succese. Cea mai mare provocare pentru părinții noștri fondatori a fost să vină
cu un sistem viabil de guvernământ. În ultimii 67 de ani, am construit o
democrație parlamentară de succes, un Judiciar independent și instituții
puternice precum Comisia Electorală, CAG (Comptroller and Auditor General) etc. pentru a susține și sprijini
sistemul nostru politic.
Cea mai mare și mai complexă problemă pe care India
independentă a avut-o de rezolvat a fost problema excluziunii politice, sociale
și economice a unui segment semnificativ al populației noastre. Prin
Constituție, a fost adoptată o politică unică și comprehensivă a acțiunii
afirmative pentru a împuternici membrii comunităților care erau excluși social
și să-i aducă în fluxul principal al națiunii.
India este recunoscută astăzi în toată lumea pentru
valorile noastre democratice și seculare și pentru stabilirea unei ordini
inclusive și moderne. Pe frontul economic, am avut multe câștiguri
semnificative, luând un segment substanțial din populația noastră de sub limita
sărăciei la un nivel al existenței demne. India este acum a treia cea mai largă
econnomie din lume în termenii Purchasing Power Parity. În ultimele șase
decenii, rația sărăciei a declinat de la peste 60 la sută la mai puțin de 30 la
sută. India a devenit o națiune cu o considerabilă putere economică, admirată
pentru capabilitățile științei și tehnicii ei avansate, baza industrială și
clasa mondială a resurselor sale umane.
Este o realitate, chiar în ciuda tuturor realizărilor cu
care legitim ne mândrim, democrația noastră continuă să se confrunte cu multe
provocări. Un număr mare de indieni sunt încă în sărăcie, lipsuri și nevoie.
Casteismul, de asemenea, rămâne tristul fenomen pe care încă avem a-l ștetge
din țara și societatea noastră.
Dr. Ambedkar a visat o Indie în care toate segmentele
societății să fie împuternicite – social, economic și politic; o Indie în care
fiecare secțiune a populației noastre crede că ei au o miză egală în țară și în
viitorul său, și o Indie în care statutul social va fi decis nu de poziția în
ierarhia de castă ori bogăția economică, ci de meritul individual. Viziunea lui
Dr. Ambedkar a fost a unei Indii în care sistemul social și economia să permită
deplina dezvoltare a potențialului uman și să asigure o existență demnă pentru
toți cetățenii noștri.
Fiecare dintre noi avem o responsabilitate să facem tot
posibilul pentru ca visul lui Dr. Ambekar să se adeverească. Trebuie să facem
tot posibilul să prezervăm și să întărim democrația noastră. Trebuie să ne
angajăm în eforturi combinate și responsabile pentru a depăși sărăcia și
prejudecata. Avem nevoie să fim constant în gardă împotriva forțelor divizive
ridicându-și capetele în țară. Trebuie să rezolvăm cu maximă iuțeală
provocările malnutrițiri, ignoranței, șomajului și infrastructurii. Trebuie, de
asemenea, să asigurăm a nu se practica în nicio parte a țării untouchability
(de-neatingerea) ori orice formă de discriminare bazată pe castă,crez, religie
or sex. Numai prin aceste străduințe ne putem ocupa locul de drept în primele
rânduri ale respectului țărilor.
Mesajul lui Dr. Ambedkar, munca și viața sa sunt un
constant memento al remarcabilei Constituții, puternica democrație și
instituțiile efective, independente pe care le-am moștenit de la părinții
fondatori ai națiunii noastre. Totodată, ne amintim și de distanța pe care încă
avem nevoie să o parcurgem în construirea unei societăți egalitariene unde nu
va fi distincție între om și om.
Permiteți-mi să conclud evocând cuvintele lui Dr.
Ambedkar din pledoaria către Adunarea Constituană din 25 noiembrie 1949: „În
plus față de dușmanii noștri vechi în forma castelor și crezurilor, vom avea
multe partide politice cu diferite și opuse crezuri politice. Vor plasa
indienii țara deasupra credo-ului lor ori vor plasa credo-ul deasupra țării? Eu
nu știu. Dar atât este cert, că dacă partidele plasează credo-ul deasupra
țării, independența noastră va fi pusă în primejdie a doua oară și probabil
pierdută pentru totdeauna. Trebuie să fim toți hotărâți să ne păzim de această
eventualitate. Trebuie să fim determinați a ne apăra independența cu ultima
picătură a sângelui nostru.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu