Centrul Cultural MIHAI EMINESCU
Str. Jean Louis Calderon nr. 39
28
mai 2019, 5 pm
Anul
XI nr. 5 (111)
Recital muzical Mihai Moșoiu
Intervenții:
Vasile Menzel: Originea
cântecului popular român
Puși Dinulescu: Un roman burlac de peste 55 de ani
Mircea Coloșenco: Hasdeu
și Sic Cogito
George Anca: Onisifor Ghibu văzut de Octavian Ghibu
Gheorghe Lupașcu: Răpirea fecioarelor din Brăila
Andreea Fanea: Școala de la Biserica Stelea
Anca
Andrei: Convorbiri cu Leonida Arcade
Mămăligă
Viorel Speteanu: Răpirea Basarabiei. Pacea de la București
Teatru de poezie: Elena Popescu,
Elena Armenescu, Liliana Popa, Gabriela Tănase, Lili Hanganu, Evelyne
Croitoru, Bianca Michi Nema, Doina
Boriceanu, Lora Levițchi, Puși Dinulescu, Gheorghe Lupașcu, Vasile Menzel,
Corneliu Zeana, Sorin Stratilat, Vasile Rațiu, Vișan Dragoș
Lansare
de carte:
Gheorghe
Lupașcu: Regele Cal și suita regală de poeme, Pastel, Brașov
Coordonator: Dr. George Anca
Centrul Cultural Mihai Eminescu Colocviile de Marți 28 mai 5 pm
invitați Mihai Moșoiu Vasile Menzel Puși Dinulescu Mircea Coloșenco George Anca
Andreea Fanea Anca Andrei Viorel Spetreanu Elena Armenescu Liliana Popa
Gabriela Tănase Lili Hanganu Evelyne Croitoru Bianca Nema Doina Boriceanu Lora
Levițchi Corneliu Zeana Sorin Stratilat Vasile Rațiu Vișan Dragoș
ÎN MAI
01.05.1831 Se înfiinţează, la
Bucureşti, Arhivele Statului din Ţara Românească, în subordinea Departamentului
Trebilor din Lăuntru. Primul director este Iordache Rasti.
mai 1840 Constituirea societăţii
Frăţia
01.05.1890 Ziua Solidarităţii Internaţionale a Oamenilor Muncii
(prima oară în România)
01.05.1896 S-a născut MIHAI RALEA, psiholog, estetician, om
politic
(01.05.1896, Huşi, jud. Vaslui - 17.08.1964, Berlin)
01.05.1956 Se înfiinţează Institutul de Arheologie din Bucureşti
01.05.1999 "Renaşterea" - post de radio la Cluj-Napoca.
B.O.R. Mitr. Bartolomeu
03.05.1848 Adunările românilor la Blaj "Vrem să ne unim cu
Ţara"
03.05.1868 Pronunciamentul - protest împotriva alipirii
Transilvaniei la Ungaria
04.05.1643 S-a tipărit "Carte românească de
învăţătură?", primul cod de legi româneşti
04.05.1990 Prima Conferinţă Naţională a "Vetrei româneşti"
05.06.1871 Botoşani - se naşte Nicolae Iorga, istoric, arheolog,
istoric literar, scriitor, economist, politolog, pedagog
06.05.1639 Finalizare Biserica "Trei Ierarhi"
06.05.1730 Inochentie Micu, numit Episcop unit, primeşte un loc în
Dieta Transilvaniei
07.05.1894 Procesul Memorandiştilor
07.05.1999 Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti
08.05.1972 Inaugurarea Muzeului de Istorie a României
09.05.1877 Proclamarea Independenţei Principatelor
09.05.1895 S-a născut LUCIAN BLAGA, filosof
(09.05.1895, Lancrăm, jud. Alba - 06.05.1961, Cluj)
09.05.1945 Capitularea necondiţionată a Germaniei hitleriste
10.05.1848 Comitetul revoluţionar : Bălcescu, I. Ghica, C.A.
Rosetti, C. Bolliac, Goleştii
10.05.1866 Carol I - domnitor al României
10.05.1920 Primirea de către Ferdinand Întregitorul a
"Buzduganului"
11.05.1784 Limba germană declarată limbă oficială în Transilvania
12.05.113 Inaugurarea Columnei lui Traian la Roma
1812 Com. Vingrad, jud. Alba - se naşte GAVRIIL MUNTEANU,
profesor, om de cultură, scriitor
12.05.1812 Se naşte GEORGE BARIŢIU, profesor, pedagog,
întemeietorul presei periodice româneşti în Transilvania, publicist istoric,
literat, om de ştiinţă, economist, lingvist.
12.05.1881 Constituirea Partidului Naţional Român
14.05.1955 Se pun bazele Tratatului de la Varşovia
14.05.1981 Participarea cosmonautului Dumitru Dorin Prunariu la
misiunea Soiuz-40 şi a Complexului Soiuz-Saliut
15.05.1838 S-a născut NICOLAE GRIGORESCU, pictor
(15.05.1838, Pitaru, jud. Dîmboviţa - 1907, Cîmpina)
16.05.1812 Răpirea Basarabiei. Pacea de la Bucureşti
16.05.1972 Inaugurarea Complexului Hidroenergetic şi de Navigaţie
"Porţile de Fier"
17.05.1848 Dieta de la Cluj votează alipirea Transilvaniei la
Ungaria
17.05.1901 S-a născut ROMUL LADEA, sculptor
(17.05.1901, Jitin, Caraş-Severin - 1970, Arcuda, Ilfov)
17.05.1920 Bucureşti - se naşte GEO DUMITRESCU, poet, traducător
18.05.1388 Sfinţirea Bisericii Mânăstirii Cozia, ctitorită de
Mircea cel Bătrân, între anii 1387-1388, pe malul stâng al Oltului, la 5 km de
Călimăneşti
19.05.1887 S-a născut ION JALEA, sculptor
(19.05.1887, Casimcea, Constanţa)
19.05.1910 S-a născut ION ŢUCULESCU, pictor
(19.05.1910, Craiova - 1962, Bucureşti)
20.05.1920 Inaugurarea Operei din Cluj cu "Aida"
20.05.1960 Inaugurarea noii clădiri a gării oraşului Constanţa
21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator,
publicist, dramaturg
21.05.1881 S-a născut IOSIF ISER, pictor
(21.05.1881, Bucureşti - 1958, Bucureşti)
21.05.1910 Înfiinţarea Muzeului Simu din Bucureşti, din iniţiativa
colecţionarului Atanase Simu
23.05.1871 S-a născut GARABET IBRÃILEANU, scriitor
(23.05.1871, Tg. Frumos, Iaşi - 12.03.1936, Bucureşti)
23.05.1948 Cedarea Insulei Şerpilor – protocol
24.05.1860 "Pro Virtute Militari", prima medalie
românească propusă de a A.I. Cuza
24.05.1908 Inaugurarea Muzeului de Istorie Naturală "Grigore
Antipa", Bucureşti
27.05.1821 Uciderea lui TUDOR VLADIMIRESCU
31.05.1883 Se naşte ONISIFOR GHIBU, pedagog
De câte ori m-am întors în Vâlcea, am intrat în peregrinaj cu
părintele State, duhovnicul meu. Cărțile purtate îl aureolau între nativ și
universal. Mai încoace, am
putut împărtăși carta regală a sa. N-a dat la o parte polisul.
Amvonul s-a petrecut cu suflarea noumenului.
Am vorbit mai
mult cu Stăniloae, am tăcut mai puțin cu State, neuitând Filocalia.
Bine cuvântează,
Părinte!
George AncaTHEMIS
Aflat de ziua sa
de naștere la Locurile Sfinte, părintele
Nicolae State-Burluși se împărtășește:
„Ne-am rugat pentru toți cei dragi și pentru tot poporul
românesc în biserica Sf.Ioan IACOB Hozevitul,cântând cu toții acatistul în fața
sfintelor moaște. ” Până la „Hora oltenilor pe Marea Galeleii”.
LORA LEVIȚCHI
PIATRA FILOZOFALA
Pornit-am in corabia cu panze intr-o calatorie initiatica, de
viata,
Plutind pe ape albastre, care mai repezi, si care mai domoale,
Scaldata uneori in raze de soare diafane, iar alteori infruntand furtuni mari, pe ocean,
Cu iscusinta navigat-am printre recifuri fascinante in fildes sculptate de corali,
Misterioase insulare imparatii, ascunse ochiului uman, am cercetat,
Am strabatut nisipuri miscatoare, ce ar fi scufundat pe cel mai temerar,
In vartejul Bermudelor triunghi, in viata asta am intarziat,
Cand altii in linie dreapta vaslit-au, razandu-mi ca m-au intrecut,
Si-apoi racnind a disperare, direct in largul adanc de apa,
Din nestiinta, ei s-au scufundat.
Scriam memorii ziua, asezata pe-o rala-n barca,
Inregistrand in condei puncte precise indicate de busola,
Iar noaptea meditam si ma rugam,
ca oamenirea per ansamblu, sa fie mai buna,
Sa nu mai fuga dupa lucruri care-s efemere,
Iar divinul, ca pe-un gunoi, sa il arunce in zgura!
Si-n asta noapte m-am imbaiat, sub a cristalului luna,
cand bolta albastrita trimitea in apa,
Scantei cu cozi de safire si alabast, facand concentrice cercuri de soarta,
Si-atunci, vazut-am chipul tau, in ele si asta mi-a dat de inteles ,
Ca a noastra dragoste ascunsa printre stele,
infiripata mai demult, este nemuritoare,
Vraja ce ferecata-n univers, trimite ecouri la departare mare,
Imbraca al meu trup pe intregime, argintata lumina data de a noptii craiasa,
Eu sunt a gandurilor tale intruchipare, ce tu le-ai scris pe camp de lupta,
Si-n pleosca-ti cea de apa le-ai inchis si aruncat in mare,
Iar eu, din intamplare, am prins-o in a navodului plasa,
Era in zadar s-o mai pastrezi, oricum gandeai ca ai mori,
Inconjurat de oameni fiare, fetele hade, ce le vad, cu ochii mintii, imi dau fiori!
La randu-mi, pe ale vietii valuri, eu plutit-am mult pe cerul plin de nori,
Si-am intrecut mai multe batalii, avut-ai roci din cele cazatoare, avut-ai flori,
Lupta-tu-m-am mai mult cu duhuri si spirite, decat cu oameni vii,
Dar fost-au la fel de sangeroase, le-am dus cu demnitate far ca tu sa stii.
Culesam azi din apele turcoaz, al tau mesaj ce a parcus jumate de pamant,
Cazut-am ca-ntr-un somn adanc si-n vis, eu am stiut cin' l-a trimis,
Si am vazut cum ai luptat atatea secole la rand,
Si am simtit pe fiecare din misei ce in spate hangere ti-au infipt cu jind,
Si am retrait pe unde-ai fost, cu cin' te-ai insotit, cu cine ai vorbit,
Cati oameni tu ai alinat si cati haini dorit-au sa te vada rece-ntins,
Si te-am vazut si fericit, cu-a ta familie implinit,
Si am ingenunchiat cand dragii tai parinti,
bunici, discreti, lupta cu viata sa-ncheie au decis,
Si au plecat sa te vegheze din cerul inalt,
la care tu ridici privirea cateodata in oftat;
Si-am ras cu tine, cand pe- un camp de dealuri,
alergat-ai cu al tau fiul, sa-nalti un zmeu,
Si-am plans cand ai tai camarazi,
pe care i-ai crescut, pe fata te-au tradat la greu,
Ajuns-am acum pe camp de lupta si varful sagetii implantate-n spate ti l-am scos,
Si ale mele maini, de soapte, liant au devenit cand sangele din tine cu putere a tasnit,
Prin forta autosugestiei, am inceput al trupului tau vindecare,
Divinul in scanteie l-am pogorat pe al tau crestet, in ochi, in ale tale zdrobite maruntaie,
in ale tale maini, picioare, iar in suflet, ti-am asezat o floare alba,
Crescuta in penitenta, din a mea dragoste cea mare,
Ce-o port de secole cu mine inchisa in al meu cufar de suflet,
Te-am regasit si in mana eu ti-am pus, calauzita acum de soarta,
O piatra a intelepciunii, cu greu culeasa de mine dintre ape neincepute,
Asa comunicam, in sincronicitate, cu acest feeric univers,
Ea face ca apele sa se transforme intr-o podea de mers,
Ma uit la tine ca si cum, nu m-as mai satura,
Cum eu sa fac, acum, din lupte far de sens sa te opresc?!
Sunt in corabia mea si navigez in larg, tot mai departe,
Ma uit in urma indelung pan ce cu ochii mintii, nu te mai zaresc,
Plecat-am eu in lume ca sa-ndeplinesc ce altii fara doar si poate,
Habar nu ar avea ce trebuie sa faca,
Ca nu au interes in a salva pe altii de la moarte!
Luptat-am cu balauri, cu zmei si cu misei,
In lupta nedreapta m-au inrobit, ca in fata lor sa ingenunchez,
Mi-au zfasiat a mele aripi de putere si m-au zdrobit sub greutatea lor,
Dar eu mi-am amintit de piatra filozofala ce ti-am oferit,
Cand in visare te-am intalnit, de moarte te-am salvat!
Cerut-am ajutor la piatra ... si bolta cerului cu nori mari de vurtuna s-a umplut,
Zdrobit-au tot in calea lor prin ploaie cu grindina mare de temut,
Doar a mea corabie dansand ca o margea pe mare, ramas-a, de neatins,
In apa, foc, moloz miseii au fost scufundati,
N-a mai ramas din ei decat o amintire palida a ceea ce au fost,
Doar dare urate trase pe a boltei cer,
Ce tu cu norii tai cei aprigi le-ai sters, punand in locul lor un soare luminos.
Iar norii albi, imaculati au aparut frumosi pe cer ca niciodata,
A noastre planete hoinare, acuma, toate s-au aliniat;
Au inceput in a rescrie, al nostru comun destin,
Caci tu se pare te-ai grabit la a te fi nascut.
Luat-am in mana piatra cunoasterii amandoi,
Si pe podeaua translucenta de ape in miscare de sub noi,
Vazut-am proiectii de stele clonate din prima noastra noapte,
Am retrasat vietile noastre asa cum am fi vrut sa fie,
Am proiectat in harti complexe, drumuri de viata, la milimetru aliniate,
Si-am scris pe ele, dorinte, vise, idealuri neimplinite,
Caci am servit al altor oameni de viata misiuni,
Ce ne-au tradat la prima greutate ce ni s-a intamplat,
Desi din mana noastra, ei, au mancat, i-am ajutat,
Far constiinta insa acestia ne-au muscat si innecat,
Dar piatra noastra acuma, numai pentru noi,
poteci prin cranguri verzi si poeni cu flori, ea ne-a trasat,
Ne-a aratat, ce-avem de experimentat, de invatat, de explorat,
De construit, de escaladat, de intrecut, de cucerit,
Pornit-am mana in mana de asta data,
In lumea asta asa de larga,
Ca sa invatam a ne iubi,
Intr-un realm al fericirii celei curate,
Ce sufletele pereche ajung intr-un final a retrai.
Albiti la par dar cu a noastra tinerete in suflet,
Noi viata de la zero am luat,
Suntem acuma, mai bogati ca nicioadata,
Tu esti cu mine cand soarele rasare, zambind frumos de ramas bun, la luna,
Cand poleit in pulbere de aur vazduhul dis de dimineata straluce in lumina,
Tu esti cu mine la amiaza cand soarele straluce ca un zeu peste intregul univers,
Pornim pe cai salbateci sa cucerim a lumii neinteles nonsens,
Sa facem ordine, sa aducem lumii, putina dreptate,
Macar pentru copii nostrii care cred in noi,
Tu esti cu mine cand amurgul vine neauzit,
Si inroseste bolta in arame cositorite din iatacuri cu Feti Frumosi si zane,
In tropot de copite pe-ai nostrii cai ce iau a marii spuma, in picioare,
Ne ridicam spre stele, ne aranjam pe constelatii mai bune, a noastre destine,
Suntem de neinvins, avem a noastra piatra a cunosterii in mana,
Divinul curge in ea, ne tine departe de orice rau,
Puterea sa e data de a nostra dragoste, atat de adanca,
Nutrita unul pentru celalalt, de veacuri,
Cu piatra asta muntii ni se-apleaca-n cale,
Si ne calauzesc prin desisuri, unde, doar fioroase fiare, resista a trai,
Strabatem dune de nisip incandescente ce pe altii i-ar face ca sa se topeasca
Noi invincibili am devenit la ce-i pentru un om obisnuit,
Pieire si stavila de neintrecut in viata asta cateodata asa nefasta,
Cu asta piatra, ce emite energie pe frecventa de iubire a noastra,
Descoperit-am ca suntem asa de diferiti de ceilalti,
Incat nu are rost al nostru unic timp, a-l irosi cu altii,
Recuperam din secole pierdute, spre a ne primeni a nostre suflete;
Filon puternic de lumina am devenit,
Gasit-am elixirul nemuririi, cand inimile noastre s-au unit,
Al alchimiei rezultat, usori ca fulgii,
Plutind pe ape albastre, care mai repezi, si care mai domoale,
Scaldata uneori in raze de soare diafane, iar alteori infruntand furtuni mari, pe ocean,
Cu iscusinta navigat-am printre recifuri fascinante in fildes sculptate de corali,
Misterioase insulare imparatii, ascunse ochiului uman, am cercetat,
Am strabatut nisipuri miscatoare, ce ar fi scufundat pe cel mai temerar,
In vartejul Bermudelor triunghi, in viata asta am intarziat,
Cand altii in linie dreapta vaslit-au, razandu-mi ca m-au intrecut,
Si-apoi racnind a disperare, direct in largul adanc de apa,
Din nestiinta, ei s-au scufundat.
Scriam memorii ziua, asezata pe-o rala-n barca,
Inregistrand in condei puncte precise indicate de busola,
Iar noaptea meditam si ma rugam,
ca oamenirea per ansamblu, sa fie mai buna,
Sa nu mai fuga dupa lucruri care-s efemere,
Iar divinul, ca pe-un gunoi, sa il arunce in zgura!
Si-n asta noapte m-am imbaiat, sub a cristalului luna,
cand bolta albastrita trimitea in apa,
Scantei cu cozi de safire si alabast, facand concentrice cercuri de soarta,
Si-atunci, vazut-am chipul tau, in ele si asta mi-a dat de inteles ,
Ca a noastra dragoste ascunsa printre stele,
infiripata mai demult, este nemuritoare,
Vraja ce ferecata-n univers, trimite ecouri la departare mare,
Imbraca al meu trup pe intregime, argintata lumina data de a noptii craiasa,
Eu sunt a gandurilor tale intruchipare, ce tu le-ai scris pe camp de lupta,
Si-n pleosca-ti cea de apa le-ai inchis si aruncat in mare,
Iar eu, din intamplare, am prins-o in a navodului plasa,
Era in zadar s-o mai pastrezi, oricum gandeai ca ai mori,
Inconjurat de oameni fiare, fetele hade, ce le vad, cu ochii mintii, imi dau fiori!
La randu-mi, pe ale vietii valuri, eu plutit-am mult pe cerul plin de nori,
Si-am intrecut mai multe batalii, avut-ai roci din cele cazatoare, avut-ai flori,
Lupta-tu-m-am mai mult cu duhuri si spirite, decat cu oameni vii,
Dar fost-au la fel de sangeroase, le-am dus cu demnitate far ca tu sa stii.
Culesam azi din apele turcoaz, al tau mesaj ce a parcus jumate de pamant,
Cazut-am ca-ntr-un somn adanc si-n vis, eu am stiut cin' l-a trimis,
Si am vazut cum ai luptat atatea secole la rand,
Si am simtit pe fiecare din misei ce in spate hangere ti-au infipt cu jind,
Si am retrait pe unde-ai fost, cu cin' te-ai insotit, cu cine ai vorbit,
Cati oameni tu ai alinat si cati haini dorit-au sa te vada rece-ntins,
Si te-am vazut si fericit, cu-a ta familie implinit,
Si am ingenunchiat cand dragii tai parinti,
bunici, discreti, lupta cu viata sa-ncheie au decis,
Si au plecat sa te vegheze din cerul inalt,
la care tu ridici privirea cateodata in oftat;
Si-am ras cu tine, cand pe- un camp de dealuri,
alergat-ai cu al tau fiul, sa-nalti un zmeu,
Si-am plans cand ai tai camarazi,
pe care i-ai crescut, pe fata te-au tradat la greu,
Ajuns-am acum pe camp de lupta si varful sagetii implantate-n spate ti l-am scos,
Si ale mele maini, de soapte, liant au devenit cand sangele din tine cu putere a tasnit,
Prin forta autosugestiei, am inceput al trupului tau vindecare,
Divinul in scanteie l-am pogorat pe al tau crestet, in ochi, in ale tale zdrobite maruntaie,
in ale tale maini, picioare, iar in suflet, ti-am asezat o floare alba,
Crescuta in penitenta, din a mea dragoste cea mare,
Ce-o port de secole cu mine inchisa in al meu cufar de suflet,
Te-am regasit si in mana eu ti-am pus, calauzita acum de soarta,
O piatra a intelepciunii, cu greu culeasa de mine dintre ape neincepute,
Asa comunicam, in sincronicitate, cu acest feeric univers,
Ea face ca apele sa se transforme intr-o podea de mers,
Ma uit la tine ca si cum, nu m-as mai satura,
Cum eu sa fac, acum, din lupte far de sens sa te opresc?!
Sunt in corabia mea si navigez in larg, tot mai departe,
Ma uit in urma indelung pan ce cu ochii mintii, nu te mai zaresc,
Plecat-am eu in lume ca sa-ndeplinesc ce altii fara doar si poate,
Habar nu ar avea ce trebuie sa faca,
Ca nu au interes in a salva pe altii de la moarte!
Luptat-am cu balauri, cu zmei si cu misei,
In lupta nedreapta m-au inrobit, ca in fata lor sa ingenunchez,
Mi-au zfasiat a mele aripi de putere si m-au zdrobit sub greutatea lor,
Dar eu mi-am amintit de piatra filozofala ce ti-am oferit,
Cand in visare te-am intalnit, de moarte te-am salvat!
Cerut-am ajutor la piatra ... si bolta cerului cu nori mari de vurtuna s-a umplut,
Zdrobit-au tot in calea lor prin ploaie cu grindina mare de temut,
Doar a mea corabie dansand ca o margea pe mare, ramas-a, de neatins,
In apa, foc, moloz miseii au fost scufundati,
N-a mai ramas din ei decat o amintire palida a ceea ce au fost,
Doar dare urate trase pe a boltei cer,
Ce tu cu norii tai cei aprigi le-ai sters, punand in locul lor un soare luminos.
Iar norii albi, imaculati au aparut frumosi pe cer ca niciodata,
A noastre planete hoinare, acuma, toate s-au aliniat;
Au inceput in a rescrie, al nostru comun destin,
Caci tu se pare te-ai grabit la a te fi nascut.
Luat-am in mana piatra cunoasterii amandoi,
Si pe podeaua translucenta de ape in miscare de sub noi,
Vazut-am proiectii de stele clonate din prima noastra noapte,
Am retrasat vietile noastre asa cum am fi vrut sa fie,
Am proiectat in harti complexe, drumuri de viata, la milimetru aliniate,
Si-am scris pe ele, dorinte, vise, idealuri neimplinite,
Caci am servit al altor oameni de viata misiuni,
Ce ne-au tradat la prima greutate ce ni s-a intamplat,
Desi din mana noastra, ei, au mancat, i-am ajutat,
Far constiinta insa acestia ne-au muscat si innecat,
Dar piatra noastra acuma, numai pentru noi,
poteci prin cranguri verzi si poeni cu flori, ea ne-a trasat,
Ne-a aratat, ce-avem de experimentat, de invatat, de explorat,
De construit, de escaladat, de intrecut, de cucerit,
Pornit-am mana in mana de asta data,
In lumea asta asa de larga,
Ca sa invatam a ne iubi,
Intr-un realm al fericirii celei curate,
Ce sufletele pereche ajung intr-un final a retrai.
Albiti la par dar cu a noastra tinerete in suflet,
Noi viata de la zero am luat,
Suntem acuma, mai bogati ca nicioadata,
Tu esti cu mine cand soarele rasare, zambind frumos de ramas bun, la luna,
Cand poleit in pulbere de aur vazduhul dis de dimineata straluce in lumina,
Tu esti cu mine la amiaza cand soarele straluce ca un zeu peste intregul univers,
Pornim pe cai salbateci sa cucerim a lumii neinteles nonsens,
Sa facem ordine, sa aducem lumii, putina dreptate,
Macar pentru copii nostrii care cred in noi,
Tu esti cu mine cand amurgul vine neauzit,
Si inroseste bolta in arame cositorite din iatacuri cu Feti Frumosi si zane,
In tropot de copite pe-ai nostrii cai ce iau a marii spuma, in picioare,
Ne ridicam spre stele, ne aranjam pe constelatii mai bune, a noastre destine,
Suntem de neinvins, avem a noastra piatra a cunosterii in mana,
Divinul curge in ea, ne tine departe de orice rau,
Puterea sa e data de a nostra dragoste, atat de adanca,
Nutrita unul pentru celalalt, de veacuri,
Cu piatra asta muntii ni se-apleaca-n cale,
Si ne calauzesc prin desisuri, unde, doar fioroase fiare, resista a trai,
Strabatem dune de nisip incandescente ce pe altii i-ar face ca sa se topeasca
Noi invincibili am devenit la ce-i pentru un om obisnuit,
Pieire si stavila de neintrecut in viata asta cateodata asa nefasta,
Cu asta piatra, ce emite energie pe frecventa de iubire a noastra,
Descoperit-am ca suntem asa de diferiti de ceilalti,
Incat nu are rost al nostru unic timp, a-l irosi cu altii,
Recuperam din secole pierdute, spre a ne primeni a nostre suflete;
Filon puternic de lumina am devenit,
Gasit-am elixirul nemuririi, cand inimile noastre s-au unit,
Al alchimiei rezultat, usori ca fulgii,
La intalnire cu Dumnezeu, noi, ne-am pornit.
Tinand in maini tableta de smarald.
De Lora Levitchi, 18 Mai, 2019
Isaac Newton and the Philosopher's Stone | Documentary
ZMEUL
Pe ale pianului albe si negre, clape sidefate,
Curg note muzicale incantatoare, ce si-n alta viata le-am auzit,
Imbujorate ori albite ca panza topita, petale colorate, de flori inmiresmate,
Tu imi arunci in aer, de pe coame alb imaculate, de cetati de nori,
De-a v-ati ascunselea m-alergi in ritm de vals ce ele-l fac prin aer,
Se deruleaza~n spirale multicolore pana la cer si inapoi,
Eu rad cu toata inima, in inocenta mea, de copila,
Ca nu stiu viata cu ce se va manca,
Tot imprejuru-mi intre pamant, apa si cer,
La inceput de viata, pentru mine i-un adanc mister!
Ce stiu ca am o viata-ntreaga a-l deslusi si-al cerceta.
Inlantuiti unul de altul de dupa gat noi ne luam,
Plutim indragostiti in universul ce~i plin ochi de-a noastra iubire,
Cu usurinta din lumea reala evadam,
Iti mangai parul, cu mult drag mi te alint,
Eu sunt al tau odor, iar tu, neinfricatul, Fat Frumos,
Intruchipat din lacrimile mele de argint.
Suntem copii hapsani in a trai cu dezinvoltura,
Cea mai frumoasa-i libertatea, interzisa, adolescentina,
Un zmeu frumos, cu bratele de lemn asezate-n cruce,
Tu incropit-ai cu ale tale maini goale, caci esti maestru la mesterit.
Iar eu, cusutoreasa iscusita, mi-am scos acul agrafa din a mea lunga cosita,
Si i-am cusut pe el o mantie caramizie,
Incondeiata cu flori cusute-n seri cu luna, cand gandul meu zbura la tine;
Decis-am impreuna il a-l lansa de pe cele mai indraznete stanci,
Oceanul albastru il oglindea in panorama vastitatii sale.
Acelasi capat de sfoara noi tinem cu destoinicie amandoi,
Strunim zmeul salbatec si dornic de zburat in zbantuiala,
Un vant cand mai puternic, cand mai fragil il prinde far sfiala,
Si-l poarta peste paduri si ape, arata lumii a noastra creatie,
facuta din dragoste, dar la pripeala;
Asa noi ne-am pornit la drum, in asta viata,
Tinand cu hotarare, amandoi, crampeiul de sfoara al zmeului hoinar,
Dar deodata, drumul, sfoarei impletite, tu, ai dat,
Iar eu, cu tot cu zmeu, cu teama, in aer de indat' m-am ridicat,
Si am plutit pe cerul albastru, si-n alt destin am navigat.
Ce poti de ale dragostei manipulari sa stii, cand ai doar 18 ani?
Intocmai ce mi-ai spus, eu am crezut, m-ai amagit cat ai putut de mult.
Si-acuma ce ramane de facut, decat sa zbor de una singura, catre infinit,
Iar in acest periplu sa invat cat voi putea de mult, misterul vietii sa-l dezleg!
Si in plimbarea mea prin inaltimi,
vazui copaci uriasi si a lor freamat vorbitor de frunze,
Am observat ca fiecare infrunzeste in primavara,
Si frunzele-si lasa in vesnica adormire pe pamant, in fieste toamna,
Iar primavara urmatoare, se imbraca in alte frunze,
Mai tinere, de un verde mai deschis, stralucitor,
Incerc sa imi explic duplicitatea si lipsa ta de monogamie,
Luandu-mi exemple ce natura mi le da cu darnicie.
Casatoria dintre doi, a inceput, frumos, cand fiecare,
Entuziasti promit ca-n maini, vor tine, capul de sfoara, la acelasi zmeu,
Insa cum fiecare legamant este facut sa fie rupt, unul, il va lasa pe celalalt,
fie s-atarne suspendat in aer, ori mai rau,
si mana partenerului de drum, o va desprinde de pe sfoara,
,acesta din urma, pravalindu-se in hau!
Cat de curata si inmiresmata-i dragostea, atata vreme cat, maleficul nu intervine,
Eu te-am simtit cand tu, cu adevarat ai fost cu mine dar si cand ai mimat,
Oamenii in viata asta in functie de circumstante, fata-si schimba, setand idealuri diferite,
Tot ce citim, ingurgitam ca informatii, toti cei cu care noi, zilnic, interferam,
Fac ca sa fim, ciopliti in oameni de nadejde ori pur si simplu, farisei.
Iar tu, din cel care-l stiam atat de bine,
alaturi de care zmeul frumos am construit si am lansat,
Tradat-ai increderea si al nostrului univers de vis cu tot cu principii,
Poate ca oamenii din juru-ti te-au influentat?!
Ma uit la oceanul de un albastru adanc, ce-n imensitatea lui,
Gasesc ca nu are doar o singura culoare,
Ci impletit el este intr-un manunchi de nuante,
De turcoaze, safire, ametiste si alexandrite,
Si atunci cum eu sa iti cer tie,
o singura culoare a personalitatii ca sa ai?
Ma uit la cer si imi doresc sa vad un albastru omogen,
Dar cerul mi se-nfatiseaza in toata splendoarea sa,
Cu asa de multe variatii de bleumarin, albastru, bleu si alb,
incat nici de as vrea, nu le pot numara!
Si-atunci cum sa-ti mai cer eu tie, o singura iubita a avea in viata ta?
Ma uit la munti si-i vad pe toti cat sunt de diferiti, desi-s neamuri,
Unii semeti cu fruntea ascunsa printre nori in albul zapezii dense,
Iar altii mici, chirciti cu inaltimi aproape de dealuri,
Si-atunci cum sa-ti mai cer eu tie ca tu sa fi doar zburatorul unei singure mirese?
Ma uit la florile risipite in dezordine pe campii,
Si caut sa gasesc vreuna ce are flori mate, de~o singura culoare,
Dar, eu uimita am descoperit, ca albul cel mai alb al crinilor au varste in ele de galbui,
Ca rosul cel mai ros, al trandafirilor de catifea, au dare de rubiniu, in ale sale petale,
Iar albastrul din florile de albastrele si-acelea au varste de bleumariu si violaceu.
In primavara, florile rozii ale copacilor splenditi, invaluiti in miresme paradisiace,
Si acelea au pictate striatii de roz, ros si galben in a lor petale,
Si-atunci cum sa mai am pretentia ca omul de langa mine,
Sa aibe o singura femeie, chiar daca sub ast soare,
Mai sunt si alte sanziene, cu ochii de smarald ori de turcoaze,
De~o frumusete rar intalnite sub soare!
Ma uit la frunzele ce-ngalbenesc in copacii din padurile de toamna,
Iar galbenul, auriul este scaldat in purpuri si verniluri diferite,
Ma uit la culoarea ierbii din fieste care vara,
Si o remarc acuma si pe aceasta ca n-are culoare uniforma,
Pe alocuri, verdele e aproape pamantiu de inchis,
In locurile cu lumina, fac iarba sa apara chiar si de un verde albastrui.
Si-atunci cum sa nu iti gasesc eu tie circumstante atenuante,
Ca mana, pe sfoara zmeului ce am facut, la-nceput de viata, impreuna,
Ti-a obosit si drumul cu tot cu el mi-ai dat in imensitatea cerului infinit?!
Ne-am despartit, si s-a- ntamplat ca eu sa nu dau drumul la sfoara,
Gandit-am rapid ca decat, zdrobita cu-al meu trup de stanci,
mai bine, ma inalt spre soare.
Si corpul meu depersonalizat de tine a devenit,
Deodata atata de usor, de nici nu il mai simt!
Am devenit una cu razele de soare,
Sunt parte din vazduh acuma, si aripi mi-au crescut,
Nicicand nu am obosit, si am uitat de-un car de ani, in jos, sa ma mai uit.
Eu tin cu indarjire, drumul catre acasa, in raiul cel din soare,
Si il urmez entuziasmata, ignorand, interferentele din al meu drum!
La milimetrii trec pe langa varfuri de copaci inalti,
Ori piscuri albastrui de stanci a muntilor seculari,
Ma i-au la intrecere cu norii cei hai-hui,
Ce umplu bolta cerului in mod razlet,
Cu stropii cei de ploaie, ce mi-au spalat,
A mele pacate, adunate cu tine, din lumea cea de jos,
Si fulgii cei de nea, m-au pus intr-un cojoc,
alb de zapada, ca-ntr -un cocun pufos,
Si daca stau cu intelepciune, ca sa ma gandesc,
Sarmanul zmeu de lemn, cu panza deasa de mine pictata si brodata,
A rezistat la atatea intemperii, la vanturi si furtuni,
Eu tot ce-a trebuit sa fac, a fost doar mana de pe sfoara sa nu-o dezlipesc!
Cum acest zmeu ce nici macar nu are suflet si ratiune ca si tine,
Putut-a-mi fi asa loial, lasandu-se pe el tot rupt si ciuruit,
Pe mine m-a aparat cu trupul lui, de orice obstacol ce l-a intalnit in calea sa.
Trag o concluzie-nteleapta, ca oamenii,
chiar si cei ce-i iubim pot fi inselatori,
Doar pe alor tale maini si al tau muncii rod, te poti baza,
Ce de folos iti va fi, te-o insoti loial o viata intreaga pe pamant,
Va las pe voi, dragilor dragi, sa judecati, asa cum ve-ti simti,
Cu cine ar fi trebuit a va fi insotit la inceputul ast' de viata,
Si daca omul cu care saci de sare, ati mancat,
In initiatica calatorie de prin lume,
A meritat a voastra incredere si timpul,
Ce-ati investit tinand de-acealasi cap de sfoara,
Al zmeului ce poarta a vietii voastre: dragosti, nazuinte si credinte.
Curg note muzicale incantatoare, ce si-n alta viata le-am auzit,
Imbujorate ori albite ca panza topita, petale colorate, de flori inmiresmate,
Tu imi arunci in aer, de pe coame alb imaculate, de cetati de nori,
De-a v-ati ascunselea m-alergi in ritm de vals ce ele-l fac prin aer,
Se deruleaza~n spirale multicolore pana la cer si inapoi,
Eu rad cu toata inima, in inocenta mea, de copila,
Ca nu stiu viata cu ce se va manca,
Tot imprejuru-mi intre pamant, apa si cer,
La inceput de viata, pentru mine i-un adanc mister!
Ce stiu ca am o viata-ntreaga a-l deslusi si-al cerceta.
Inlantuiti unul de altul de dupa gat noi ne luam,
Plutim indragostiti in universul ce~i plin ochi de-a noastra iubire,
Cu usurinta din lumea reala evadam,
Iti mangai parul, cu mult drag mi te alint,
Eu sunt al tau odor, iar tu, neinfricatul, Fat Frumos,
Intruchipat din lacrimile mele de argint.
Suntem copii hapsani in a trai cu dezinvoltura,
Cea mai frumoasa-i libertatea, interzisa, adolescentina,
Un zmeu frumos, cu bratele de lemn asezate-n cruce,
Tu incropit-ai cu ale tale maini goale, caci esti maestru la mesterit.
Iar eu, cusutoreasa iscusita, mi-am scos acul agrafa din a mea lunga cosita,
Si i-am cusut pe el o mantie caramizie,
Incondeiata cu flori cusute-n seri cu luna, cand gandul meu zbura la tine;
Decis-am impreuna il a-l lansa de pe cele mai indraznete stanci,
Oceanul albastru il oglindea in panorama vastitatii sale.
Acelasi capat de sfoara noi tinem cu destoinicie amandoi,
Strunim zmeul salbatec si dornic de zburat in zbantuiala,
Un vant cand mai puternic, cand mai fragil il prinde far sfiala,
Si-l poarta peste paduri si ape, arata lumii a noastra creatie,
facuta din dragoste, dar la pripeala;
Asa noi ne-am pornit la drum, in asta viata,
Tinand cu hotarare, amandoi, crampeiul de sfoara al zmeului hoinar,
Dar deodata, drumul, sfoarei impletite, tu, ai dat,
Iar eu, cu tot cu zmeu, cu teama, in aer de indat' m-am ridicat,
Si am plutit pe cerul albastru, si-n alt destin am navigat.
Ce poti de ale dragostei manipulari sa stii, cand ai doar 18 ani?
Intocmai ce mi-ai spus, eu am crezut, m-ai amagit cat ai putut de mult.
Si-acuma ce ramane de facut, decat sa zbor de una singura, catre infinit,
Iar in acest periplu sa invat cat voi putea de mult, misterul vietii sa-l dezleg!
Si in plimbarea mea prin inaltimi,
vazui copaci uriasi si a lor freamat vorbitor de frunze,
Am observat ca fiecare infrunzeste in primavara,
Si frunzele-si lasa in vesnica adormire pe pamant, in fieste toamna,
Iar primavara urmatoare, se imbraca in alte frunze,
Mai tinere, de un verde mai deschis, stralucitor,
Incerc sa imi explic duplicitatea si lipsa ta de monogamie,
Luandu-mi exemple ce natura mi le da cu darnicie.
Casatoria dintre doi, a inceput, frumos, cand fiecare,
Entuziasti promit ca-n maini, vor tine, capul de sfoara, la acelasi zmeu,
Insa cum fiecare legamant este facut sa fie rupt, unul, il va lasa pe celalalt,
fie s-atarne suspendat in aer, ori mai rau,
si mana partenerului de drum, o va desprinde de pe sfoara,
,acesta din urma, pravalindu-se in hau!
Cat de curata si inmiresmata-i dragostea, atata vreme cat, maleficul nu intervine,
Eu te-am simtit cand tu, cu adevarat ai fost cu mine dar si cand ai mimat,
Oamenii in viata asta in functie de circumstante, fata-si schimba, setand idealuri diferite,
Tot ce citim, ingurgitam ca informatii, toti cei cu care noi, zilnic, interferam,
Fac ca sa fim, ciopliti in oameni de nadejde ori pur si simplu, farisei.
Iar tu, din cel care-l stiam atat de bine,
alaturi de care zmeul frumos am construit si am lansat,
Tradat-ai increderea si al nostrului univers de vis cu tot cu principii,
Poate ca oamenii din juru-ti te-au influentat?!
Ma uit la oceanul de un albastru adanc, ce-n imensitatea lui,
Gasesc ca nu are doar o singura culoare,
Ci impletit el este intr-un manunchi de nuante,
De turcoaze, safire, ametiste si alexandrite,
Si atunci cum eu sa iti cer tie,
o singura culoare a personalitatii ca sa ai?
Ma uit la cer si imi doresc sa vad un albastru omogen,
Dar cerul mi se-nfatiseaza in toata splendoarea sa,
Cu asa de multe variatii de bleumarin, albastru, bleu si alb,
incat nici de as vrea, nu le pot numara!
Si-atunci cum sa-ti mai cer eu tie, o singura iubita a avea in viata ta?
Ma uit la munti si-i vad pe toti cat sunt de diferiti, desi-s neamuri,
Unii semeti cu fruntea ascunsa printre nori in albul zapezii dense,
Iar altii mici, chirciti cu inaltimi aproape de dealuri,
Si-atunci cum sa-ti mai cer eu tie ca tu sa fi doar zburatorul unei singure mirese?
Ma uit la florile risipite in dezordine pe campii,
Si caut sa gasesc vreuna ce are flori mate, de~o singura culoare,
Dar, eu uimita am descoperit, ca albul cel mai alb al crinilor au varste in ele de galbui,
Ca rosul cel mai ros, al trandafirilor de catifea, au dare de rubiniu, in ale sale petale,
Iar albastrul din florile de albastrele si-acelea au varste de bleumariu si violaceu.
In primavara, florile rozii ale copacilor splenditi, invaluiti in miresme paradisiace,
Si acelea au pictate striatii de roz, ros si galben in a lor petale,
Si-atunci cum sa mai am pretentia ca omul de langa mine,
Sa aibe o singura femeie, chiar daca sub ast soare,
Mai sunt si alte sanziene, cu ochii de smarald ori de turcoaze,
De~o frumusete rar intalnite sub soare!
Ma uit la frunzele ce-ngalbenesc in copacii din padurile de toamna,
Iar galbenul, auriul este scaldat in purpuri si verniluri diferite,
Ma uit la culoarea ierbii din fieste care vara,
Si o remarc acuma si pe aceasta ca n-are culoare uniforma,
Pe alocuri, verdele e aproape pamantiu de inchis,
In locurile cu lumina, fac iarba sa apara chiar si de un verde albastrui.
Si-atunci cum sa nu iti gasesc eu tie circumstante atenuante,
Ca mana, pe sfoara zmeului ce am facut, la-nceput de viata, impreuna,
Ti-a obosit si drumul cu tot cu el mi-ai dat in imensitatea cerului infinit?!
Ne-am despartit, si s-a- ntamplat ca eu sa nu dau drumul la sfoara,
Gandit-am rapid ca decat, zdrobita cu-al meu trup de stanci,
mai bine, ma inalt spre soare.
Si corpul meu depersonalizat de tine a devenit,
Deodata atata de usor, de nici nu il mai simt!
Am devenit una cu razele de soare,
Sunt parte din vazduh acuma, si aripi mi-au crescut,
Nicicand nu am obosit, si am uitat de-un car de ani, in jos, sa ma mai uit.
Eu tin cu indarjire, drumul catre acasa, in raiul cel din soare,
Si il urmez entuziasmata, ignorand, interferentele din al meu drum!
La milimetrii trec pe langa varfuri de copaci inalti,
Ori piscuri albastrui de stanci a muntilor seculari,
Ma i-au la intrecere cu norii cei hai-hui,
Ce umplu bolta cerului in mod razlet,
Cu stropii cei de ploaie, ce mi-au spalat,
A mele pacate, adunate cu tine, din lumea cea de jos,
Si fulgii cei de nea, m-au pus intr-un cojoc,
alb de zapada, ca-ntr -un cocun pufos,
Si daca stau cu intelepciune, ca sa ma gandesc,
Sarmanul zmeu de lemn, cu panza deasa de mine pictata si brodata,
A rezistat la atatea intemperii, la vanturi si furtuni,
Eu tot ce-a trebuit sa fac, a fost doar mana de pe sfoara sa nu-o dezlipesc!
Cum acest zmeu ce nici macar nu are suflet si ratiune ca si tine,
Putut-a-mi fi asa loial, lasandu-se pe el tot rupt si ciuruit,
Pe mine m-a aparat cu trupul lui, de orice obstacol ce l-a intalnit in calea sa.
Trag o concluzie-nteleapta, ca oamenii,
chiar si cei ce-i iubim pot fi inselatori,
Doar pe alor tale maini si al tau muncii rod, te poti baza,
Ce de folos iti va fi, te-o insoti loial o viata intreaga pe pamant,
Va las pe voi, dragilor dragi, sa judecati, asa cum ve-ti simti,
Cu cine ar fi trebuit a va fi insotit la inceputul ast' de viata,
Si daca omul cu care saci de sare, ati mancat,
In initiatica calatorie de prin lume,
A meritat a voastra incredere si timpul,
Ce-ati investit tinand de-acealasi cap de sfoara,
Al zmeului ce poarta a vietii voastre: dragosti, nazuinte si credinte.
De Lora Levitchi, 12 Mai, 2019
IERTAREA PAMANTULUI
Pamantule, te rog, auzi-ma, sunt eu, acela care,
Alaturi de celelate vietuitoare imi duc traiul pe obrazul tau,
Te vad atata de mahnit, prin zbuciumul albastrului involburat al apelor din ai tai ochi, din mari si din oceane,
Iti vad durerea reflectata in oglinzi, prin matelotii cei de gheata,
icebergurile cele- nalte pana la cer, ce din prostia noastra, se topesc la poluri!
Plange, plange pamantul, geme sub greutatea abominabilelor fapte ale noastre,
Dezastre militare catastrofale , provocat-am si am intretinut,
Te-am ars si aruncat in aer, te-am otravit si tepuse de fier, in inima, noi ti- am infipt,
Ti -am pus ciubote militare pe cap si te-am scuipat, batjocorit,
In sange de-ai nostrii semeni, in nebunia noastra, noi te-am imbibat,
Toata mizeria lumii noastre in al tau pantec, noi am ingropat,
Te vad, pamantule, cum gemi, ne iarta daca poti,
Ca suntem mai distructivi decat vreodata am fost conceputi,
Te vad, pamantule, cand iti trimiti prin furtuni, fioroase mugete de tunete si fulgere,
Sa ne avertizezi pe noi ca omenire, cat de mici suntem,
Te vad, pamantule, cand din valtorile de valuri si oceane, tu ne ridici, ca pe niste paie, zagazurile lumii,
Iar noi plutim in degringolada, ca niste farame de nisip, suntem la mila ta,
De patimi imbuibati, noi mintea nu am mai fost in stare a ne-o mentine pura!
Doar tu poti sa-ti mentii a ta apa a vietii pristina, ce tasneste din munti in izvoare cristaline,
La fel cum numai tu prin ploaie, poti a oxigena natura,
Si-a face verdele de smarald, sa apara dupa ierni indelungate,
Doar tu cu forta ta poti sa distribui viata in totalitate,
Prin vene de copaci de prin adancuri, prin vegetatia marina de prin ape,
Si prin a norilor calesti ce alearga prin vazduh,
Caci esti stapan aici, unde noi, ne credem Demiurgi !
Suntem doar fire de nisip pe tine, ne iarta ca nu am stiut a te iubi,
Iti vad mania cand lava incinsa o arunci din pantec prin vulcanii incandescenti,
Realizez ca ti-ai pierdut rabdarea, cand ne cutremuri prin a placilor tectonice miscari,
Iar noi zburam de colo, cu tot cu a noastre nimicuri materiale,
Ca niste margici, ce doar sclipesc frumos in soare!
Se aud simfonii de ingeri din ceruri ce vin spre a te calma,
A Maicii Domnului glas tare catre Fiul ei,
Te strabate din cap pana-n picioare si iti cere pentru noi,
Sa ne acorzi clementa si-ndurare,
Desi in suflet, multi am ramas goi!
Sa ne mai tolerezi inca o zi, ca stam in nepasare cu cizmele pe fata ta,
Sa ne privesti ca pe niste copii cu mintile in crestere, in formare,
O, drag Pamant, in altruismul si generozitatea ta,
Nadajduiesc ca poate ne trezim si constientizam,
Ca, far de tine, noi am fi, doar mici farame plutitoare in al universului neant,
Ne-ai dat si casa, ne-ai dat si masa, ne-ai dat si frumuseti divine,
Ne-ai dat campii imbelsugate-n grane,
Si dealuri pline de pomi cu fructe paradisiace si vita de vie,
Ne-ai dat mirifica natura cu codrii verzi si pajisti pline de flori multicolore,
Ne-ai dat chiar mine pline de metale pretioase: de aur, platina si diamante,
Ne-ai dat si hrana din a tale maruntaie, din apa si din aer,
Iar noi netrebnicii, distrugatori te facem arsice si te poluam,
Cu o viteza cu care nici o alta vietuitoare,
N-a reusit vreodata a o atinge, cat a trait pe tine, dragul nostru Pamant!
Ne iarta, ca n-avem intelepciune, sa pretuim ce tu facut-ai pentru noi ca omenire,
De cand pe tine noi vietuim.
Merg in adanc de munti, sa ma-nfratesc cu tine,
Si-a ta inima zdrobita, de noi nevrednicii, sa o gasesc,
Ascunsa in grote unde sihastrii s-au rugat ca noi sa nu fim spulberati,
De ale tale forte daca tu, dragule Pamant, te-ai pune cu noi!
Merg greu, escaladez stanci cu colturi ce imi intra-n carne,
Dar ce mai conteaza cand stiu ca te voi intalni,
Acolo unde apa-i cristalina si neinceputa,
Iar iarba necalcata de picior de om,
Acolo unde fiara cea mai fioroasa devine blanda,
Iar tu arzi valvataie in plasma-ti incandescenta,
Merg pe un drum de penitenta, in negru post si rugaciune,
Al meu corp eu mi-l imping tot mai departe,
Prin tinuturi sterpe, cu sufletele moarte, si-i cer a rezista,
Merg sa iti cer, Pamantule, indurare, pentru a noastra hidosie sufleteasca,
Si faptul ca aditional de a te injunghia pe tine in fiecare zi,
Ca fiarele ajuns-am si am inceput a ne injunghia si intre noi!
Suntem gata de violente, crime, la ordinea zilei,
Iar dracii cei din noi, ne cer in lacomia lor, distrugere, din ce in ce mai mult!
Ne-am invatat ca sa te torturam pe tine, pe ale tale celelalte vietuitoare, dar si pe ai nostrii semeni,
Merg inainte, talpile mi-s sfartecate si picioarele zdrelite,
Merg far ca sa mai simt ca sangele-mi tasneste abundent din rani,
Te caut, inima de Pamant, caci stiu ca esti atat de mare in bunatatea ta,
Vin sa imi asez a mea frunte obosita si imbrobonata de sudoare,
Pe tine, ce ne-ai pulsat de atatea secole fara-ncetare,
divinul ce Dumnezeu tie ti l-a incredintat,
Ne-ai adoptat ca pe-un parinte bun iar noi, ca fii cei risipitori,
Am prapadit tot ce tu ca pamant mai bun puteai a ne oferi,
Venit-am aici, in genunchi, sa te alin, vad ca si tu acuma sangerezi,
Ne iarta, inima de Pamant, ca suntem cazuti in maini de cerberi,
Ce controlul lumii au preluat si ne impun, o noua ordine,
In care, scara valorilor a cedat, sub presiunea pacatelor!
Ne zbatem in nestire, cuprinsi de febra de supravietuire,
Cazut-am prada, fariseilor de minti de oameni manipulatori,
Si se pare ca iesire din aceasta periculoasa, aranjare, a ordinii mondiale,
Noi nu avem de unii singuri capacitate, ca sa vedem!
Suntem la mana lor, ca niste halci de carne aruncate in gura lor,
Sclavi devenit-am a unei societati moderne,
Cheama ai tai soimi, si ursii si lupii cei din codrii,
Cheama si alte fiare a tale fioroase, leii cei paralei,
Si porunceste duhurilor apelor din tine
si sufletelor celor din cer sa se ridice,
Sa curete ce- acum a devenit asa de had si rau!
Ne iarta, Pamantule, ca am fost slabi,
si n-am avut credinta suficienta in Dumnezeu!
Si din prostie ori hapsaneala am cazut in mana lor,
Ne-au pus in lanturi, legati de maini si de picioare,
si cu belciuge de numerotare la al nostru gat,
Noi devenit-am, carne de tun, ce- alimentam ,
A lor nepotolita sete de putere si delir de inavutire,
Inima de Pamant, nu lacrima, iti dau din al meu suflet,
Ce a mai ramas din dragostea ce am purtat pentru ai mei semeni,
Ne iarta, in a ta intelepciune si socoate ca am fost doar prosti si neinitiati,
Orbiti am fost spre a nu vedea a ta maretie, grandoarea si putere,
Ne-am increzut in bicisnice sisteme si oameni,
Ce ne-au vandut ca pe niste animale,
Cu tot cu -a noastre suflete, direct la Satana in iad!
Ne-au taiat a noastra cale de legatura cu Creatorul,
ne-au condamnat la a fi doar muritori,
Ne vestejim ca frunzele, ce cad toamna din pomi,
Si nu mai avem puterea sa ne ridicam!
Noi am uitat cu desavarsite ca suntem creati,
Dupa, chipul si asemanarea lui Dumnezeu!
Suntem nemuritori iar goana dupa avere si putere ,
Este ceva atat de josnic si de efemer,
Incat ar trebui distrusa in totalitate ca ravnire, sa nu mai fie,
Transforma-ne, pamantule, ca sa realizam ca suntem de fapt toti energie,
Fiinte de lumina, ce avem al nostru suflet nemuritor!
Ne zdruncina a noastra lobotomizata constiinta, si-arata omenirii, cat de mici suntem,
Te simt, pamantule, cu toate ranile tale, deschise, sangerande,
Ce noi, nemernicii ti le-am facut de-atatea generatii, din antichitate,
Iti mangai inima ranita si o alin cu ale mele lacrimi,
Iarta-ne, ca ne-am pierdut a noastra constiinta si ne-alimentam in fiecare zi,
Cu rele fapte, unul in altul, hangerul cu pofta diavoleasca, il implantam si-l rasucim,
Sunt gata de orice jertfa, de trebuie facuta, ca ai nostrii prunci sa fie salvati,
Sa nu plateasca pan la al saptelea neam, pentru nimicniciile alor lor, inaintasi,
Ei, sunt Pamantule, nevinovati, puri ca si florile de colt din munti,
Da-le o sansa, ca sa-ti dovedeasca ca noi, ca omenire, ne-am schimbat!
Ca apele tale, pline de deseuri si carcase de nave ruginite le vom curata,
Ca vom iesi cu mic si mare si-o sa incepem al tau piept defrisat in a-l replanta,
Lastari tineri vom pune, ca sa creasca noi paduri pe locul acelora ce le-am taiat,
Ai tai plamani sa-i intarim, sa poti cu usurinta sa respiri,
Vom popula din nou a tale ape cu vietuitoare marine, ca sa reintregim,
Al tau ecosistem ce este acuma, grav afectat,
Ne vom opri din a te sufoca in fel si chip,
Prin otravirea fetei tale si alor tale maruntaie,
Ne vom hrani cu cumpatare, si vom risipi tot mai putin,
Vom deveni cu adevarat fii lui Dumnezeu,
Tie iti vom aduce pretuire, iara Lui, ascultare,
De tot ce ni s-a scris in Sfintele Scripturi!
Iti multumesc, ca imi arati in a ochilor mei fata, soare
Si curcubeu care strabate, cele mai intalte piscuri de munti,
Ce-s luminate in zapezi albe, scanteietoare,
Ca lauda la Dumnezeu, ca tu esti al nostru salvator,
De la dezastre si cataclisme, ce noi, in indolenta noastra, zi de zi le provocam.
Iti multumesc, Pamantule, pentru a ta intelepciune,
Si bunatatea ce ne-o arati pana la cer si inapoi.
Alaturi de celelate vietuitoare imi duc traiul pe obrazul tau,
Te vad atata de mahnit, prin zbuciumul albastrului involburat al apelor din ai tai ochi, din mari si din oceane,
Iti vad durerea reflectata in oglinzi, prin matelotii cei de gheata,
icebergurile cele- nalte pana la cer, ce din prostia noastra, se topesc la poluri!
Plange, plange pamantul, geme sub greutatea abominabilelor fapte ale noastre,
Dezastre militare catastrofale , provocat-am si am intretinut,
Te-am ars si aruncat in aer, te-am otravit si tepuse de fier, in inima, noi ti- am infipt,
Ti -am pus ciubote militare pe cap si te-am scuipat, batjocorit,
In sange de-ai nostrii semeni, in nebunia noastra, noi te-am imbibat,
Toata mizeria lumii noastre in al tau pantec, noi am ingropat,
Te vad, pamantule, cum gemi, ne iarta daca poti,
Ca suntem mai distructivi decat vreodata am fost conceputi,
Te vad, pamantule, cand iti trimiti prin furtuni, fioroase mugete de tunete si fulgere,
Sa ne avertizezi pe noi ca omenire, cat de mici suntem,
Te vad, pamantule, cand din valtorile de valuri si oceane, tu ne ridici, ca pe niste paie, zagazurile lumii,
Iar noi plutim in degringolada, ca niste farame de nisip, suntem la mila ta,
De patimi imbuibati, noi mintea nu am mai fost in stare a ne-o mentine pura!
Doar tu poti sa-ti mentii a ta apa a vietii pristina, ce tasneste din munti in izvoare cristaline,
La fel cum numai tu prin ploaie, poti a oxigena natura,
Si-a face verdele de smarald, sa apara dupa ierni indelungate,
Doar tu cu forta ta poti sa distribui viata in totalitate,
Prin vene de copaci de prin adancuri, prin vegetatia marina de prin ape,
Si prin a norilor calesti ce alearga prin vazduh,
Caci esti stapan aici, unde noi, ne credem Demiurgi !
Suntem doar fire de nisip pe tine, ne iarta ca nu am stiut a te iubi,
Iti vad mania cand lava incinsa o arunci din pantec prin vulcanii incandescenti,
Realizez ca ti-ai pierdut rabdarea, cand ne cutremuri prin a placilor tectonice miscari,
Iar noi zburam de colo, cu tot cu a noastre nimicuri materiale,
Ca niste margici, ce doar sclipesc frumos in soare!
Se aud simfonii de ingeri din ceruri ce vin spre a te calma,
A Maicii Domnului glas tare catre Fiul ei,
Te strabate din cap pana-n picioare si iti cere pentru noi,
Sa ne acorzi clementa si-ndurare,
Desi in suflet, multi am ramas goi!
Sa ne mai tolerezi inca o zi, ca stam in nepasare cu cizmele pe fata ta,
Sa ne privesti ca pe niste copii cu mintile in crestere, in formare,
O, drag Pamant, in altruismul si generozitatea ta,
Nadajduiesc ca poate ne trezim si constientizam,
Ca, far de tine, noi am fi, doar mici farame plutitoare in al universului neant,
Ne-ai dat si casa, ne-ai dat si masa, ne-ai dat si frumuseti divine,
Ne-ai dat campii imbelsugate-n grane,
Si dealuri pline de pomi cu fructe paradisiace si vita de vie,
Ne-ai dat mirifica natura cu codrii verzi si pajisti pline de flori multicolore,
Ne-ai dat chiar mine pline de metale pretioase: de aur, platina si diamante,
Ne-ai dat si hrana din a tale maruntaie, din apa si din aer,
Iar noi netrebnicii, distrugatori te facem arsice si te poluam,
Cu o viteza cu care nici o alta vietuitoare,
N-a reusit vreodata a o atinge, cat a trait pe tine, dragul nostru Pamant!
Ne iarta, ca n-avem intelepciune, sa pretuim ce tu facut-ai pentru noi ca omenire,
De cand pe tine noi vietuim.
Merg in adanc de munti, sa ma-nfratesc cu tine,
Si-a ta inima zdrobita, de noi nevrednicii, sa o gasesc,
Ascunsa in grote unde sihastrii s-au rugat ca noi sa nu fim spulberati,
De ale tale forte daca tu, dragule Pamant, te-ai pune cu noi!
Merg greu, escaladez stanci cu colturi ce imi intra-n carne,
Dar ce mai conteaza cand stiu ca te voi intalni,
Acolo unde apa-i cristalina si neinceputa,
Iar iarba necalcata de picior de om,
Acolo unde fiara cea mai fioroasa devine blanda,
Iar tu arzi valvataie in plasma-ti incandescenta,
Merg pe un drum de penitenta, in negru post si rugaciune,
Al meu corp eu mi-l imping tot mai departe,
Prin tinuturi sterpe, cu sufletele moarte, si-i cer a rezista,
Merg sa iti cer, Pamantule, indurare, pentru a noastra hidosie sufleteasca,
Si faptul ca aditional de a te injunghia pe tine in fiecare zi,
Ca fiarele ajuns-am si am inceput a ne injunghia si intre noi!
Suntem gata de violente, crime, la ordinea zilei,
Iar dracii cei din noi, ne cer in lacomia lor, distrugere, din ce in ce mai mult!
Ne-am invatat ca sa te torturam pe tine, pe ale tale celelalte vietuitoare, dar si pe ai nostrii semeni,
Merg inainte, talpile mi-s sfartecate si picioarele zdrelite,
Merg far ca sa mai simt ca sangele-mi tasneste abundent din rani,
Te caut, inima de Pamant, caci stiu ca esti atat de mare in bunatatea ta,
Vin sa imi asez a mea frunte obosita si imbrobonata de sudoare,
Pe tine, ce ne-ai pulsat de atatea secole fara-ncetare,
divinul ce Dumnezeu tie ti l-a incredintat,
Ne-ai adoptat ca pe-un parinte bun iar noi, ca fii cei risipitori,
Am prapadit tot ce tu ca pamant mai bun puteai a ne oferi,
Venit-am aici, in genunchi, sa te alin, vad ca si tu acuma sangerezi,
Ne iarta, inima de Pamant, ca suntem cazuti in maini de cerberi,
Ce controlul lumii au preluat si ne impun, o noua ordine,
In care, scara valorilor a cedat, sub presiunea pacatelor!
Ne zbatem in nestire, cuprinsi de febra de supravietuire,
Cazut-am prada, fariseilor de minti de oameni manipulatori,
Si se pare ca iesire din aceasta periculoasa, aranjare, a ordinii mondiale,
Noi nu avem de unii singuri capacitate, ca sa vedem!
Suntem la mana lor, ca niste halci de carne aruncate in gura lor,
Sclavi devenit-am a unei societati moderne,
Cheama ai tai soimi, si ursii si lupii cei din codrii,
Cheama si alte fiare a tale fioroase, leii cei paralei,
Si porunceste duhurilor apelor din tine
si sufletelor celor din cer sa se ridice,
Sa curete ce- acum a devenit asa de had si rau!
Ne iarta, Pamantule, ca am fost slabi,
si n-am avut credinta suficienta in Dumnezeu!
Si din prostie ori hapsaneala am cazut in mana lor,
Ne-au pus in lanturi, legati de maini si de picioare,
si cu belciuge de numerotare la al nostru gat,
Noi devenit-am, carne de tun, ce- alimentam ,
A lor nepotolita sete de putere si delir de inavutire,
Inima de Pamant, nu lacrima, iti dau din al meu suflet,
Ce a mai ramas din dragostea ce am purtat pentru ai mei semeni,
Ne iarta, in a ta intelepciune si socoate ca am fost doar prosti si neinitiati,
Orbiti am fost spre a nu vedea a ta maretie, grandoarea si putere,
Ne-am increzut in bicisnice sisteme si oameni,
Ce ne-au vandut ca pe niste animale,
Cu tot cu -a noastre suflete, direct la Satana in iad!
Ne-au taiat a noastra cale de legatura cu Creatorul,
ne-au condamnat la a fi doar muritori,
Ne vestejim ca frunzele, ce cad toamna din pomi,
Si nu mai avem puterea sa ne ridicam!
Noi am uitat cu desavarsite ca suntem creati,
Dupa, chipul si asemanarea lui Dumnezeu!
Suntem nemuritori iar goana dupa avere si putere ,
Este ceva atat de josnic si de efemer,
Incat ar trebui distrusa in totalitate ca ravnire, sa nu mai fie,
Transforma-ne, pamantule, ca sa realizam ca suntem de fapt toti energie,
Fiinte de lumina, ce avem al nostru suflet nemuritor!
Ne zdruncina a noastra lobotomizata constiinta, si-arata omenirii, cat de mici suntem,
Te simt, pamantule, cu toate ranile tale, deschise, sangerande,
Ce noi, nemernicii ti le-am facut de-atatea generatii, din antichitate,
Iti mangai inima ranita si o alin cu ale mele lacrimi,
Iarta-ne, ca ne-am pierdut a noastra constiinta si ne-alimentam in fiecare zi,
Cu rele fapte, unul in altul, hangerul cu pofta diavoleasca, il implantam si-l rasucim,
Sunt gata de orice jertfa, de trebuie facuta, ca ai nostrii prunci sa fie salvati,
Sa nu plateasca pan la al saptelea neam, pentru nimicniciile alor lor, inaintasi,
Ei, sunt Pamantule, nevinovati, puri ca si florile de colt din munti,
Da-le o sansa, ca sa-ti dovedeasca ca noi, ca omenire, ne-am schimbat!
Ca apele tale, pline de deseuri si carcase de nave ruginite le vom curata,
Ca vom iesi cu mic si mare si-o sa incepem al tau piept defrisat in a-l replanta,
Lastari tineri vom pune, ca sa creasca noi paduri pe locul acelora ce le-am taiat,
Ai tai plamani sa-i intarim, sa poti cu usurinta sa respiri,
Vom popula din nou a tale ape cu vietuitoare marine, ca sa reintregim,
Al tau ecosistem ce este acuma, grav afectat,
Ne vom opri din a te sufoca in fel si chip,
Prin otravirea fetei tale si alor tale maruntaie,
Ne vom hrani cu cumpatare, si vom risipi tot mai putin,
Vom deveni cu adevarat fii lui Dumnezeu,
Tie iti vom aduce pretuire, iara Lui, ascultare,
De tot ce ni s-a scris in Sfintele Scripturi!
Iti multumesc, ca imi arati in a ochilor mei fata, soare
Si curcubeu care strabate, cele mai intalte piscuri de munti,
Ce-s luminate in zapezi albe, scanteietoare,
Ca lauda la Dumnezeu, ca tu esti al nostru salvator,
De la dezastre si cataclisme, ce noi, in indolenta noastra, zi de zi le provocam.
Iti multumesc, Pamantule, pentru a ta intelepciune,
Si bunatatea ce ne-o arati pana la cer si inapoi.
Amin!
Lora Levitchi
8 hrs ·
LOSTRITA IZVORULUI MUNTELUI
Susur lin de apa curge in dor mult incet la vale,
Printre pietrele sculptate-n clipocit de apa-n floare,
Cu candoare fiecare povestesc din trecutul ce le doare;
Trupuri de copaci voinici, adanciti pana la mijloc, stau de garda,
Nelasand intrusi sa treaca, paznici fiind,
la Izvorul Muntelui, unde soarele se pleaca
In fatza Ceahlaului ce priveste ale lumii pamantesti oranduieli
Prin oglinda fermecata zamislita ca o plasma miscatoare de pe apa,
Facand un baraj maiastru intre lumea de pamant
si cea ce luceste- n apa,
In brocarturi de smarald a verdetii atarnata
Se aduna in urzeala de covor de vrajitor, care vietuieste -n apa
Capturand de ani in el tot aleanul mandrelor, suspinul flacailor,
Ce nu s-au gasit in asta lume, unul pe- altul sa se-adune,
Si-au trait far de odor, doar in vis facand amor.
Printre pietrele sculptate-n clipocit de apa-n floare,
Cu candoare fiecare povestesc din trecutul ce le doare;
Trupuri de copaci voinici, adanciti pana la mijloc, stau de garda,
Nelasand intrusi sa treaca, paznici fiind,
la Izvorul Muntelui, unde soarele se pleaca
In fatza Ceahlaului ce priveste ale lumii pamantesti oranduieli
Prin oglinda fermecata zamislita ca o plasma miscatoare de pe apa,
Facand un baraj maiastru intre lumea de pamant
si cea ce luceste- n apa,
In brocarturi de smarald a verdetii atarnata
Se aduna in urzeala de covor de vrajitor, care vietuieste -n apa
Capturand de ani in el tot aleanul mandrelor, suspinul flacailor,
Ce nu s-au gasit in asta lume, unul pe- altul sa se-adune,
Si-au trait far de odor, doar in vis facand amor.
Intr-o liniste profunda, din padurea ce se-mburda in cest lac
maiestuos,
Se aud cantari de pasari mult maiastre dand concert de vals spre astre,
Cum gresit-am eu, de nu te-am stiut nicicand pe tine
Nici in viata dinainte, nici in viata dinapoi?!..
Companie mi-au tinut soarele si brazii vajnici ce se oglindesc in lac.
Frumusetea naturala poarta nobletea de odinioara
A craieselor ce-apar doar cand luna de cristal
Isi pune secerea pe mal, Craiul Nou lasand s-a apara
Si-apoi bun de vraja este el... pe un luciu-nselator argintat
Al Izvorul Muntelui, noaptea-i timp de inselat.
Se aud cantari de pasari mult maiastre dand concert de vals spre astre,
Cum gresit-am eu, de nu te-am stiut nicicand pe tine
Nici in viata dinainte, nici in viata dinapoi?!..
Companie mi-au tinut soarele si brazii vajnici ce se oglindesc in lac.
Frumusetea naturala poarta nobletea de odinioara
A craieselor ce-apar doar cand luna de cristal
Isi pune secerea pe mal, Craiul Nou lasand s-a apara
Si-apoi bun de vraja este el... pe un luciu-nselator argintat
Al Izvorul Muntelui, noaptea-i timp de inselat.
Pasitam eu codona sprintzara, in apa rece de cristal,
Si la atingere cu apa vietii, am tresarit ca fulgerata,
Picioarele mi s-au muiat si indoite in rugaciune,
De-ndata preschimbate in coada de pestoaica au fost
Si viata toata parca incepu a lua un alt se pare rost!
Paru-mi desfacut pe umeri s~a pierdut incet in apa,
Lostrita am devenit, iara glasul de fecioara s-a facut deodata soapta.
Misiune eu primii cei haiduci care-or veni,
Murgu sa-si adape-n lac, sa primeasca al meu cantec,
Fermecat in a lor inimi pe vecie fara frica de neant.
Si la atingere cu apa vietii, am tresarit ca fulgerata,
Picioarele mi s-au muiat si indoite in rugaciune,
De-ndata preschimbate in coada de pestoaica au fost
Si viata toata parca incepu a lua un alt se pare rost!
Paru-mi desfacut pe umeri s~a pierdut incet in apa,
Lostrita am devenit, iara glasul de fecioara s-a facut deodata soapta.
Misiune eu primii cei haiduci care-or veni,
Murgu sa-si adape-n lac, sa primeasca al meu cantec,
Fermecat in a lor inimi pe vecie fara frica de neant.
Pentru o clipa- n infinit, ochii am inchis,
Sa traiesc spre vesnicie vraja soarelui in extaz,
Cufundata-n covorul verde de sub apa
Sa traiesc spre vesnicie vraja soarelui in extaz,
Cufundata-n covorul verde de sub apa
M-am lasat de val luata si-am cedat l-a lui putere
M-a invaluit deodata in lianele din apa si total m-a coplesit
Devenit-am una cu el, pe vecie am dorit, sa raman tanara-n el,
Prin mandrutii ce-or veni, curte ei mi-or face mie,
Si-i voi duce in paradis, pe al lacului podea,
Sa dansam neobosit imbatati pe vesnicie,
de a lacului mister.
M-a invaluit deodata in lianele din apa si total m-a coplesit
Devenit-am una cu el, pe vecie am dorit, sa raman tanara-n el,
Prin mandrutii ce-or veni, curte ei mi-or face mie,
Si-i voi duce in paradis, pe al lacului podea,
Sa dansam neobosit imbatati pe vesnicie,
de a lacului mister.
Ce mai viata, libertate absoluta cand in salturi de pestoaica,
toate
pietrele zvacnira imprejuru-mi, in sclipiri de apa vietii, briliante colorate,
lacului ai aranjara o podoaba mult aleasa pusa-n salba dimineata,
De un soare mult ferice, ce-mi zambeste cam complice,
Transformand intregul lac, intr-un rai incarcat de nestemate.
Asa da sa-ti traesti viata!
pietrele zvacnira imprejuru-mi, in sclipiri de apa vietii, briliante colorate,
lacului ai aranjara o podoaba mult aleasa pusa-n salba dimineata,
De un soare mult ferice, ce-mi zambeste cam complice,
Transformand intregul lac, intr-un rai incarcat de nestemate.
Asa da sa-ti traesti viata!
O, cate fericire, viata-n extaz ca sa petreci,
Sa ma gandesc acuma bine, ce vreau, eu?!..
Libertate ori iubire?!..
In salturi mai repezi ori mai domoale,
Coada~mi argintata proiectand, hoarde de cercuri poleite-n briliante,
Tasnii in sus din lac, sarind tot mai inalt spre soare,
A viata si vitalitate radiind, oarba am devenit la neputintele lumesti ce-s trecatoare!
Soarele-ntr-o magie de raze imbracat-a deopotriva padurea si lacul si pe mine,
Si poleit-am fost in reflexii aurite, pe umeri aveam paiete sclipitoare,
Craiasa a lacului eu ma numeam si totul parea in vraja ca si cuprins,
Sarbatoream festin al vietii pline de trairi inaltatoare
Si-n fericirea asta mare,
Uitat-am ca odat aveam picioare, iar acum sunt boante si de neatins.
Sa ma gandesc acuma bine, ce vreau, eu?!..
Libertate ori iubire?!..
In salturi mai repezi ori mai domoale,
Coada~mi argintata proiectand, hoarde de cercuri poleite-n briliante,
Tasnii in sus din lac, sarind tot mai inalt spre soare,
A viata si vitalitate radiind, oarba am devenit la neputintele lumesti ce-s trecatoare!
Soarele-ntr-o magie de raze imbracat-a deopotriva padurea si lacul si pe mine,
Si poleit-am fost in reflexii aurite, pe umeri aveam paiete sclipitoare,
Craiasa a lacului eu ma numeam si totul parea in vraja ca si cuprins,
Sarbatoream festin al vietii pline de trairi inaltatoare
Si-n fericirea asta mare,
Uitat-am ca odat aveam picioare, iar acum sunt boante si de neatins.
Si mult m~am veselit cu pestii acum frati,
Si ras~am zgomotos cu brotacii in vernil pictati,
Pan ce tropotul de cal, a stricat momentul care,
Parca ne-nnalta la cer dandu-ne intrare catre Dumnezeu cel Mare!
Suparata te-am privit cum tu pleosca-n apa ai pus,
Si -am crezut ca ai venit sa distrugi un paradis,
M-am miscat neauzit si-am venit pan la~l tau spate,
Si lin in apa mi te-am adancit
Cantadu-ti cum tu n-ai visat
In 7 glasuri pe limbi maiastre sa fii vrajit definitiv,
Tu mie sa nu te opui si nici sa suferi c-ai murit,
Dar cand aproape de podeaua de diamant a lacului
Noi ajunseram, tu
briceag din fildes de la brau ai scos si ai crestat,
Din coada-mi ce te-anconjurat!
Si-atunci fu bai, nevoie mare, caci de durere am tipat,
Ti-am dat drumul din a mele brate, in haul apei te-am lasat,
Tu insa nu te-ai impotrivit, din contra tu mi-ai spus soptit,
"Eu nu mai am mult de trait...
In lupta eu am fost ranit,
Iar rana de la cap din sangerare nu s-a mai oprit...
Dadui sa iau cu ploasca apa, dar tu, moarte, se pare mai repede-ai venit
...Du-ma la groapa...ca sa uit de asta slabiciune mare."
Si-atunci, eu din visare-am tresarit, si ma vazui pestoaica pe jumate, cu coada
Iar el, om si ranit si innecat aproape, mi se zbatea in brate in drumul lui spre moarte
Si tare trista-am devenit...M-am ingrozit...
Atunci am inteles ca libertatea ce-am primit
Era himera, lacul crud cerea in schimb vieti omenesti
Si eu complice acum...mult m-am cait!...
"Stai!...Stai!..Nu pleca din asta viata, voinice....
Stai!..ca si eu am fost odata ca si tine.. intreaga.. cu picioare
Te voi salva indata..."
La mal l-am tras si- am suierat spre ale padurii vietuitoare,
Sa vina sa-mi aduca iarba de fiare, ce acum mi-e grabnic trebuitoare
Am descuiat cu ea sufletul lacului si mi-am luat picioarele-napoi,
Si-apoi pe pat de frunze mi te-am pus
Te-am oblojit cu pulbere de vasc
Padurea a amutit solemn, si totul s-a redus la noi,
Ce am jurat de-atunci sa nu ne despartim
Tu scut, eu pavaza, sa fim,
Iar lacul a-nteles si-a tremurat.
Si spre baraj el s-a retras.
Si ras~am zgomotos cu brotacii in vernil pictati,
Pan ce tropotul de cal, a stricat momentul care,
Parca ne-nnalta la cer dandu-ne intrare catre Dumnezeu cel Mare!
Suparata te-am privit cum tu pleosca-n apa ai pus,
Si -am crezut ca ai venit sa distrugi un paradis,
M-am miscat neauzit si-am venit pan la~l tau spate,
Si lin in apa mi te-am adancit
Cantadu-ti cum tu n-ai visat
In 7 glasuri pe limbi maiastre sa fii vrajit definitiv,
Tu mie sa nu te opui si nici sa suferi c-ai murit,
Dar cand aproape de podeaua de diamant a lacului
Noi ajunseram, tu
briceag din fildes de la brau ai scos si ai crestat,
Din coada-mi ce te-anconjurat!
Si-atunci fu bai, nevoie mare, caci de durere am tipat,
Ti-am dat drumul din a mele brate, in haul apei te-am lasat,
Tu insa nu te-ai impotrivit, din contra tu mi-ai spus soptit,
"Eu nu mai am mult de trait...
In lupta eu am fost ranit,
Iar rana de la cap din sangerare nu s-a mai oprit...
Dadui sa iau cu ploasca apa, dar tu, moarte, se pare mai repede-ai venit
...Du-ma la groapa...ca sa uit de asta slabiciune mare."
Si-atunci, eu din visare-am tresarit, si ma vazui pestoaica pe jumate, cu coada
Iar el, om si ranit si innecat aproape, mi se zbatea in brate in drumul lui spre moarte
Si tare trista-am devenit...M-am ingrozit...
Atunci am inteles ca libertatea ce-am primit
Era himera, lacul crud cerea in schimb vieti omenesti
Si eu complice acum...mult m-am cait!...
"Stai!...Stai!..Nu pleca din asta viata, voinice....
Stai!..ca si eu am fost odata ca si tine.. intreaga.. cu picioare
Te voi salva indata..."
La mal l-am tras si- am suierat spre ale padurii vietuitoare,
Sa vina sa-mi aduca iarba de fiare, ce acum mi-e grabnic trebuitoare
Am descuiat cu ea sufletul lacului si mi-am luat picioarele-napoi,
Si-apoi pe pat de frunze mi te-am pus
Te-am oblojit cu pulbere de vasc
Padurea a amutit solemn, si totul s-a redus la noi,
Ce am jurat de-atunci sa nu ne despartim
Tu scut, eu pavaza, sa fim,
Iar lacul a-nteles si-a tremurat.
Si spre baraj el s-a retras.
by Lora Levitchi, March 26th, 2019
De Lora Levitchi, 16 Mai, 2019
MARTIRUL
Pus la pamant am fost, si mi s-a
luat,
Aproape tot ce s-a putut, chiar si cea de pe urma rasuflare,
Pierdut-am sanatate, reputatie si onoare,
Dar ce a fost mai grav, pierdut-am pe cei dragi,
Ce m-au iubit in a lor sinceritate, neconditionat!
Pierdut-am, crezul ajutorului in divinitate,
Cu care muntii puteam a-i urni din loc,
Avand pe Dumnezeu alaturi
si puterea cuvantului cu forta purificatoare, ca de foc,
Pierdut-am visele de inaltare si rostul misiunii mele pe pamant,
Zaceam in nemiscare, pe fundul unei barci epave,
Fara de panze ori de vasle, pe o apa mare,
Involburata si cu valuri pana'n cer de-asa turnura a fetei de la soare!
Cand unui om acoperit-ai, farama de divinitate,
Ce-o poarta din nascare in a lui inima, cand s-a pornit la drum,
Atunci ai va fi harazit momente de degringolada si pierzare,
Caci nu mai este el imun la acei misei ce sar pe el!
Ce vor sa-l devoreze si sa il despoaie,
Pan' ultima de sange, picatura, se va scurge,
Iar maruntaiele tinute-n post,
Sa le despice si le-arunce ca hrana pentru caini,
Caci ei, in ura lor cea mare, n-au toleranta,
Pentru crestinii, ce raman de neclintit in credinta lor, ce nu-s ca ei.
Asa patit-au toti martirii, primii apostoli ai lui Hristos,
Ce s-au dezis de la a lor viata, dar,
Au tinut credinta dreapta, in dragostea pt frumos.
Ei au luptat pentru al omenirii bine,
Si n-au gandit o clipa, ca datoria pentru tara ori pentru neam,
Este o cazna ori o amarnica amagire, o inteligenta unealta de manipulare,
A vietii de oameni ce-s formati in academii,
Doar pentru a celor far de suflet, din conduceri aparare,
Ce-n divolismul lor cel mare,
Pun la pamant pe oameni simplii, pe unde pot,
Se folosesc de aceia care,
Au din a lor gene, o constiinta treaza pentru neam,
Si a dormi in pat nu pot, au griji pe umeri, si alean,
Incearca a aduce cum pot, unui popor, o lepadare de Satan!
Ramas in viata fiind, miraculos, la a Domnului porunca,
Spre ingenunchierea rapida a sufletului meu,
Tot ce- am creat, in tarna grabnic a fost ingropat,
Am fost otravit, batut si torturat,
Pan' biologic, corpul a cedat sub gravitatea ranilor,
Vazut-am viata intr-o fractiune de secunda, prin ai mei ochi ce zarile pierdeau,
Unii, atat de orbi nu au vazut, sangele care se varsa imprejurul lor,
Copiii ce-s lasati de timpurii fara de mame,
Ori parintii disperati, rupti de copiii lor,
Fratii ce-s despartiti fortat unul de altul,
Ori surorile ce-au fost macelarite in fata familiei lor.
Pamantul ascunde cu iscusinta in burta lui aceste grozavii,
Sub maldare inverzite de tarana, sa para mortii ca-s toti vii,
Paraiele de sange curg, bine ascunse in suflete de oameni,
Cratere adanci ei au, acolo, unde odata a fost D-zeu,
Cel ce-a sadit genetic, o floarea gingasa a dragostei de semeni,
Uscata e acum, udata a fost in loc de apa cu venin.
Ridicatu-m-am de jos, ochi ageri nu mai am, picioarele-s zdrobite
Ma tin cu indarjire de ale mele brate ruginite cruci,
Si constiinta trezita urca in urlet pan' la cer din mine,
Ruga in scheunat s-a transformat, sunt om ramas fara de glas, de la mult urlat,
Ce-s galben ca si ceara si ma clatin,
La al maicii mele mormant, eu ma tarasc pe genunchi,
Sa sterg din lacrimile statuiei cea de prunc,
Ce o vegheaza in tintirimul pe dealul bisericutei plin cu nuci.
Ma uit pe cer si e senin, iar norii-s asa de albi si de pufosi,
Natura arata parca-i dupa un uragan,
Si-acuma scapata, se bucura din plin,
Ca verdele in ea, impuns-a cele patru colturi ale lumii,
Si a creat cadru de viata potential imbelsugat,
Pentru aceia multi, care acum sunt in suspin.
Am inteles ca tot ce pot,
Este sa ma supun al mainii deciziei destin,
Sa ma-nfratesc cu codrii ce mi-au devenit pe data frati,
Sa strang in pumni cu patima din tarna care trebuia,
A mea ultima suflare, a o acoperi definitiv!
Victoria c-a fost salvata a mea viata,
Este umbrita de pierderea acelora a carui viata mi-am inchinat,
Mai ca ma duce de-atata durere a sufletului, in delir,
Deja, comploturi s-au starnit pe fatza,
Caci toti meschinii, se intreaba cum de-am scapat si n-am murit?!
Poate ca eu ranit n-am fost vreodata, poate eu doar am simulat,
Iar drugul cel de fier cu otrava infipt in mine
N-a fost asa adanc bagat,
Desi din spate in fata, al meu corp in semn de imbratisare a vazduhului,
De cei misei fara de cuget ori gandire, fost-a fara constiinta , secerat!
Stau si citesc de pe a mamei cruce:
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine!
Eu insuflat-am voua Duhul Adevarului, pe care voi ca nume nu ati stiut ca sa-l primiti,
Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrari mai mari ca mine,
Nu va mai trebui, jertfit sa fie, este de-ajuns, ca jertit am fost, eu.
Duhul Domnului este peste Mine, uns eu am fost sa fiu saracilor mangaiere,
Pentru a lor inimi zdrobite sa fiu tamaduire,
Pentru al lor chip cel plans, sa fiu bucurie si inviere,
De sange omenesc se va varsa, aceluia, sangele, de mana de om va fi varsat,
Caci nimeni in lume , nu are dreptul a omora, cu piatra-ntai a arunca,
Spre cel ce este, facut dupa perfectul chip si asemanare a lui Dumnezeu!
Raiul din cer si iadul cel de pe pamant,
In ziua cand soarele si luna se vor alinia,
Contopite de Duhul cel sfant, ca ingerii sa poate a vesti,
A doua infricosatoare pentru misei, venire a mea!
Aproape tot ce s-a putut, chiar si cea de pe urma rasuflare,
Pierdut-am sanatate, reputatie si onoare,
Dar ce a fost mai grav, pierdut-am pe cei dragi,
Ce m-au iubit in a lor sinceritate, neconditionat!
Pierdut-am, crezul ajutorului in divinitate,
Cu care muntii puteam a-i urni din loc,
Avand pe Dumnezeu alaturi
si puterea cuvantului cu forta purificatoare, ca de foc,
Pierdut-am visele de inaltare si rostul misiunii mele pe pamant,
Zaceam in nemiscare, pe fundul unei barci epave,
Fara de panze ori de vasle, pe o apa mare,
Involburata si cu valuri pana'n cer de-asa turnura a fetei de la soare!
Cand unui om acoperit-ai, farama de divinitate,
Ce-o poarta din nascare in a lui inima, cand s-a pornit la drum,
Atunci ai va fi harazit momente de degringolada si pierzare,
Caci nu mai este el imun la acei misei ce sar pe el!
Ce vor sa-l devoreze si sa il despoaie,
Pan' ultima de sange, picatura, se va scurge,
Iar maruntaiele tinute-n post,
Sa le despice si le-arunce ca hrana pentru caini,
Caci ei, in ura lor cea mare, n-au toleranta,
Pentru crestinii, ce raman de neclintit in credinta lor, ce nu-s ca ei.
Asa patit-au toti martirii, primii apostoli ai lui Hristos,
Ce s-au dezis de la a lor viata, dar,
Au tinut credinta dreapta, in dragostea pt frumos.
Ei au luptat pentru al omenirii bine,
Si n-au gandit o clipa, ca datoria pentru tara ori pentru neam,
Este o cazna ori o amarnica amagire, o inteligenta unealta de manipulare,
A vietii de oameni ce-s formati in academii,
Doar pentru a celor far de suflet, din conduceri aparare,
Ce-n divolismul lor cel mare,
Pun la pamant pe oameni simplii, pe unde pot,
Se folosesc de aceia care,
Au din a lor gene, o constiinta treaza pentru neam,
Si a dormi in pat nu pot, au griji pe umeri, si alean,
Incearca a aduce cum pot, unui popor, o lepadare de Satan!
Ramas in viata fiind, miraculos, la a Domnului porunca,
Spre ingenunchierea rapida a sufletului meu,
Tot ce- am creat, in tarna grabnic a fost ingropat,
Am fost otravit, batut si torturat,
Pan' biologic, corpul a cedat sub gravitatea ranilor,
Vazut-am viata intr-o fractiune de secunda, prin ai mei ochi ce zarile pierdeau,
Unii, atat de orbi nu au vazut, sangele care se varsa imprejurul lor,
Copiii ce-s lasati de timpurii fara de mame,
Ori parintii disperati, rupti de copiii lor,
Fratii ce-s despartiti fortat unul de altul,
Ori surorile ce-au fost macelarite in fata familiei lor.
Pamantul ascunde cu iscusinta in burta lui aceste grozavii,
Sub maldare inverzite de tarana, sa para mortii ca-s toti vii,
Paraiele de sange curg, bine ascunse in suflete de oameni,
Cratere adanci ei au, acolo, unde odata a fost D-zeu,
Cel ce-a sadit genetic, o floarea gingasa a dragostei de semeni,
Uscata e acum, udata a fost in loc de apa cu venin.
Ridicatu-m-am de jos, ochi ageri nu mai am, picioarele-s zdrobite
Ma tin cu indarjire de ale mele brate ruginite cruci,
Si constiinta trezita urca in urlet pan' la cer din mine,
Ruga in scheunat s-a transformat, sunt om ramas fara de glas, de la mult urlat,
Ce-s galben ca si ceara si ma clatin,
La al maicii mele mormant, eu ma tarasc pe genunchi,
Sa sterg din lacrimile statuiei cea de prunc,
Ce o vegheaza in tintirimul pe dealul bisericutei plin cu nuci.
Ma uit pe cer si e senin, iar norii-s asa de albi si de pufosi,
Natura arata parca-i dupa un uragan,
Si-acuma scapata, se bucura din plin,
Ca verdele in ea, impuns-a cele patru colturi ale lumii,
Si a creat cadru de viata potential imbelsugat,
Pentru aceia multi, care acum sunt in suspin.
Am inteles ca tot ce pot,
Este sa ma supun al mainii deciziei destin,
Sa ma-nfratesc cu codrii ce mi-au devenit pe data frati,
Sa strang in pumni cu patima din tarna care trebuia,
A mea ultima suflare, a o acoperi definitiv!
Victoria c-a fost salvata a mea viata,
Este umbrita de pierderea acelora a carui viata mi-am inchinat,
Mai ca ma duce de-atata durere a sufletului, in delir,
Deja, comploturi s-au starnit pe fatza,
Caci toti meschinii, se intreaba cum de-am scapat si n-am murit?!
Poate ca eu ranit n-am fost vreodata, poate eu doar am simulat,
Iar drugul cel de fier cu otrava infipt in mine
N-a fost asa adanc bagat,
Desi din spate in fata, al meu corp in semn de imbratisare a vazduhului,
De cei misei fara de cuget ori gandire, fost-a fara constiinta , secerat!
Stau si citesc de pe a mamei cruce:
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine!
Eu insuflat-am voua Duhul Adevarului, pe care voi ca nume nu ati stiut ca sa-l primiti,
Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrari mai mari ca mine,
Nu va mai trebui, jertfit sa fie, este de-ajuns, ca jertit am fost, eu.
Duhul Domnului este peste Mine, uns eu am fost sa fiu saracilor mangaiere,
Pentru a lor inimi zdrobite sa fiu tamaduire,
Pentru al lor chip cel plans, sa fiu bucurie si inviere,
De sange omenesc se va varsa, aceluia, sangele, de mana de om va fi varsat,
Caci nimeni in lume , nu are dreptul a omora, cu piatra-ntai a arunca,
Spre cel ce este, facut dupa perfectul chip si asemanare a lui Dumnezeu!
Raiul din cer si iadul cel de pe pamant,
In ziua cand soarele si luna se vor alinia,
Contopite de Duhul cel sfant, ca ingerii sa poate a vesti,
A doua infricosatoare pentru misei, venire a mea!
Amin, Amin, Amin!
The Messenger: The Story of Joan of
Arc (1999) Official Trailer 1 - Milla Jovovich Movie
https://youtu.be/aCbMOQIs45s
https://youtu.be/aCbMOQIs45s
De
Lora Levitchi, 15 Mai, 2019
NICOLAE MANOLESCU
nicolae.manolescu@uniuneasriitorilor.ro
MARIAN POPA
popaart@yahoo.com
DANIEL CRISTEA ENACHE
danielcristeaenache@yahoo.com
BOGDAN LEFTER
cafeneauacritică20132014@gmail.com
GEORGE ANCA
george_anca@yahoo.com
Aniska
Anuska Ce tareeee! Domnul Profesor! L-am adorat pe omul acesta!
Hide or report this
· Like
· 
Mihaela
Stancu-Paceagiu Nu sunteti singura care simte asta, sa stiti!
POEME DIN LUMEA VISELOR
de Col.(rzv.) Alexandru Baloi &
Lora Levitchi, MBA, MAFN
2019
Contents
CUVINTE.......................................................................................... 19
SOARTA.......................................................................................... 127
UNCUBUS
Horace Gange – George
Anca – Murasaki Shikibu – Grigore de Nazians – Ioan al Crucii – Arthur Rimbaud
– Emily Bronte – Dan Boicea – Dimitrie Grama – Viorel Roman – Scrisoare
deschisă
HORACE GANGE
UNCUBUS de Iarman Poppart
în România
Iarman Popart s-a născut într-un cartier al oraşului boemian
Brno, ca fiu al unui grefier şi al unei artiste. A studiat psihiatria la
Eranos. A profesat în Cape Town, după care se retras într-un sat german unde
meditează şi cultivă coacăze. A fost premiat cu Aldous Huxley pentru Homo Victus, iar Vinod Seth din Maharani
Bagh l-a nominalizat la Nobel pentru deradicalizarea pragmaticalizării.
Cine şi-ar fi închipuit că, printre englezii din
Bram-Bran-Dracula, se va mai scrie o carte, şi încă una benignă? Folosirea
limbii române nu este accidentală în sistemul literar conceput de autor. Până
la cheie.
„Uncubus aparţine
unei pentatopii având o componentă care nu va fi niciodată tipărită.” Patru sau
cinci coautori?
Uncubus se va fi
putând citi, deocamdată, în legătură cu Excubus de Armani Popaart apărut la o editură tot din România.
Uncubus incipit:
Friedrich Stauglitzstrasse are pe o parte clădiri cu un etaj sau
două, vile care par pustii, impresie dată printre altele de absenţa copiilor.
Oricum, pustii sau fără copii, clădiri din ultimele decenii, deci solide, nu ca
acelea din centru, cărora dacă le dai jos fardul, dai de zidurile afectate de
osteoporoză. Copiii, câinii şi joggingarii se pot bucura de ceea ce începe
dincolo de celălalt trotuar al străzii, care însă trebuie închipuit, deoarece
nefiind foarte necesar nu există – un parc-plantaţie, dar nu unul în stil
romantic, pentru că lipsesc urmele unei păduri cu clasici copaci bătrâni; cei
mai mulţi copaci sunt schilozi, au multe ramuri tăiate, pentru a se combate
măcar aşa consecinţele dramatice ale poluării, alţii zac pe sol trântiţi de
furtuni prezentate de savanţi ca fiind tot mai nenaturale şi în stive plasate
la marginea potecilor, şi unii şi alţii aşteptându-şi dispariţia definitivă
prin putrezire şi comercializare.(p.5).
Fine:
Abia atunci îl înhăţă şi pe el spaima. Îşi căută biletul de
autobuz pentru Bucureşti şi ieşi pe uşă mângâindu-l cu degetele ca pe icoana
Sfintei Paraschiva” (p. 274).
Versiuni de George Anca
MURASAKI
SHIKIBU
Shu
(Poeme din Genji)
紫式部集
めぐり逢ひて
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ
într-un târziu
ne-am întâlnit
eu am plecat
nerecunoscându-te
lună în nori
*
mă uit la
cerurile coborând
mereu înnourate
cum de plâng
lacrimi de iubire
*
să nu uităm
adâncul mării
când valurile
au spălat
vechile urme
*
te las voi merge
pe unde toți mergem
de-aș putea
aș alege
drumul celălalt
*
cât timp
ne va fi dor
de cei duși
durerea de azi
ne este mâine
GRIGORE DE NAZIANS
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
Luminii toate nu ți-am fost
afin,
Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;
Că pete negre ai văzut întin.
Ziua căzu, noaptea s-a
răspândit:
Crez, Doamne, Ți-am împărtășit;
Jurând, gândind s-ajung, m-am
rătăcit,
Pașii în altă parte au pășit.
O beznă a venit de dedesubt
Întunecând ai mântuirii fii.
Lumina Ta, Hristoase, dar de
frupt,
Întoarcă întunericul în zi.
IOAN AL CRUCII
Stai, umbra mea
Stai, umbra mea, pe loc, în
apărare,
imagine de vrajă încă-n dor,
iluzie frumoasă-n care vesel mor
ori dulce ficțiune viața-mi
doare.
Imamul grațiile de-ți năzare,
mi-nfige-n piept oțel ascultător,
la ce de lingușire să m-amor
de-aș fi batjocorit în evadare?
Mai blazonat nici că se poate,
fală,
că tirania ta triumfă-n mine:
lăsând batjocora, tot strânsă
zală
încercuind fsntasticele mine,
/u-ți forma aurală
puțin importă-n brațe, piept năvală
dar fantezia-n temniță nu-mi ține.
ARTHUR RIMBAUD
Foame
Dacă am
gust, nu e decât
Pentru
pietre și pământ.
Aer
prânzind,
Carbon,
fier, grind.
Vira,
foamea mea. Treci, foame,
sunete
zame.
Trage
otrava-ne
din
volburi game.
Mănâncă
pietre dărâme,
Lespezi
de biserici hume;
Lipii
din potopuri râme,
Pâini din văi de albăstrime.
EMILY BRONTE
Ultimele
rânduri
N-am
suflet temător,
Văd
glorii în Rai lucitor,
Egal
lucind credința, fricii-armată.
O,
Doamne,în pieptul meu,
Atotputernic,
mereu prezent, Divine!
Ce viață
duc din greu
Punterea
nemuririi are-n Tine.
În van
mia de crezuri
Ce mișcă
inimile: în zadar;
Cât
veștede nutrețuri,
Ori
goala spumă-n val fără hotar,
A trezi
dubii undei
Atât de
strânsă ție-ifinirii:
Cea
ancorată unde-i
stânca
statornică a nemuririi.
Îmbrățișând
nespus
Duhu-ți
însuflețește eonii blând,
Întins
puiește sus,
Schimbând,
ținând, topind, creând, înălțând.
Pământ
și om duși chiar,
Sori
și-universuri nondiferență,
Rămas Tu
singur ar
Exista-n
Tine orice existență.
Pentru
Moarte nu-i rând,
Niciun
atom să-și dea-n gol putere:
TU ești
Fiind, Suflând,
Ce ești Tu niciodată nu piere.
DAN BOICEA
Istoria unuei
poezii care a făcut istorie
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" este poezia pentru care comuniştii l-au condamnat la moarte pe Radu Gyr, în 1958. Contactat de „Adevărul", criticul literar Nicolae Manolescu face un istoric al poeziei şi arată că se face o confuzie între „legionarismul lui Gyr şi anticomunismul poeziei în cauză". La rândul său, criticul literar Alex. Ştefănescu afirmă: „Dacă nu am şti că Radu Gyr a fost legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această poezie".
MANOLESCU:„MAMA MI-A RECITAT DIN RADU GYR"
Criticul Nicolae
Manolescu recompune contextul în care Radu Gyr a scris poezia „Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!". Începuturile poetice din anii 1920 fuseseră
ale unui
tradiţionalist cuminte, „cântăreţ inocent al plaiurilor olteneşti".
După ce a devenit
membru în Garda de Fier, în 1935, Radu Gyr a scris imnul organizaţiei, „Sfântă
tinereţe legionară", şi alte imnuri şi ode întru cinstirea Căpitanului şi
a oamenilor săi de nădejde. În 1933, a fost internat în lagăr, pedeapsă
comutată în domiciliu obligatoriu şi, din nou, trimis în lagăr de
oficialităţile carliste.
„Acest destin sinuos
nu răspunde clar la întrebarea privitoare la ce l-a determinat să scrie
instigatoarea poezie anticomunistă din 1958", afirmă Nicolae Manolescu.
„Cum poezia n-a fost publicată atunci", revine Manolescu, „data nu poate
fi precizată decât dacă luăm de bună informaţia că poetul a fost arestat în
acel an (pentru a doua oară, după război) tocmai pentru a fi scris «Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!». Aşadar, pentru caracterul anticomunist şi
nicidecum legionar al poeziei!".
Criticul aminteşte
că Gyr îşi plătise legionarismul cu zece ani de temniţă, între 1945 şi 1955,
făcând parte din „lotul criminalilor de război", când mai multe poezii ale
sale, cu temă religioasă, au circulat clandestin în închisori. „Mama mea,
incapabilă să spună pe dinafară o poezie şi fără un spirit religios pronunţat,
mi-a recitat, când a ieşit din închisoare, «Iisus în celulă» a lui Gyr, atât de
tare o impresionase", îşi aminteşte Nicolae Manolescu.
Gyr a fost închis la
Aiud, unde a compus poezii pe care deţinuţii le-au memorat şi pe care le-au
transmis prin viu grai. Sub regimul comunist, a executat aproape 16 ani de
detenţie, în condiţii grele, fără asistenţă medicală, deşi suferea de TBC şi de
hepatită.
ALEX. ŞTEFĂNESCU: „NIMIC LEGIONAR"
Criticul literar
Alex. Ştefănescu spune că poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!"
nu are legătură cu simpatiile legionare ale lui Radu Gyr şi poate fi privită
separat. Exegetul propune şi un exerciţiu de imaginaţie: „dacă nu am şti că
Radu Gyr a fost legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această
poezie. Este vorba despre un strigăt de revoltă împotriva comunismului, în anii
tragici în care ţăranii noştri erau deposedaţi forţat de pământ de ocupanţii
sovietici, în complicitate cu comuniştii români".
În ceea ce priveşte
relevanţa estetică a poeziei, cei doi critici au opinii diferite. Alex.
Ştefănescu este de părere că „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" este
o poezie „plină de dramatism, de o mare forţă expresivă, care a intrat
definitiv în conştiinţa românilor (ca «Luceafărul» sau «Moartea căprioarei») şi
nu poate fi scoasă de acolo nici măcar de Radu Ioanid (director în cadrul
Muzeului Holocaustului de la Washington - n.r.). Comunismul însuşi, în această poezie,
este transfigurat şi apare ca un rău metafizic".
Criticul Nicolae
Manolescu afirmă că poezia este „mediocră literar" şi nu crede că valoarea
ei are vreo relevanţă în contextul dat. „Relevantă, aşa zicând, este confuzia
dintre legionarismul lui Gyr şi anticomunismul poeziei în cauză",
subliniază Manolescu.
PEDEAPSA CU MOARTEA, PENTRU ŞASE STROFE
Radu Demetrescu-Gyr
s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în
anul 1924, odată cu apariţia volumului „Linişti de schituri". A colaborat
la numeroase reviste ale vremii şi a fost membru important al Mişcării
Legionare, pentru care a compus multe imnuri în versuri. Comuniştii l-au
condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!", scrisă în timpul colectivizării. Regimul a considerat că
versurile instigă la luptă împotriva sistemului. Ulterior, pedeapsa i-a fost
schimbată în 25 de ani de muncă silnică, din care a executat şase.
Nicolae Manolescu, cenzurat din cauza lui Radu Gyr
„Radu Gyr nu era un
om curajos, mai degrabă oportunist", afirmă Nicolae Manolescu. Criticul
evidenţiază şi faptul că, în 1963, când a fost eliberat din nou (deşi fusese
condamnat la moarte, pedeapsa fiindu-i apoi comutată în închisoare pe viaţă),
Radu Gyr a început imediat o lungă colaborare la revista de propagandă a
regimului, „Glasul Patriei", cu poezii fără tendinţă politică, reportaje
care slăveau „măreţele realizări" şi o mea culpa intitulată „Destăinuirile
unui fost legionar". Unii susţinători ai lui Gyr ar fi spus că, de fapt,
articolele erau scrise de Securitate, care îl obliga pe poet să le semneze.
Nicolae Manolescu
însuşi a avut probleme, după ce a inclus câteva texte ale lui Radu Gyr într-o
antologie de poezii, în 1968. „Cartea a fost retrasă din librării şi topită din
ordinul expres al lui Ceauşescu, la care m-a reclamat Eugen Jebeleanu, nu doar
fiindcă Radu Gyr făcea parte din sumar, ci fiindcă făceau parte şi alţi poeţi
socotiţi a fi aparţinut extremei drepte interbelice, precum Nichifor Crainic,
sau unii care trăiau în străinătate, precum Ştefan Baciu, puşi toţi în aceeaşi
oală ideologică. Mai era un motiv:nu fuseseră încă «reconsideraţi» de ideologii
regimului. «Reconsiderarea» nu va mai putea fi împiedicată, dar «Antologia» a
avut neşansa da a fi publicată un moment prea devreme". Criticul îl
consideră pe Radu Gyr un scriitor de dicţionar şi de antologie. „De aceea l-am
şi inclus în «Antologia poeziei moderne» din 1968, nu în «Istoria critică» din
2008.
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!"
de Radu Gyr
Nu pentru-o lopată
de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!
Pentru sângele
neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tau ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia
scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei
libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot
sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!
Ridică-te,
Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
DIMITRIE GRAMA
Feudalismul actual moldo-valah
Draga Viorel, fiind in tara am asistat la alegerile pentru
Parlamentul UE si Referendul cerut de Presedintele Iohanis.
M-am bucurat ca o lume mai tanara si mai lucida a iesit
majoritara si ca la un orizont indepartat a aparut o luminita pe cerul
intunecat al Romaniei. Ce m-a uimit este faptul ca aproape 30% din populatia
unei tari poate in continuare sa voteze Imoralitatea, Coruptia, Abuzul si
Hotia!
Ce m-a uimit este, ca atunci cand un criminal care a condus
ilegal o tara manipuland justitia servila si intimidata la tacere, este dus, in
sfarsit la inchisoare, un partid intreg, PSD, prin reprezentantul respectiv, o
doamna dezorientata social-politic-juridic si lingvistic, se exprima cam in
felul urmator: "Tot partidul PSD al sustine si e alaturi de Dragnea si
familia lui (la fel de corupta) si suntem indurerati de
"tragedia" lui!"
Cum adica, indurerati pentru ca un hot-criminal in sfarsit poate
fi pedepsit? Cum adica un partid alaturi de asa ceva? Un partid, cat
de cat democratic, chiar si in Africa sau Mongolia, ar fi declarat exact
invers! Ar fi spus ca se distanteaza de asa un element care binenteles este
exclus din acel partid pe vecie! Si ce tupeu are acel Dragnea care in drum spre
inchisoare spune: "Si Mandela a fost la inchisoare si apoi a devenit
Presedinte". Da, asa este, dar Mandela nu a stat douazeci si cinci de ani
la inchisoare pentru Coruptie si Furt al Bunului Obstesc!
Ce ma mira este faptul ca eu comentez aceste lucruri si nu
jurnalistii de la canalele TV!!!
Deci, in concluzie, dragul meu, ceva parca s-a schimbat, dar este
mai mult parca decat schimbat. Vom vedea ce va alege poporul roman la
urmatoarele alegeri si mai ales vom vedea ce se va intampla pe plan
social-politic intr-o tara care bajbaie inspre o democratie pe care doar cei
traiti in diaspora mult timp o inteleg cat de cat. Cei din diaspora nu vor fi
alesi in vreun guvern roman, ei sunt un fel de paria si din cei vreo 4 milioane
cu drept de vot, doar vreo 375.000 au putut vota. Romania a avut grija sa-i
scoata pe linia moarta!
Nu mai este ca dupa 1848 cand Romania si-a format cadrele de
elita din cei care s-au reintors dela Paris, Roma, Berlin si Viena. Nu, acum se
aduc "cadre" din Teleorman, Balta Alba sau Scornicesti!.
Atata timp cat un scimb valutar la o banca dureaza 1/2 de ora,
atata timp cat un simplu act de orisice fel necesita zece stampile si saptamani
de alergatura pe la diverse "oficii", atata timp cat mass-media este
inculta si total aservita, aceasta tara isi va continua drumul ei lent inspre
"ceva", care si demagogic este neclar!
Dar, asta-i! Mie imi place! E un balsam pentru antrenarea
gandirii ilogice si asa imi antrenez si gandirea logica!, DM
VIOREL ROMAN
Statul la români (ed a II-a)
“Românul este un maratonist/ care a
luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit traseul/ şi continuă să alerge/
pentru că nu găseşte sosirea.” George Astaloş.
Din perspectiva
creştină, omul este înzestrat cu drepturi şi calităţi, pe care statultrebuie să
le protejeze şi promoveze. În acest caz, statul merită respect, în caz
contrarel îşi pierde legitimitatea. În vremea Mîntuitorului existau opt
imperii. Azi, Roma creştină, valorile si normele ei, domina lumea. De milenii
lumea e împărţită în:
1) Imperiul dă tonul şi este azi, Lumea I, dezvoltată,
occidentalizată, UE/ FMI/ USA/NATO. Sfîntul Imperiu Roman de Natiune Germana,
garantează: Libertatea, Dreptatea şi Pacea, un model de urmat şi pentru cei de
altă credinţă. Valorile si normele creştine sînt percepute si urmate ca standarde
de civilizaţie universală.
20% din populatia
lumii detin 85% din bogatia lumii.
2) Limesul este Lumea II, în curs de dezvoltare la
periferia Imperiului si traieste din inpulsuriele cultural-stiintifice,
socio-economice, teologice care vin din Lumea I. Între Sfîntul Imperiu şi
Barbari, ortodocşii sunt la Limes, greu de integrat, pentru ca statele de la
Limes, care înconjoară Sfantul Imperiu Roman, trebuie să se decidă de partea
cui sînt. România şi Republica Moldova sînt la Limes mereu in
situatia de a se decide. Moscova sau Roma?
3) Barbarii sînt
Lumea III, veşnic subdezvoltaţi şi subvenţionaţi. 20% din populatia saraca a
globului detin 1% din bogatiile lumii.
La limes
Românii, urmaşii Imperiului Roman de Apus, pierd legătura
cu Roma, 395, iar după Schismă, 1054, greco-slavii le impun o ierarhie
antilatină, contra firii lor. Aşa au ajuns românii la limes, în afara
Imperiului si priviţi cu neîncredere atat de grecopravoslavnici
pentru că sînt latini şi de occidentali, pentru că sînt
ortodocşi. În această situaţie, Sfîntul Imperiu îi însărcinează pe maghiari şi
pe polonezii săi readucă pe ortodocşi pe calea romana. Maghiarii vad in
misiunea apostolica si un mandat de maghiarizare. Polonezii n-au ocupat
Moldova, i-au ajutat pe cronicari si primul papa in vizita la romani a fost
polonezul, Fericitul Ioan Paul II. State româneşti, cu măduvă greco-ortodoxă
byzantină, intră în conflict cu Sfîntul Imperiu, iar, după căderea
Constantinopolului, şi cu Imperiul Otoman. Aşa ca, sute de ani, ortodocsii din
Ardeal sunt toleraţi de romano-catolici, iar la Sud şi Est de Carpaţi de
turco-fanarioti.
Mihai Viteazul si Unirea cu Roma Mihai Viteazul înţelege
drama natiei şi taie nodul gordian, cu ajutorul Ligii Creştine, condusa de papa
de la Roma, la care găseşte înţelegere. Proiectul sau de reunificare şi
emancipare nationala eşuiaza, nu fără a fi un model de urmat. In 1698, Liga
Creştină creează în Ardeal condiţiile unirii românilor cu Roma. Maghiarii,
slavii, grecii sînt, fireşte, împotriva ei, dar, uniţi, îşi redescoperă latinitatea
la Roma, ideile lor ajungînd şi la Bucureşti şi Iaşi, unde se confruntă cu
ideile greco-slave si cele laice, iluministe,
franceze. Biserica greco-catolică, Corifeii Şcolii
Ardelene pun bazele Proiectului national. În timp ce la “Mica Romă”, Blaj, se
scria cu litere latine şi se gîndea, din nou, cu valori si norme occidentale,
moldo-valahii erau dependenţi de sultanul turcomusulman si patriarhul sau grec
si ţarul rus. Astfel, în timp ce Coriferii puneau bazele renaşterii neamului,
Cantemir preferă “a treia Romă”, Moscova, şi face o alianţă cu Petru cel Mare.
Pe de o parte, este subminată unitatea: care proiect este salvator, cel al
Corifeilor ardeleni, sau cel al ortodocsilor moldo-valahilor? Roma sau
Moscova?
Pe de altă parte
turco-fanariotii speriaţi de primejdia unirii cu Roma şi de ascensiunea celei
de a treia Roma, impun numai domnitori greco-fanarioti la Bucureşti si Iaşi.
Fanariotii, ruşii şi
occidentalii
Sub “mafia grecească” statul moldo-valahilor se
degradează: “Toate dregătoriile, afirmau fraţii Macedonski, de la prima pînă la
ultima, sînt cumpărate cu bani.
Dregătoria de vistiernic se cumpăra de la domn şi era
plătită pînă la jumătate de milion de lei şi mai mult. Ispravnicul de judeţ îşi
cumpăra funcţia sa anuală pentru 20.000 şi 30.000 de lei, după bogăţia
populaţiei din acel judeţ; …pentru postul de mitropolit se plătea un milion de
lei etc.“ Fanarioţii nu făceau distincţie între bugetul ţării şi interesul lor,
străin de neam. Pe de altă parte, monopolul comercial garanta preţuri de rechiziţie
de circa cinc ori mai scăzute decît preţurile mondiale. Asa ca “pe la începutul
veacului al XIX-lea Principatele Dunărene păreau a merge dea dreptul spre
peire”. În războaiele ruso-turce, ruşii cîştigă încet, dar sigur, teren în
Principate, si dominatia Sultanului e dublata de cea a Tarului, protectorul
tuturor ortodocsilor.
În perioada regulamentară, “mafia fanariotă” e înlocuită
de “oraşul parazitar” xenocrat, cu “uşile larg deschise” spre Vest. Evreii in
inlocuiesc pe greco-fanariioti si reorienteaza economia spre vest. Desfiinţarea
monopolului asupra comerţului şi fiscalităţii otomane favorizeaza agricultura,
boierii îmbogăţiţi, fii lor, orientîndu-se spre Paris, unde curentul laic,
cultural, francmason cucereşte elita moldo-valahă.
Acelaşi fenomen îl întîlnim şi la pravoslavnici, care
înclina, şi ei, spre protestantism şi cultura occidentala, ca paleativ a lipsei
de unitate spirituala cu Roma.
După Adunarea de
la Blaj, 1848, emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea nationala, blocată de
secole de maghiari, devine reală. Dar in 1876 Viena acceptă dualismul
austro-ungar şi românii sînt supuşi, din nou, maghiarizării si chiar unii uniti
accepta linia maghiară. În lupta de idei dintre uniţi şi curentul cultural
iluminist francez, care provin din surse diferite, dar ambele sunt provestice,
moldo-valahii refuză Unirea cu Roma si optează pentru unul pseudo occidental.
După Corifei (Roma), Cantemir (Moscova), al 3-lea proiect, al moldo-valahilor,
e cultural, mason, laic (Paris).
Proiectul laic
francez
Esenţa acestui proiect liberal, a lui I.C. Brătianu este
clar formulat într-un memoriu adresat lui Napoleon III: “Constituirea acestui
stat român ar fi cea mai frumoasă cucerire, ce Franţa a făcuto vreodată afară
din teritoriul său. Armata Statului Român ar fi armata Franţei în Orient,
porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele
comerţului francez, şi, din cauza abundenţei lemnelor noastre de construcţie,
aceste porturi ar fi, totodată, şantierele marinei franceze; produsele brute
ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantaj fabricile Franţei, care ar găsi
în schimb un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa va avea toate
avantajele unei colonii,
fără a avea cheltuielile ce aceasta ocazionează”.
Programul pare inca actual, in UE.
Decăderea
Imperiului Otoman şi înfrîngerea Rusiei în războiul Crimeii, 1853-56 au permis
Unirea Ţării Româneşti cu Moldova 1859 şi o noua, decisiva reorientare spre
Vest. Încercarea lui Alexandru I. Cuza, inca dependent de Sultanul turc si
patriarhul sau grec, de unire cu Roma, s-a izbit de rezistenţa ortodoxă în
stransa cooperarea cu laicismul si cultura franceza. Rezultatul: eludarea
fundamentului religios al cooperării româno-occidentale a dus la diminuarea
influenţei Şcolii latiniste unite cu Roma, la Sud şi Est de Carpaţi, unde
domina duhovnicia si sobornicia greco-slava, Moscova.
Sub regii germani
După Cuza, romano-catolicul Karl von
Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea de a realiza cooperarea cu Vestul,
fără a mai pune de loc la îndoială lanturile grele ale duhovniciei si
soborniciei constantinopolitane si moscovite. Lipsa de perspectivă a acestui
proiectul ortodox moldo-valah, mascat de strălucirea curentului cultural
francez laic, era evidenta. Vezi rascoala din 1907, afacerea Strussberg.
Eminescu remarca : “Astăzi avem cele mai liberale
instituţii, suveranitatea poporului, coduri de legi franţuzeşti, consilii
comunale etc. Ne merge de aceea mai bine? Nu, de zece ori mai rău, pentru că
noile instituţii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural.
Nu se potrivesc cu forţele productive de care dispunem,
nu se potrivesc cu puterea noastră economică. Noi trebuie să ne ostenim acum
mai mult pentru întreţinerea acestui aparat de stat, modern, scump şi inutil.”
Vechiul Regat nu a depăşit niciodată statutul de periferie furnizoare de grîu,
petrol şi lemn metropolelor occidentale.
Crearea statului român unitar a presupus alianţa cu
Apusul din timpul războiului şi prăbuşirea imperiilor de la graniţe. Dar şi
după 1918, a învins, din nou, curentul cultural, laic, mason, mult sub
aşteptările momentului istoric. Fara crearea unei mari Dioceze unite cu Roma,
reintegrarea românilor în civilizaţia occidentală a eşuat.
Greco-pravoslavnicii, neliniştiţi de legăturile românilor
ortodocşi cu Apusul, chiar şi în mantia laică, fără a pomeni de primejdia
constanta a uniri cu Roma, i-au ridicat rangul mitropolitului valah la cel de
Patriarh. Spre deosebire de patriarhii ortodocşi,
acesta e îmbrăcat de atunci în alb, ca papa, in schimb
unirea cu Roma e boicotata.
Rezultatul: “O ţară adusă la sapă de lemn, batjocorită şi
umilită. Un stat unde minorităţile protestează mereu, fiindcă li se calcă
drepturile… O ţară care şi-a pierdut busola morală şi dreptatea şi care se
zbate în expediente de aventură de la o zi la alta, între protestarea internă
şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care ţara noastră să nu
primească reproşul, ori umilinţa străinătăţii”. Mihail Ralea, 1928.
Astfel a fost ab ovo pecetluită soarta ţării, care, prin
Nicolae Titulescu, la Geneva, celebra tranziţia societăţii moldo-valahe spre
Vest, într-o franceză fără cusur, iar la Bucureşti se perpetuau cutume
greco-fanariote antioccidentale şi linia politică trasată
de Byzanţ şi liberalii masoni ai lui Brătianu. Coruptia
continua. Vezi afacerea Skoda.
“Oraşul parazitar” (cîte un mil. de maghiari, germani,
evrei şi români occidentalizaţi) a blocat emanciparea celor 16 milioane de
tarani. Totuşi, copiii lor s-au îndreptat spre scoli, unde sau izbit de
adversitatea oraşului xenocrat. Conflictul a generat Legiunea “Arhanghelului
Mihail”, cu ortodoxia ca măduva şi fascismul apusean ca model.
Dupa Carol Il supravieţuirea a 2/3 din Stat a reuşit sub
Ion Antonescu. Cînd ruşii ajung din nou în Basarabia, monstruoasa coalitie
interbelică încearcă revenirea sub patronaj apusean, dar eşuează, pentru că
Churchill vinde 90% din influenţa în România lui Stalin, care reface Cortina
ortodoxă antioccidentala.
Vechiul Regat ca
si Romania Mare “a fost o mare ficţiune, prin care oraşul xenocrat trăia pe
seama satului românesc” (Manoilescu). Era o construcţie şubredă, pentru că în
loc să continue politica de Unire cu Roma inceputa de Cuza şi promovata de
Scoala Ardeleana, regii germani s-a lăsat corupti şi au urmat linia
greco-fanariotă şi cea culturală, laică, masona, pseudo occidentală.
Proiectul
ortodoxo-comunist
În preajma şi in războiul mondial II au existat trei
alternative pentru România:
1) Germania naţional-socialistă a lui Adolf Hitler
urmărea dezmembrarea ţării, apoi autohtonii urmau a fi împinşi spre Răsărit,
Transnistria.
2) Anglo-americanii percepeau blocajul “oraşului
parazitar” ortodox moldo-valah, lipsa industriei, a infrastructurii, a
asistenţei medicale, suprapopularea de la sate, analfabetismul şi propuneau:
“Europa de Sud-Est ar trebui să treacă la industrializarea pe cont propriu,
după «modelul rusesc» (ceea ce noi nu numim comunism)”. Dar în final au cedat
Estul Europei ruşilor ortodoxo-comunisti.
3) Moscova oferea ortodocsilor moldo-valahilor o
dictatura de dezvoltare, un model de depăşire a subdezvoltării cronice, o formă
laică a despoţiei, satrapei orientale, byzantine, practicată deja de
pravoslavnici cu succes, şi pentru tradiţiile ortodoxe din Balcani un sistem
uşor de intales si implementat.
Stalin a continuat consecvent opera înaintaşilor, Tarii
pravoslavnici. A ocupat ţara, a instalat la conducere agenţii săi evreii Ana
Pauker, Silviu Brucan, Valter Roman, Tismaneanu ş.a., eliminînd tot ce era
pro-occidental: Biserica Unită, intelectualii etc.
Apoi a fost refăcută structura statului despotic byzantin
şi obturarea legăturilor cu Vestul. Vezi mai jos punctajul din “KGB. Istoria
secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov” de Andrew &
Gordievski, Londra 1990, Bucureşti 1994:
5) Unificarea tuturor partidelor într-unul singur, avînd
grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor
noastre secrete.
6) De la conducătorii de organizaţii locale de tineret în
sus, în poziţiile de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile
noastre speciale. (…)
9) Se va urmări ca funcţionarii (exclusiv organele de
securitate şi din industria minelor) să aibe retribuţii mici. Aceasta se va
referi îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care
deţin funcţii de conducere. (…)
12) Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice,
în sensul ca acestea să nu acorde acte doveditoare ale proprietăţii asupra
pămîntului.
13) Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează
acest curs pentru a o face pe cea particulară nerentabilă. După aceea trebuie
începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare
din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie,
repartizarea lor. Concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor.
Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie procedat ca
agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca
necesarul să trebuiască acoperit din import.
14) Trebuie făcut totul ca hotărîrile şi ordinele cu
caracter juridic, economic sau organizatoric să fie nepunctuale.
15) Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie
discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una
dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte.
(…)
26) Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie
perturbată. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de
problemele actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi
problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenului în discuţie.
27) Luările de poziţie ale conducătorilor băştinaşi pot
avea coloratură naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitate
naţională. (…)
32) Trebuie extinsă birocraţia Statului, în cel mai înalt
grad, în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor
administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi
nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.
35) Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales
din licee şi facultăţi, trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se
bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de
noi, avînd un nivel de pregătire slab sau mediocru. În manualele de istorie nu
trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele
ţării. (…)
40) …campania de acuzare a naţionalismului şi
şovinismului. Trebuie ca reprezentanţii Opoziţiei să fie închişi sau lichidaţi.
(…)
44) Se va căuta ca acei care lucrează în diferite
funcţii, indiferent cît de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori de
cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.
45) Trebuie ca la facultăţi să ajungă, cu prioritate sau
în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care
nu sînt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o
diplomă.După dezmembrare, R.P.R si R.S.S. Moldova au fost puse sub ascultarea
Patriarhului de la Moscova şi rusificate. Punerea în practică a programului KGB
a creat un „om nou“ obedient, dependet de furt su minciuna, singurele forme de
protest, care i-au ramas in granitele inchise ermetic. Dupa care Hruşciov şi-a
retras Armata Roşie şi conducerea a fost încrediţată, delegată, şefilor
ortodocsi autohtoni fideli Moscovei.
Preşedinţii ortodoxo-comunisti moldo-valahi, Nicolae Ceauşescu,
Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu continuă linia,
modelul byzantino-fanariot, plus curentele culturale,
laice apusene la modă.
Ideea Corifeilor Şcolii Ardelene este diluată sau chiar
distorsionata (prezentata ca iluminista!) şi de slăbiciunea Bisericii Unite,
marginalizată, dar, mai ales, şi de faptul că aceasta acceptata linia maghiară,
în contradicţie flagrantă cu programul de la 1698.
Astfel, în zilele noastre, la Bucureşti, UDMR, a preluat
misiunea de reprezentare a ortodocsilor moldo-valahilor in Occident. Agentul
Budapestei, Lászlo Tökeş, îi reprezintă pe români în Parlamentul European. Vezi
Alianata PMR PCR FSN PSDR
PSD USL PNL PC cu UDMR inpotriva Bisericii unite.
În afară de maghiari, curentele culturale occidentale,
masoneria liberală şi laicitatea sînt puţinele punţi şubrede care se
realizează, de bine, de rău, un contact cu lumea occidentală. Generozitatea
Fericitului Ioan Paul al II-lea a favorizat aderarea ţării la UE / NATO. Apoi
dialogul cu Roma, conditio sine qua non pentru o integrarea autentică, bate
pasul pe loc. Pentru a vedea că toti preşedinţii ortodocsi moldo-valahi tîrîie
după ei “lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite …“, e
suficient să comparăm Directivele KGB-lui de mai sus cu realitatea de azi. Dar
dacă acestea au fost in trecut secrete, astăzi, atît gîndirea, orientarea
moscovita, cat şi rezultatele acestei politici la Bucureşti si Chisinau sînt la
lumina zilei, accesibile tuturora:
5-6. Din decembrie 1989, la conducerea ţării au venit activişti
de partid pregătiţi de Moscova, eşalonul doi, periferizat de Nicolae Ceauşescu.
Fără ca ei să fie desemnaţi, probabil, de serviciile ruseşti, reactivarea celor
cu studii în URSS este evidentă.
9. Funcţionarii, îndeosebi cei din sistemul sanitar şi cultură,
au în continuare salarii mici. Excluşi de la această practică sînt cei din
Serviciile Speciale.
12. Dificultatea retrocedării proprietăţilor, a caselor
nationalizae, a bisericilor si proprietatiile Bisericii Unite cu Roma este
notorie si încă nerezolvată.
13. Transformarea gospodăriei ţărăneşti într-una
nerentabilă este în curs. Metodele sînt identice cu cele de după război. De la
distrugerea bazei materiale, pînă la importul de produse agricole.
15. Hotărîrile şi ordinele cu caracter juridic, economic
sau organizatoric sînt haotice. Ordonanţele de urgenţă modifică unele legi abia
adoptate de Parlament.
27. Dispariţia flotei, degradarea transporturilor,
autostrazi fantoma a la Bechtel, ca şi popularizarea criticilor trecutului este
o realitate. Nu se înlătură, însă in nici un caz, cauzele fenomenelor negative
în discuţie. Critica situatie financiare, corupţia generalizată sînt la ordinea
zilei de decenii, aşa că pînă şi organele UE sau resemnat.
32. Extinderea birocraţiei corupte. România este considerată,
în mediile de afaceri, ca ţara din UE cu cel mai ridicat risc de instabilitate
legislativă.
38. Cu invectivele naţionalism, şovinism este
discreditat, şi astăzi, interesul naţional.
45. Degradarea învăţămîntului (in tranzitie spre tarabă
de vîndut diplome!), ca şi selecţionarea şi promovarea cadrelor, generează în
rîndul tineretului sentimentul neputinţei şi inutilităţii paralizante. Pe marea
majoritate a studenţimii nu o mai interesează nici o manifestaţie politică,
exodul spre vest pare singura salvare.
Noua clasa politică sa îmbogăţit, peste noapte, prin
privatizare, comisioane sau furînd, pur şi simplu, miliarde din banul public cu
credite neperformante, contracte publice aranjate, evaziune fiscala. În spatele
imaginii democratice, rezervată UE, se proliferează degradarea socio-economică.
Majoritatea populaţiei şi-a creat o cultură a supravieţuirii şi a corupţiei, ca
formă de protest social. Piaţa neagră este de 50%.
După 1989, România se află pe primul loc în Europa în ce
priveşte mortalitatea prin TBC, boli cardiovasculare şi respiratorii. Are cea
mai crescută mortalitate infantilă şi generală şi o medie scăzută de viaţă.
Venitul populaţiei sărăcite se duce pe mîncare, care, nici ea, nu este
corespunzătoare calitativ. La asta se adugă consumul de alcool.
Consecinţele sînt permanentizarea subdezvoltării şi
alterarea stării de sănătate.
Observaţiile lui Mircea Eliade din “Piloţii orbi“ sînt de
actualitate ca si cele ale unui profesor britanic: “România cunoaşte, la
această oră, stagnarea, promovarea mediocrităţii şi a corupţiei … nimeni nu mai
crede în nimic. Un popor care, timp de sase decenii, a abandonat lumea
civilizată, a pierdut acum nu numai gustul democraţiei, dar şi sensul direcţiei
şi voinţa de a se reface. Românii au intrat într-o
fază de sinucidere
colectivă. Nimeni nu-i poate ajuta şi nici nu vor să fie ajutaţi”.
Presedintele Klaus
Werner Johannis
Carol I, romano-catolic, a încheiat era domnitorilor
greco-ortodocşi dependenţi de Sultan şi patriarhul său grec, ca şi de Ţarul
ruşilor şi protectorul tuturor ortodocşilor.
Iohannis, catolic reformat, încheie era preşedinţilor
ortodocso-comunişti moldovalahi.
PMR PCR FSN FDSR PDSR PSD USL PC a generat conducatori
orientali, providentiali, care vad statul ca al lor. Ei, anturajul lor, nu se
deosebesc astfel prea mult de o bandă de talhari obisnuiti sau de magnum
latrocinium (Sf. Augustinus).
Ales ca reprezentat al valorilor şi normelor ardelene,
occidentale, Klaus Iohannis trebuie să le facă credibile şi peste Carpaţi si să
realizeze un consens national, care să impiedice dezmembrarea ţării ca în
Ucraina, unde estul şi vestul ţării sunt aproape la fel de incompatibile ca în
România. Vezi harta în culori a ultimilor alegeriri: Ardealul şi Banatul,
albastre, occidentale, Moldova şi Tara Romaneasca, orientale, roşii. O
incompatibilitate ce bate la ochi şi nu mai poate fi trecută cu vederea.
Dupa 500 de ani de administratie turco-fanariotă şi
pravoslavnică, moldo-valahii au acum şansa istorică de a se integra în
civilizaţia occidentală, nu numai individual, ca milioane de ortodocşi la munca
în UE, ci în totalitate, ca naţie. Mai mult decât atât, o sinteza a Ideii şi
Faptei nationale permite reluarea dialogului cu Roma început de Fericitul papa
Ioan Paul II la Bucuresti in anul de gratie 1999.
Mimarea occidentului nu mai e credibilă, pentru ca „ … ne
frică de Occident, care ne-a fost refuzat si, adânc, ascuns, îl urâm. Pentru că
ne-a furat copiii de lângă părinți.
Pentru că ne-a golit satele. Pentru că ne-a sedus
medicii. Pentru că ne-a cumpărat femeile. Pentru că ne-a răpit slova. Pentru că
ne-a siluit limba. Pentru că, la mâna lui, am stat o jumătate de secol după o
cortină de fier care persistă … Încă ne mai uităm unii la alții din spatele
unui zid invizibil.“ Aceasta analiza a dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru,
2015, nu surprinde pe nimeni, fiecare aspect atat al incompatibilitatii dintre
ortodocsi si occidentali, cat si al dorintei de reunificarea este analizat si
prezentat exhausiv, accesibil tuturora, de aceea sa privim cu incredere in
viitor.
Asteptata vizita a
papei Francisc in Romania, Sfantul si Marele Sinod Panortodox 2016, creaza
conditii noului preşedinte, Preafericitilor Daniel şi Lucian cardinal Mureşan
să taie nordul gordial şi să scoată singurul neam latin din groapa milenară
greco-slava a umilinţei, obedienţei si mizeriei materiale si morale, pentru că
mai mult decât la alte popoare, pentru cei de origine romana: Toate drumurile
duc la Roma.
Criza statului
Ideea, programul emancipării sociale si naţionale a
tuturor românilor o găsim la Corifeii Şcolii Ardelene. Dacă acest Proiect era
transpus în faptă, statul român n-ar fi dezmembrat, ar fi la nivelul statelor
latine, Italia, Franţa, Spania, Portugalia.
Fapta unităţii naţionale e a moldo-valahilor, dar Regatul
nu a aparţinut de Sfîntul Imperiu, iar, azi, România, fără Moldova, e in UE mai
mult de jure, decît de facto.
Dihotomia dintre idee şi faptă nationala generează
confuzie. Criza e cronica, blocajul evident; Biserica unită cu Roma e
marginalizată, acceptă linia maghiară, Corifeii greco-catolici sînt
rastălmăciţi ca iluministi atei. In fond, plagiatorii ortodocsi moldovalahii
vor să fie admirati atat ca autori ai ideii, cît şi al infaptuirii statului, ei
vor să fie model de urmat pentru toţi românii, ceea ce este inacceptabil.
Criza statului pseudo democratic actual si a coruptiei,
mizeriei morale si materiale pe care o genereaza, duce cu timpul la bine
cunoscuta dictatura orientala. Despotul providential, salvatorul neamului, care
face, ca de obicei, ordine, ingradeste libertatea de miscare si expresie, pana
cand poporul se revolta si aspira din nou la Libertatea, Dreptatea si Pacea din
Sfantul Imperiu Roman. Vezi mitul lui Sisifus.
De dialogul cu Roma, dupa mana intinsa si a Fericitului
Ioan Paul II, in vederea unirii cu Biserica universala depinde integrarea
moldo-valahilor in civilizatia occidentala.
Asta este condiţiea sine qua non a stopării degradării
morale si materiale, consecinta tragica a conflictului, blocajului dintre idee
şi faptă, în construcţia statului la romani.
CE VREM
Scrisoare deschisă adresată Președintelui României și clasei politice
Excelența voastră, Stimate doamne,
stimați domni,
Pe parcursul anilor 2017 și 2018, semnatarii acestei scrisori au
adresat Președintelui României și partidelor politice o serie de apeluri pentru
inițierea unui referendum pe tema justiției.
Referendumul a avut loc pe data de 26 mai 2019, iar rezultatul a
arătat că populația este covârșitor favorabilă independenței justiției.
Votanții sunt de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru
infracțiuni de corupție; ei sunt de acord să fie interzisă guvernului adoptarea
de ordonanțe de urgență în ceea ce privește infracțiunile, pedepsele și
organizarea judiciară. Implicit românii au fost de acord și cu extinderea
posibilității atacării acestor ordonanțe direct la Curtea Constituțională.
Cei peste 80% dintre votanți care au spus “DA” la referendum au
introdus în urne mai mult de 6.4 milioane voturi, cu peste 50% mai mult decât
voturile date în 2016, la alegerile parlamentare, pentru formarea majorității
politice PSD-ALDE-UDMR. Coaliția politică PSD-ALDE, susținută de UDMR, a fost
votată atunci de mai puțin de 4.1 milioane cetățeni. În ultimii doi ani,
partidele care domină parlamentul au folosit teza ”votul a 4.1 milioane de
persoane” ca argument de legitimare a acțiunilor de distrugere a justiției și a
statului de drept.
Prin urmare, noi considerăm că pe 26 mai 2019 poporul a exprimat
foarte clar ce dorește în privința justiției și a statului de drept. S-au
exprimat în acest sens atât susținătorii partidelor de opoziție, cât și
votanții partidelor care au dat majoritatea parlamentară actuală.
În acest moment este rândul clasei politice să înțeleagă dorința
extinsă a poporului, să înțeleagă că este solicitată să pună această voință în
fapt de îndată și în totalitate prin măsuri clare și concrete.
Dorim să evităm ca acest referendum consultativ să aibă soarta
altui referendum care nu a fost niciodată pus în aplicare, deși populația s-a
exprimat covârșitor în favoarea lui.
Prin urmare, noi, semnatarii acestei scrisori, solicităm de îndată partidelor politice să ia măsuri concrete în sesiunea parlamentară actuală, pentru a respecta voința poporului. Parlamentul României, în calitate de organism legislativ, TREBUIE să pună în operă voința exprimată clar de cei peste 6.4 milioane de cetățeni cu drept de vot.
Organizațiile neguvernamentale și grupurile civice semnatare solicită:
1) Punerea în practică a rezultatelor referendumului din 26 mai
2) Măsuri de lărgire a accesului la vot pentru romanii de pretutindeni
și sancționarea responsabililor pentru blocarea accesului la vot a romanilor
din diaspora
3) Măsuri de protejare și întărire a libertăților de exprimare
și de asociere și sancționarea responsabililor morali pentru îngrădirea acestor
libertăți în ultimii doi ani și jumătate
1. În privința punerii în practică a rezultatelor referendumului
din 26 mai, solicităm de urgență următoarele:
a) În 6 mai 2019 a expirat mandatul domnului Victor Ciorbea în
funcția de Avocat al Poporului. Pentru numirea în funcția vacantă a unui nou
Avocat al Poporului, este esențial să fie numită o persoană care oferă
garanțiile morale și profesionale de a proteja statul de drept împotriva unor
abuzuri ale guvernului prin emiterea unor ordonanțe de urgență pe tema justiției
sau, cum s-a întâmplat recent, de îngrădire a dreptului constituțional la vot.
Noi considerăm că în funcția de Avocat al Poporului e nevoie de un profesionist
care să fi demonstrat atât experiență juridică solidă, cât și abilități și
competențe de negociere necesare în relație cu instituțiile statului. Cel mai
important este ca persoana care va fi numită în această funcție să fi dovedit
integritate și verticalitate pentru a putea asigura o protecție reala a
drepturilor omului, atât din perspectiva drepturilor civile și politice, cât și
din perspectiva drepturilor minorităților de orice natură.
b) Retragerea din funcții a tuturor celor care dețin poziții de
demnitate publică, aleasă sau numită, care s-au folosit de prerogativele
atribuite pentru a conduce asaltul asupra justiției. Ne referim aici în special
la revocarea din funcțiile de conducere a comisiilor juridice a parlamentarilor
Eugen Nicolicea și Florin Iordache. Cerem ca aceștia să nu mai aibă
responsabilitatea de a conduce procesul legislativ în domeniul juridic, dat
fiind rolul lor în încercările de decapitare a justiției din ultimii doi ani.
Avem în vedere și pe consilierul Darius Vâlcov, precum și pe toți cei care se
află în situații de condamnare în prima instanță și dețin actualmente funcții
publice sau de demnitate publică;
c) Eliminarea de urgență, în cursul sesiunii parlamentare
actuale, a tuturor prevederilor nocive din legile justiției așa cum au fost ele
determinate de Comisia de la Veneția, precum și implementarea acelor
recomandări de îmbunatățire a legislației în domeniu. Aceasta trebuie făcută
prin procedură parlamentară rapidă (nu prin OUG-uri) pentru a se păstra
spiritul referendumului;
d) Depunerea în interval de 30 de zile a unei inițiative de
modificare a Constituției depusă de cel puțin o pătrime dintre parlamentari
privind introducerea prevederilor legate de referendum. Invocăm în acest sens
Constituția Belgiei unde e prevăzut clar că amnistia/grațierea nu se poate face
pentru infracțiuni de serviciu/corupție săvârșite de politicieni/demnitari.
Aceeași inițiativă trebuie să prevadă exceptarea de la reglementarea prin OUG
pe domeniul justiției (cu posibilitatea stipulării totuși a unor cazuri
excepționale, precum în cazul declarării stării de urgență sau a celei de
război) precum și posibilitatea de atacare a OUG-urilor de către Președinte,
Înalta Curte de de Casație și Justiție și Parlament;
e) Desființarea Secției Speciale de anchetare a magistraților
printr-o lege specială promovată în regim de urgență, care să intre în vigoare
de îndată;
f) Renunțarea la actualele modificări pe Codul Penal și pe cel
de Procedură Penală printr-un act explicit al Parlamentului.
2. Totodată, ținând cont de situația produsă la actualele
alegeri europarlamentare în secțiile de vot din diaspora, unde sute de mii de
persoane nu au putut vota, iar alte sute de mii de persoane au fost umilite,
fiind nevoite să aștepte la cozi de 5-7 ore pentru a-și exercita un drept
fundamental solicităm:
a) Demiterea din funcție a Ministrului de Externe Teodor Meleșcanu, a președintelui Autorității Electorale Permanente, domnul Florin Mituleţu-Buică, precum și a tuturor celor care se fac vinovați de această situație de o gravitate excepțională;
b) Inițierea unor proceduri de anchetă (judiciare și parlamentare) pentru a determina dacă s-au comis infracțiuni în legătură cu această situație;
a) Demiterea din funcție a Ministrului de Externe Teodor Meleșcanu, a președintelui Autorității Electorale Permanente, domnul Florin Mituleţu-Buică, precum și a tuturor celor care se fac vinovați de această situație de o gravitate excepțională;
b) Inițierea unor proceduri de anchetă (judiciare și parlamentare) pentru a determina dacă s-au comis infracțiuni în legătură cu această situație;
c) Inițierea modificării legislației astfel încât la alegerile
prezidențiale de la finalul toamnei anului 2019 TOȚI cetățenii români cu drept
de vot să aibă posibilitatea să își exercite în mod demn dreptul la vot,
indiferent dacă se află în diaspora sau pe teritoriul României, atât prin
suplimentarea numărului de secții cât și prin extinderea perioadei de votare
pentru diaspora pe un termen rezonabil (de pilda o săptămână întreagă înainte de
ziua votului în România) și prin vot prin corespondență.
d) În subsidiar, cerem, în regim de urgență, introducerea în
Parlament, dezbaterea și adoptarea modificărilor la legile electorale promovate
prin inițiativa cetățenească "Oameni Noi în politică", modificări
care lărgesc accesul la vot al romanilor din țară și din diaspora, deschid
competiția electorală și asigură o mai bună reprezentare a românilor de
pretutindeni
3. Totodată, și înțelegând că acestea excedează discuției despre
operaționalizarea de îndată a rezultatelor referendumului, dar considerându-le
ca reprezentând priorități de nivel zero pentru societate, dat fiind că aceste
teme care afectează concurența electorală și drepturile cetățenești pot produce
derapaje ca cele intervenite în ultimii 2 ani și jumătate, cerem de asemenea
partidelor:
a) Urgentarea procedurii de dezbateri parlamentare pentru
inițiativa de modificare a Constituției "Fără Penali în funcții
publice";
b) Modificări legislative care să asigure un Consiliu Național
al Audiovizualului eficient și neînregimentat politic;
c) Modificări legislative la Legea 550/2004 (Legea Jandarmeriei)
și la Legea 60/1991 (privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice)
care să permită o exercitare deplină și în siguranță a dreptului la întruniri
și la libera expresie, precum și tragerea la răspundere a celor care caută să
limiteze abuziv aceste drepturi;
d) Asigurarea suportului instituțional legal (declasificarea
documentelor de la Ministerul Afacerilor Interne) și garantarea independenței anchetelor
privind vinovații pentru abuzurile comise împotriva cetățenilor cu ocazia
protestului din 10 august 2018, precum și a altor proteste civice din ultimii
doi ani și jumătate.
Vă reamintim că acum clasa politica are obligația morală de a
întreprinde acțiuni concrete și de substanță, într-un orizont de timp măsurabil
în săptămâni, pentru a transpune în lege voința poporului așa cum a fost
exprimată în cadrul referendumului din 26 Mai!
Subliniem faptul ca vigilența cetățenilor nu va înceta nici o clipa până când voința lor nu va fi îndeplinită.
Asociațiile
semnatare:
#activAG Pitești
Acțiunea Civică Galați
Alba Iulia Civică
Asociația Bihorul Civic
Asociația Platforma România 100
Asociația Make a Point
Asociația Voci pentru Democrație și Justiție - VeDem Just
Asociația Aradul Civic
Brasovul Civic
Canada Save Roșia
Centrul Roman de Politici Europene
Centrul pentru Inovare Publică
Corupția Ucide
Cuza Vrea Dreptate Iași
Diaspora Franța solidară cu România
Diaspora Împreună suntem România
Diaspora Milano
Eu Ro Aleg 2.0
Freedom House, Romania
Geeks For Democracy
Grup Civic CETĂȚEAN IMPLICAT
Inițiativa România
Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei
Rădăuțiul Civic
Reactiv Brașov
Reset
Rezist Berlin
Rezist Bilbao
Rezist Budapesta
Rezist Dublin
Rezistenta din Diaspora
Rezist Galați
Rezist Iași
Rezist in Bacau
Rezist Ingolstadt. Și eu sunt din România
Rezist Lyon
Rezist Marseille
#Rezist Milano
Rezist WMW
#REZISTENȚA
Ștafeta Steagului U.E
Umbrela Anticorupție Cluj
Vă Vedem din Iași
Acțiunea Civică Galați
Alba Iulia Civică
Asociația Bihorul Civic
Asociația Platforma România 100
Asociația Make a Point
Asociația Voci pentru Democrație și Justiție - VeDem Just
Asociația Aradul Civic
Brasovul Civic
Canada Save Roșia
Centrul Roman de Politici Europene
Centrul pentru Inovare Publică
Corupția Ucide
Cuza Vrea Dreptate Iași
Diaspora Franța solidară cu România
Diaspora Împreună suntem România
Diaspora Milano
Eu Ro Aleg 2.0
Freedom House, Romania
Geeks For Democracy
Grup Civic CETĂȚEAN IMPLICAT
Inițiativa România
Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei
Rădăuțiul Civic
Reactiv Brașov
Reset
Rezist Berlin
Rezist Bilbao
Rezist Budapesta
Rezist Dublin
Rezistenta din Diaspora
Rezist Galați
Rezist Iași
Rezist in Bacau
Rezist Ingolstadt. Și eu sunt din România
Rezist Lyon
Rezist Marseille
#Rezist Milano
Rezist WMW
#REZISTENȚA
Ștafeta Steagului U.E
Umbrela Anticorupție Cluj
Vă Vedem din Iași
devine astfel un termen corelativ existenței : „existența se
referă la fii
ea în Esti
FABULOS! Imi place cum scrii. Eu m-am prabusit comprimand scaunul din conducta
parte din mobile din bucatarie in China cu ale mele 132 de kg (dezbracat)
incercand sa schimb un bec. In prabusire mainile automat au incercat sa se
prinda de orice si acel orice au fost rafturile din sticla care in
incapabilitatea lor de a-mi frana caderea s-au spart si mi-a taiat degetele la
mana dreapta. Sigur nu de tot dar sufficient sa umplu cimentul de sange si sa
umblu bandajat in China. M-am vindecat repede lucru ce a demonstrate celor din
familie ca nu sufar de diabet.
Eu cu mana , Rodica cu piciorul
Cu drag,
Ben
|
Iubite Fratior,
Incepusem de ieri sa-ti omagiez
filmarile in cea mai serioasa cunostinta de cauza dintre romani si restul. Nu
ti-oi fi spus ca Rodica si-a rupt marti piciorul drept (sold) si a fost
operata miercuri, asa ca doua luni va duce-o intr-un picior, cand va calca si
cu al doilea, tot prin casa,, alte doua-trei luni, apoi, cros, da doamne..
Schimbarea vietii noastre e
inevitabila prin nasterea nepotului Valeriu, in februarie, cartea asta a lui
Marian Popa, piciorul revolutionat
al jumatatii mele.
|
TU ESTI UN GIGANT si ai
nevoie de giganti ca sa te analizeze.
Am o deosebita apreciere
pentru tine.
Acum ca am ajuns acasa
incerc sa fac putina ordine in lucruri. Preturile de tiparire in China,
dealtfel la tot s-au aliniat cu lumea, asa ca nu imi ramane decat tot acasa
sa-mi tiparesc scrierile, acasa unde cel putin cei ce tiparesc inteleg ce
scriu.
Am filmat opt ore de
video pe unde am umblat si nu stiu inca de unde sa incep: sa critic sau sa
laud, sa incant sau sa supar, sa-mi fac dusmani sau prieteni insa in final
adevarul poate fi pe cat de daunator pe atat de constructiv. Si mereu ma
gandesc la mama care imi spunea: Benoni fii atent ce vorbesti ca gura bate
curu. Si atunci nu imi ramane decat sa aleg: pe cruce langa Isus sau cu dracii
in comfort ca doar o viata are omul. Ma mai gandesc.
Cu drag si dor,
Ben
ANCA, STUDIU COMPARATIST DE MARIAN POPA
Am primit din partea domnului Marian Popa, autorul Istoriei literaturii române de azi pe mâine,
manuscrisul cărţii Anca,
214 p. A4, care va fi publicat de revista „Litere” în foileton, iar în volum de
editura Bibliotheca.
Este vorba de un studiu comparatist asupra operei lui George
Anca, structurat pe următoarele capitole: 1. Premise. 2. Dodii. 3.
Generalităţi. 4. Conformaţii de cuvinte. 5. Formaţii de cuvinte. 6. Cuvinte ca
suporturi. 7. Paradoxe. Silogismele dodierii. 8. Tipuri de redactare. 9. Opinii
literare. 10. Cărţi. Poezia. Romane. Relaţii de călătorie. Teatru
multideductibil. Alte mostre de crestomatizare Dodierea colocvialului. 11.
Politice. 12. Etnopolitice. Interetnice. 13. Hinduitate dodiastică. 14.
Religii. 15. Erotice. 16. Traduttore – Dodiatore. 17. Psihosomatice. 18. Ca un
sfârşit.
Motto-uri din Friedrich Schlegel, Kurt Goedel, Horia Gârbea,
Manfred Lutz.
Început:
Prima premisă. Cu termenul dodii Anca 1. specifică texte
proprii şi ale altora; 2. Indică natura şi calitatea unor realităţi exterioare
sau mentale. Aceste valorificări indică faptul că ele reacţionează premeditat.
A doua premisă. Într-o scrisoare către Titu
Maiorescu, în care se precizează că un număr mare de amici şi admiratori vor
să-l ajute pe Eminescu, a cărui boală s-ar fi agravat, un anume Constantin
Simion notează după o vizită la spitalul de nebuni: „Se află aproape neîntrerupt foarte agitat. Pronunţă idei şi foarte
multe vorbe, care nu aparţin nici unei limbi şi pe care le forţează a rima în
penta şi hexametri. (...)
Final:
Anca vede un sfârşit cu zece braţe al timpului şi descrie ce
vede. Asta, pur şi simplu, pentru că „ne-am
creat un singur creator ne lipseşte voinţa primului pas în stare să creăm c-am
foat creaţi” (Cenuşa din gânduri).
LITERE
HORACE GANGE
UNCUBUS de Iarman
Poppart în România
Iarman Popart s-a născut într-un cartier al oraşului boemian
Brno, ca fiu al unui grefier şi al unei artiste. A studiat psihiatria la
Eranos. A profesat în Cape Town, după care se retras într-un sat german unde
meditează şi cultivă coacăze. A fost premiat cu Aldous Huxley pentru Homo Victus, iar Vinod Seth din Maharani
Bagh l-a nominalizat la Nobel pentru deradicalizarea pragmaticalizării.
Cine şi-ar fi închipuit că, printre englezii din
Bram-Bran-Dracula, se va mai scrie o carte, şi încă una benignă? Folosirea
limbii române nu este accidentală în sistemul literar conceput de autor. Până
la cheie.
„Uncubus aparţine unei
pentatopii având o componentă care nu va fi niciodată tipărită.” Patru sau
cinci coautori?
Uncubus se va fi
putând citi, deocamdată, în legătură cu Excubus de Armani Popaart apărut la o editură tot din România.
Uncubus incipit:
Friedrich Stauglitzstrasse are pe o parte clădiri cu un etaj sau
două, vile care par pustii, impresie dată printre altele de absenţa copiilor.
Oricum, pustii sau fără copii, clădiri din ultimele decenii, deci solide, nu ca
acelea din centru, cărora dacă le dai jos fardul, dai de zidurile afectate de
osteoporoză. Copiii, câinii şi joggingarii se pot bucura de ceea ce începe
dincolo de celălalt trotuar al străzii, care însă trebuie închipuit, deoarece
nefiind foarte necesar nu există – un parc-plantaţie, dar nu unul în stil
romantic, pentru că lipsesc urmele unei păduri cu clasici copaci bătrâni; cei
mai mulţi copaci sunt schilozi, au multe ramuri tăiate, pentru a se combate
măcar aşa consecinţele dramatice ale poluării, alţii zac pe sol trântiţi de
furtuni prezentate de savanţi ca fiind tot mai nenaturale şi în stive plasate
la marginea potecilor, şi unii şi alţii aşteptându-şi dispariţia definitivă
prin putrezire şi comercializare.(p.5).
Fine:
Abia atunci îl înhăţă şi pe el spaima. Îşi căută biletul de
autobuz pentru Bucureşti şi ieşi pe uşă mângâindu-l cu degetele ca pe icoana
Sfintei Paraschiva” (p. 274).
Versiuni de
George Anca
MURASAKI SHIKIBU
Shu
(Poeme
din Genji)
紫式部集
めぐり逢ひて
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ
într-un
târziu
ne-am
întâlnit
eu
am plecat
nerecunoscându-te
lună
în nori
*
mă
uit la
cerurile
coborând
mereu
înnourate
cum
de plâng
lacrimi de iubire
*
să
nu uităm
adâncul
mării
când
valurile
au
spălat
vechile
urme
*
te las voi merge
pe unde toți mergem
de-aș putea
aș alege
drumul celălalt
*
cât
timp
ne
va fi dor
de
cei duși
durerea
de azi
ne este mâine
GRIGORE DE NAZIANS
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
Luminii toate nu ți-am fost afin,
Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;
Că pete negre ai văzut întin.
Ziua căzu, noaptea s-a răspândit:
Crez, Doamne, Ți-am împărtășit;
Jurând, gândind s-ajung, m-am
rătăcit,
Pașii în altă parte au pășit.
O beznă a venit de dedesubt
Întunecând ai mântuirii fii.
Lumina Ta, Hristoase, dar de
frupt,
Întoarcă
întunericul în zi.
IOAN AL CRUCII
Stai, umbra mea
Stai, umbra mea, pe loc, în
apărare,
imagine de vrajă încă-n dor,
iluzie frumoasă-n care vesel mor
ori dulce ficțiune viața-mi
doare.
Imamul grațiile de-ți năzare,
mi-nfige-n piept oțel ascultător,
la ce de lingușire să m-amor
de-aș fi batjocorit în evadare?
Mai blazonat nici că se poate,
fală,
că tirania ta triumfă-n mine:
lăsând batjocora, tot strânsă
zală
încercuind fsntasticele mine,
/u-ți forma aurală
puțin importă-n brațe, piept
năvală
dar
fantezia-n temniță nu-mi ține.
Arthur Rimbaud
Foame
Dacă am gust, nu e decât
Pentru pietre și pământ.
Aer prânzind,
Carbon, fier, grind.
Vira, foamea mea. Treci, foame,
sunete zame.
Trage otrava-ne
din volburi game.
Mănâncă pietre dărâme,
Lespezi de biserici hume;
Lipii din potopuri râme,
Pâini din văi
de albăstrime.
EMILY BRONTE
Ultimele
rânduri
N-am suflet temător,
Văd glorii în Rai lucitor,
Egal lucind credința, fricii-armată.
O, Doamne,în pieptul meu,
Atotputernic, mereu prezent, Divine!
Ce viață duc din greu
Punterea nemuririi are-n Tine.
În van mia de crezuri
Ce mișcă inimile: în zadar;
Cât veștede nutrețuri,
Ori goala spumă-n val fără hotar,
A trezi dubii undei
Atât de strânsă ție-ifinirii:
Cea ancorată unde-i
stânca statornică a nemuririi.
Îmbrățișând nespus
Duhu-ți însuflețește eonii blând,
Întins puiește sus,
Schimbând, ținând, topind, creând, înălțând.
Pământ și om duși chiar,
Sori și-universuri nondiferență,
Rămas Tu singur ar
Exista-n Tine orice existență.
Pentru Moarte nu-i rând,
Niciun atom să-și dea-n gol putere:
TU ești Fiind, Suflând,
Ce ești Tu niciodată nu piere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu