George Anca – Doina Boriceanu – Lora Levițchi – Isabela Vasiliu-Scraba -Ovidiu Bojor – Cartophil – V_Sile – Muzee memoriale

GEORGE ANCA

Zbor dublu

N-aş putea săruta un bărbat care fumează.

Toţi marii artişti au fumat, Eminescu, Brâncuşi.

Aveţi ceva comun.

Am avut şi malarie, în India, altă asemănare cu Eminescu.

Mă cheamă Berta.

Sunteţi de-a noastră. Semănaţi cu Alice Taylor. La viitorul răspuns vă scriu un vers de mine.

Întotdeauna îmi spun oamenii că semăn cu cineva. Înseamnă că însumez trăsături de la mai multe persoane sau, mai bine-zis, am o faţă comună.

Semănaţi şi cu dumneavoastră, pe undeva, unde să vă recunoaşteţi secret. Atât de albă pasăre că nu m-a mai umbrit.

Crai.

N-am bani, n-am timp, n-am partea. Tovissi se traduce?

După masă, dar nu este sigur, pentru că are lecţii de sinteză înainte de examen la ASE.

Îmi place sportul învârtirii paginii în degetele muzicii dv. Traducere. Jyoti-lumină. Staţi în faţă cu un ascet râzăreţ şi după-amiaza există. Plus că piesa asta o vom rupe.

Aveţi frică de menţinerea documentelor? Nu avem nimic rău în această piesă. Dar m-am întrebat, să rupem, să ardem, sau să aruncăm la coş de gunoi această discuţie istorică astfel: prin scris. (Sublinierea ei. Schimbul, mai ales din parte-i, era însoţit de gesturi frământate, cu jenă faţă de partenerul din stânga. Îmi vine-n minte, Ruth to me: I didn't know Romanians are so flamboyant and romantic).

Înseamnă ceva Tovassi?

E o localitate, Teiuş.

Plenara se terminase, crailâc pedagogic. La Popeşti, cu familia Văcaru. A sorbit şi ea adineaurea. Ana Aslan îngropată azi la Bellu. Oricum, la înmormântarea mea voi lua parte. Sunt aşa de indispusă, mă culc, m-am pilit, fac o baie, a venit apa caldă. Sigur mi-ai văzut titlul, subiectul, întoarcerea doliului în sublim. Margaret Mead în Delhi. Let it be heard beyond anyone else. Poster-ul meu cu tine vie nu l-ai mai văzut. Ceară. Ce Tismană? Voi, armenii, aţi prins ceva din români mai mult ca Hohenzollernii. Citi-vei apostolul. Pe doamna ar fi interesat-o redescoperirea sinelui, un fel de speranţă peste materie. Te-ai declarat pilită şi te-ai culcat, dormi cam palidă-patimă. I love you. Cum ai înţeles totalitatea mărturisirilor, cum m-aş destăinui în carne şi oase incinerabile. Păcatul cărnii, ultimul pe listă, nu se găseşte carne. Ai putea spăla şi tu vasele. Pişi colacul, spală-ţi-l. Piesa către uciderea de sine. Ăştia suntem, vă faceţi că nu înţelegeţi, da-mi continuai pe scrise agonia singularităţii.

Ai ieşit cu câinele fără altă discuţie. O să iasă scandal că termini sticla. Mourir c'est partir beaucoup. Pe tehnica traductibilităţii inspiră-te. Nu mai ies din persoana-mi interzisă fără a se ţipa darmite şi şoptind. Nu mai amuţi trei zile, autoritate anihilării în cursul serii. Nu mi-ai adus foarfeca mată. Se obviase vocea, parcă nu mai ai cuvinte. Găsim alte palme. De-ai mai dat palme după oglinda din Aurangabad. Amok filipinez. De-aici amvon de-un liric rai proscris alibiului. Suprarealizezi nimicul cu un coperiş pictat. Adică muzici la Tismana, cocoană fii serioasă, vom recunoaşte şi trenurile şi benzina, mizăm pe calibre simbolice, încetineşte, mai încet cu îndemnuri, românii sunt atei, ce păcat, aveai aerul completării, suntem pe aici, poate nici în altă parte, crăpând-o tocmai sama prea de tot a altei părţi. Acultă-mă, nu există ieşire, ce tot intri. Mănâncă-ne, bună Africă, întru puritate. Namaste. Vânătoarea n-ar opri-o vântul. Îmi voi lua halatul. Stai, mă, blând. Îţi plăcea că o cheamă Floarea şi că e contabilă. Te doare surd Cristi bătându-se cu Cristi şi ţigănci. A bătrână se plângea prin sânge că i-a spart cercelul. Ce-am eu cu o babă de o sută de ani? S-au copt totuşi cireşele şi le-ai adus pe-o dorinţă, n-o spune, că nu se împlineşte, Zagreb. Aseară, toată lumea sănătoasă şi cei de acasă, bă, nu vă mai bateţi, că doarme taică-meu. A fost, nu mai e, va mai fi, n-a fost, mă temeam, nu de-al doilea cod genetic.

bătrânul n-aveţi o ţigară i-am dat e mai rău ca după război bucătăria foamei la o parte din viaţa mea te rog nu mai insista mi-e aşa de frig am uitat să-i dau chibrite lu' Gabi Dublin culinar post-fomist pezmet cu sos de mărar şi usturoi fără friptură ca italienii am rupt un trandafir şi m-am înţepat am scos din dorcan şi roşioarele băiatul ăsta e enervant de-a binelea dacă mă superi paralizez şi n-o supără cu cât e mai ucigătoare cearta relaxa-ne-vom chist hidratic de la păr de câine John pe geanta de la piept Katin invitaţie catolică scoate plicul şi măcar subliniază Oxford-Harvard aer-praf Julio Cortazar m-a luat de mână şi m-a tras spre ea compulsion-punishment bilete de Râmnic blânzi de sinucidere piangere când ridere

du-te şi nu te mai întoarce de ce vrei şi tu să mă superi n-am o fire aşa marxistă am crezut că Michael Jackson e altă femeie Khayam în Belgia verişoarei s-a dus cu degetul umflat la doctor şi s-a întors cu palincă şi două pachete de ţigări să ştii tată că eu la propriu nu ştiu pe ce lume trăiesc vila Govora anunţarea subiectelor intratabile nu vrea nimeni nimic se mai mănâncă între ei la o băută să nimeresc blocul lui Ionel de-o fi acasă metanie pe clise paraclise scrise pe cărămidă coridă tu pleci înainte pe acelaşi peron de altădată loitering with intent n-am hoinărit fără rost cum după miezul nopţii şi ţi-o pusei în bagaj Muriel tot aşa şi cartea asta spre cartea ta iluminată ce-a mai plouat rudenii logofătul mormintele masca niciun spasm plouă cu ce mă încalţ nu mai ştiu unde sunt Carpaţii sub acoperişul gării lecţiile nu le fac la telefon da' să-ntrebi şi-mi trânteşti uşa bucătăriei în nas eu sunt republican nu regalist n-ai transcrie cu pridvorul sub balaur văruit vremea vieţii dumitale din anand din sat din cit

grâna culcată macii vârtej mormântul gol de Brâncoveanu cine stă în cumpănă de n-o îndoaie adică nu vorbesc cu dumneata ori ai murit ori am murit ori amândoi ori nimeni afară de afară nici înăuntru nu dai de datumul mundei vino-ţi în verdea piratizare fără bani de când te îmbătasei mai pari şi suflet aiurea instinct onoarea caracaliană de unde atâta familiaritate către copac şi pasăre călătoare aşa-ţi va fi şi ţie spre sfârşit viaţa berea ţi se sfârşise un coniac 37 numără stejarii şi visează-te text dacă scriu piesa patru într-o vilă încuiaţi sigilaţi dacă o scriu mă scad replica monofiziţi în salonul maicilor tendinţă monologică privighetorile lui Blaga grauri la grâu

înmulţirea prin decret împărţirea prin raţie ridicarea la putere prin pile extragerea rădăcinii pătrate prin revoluţia agrară ce reconstruieşte Gorbaciov Oltea îl auzise în America dacă n-ai acvariu eşti homosexual clopotul de ceramică obogeană Clopotniţa lui Druţă de-aia transcriai surâsurile feţelor copiilor morţi la tv filmele întunericului renască-i întrerupere de rupere în somn mă urmăreau radiaţii străbune crimă de fulger feleşag nestatornic visele urâte se aseamănă între ele căzut în prăpastie helgie Moscova 1971 Chişinău 1984 Bucureşti 1988 NSD National school of drama Puiu cu bicicleta Irinei premiul întâi pe ţară ICRAL Giuleşti pentru instalaţiile de demolare plenara sindicală contra elită zborşită câte trei ceaiuri după telefon şi două îngheţate picat Miki la Landauer de ce sunt oamenii aşa de răi se întreba Popescu

probabil voi citi Cuclin şi lui Lechea o avocată îi spusese că i-ar face bine clopotniţa n-o găsea lirism apropietor nenorocirii de a trăi cu sila cu a mai stricată femeie speranţa trăim toţi ieri brună azi albă tot ce-şi dorise lux de flux estetice relaţii printre canalii anecdotică pe lângă suflet ia uite tată ce am aici o corcitură de mops du-l că ştiu ce mai latră bătrânul stăpân tandreţii ştii ce-mi place că Felix nu se supără c-a băut din apa lui da' se supără că-l iubeşti nu se supără că şi el îl iubeşte dădusei bani fetei mai mici de cumpărase ţigări şi câte-un leu copiilor şi mai mici ai monedei găsite

praznic de obraznic Liviu citeşte şi Tribuna aluzie să-l semnez Nansi la Târnăveni Nana cu câinele afară papagalul cu mine şi eu cu tine stop Greta Garbo pe doi bulgar cockteil vin roşu albanez şi vodcă primele vorbe din singurătate lui Stolnici cadavrul colonelului Eminescu în altă biserică de-am petrecut cu prieteni din Beckett lucrează puţin pentru poimâine tovarăşe ne uneşte un mormânt lărgimu-l înghiţindu-ne simbolizeze-ne vreun semn de promisiune nu mai râd nu mai pot ofta fosta soprană corul patriarhiei călătoreşte în preotese ereditatea numai până la sfârşit pe urmă păr zbârlit oprire de minut nu către limpezirea vizitiului

s-a dus sentimentalismul de la mine la doctori delfinul omul legii pentru poreclele astea meritase deci să trăiesc ţi-am zis ce notă-mi dai ca papers gg păi zece că ţi-au dat toţi zece şi eu să-ţi dau nouă din Ashvagosha în engleză pentru mexican aparent dr. Miricioiu ca să vadă chiar să nu fi făcut legătura negaţiei Ghibu un piteştean şi el văzuse cartea lui Milarepa sosiseră cărţile de vizită şi copiii cu sandvişuri răcoritoare prăjituri şi o cafea comunicatorului de-am uitat din publicaţiile indiene poate mai bine poate deseară la Balada cartonul nominal al Deliei înapoiat al lui Cezar scos din şiret pentru Jiri doctori copiii de doctori ai filologilor ce Hurjui că nu se vede aşa ceva ieşeam de la postere din holul teatrului doamna de platină felicitări elevii n-au voie frumoasele culori ale creierului de patru ori senescent

iar estetica bătrâneţii Vulcănescu dor inspiraţia Indiei îl scosese din naţionalism eşti acasă dezastrul prescris înflori-va suntem invitaţii unii altora parastatici puţin s-a pomenit madame Aslan voi face matematică mai uşoară aşteptarea Platagelei Euthanasius o sinucidere terminându-se de înviere apoi o altă sinucidere mă urmase(i) litera italiană drum la Milano treaba lor peţitori o fi întârziat Argentina dar şi redegina redegia gândisei apoi contraminaret două zile emanaţia policromă a Indiei noastre înţeleptul obsedant îl accentuasem atâtea radiologii de creier cancere tiroidiene armata-prostata-fumata fumează mai mult chirurgii plugul geriatric rariţa gerontologică cei fără rând în vreo pauză citească-se reciproc dor de bătrâneţea maeştrilor bieţii bătrâni până să-i cercetaţi crăpară

a doua zi la palatul Kretzulescu i-am dat cartea lui Văideanu nu i-a scos Ghişe nimic a vorbit Păun apoi Văideanu apoi Burloi Cerghit iar Păun Negreţ şi eu am întrebat care e morala ce e între diviziunea culturală şi educaţie că Eminescu s-ar serba la Chişinău şi la Chişinău zice Bărboi nu Chiţoran că a fost o neînţelegere dar şi comisia noastră Unesco întârziase cu propunerea pentru ce am organizat în India Academia Internaţională Mihai Eminescu am amintit modelul singurătăţii şi pierderea ritmurilor spre senescenţă Anghel la Vâlcea n-auzise nici de Noica măcar vine Platagica astă-seară probabil vom juca şi canastă şi vom bea Nana mătură de zor a spălat aragazul a luat discuri de la biblioteca de muzică descoperită azi peste două zile e ziua ta remarcase bibliotecara

DOINA BORICEANU

citește-mă seară de seară... AM SCRIS ACESTEA ÎN AMINTIREA COLEGULUI MEU SORIN STRATILAT, CU CARE AM ÎMPĂRȚIT CEVA COPILĂRIE, AMICIȚIE, NEAJUNSURI,ȘCOALA ȘI VORBE. PENTRU MINE SURÂSUL LUI UȘOR IRONIC ÎN FAȚA LUMII NU SE VA ȘTERGE. SĂ NU NE ÎNTREBĂM DACĂ E UN ÎNVINGĂTOR SAU UN ÎNVINS... A FOST UN OM CU LUMEȘTILE DUSE AȘA CUM A SCRIS-O DESTINUL, ÎN FLĂCĂRILE NOTELOR DĂRUITE VIEȚII... ODIHNĂ VEȘNICĂ ÎN PACE, SORINE!

ȚIGANCA

așa se învârtea, învârtea țiganca,

că fustele-i cât anul rotite-n cer,

în sân își lua luna-n zboruri, cu japca,

iar aurul privirii se prefăcea în fier.

sălta văzduhul sub pașii-i zburați,

mâinile-i păreau unduite dantele,

țigani vânjoși pe după lume pitulați

dădeau în săruturi ca din foc, s-o fure.

și câți pe lume, de aici sau dincolo,

nu o iubiseră-n nesaț amar,

iar vii sau morți o strigaseră ”iubito!”,

dar ea iubea doar focul, ca un zadar.

părea un aprins demon neînțeles

ce zbucium doar primea în soartă,

spre nimeni nu-i dădea nimic ghes,

și roata la căruță se-nvârtea, că-i roată.

într-o pădure de neguri nepătrunse

șatra a rămas ca prinsă în rece negură,

țiganii își târau slinoasele boccele

și încercau păcat în vrăji de ursită.

nimic nu îmbuna schimbavă soartă,

jalea zvârlea flăcări de tristețe,

șatra mergea prin zi ca-n noapte

ca beciul negru stins în care orbecăi.

atunci din dansul ei săltat nebun

țiganca s-a pornit spre-ai ei,

cu unghiile-a tras arborii din drum,

în sângele ei le-a spălat noroaie.

din ochii ei neomenești priviri

au împletit de zor făclie răsucită,

șatra nevoiașă și-a găsit pierduții,

lipsea țiganca în moarte ispășită.

și dac-a plâns-o-n ropot cineva

iarba nu spune, condorii gravi tac,

doar un flăcău prin deasă pădurea

i-a cerut Cerului să-i dea chip de copac.

prin dulcele miros de sulfină

când seara văzduhuri îl poposeau,

el afla vești despre o zburdă-țigancă

ce ținea joc până picioarele-i mureau.

LORA LEVIȚCHI

Născută a fi regină

Fă-ma soția ta, aceia, una singura a ta,
Voi fi razboinica cea de pe urma, care, la fel ca tine,
Baut-a din cupa vietii plina de venin,
Cu a mele brate materne, din cerul ce rasare dar si apune,
Scaldat in nuante de turcoaz, alb de titan si profiriu,
Etern in cant de serafimi, cu dragoste, eu te-oi cuprinde,
Cerul si marea, ce s-au vorbit prin semne, ajutate de vazduh,
Pecetluit-au, ce bolta cu astre albastre ca ochii tai, deja au prevazut.
Tu esti, un rege intelept, tradat fiind, de oameni cerberi,
Vei reusi, in mantia mea de stele, sa iesi viu, din fioros labirint,
Iti voi da prunci, iti voi da slava si impreuna noi vom scrie,
O noua epoca renascentista, in a omenirii pagini, de destin.
Eu m-am născut, să fiu pe veci, regina ta.
Iar tu, mai mare in gloria ta,
Vei creste Imparatia, Cea de La Rasarit,
Caci Dumnezeu, sadit-a, in noi, un har divin.

Când cei ce te refuză și ti se opun la a tale actiuni facute cu marinimie,
Tu, sa nu uiti, ca eu, oriunde ma voi afla, voi fi cu sufletul, acolo langa tine,
Eu sunt un scut, ce protejeaza, a ta inima, intr-un halou de lumina,
Care pulseaza pe frecventa, in sincronicitate cu D-zeu.
Adu-ți aminte, ca lumina Lui, trimite puls de viata, in permanenta in inima ta,
Iar eu, un simplu mesager al Sau,
La a tale picioare, in rugaciune, al meu rest de viata, il voi sta,
Caci tu ești regele și le vei spune si celorlalti, cu adevărat,
Eu m-am născut să fiu regina ta.

Fă-ma soția ta, voi fi al tau loial ajutor, cand toti pe tine te vor uita,
Iti voi da tot ce tu ai nevoie, ca sa-mplinim o noua, fila, de destin,
Pe lume voi aduce, din a noastra iubire construita peste oceane,
Prunci sanatosi, ce iti vor reda, slava si gloria, cea mult urata de misei,
Eu, m-am născut să fiu cea care, are, a tale inimii, ferecate, chei,
Vantul din patru colturi ale lumii, anunta momente de schimbare,
Istorie, noi doi vom face, cand vom fi impreuna,
Tot ce iti cer, este, sa nu te-abati din drum,
De neclintit ca muntii, cu demnitate, sa pasesti peste cei rai,
Ei nu mai pot ca sa te-atinga,
Sa-ti amintesti ca esti ales de Dumnzeu, sortit, ca sa-i infranga,
O inteleapta inima, ai castigat, prin zeci de ani de straduinta,
Iar eu, prin a mea curatie, o voi revigora si intari,
De aci inainte nu am sa te mai vad mahnit in suflet,
Suntem unul si acelasi, suntem acelasi cuget,
A mele toate celule din trup, iti stiu vocea, suflul si dorinta de-a trai.
In doi, vom fi indestructibili,
Iar cei ce la adresa noastra facut-au miselii,
Ca viermii in tarana, ei, se vor tara,
Cersind in ceasul al doisprezecelea, mila lui Dumnezeu.

Ma urmareste atent pe cer, vezi cum, eu mă ridic,
Ca si o pajura cu trup de foc, din resturi de lava, renascuta,
A mele aripi impunatoare acuma se desfac,
Pe tine in a lor imbratisare,
Te voi cuprinde si cu tandrete, te voi ridica de la pamant.
Departe de negurile cenusii, ce hoarde de uneltitori, au pus,
Spre a ta eliminare, din al tau propriu stralucit destin,
În aceasta uniune sacra, ce Dumnezeu a binecuvantat,
Voi face sa fii iubit și onorat din nou, de nobila lume,
Caci tu esti regele si al ucenicilor tai intelept invator,
Din aste grele, incercari, ti-ai câștigat, coroana mantuirii,
Eu una unica, taiata-n lupte, pietra nestemata de pe ea,
Caci m-am născut să fiu regina ta.

Pulsez in tine energie de viata, din al meu suflet de vulcan ce-i clocotit,
Noi, impreuna, tipsia lumii o vom repozitiona,
Prin a noastre invataturi, deconspirand,
Pe aceia care ne manipuleaza, dar si pe fata ei ne mint,
Priveste in asta zi pe cer, cu-n soare asa maret,
Ce tie, ti s-a pus, stralucitor, pe umeri,
O, rege al meu, ce trupul ti-ai lasat de atatea ori,
Din dragoste pentru poporul tau, sa-ti fie ciuruit,
Pentru al supusilor tai, bine, iar ei, in ignoranta lor,
Turnatu-ti -au in loc de vin, otrava in pocal.
Voi ridica cortina astei lumi asa de dobitoace,
Lumina in structurile, ce-ai activat, va- ncepe, a se face,
Ai va orbi pe nemernicii, ce mult au vrut a te linsa, in al lor delir,
Pentru putere si slugarnicie pentru diavoli nascuti prin tufe de pelin.

S-aud batai de clopot de la mitropolie,
Pentru această, importanta, zi de încoronare,
Toate ferestrele la al nost castel din cer,
Sunt luminate pentru o asa de mare sarbatoare,
Avem a noastre inimi, pline, de smerenie dar si de bunatate,
Clepsidra la a noastre destine, o vom intoarce, eliminand,
Din al miseilor infiltrat, in a noastre cugete, venin,
Cu codrii ceia desi, cu paraiele acelea repezi,
Cu piscul cel de munte in fata caruia, in disperare tu, ai ingenunchiat,
Am sa ma descoper tie, sa stii ca eu sunt numai pentru tine,
Al vietii tale fir, cu nouazeci si noua,
De randuri de ata innodat, l-am deznodat.
De-acum inainte vei vedea,
In a istoriei carti, ce acum se scriu,
A noastre nume si fapte de milostivenie dar si de vitejie,
Caci suntem, parte din oastea neobosita, a lui D-zeu.
Regina a inimii tale, sunt eu.

De Lora Levitchi, 26 Mai, 2019

Lagertha - Born To Be Your Queen
https://youtu.be/sAsyOCwIE5A

ISABELA VASILIU-SCRABA

Padre chiar daca acolo in cer ,stiu ca tdansezi de bucurie !!!

Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse :

“Wikipedia c-est pire que la Coree du Nord, a fuir pour tout ce qui touche l-histoire” (ignace boitaclou, 2018). „Manipularea prin uniformizarea gândirii şi tendinţa de reprimare a libertăţii de expresie au rămas sechele greu de înlăturat după abolirea comunismului” (Filozofi români, SUA, 2011, p.60)*.

Lucian Blaga nutrea convingerea că după individualismul secolelor XIX si XX ar urma o convergence a eforturilor cunoașterii omenești, ceva de tipul sinergiei „transumanismului” (apud. Titus Filipaș, Transhumanismul ca o nouă sinergie? , 29 april. 2013, vezi blogideologic.wordpress.com/tag/ideologia-scolilor-centrale/ ), dar fără acea latură ultra-utilitară tipică vremurilor noastre. Multă vreme nu i-am înțeles această idee a cărei necesitate filozoful român o dedusese din presupoziții de filozofia culturii. Doar după ce am colaborat la Wikipedia.ro mi-am dat seama că un asemenea proiect, în latura sa cea mai generoasă, ar putea fi privit ca sinergie, ca o îngemănare de eforturi anonime spre binele public. Poate chiar așa o fi fost pornit proiectul inițial al Wikipediei, dacă ne gândim că firma Google vroia să transforme însuși motorul ei de căutare într-un soi de „inteligență artificială” (ibid.,Titus Filipaș, 30 aprilie 2013). Apoi am citit cu surprindere că “Wikipedia is not an objective resource […] in large part is controlled”. Adică acest website al Wikipediei nu este o sursă obiectivă de informare pentru că este în mare parte controlată de aşa-zișii

“intelectuali” cu intenţii ascunse. Poate de aceea universitățile occidentale indreaptă studenții către alte surse de informare ceva mai obiective, insistând asupra precauției cu care trebuiesc privite datele furnizate de wikipedia.

Dar cum poate fi controlată o enciclopedie la care zice-se că orice utilizator poate scrie? Desigur prin administratorii săi, informati instantaneu de modificările anumitor articole pe care le urmăresc. Ascunşi după pseudonime, pe care le mai schimbă din timp în timp spre a nu fi recunoscuţi, ei sunt atenţi ca în ro.wikipedia.org să nu dispară atitudinea partizană (şi nu neutră cum ar trebui) perpetuată odată cu păstrarea surselor de inoculare a ruşinii de a fi român. Ei veghează (de pildă) păstrarea variantei post-comuniste a rasismului anti-românesc datând de la 1848, din vremea lui Lajos Kossuth pentru care românii ar fi fost „o hoardă mai josnică decât vita”.

Administratorii site-ului ro.wikipedia.org au grijă să nu dispară insultele lui H.-R. Patapievici (perpetuând rasismul maghiarului Kossuth) prin formulări de genul “românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă” (H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, 1996). Or, tocmai acestă frază au găsit cu cale s-o traducă si niște nostalgici ai rasismului german (“Die Rumaenen koennen kein Volk sein, weil sie nicht mehr wert sind als eine Herde”) într-un articol închinat Hertei Muller.

Pentru asemenea cugetări descalificante pentru autorul lor şi pentru altele de acelaşi soi (1) preluate de ro.wikipedia.org din volumul lui Patapievici scos în numeroase ediții de Humanitas (fosta Editură „Politică” a Partidului Comunist Român), nişte universitari clujeni făcuseră petiţie la Ministerul de Interne cerând să i se retragă lui H.R. Patapievici cetăţenia (2). Rezultatul cererii clujenilor a fost, cum bine se ştie, promovarea în postul de director al Institutului Cultural Roman a odraslei lui Dionisie Patapievici, securist (/NKVD-ist ?) ajuns în România cu armata sovietică de ocupație – fiu care se dăduse în Franța la începutul anilor nouăzeci drept odraslă a unui fost deținut politic (3). Reproducerea mizeriilor antiromânești scornite de fostul fizician este motivată în Wikipedia.ro printr-un penibil cerc vicios: fragmentele citate în scop de atac spre a produce iritare, irită ducând la atac.

OVIDIU BOJOR

Despre dragoste

"Cred in tinerete fara batranete si in viata fara de moarte"

Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele, veche de 52 de ani

"In dragoste, preludiile sunt totul"

- Se sopteste pe la colturi ca aveti o casnicie de invidiat. Domnule Bojor, povestiti-ne, va rugam, cum ati cunoscut-o pe sotia dvs.

- Ne-am cunoscut cand eram studenti, in trenul Bucuresti - Gheorghieni. Eram responsabil cu sportul, la Comitetul Sindical al Facultatii de Medicina din Bucuresti si organizasem o excursie, cu studenti si profesori, in Muntii Suhard, la schi. Plecaseram toti, cu un tren personal, de noapte. Nu erau multe locuri de dormit, asa ca in compartiment i-am lasat pe ceilalti sa doarma pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am suit, ca niste alpinisti, tocmai... in plasa in care se puneau bagajele. Acolo, la inaltime, am povestit jumatate de noapte si am si adormit la un moment dat. Cand am ajuns insa la cabana, si toti au fost repartizati in camere, s-a dovedit ca eu am ramas fara pat. Asa ca fetele m-au luat in dormitorul lor. Eram eu si opt fete, ca un sultan cu opt cadane. Nu m-au lasat pana nu mi-au legat un turban pe cap, iar ele si-au legat cearsafuri albe. (rade) Atunci s-a nascut frumoasa poveste de dragoste dintre mine si Mioara. Ani de-a randul apoi am tot urcat pe culmi amandoi. Eu ma ocupam si cu cartarea muntilor. Plecam si, cate sase, sapte zile, nu intalneam picior de om. Jumatate din Carpati i-am facut impreuna.

- Ati implinit, nu de mult, 50 de ani de casnicie. Cum e dragostea la varsta asta?

- E o dragoste platonica, frumoasa, tandra si inteleapta. E o iubire foarte spiritualizata. Acum doi ani, am sarbatorit nunta de aur la Manastirea Pangarati, o cetate din secolul 14, din judetul Neamt. O prietena foarte buna de acolo, Iulia Barbu, care a vrut sa fie si nasa noastra, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de invitati. S-a facut o slujba frumoasa, in biserica, si apoi am fost la masa. Au fost clipe extraordinare, care ne-au inaltat spiritual, ne-au facut sa continuam drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie si totdeauna cu fata la lumina. La varsta noastra, e mai important ca oricand sa mergi cu fata spre lumina, spre bucurie, spre Dumnezeu.

- Ati gasit in toti anii acestia reteta unei casnicii care sa nu schiopateze?

- Secretul sta ascuns in anii de dinainte de casnicie. Eu le recomand tuturor sa nu se aprinda la prima scanteie.

Si sa fie prieteni - doi, trei, patru ani inainte. Sa nu se arunce intr-o valtoare pasionala, din care nu se alege nimic. In anii acestia de prietenie, se verifica totul si se calmeaza toate conflictele: diferentele financiare, ca unul are mai multi bani, ca altul are mai putini, ca unul e mai cheltuitor, ca altul e mai dezordonat sau mai incapatanat, si asa mai departe. La fel si cu cele intelectuale si spirituale. Noi, inainte sa ne casatorim, ne-am si certat, ne-am si despartit, pana ce am lamurit absolut toate lucrurile intre noi. Eu eram o fire mai iute, un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blanda, mai intelegatoare. Casatoria, sa stiti, nu rezolva asperitatile, ci le accentueaza. De aceea, cand intri in ea, iubirea ta trebuie sa fie limpede si curatata, nu tulbure si maloasa. Casnicia nu se face cu gandul ca unele lucruri se rezolva pe parcurs. Casnicia e un pas definitiv, care nu trebuie facut in pripa, ci cu seriozitate. Daca ai luat drumul asta, trebuie apoi sa-l urmezi cu devotament, concesie si intelegere permanenta pentru cel de langa tine. In epoca moderna, casniciile esueaza adesea, pentru ca s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte important in dragoste. Asteptarea e cea care face lucrurile sa creasca, le umple de mister si de farmec, le da greutate. Astepti, cu emotie, sa afli daca femeia pe care o placi va fi tandra sau jucausa, daca va sti sa te mangaie. Cand aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea Bistritei si am poposit sa dormim la unul din cei unsprezece frati ai familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion Creanga). In seara aceea se adunasera acolo vanatori si pescari sa-l asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu.

O familie fericita

Imi aduc si acum aminte cum povestea cu vocea lui groasa si leganata: "Mai, copii, maaaaai, sa stiti un luuuuucru: la pescuit, la vanatooooare si in draaagoste, preliminariile sunt totul!". (rade) Ai tras glontul, ai doborat caprioara! Actul sexual, in sine, reduce totul la nimic. Mai ales ca dupa aceea, in loc sa mai stea sa-si mangaie sotia, sa o copleseasca de afectiune, cei mai multi se intorc pe spate si sforaie.

- Totusi, de-a lungul unei casatorii, oamenii se schimba, nu mai traiesc emotia de la inceput, ca atunci cand si-au jurat credinta. Prietenia preliminara nu garanteaza mereu fericirea.

- Oamenii nu se schimba fundamental, ei raman aceiasi, ce se schimba sunt niste preocupari exterioare. Iar daca intr-adevar se schimba, raceala care apare e cel mai adesea din vina amandurora, ca n-au stiut cum sa hraneasca focul de la inceput si ca focul lor nu a avut si suport spiritual, in credinta. Oamenii ii acuza pe ceilalti ca s-au schimbat cand, de fapt, ei asa fusesera dintotdeauna, doar ca valvataia de la inceput i-a orbit. Si apoi se trezesc ca nu le mai place de cel pe care si l-au ales si incearca sa-l modifice dupa gustul lor. Asta e semnul ca lipseste iubirea adevarata. De aceea, repet, nu-i decat o solutie: deschideti bine ochii, inainte sa va legati la cap.

"Vibratia iubirii rezista si in moarte"

- Ce e de facut cand incep sa apara conflictele, cand intre soti intervin raceala si tradarea?

- Daca ai neglijat preludiul casatoriei, conflictele apar mai mult ca sigur! Noi, in 52 de ani de casnicie, nu ne-am certat niciodata! N-am avut nici un conflict. Stiu ca pare greu de crezut. Am functionat numai pe concesie si intelegere reciproca. Dar pot intelege ca se intampla la altii si ca viata devine atunci insuportabila. Eu sunt pentru separare, nu pentru divort! Tu mergi pe calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu suferinta. Astepti si cugeti in liniste si tihna, vorbesti totul cu calm, fara nervi, iar despartirea sa fie in luciditate. Apoi, daca se ajunge la tradare, e si mai trist. Libertatea e una, libertinajul e alta. Si libertinajul calca libertatea. De la tradare incep sa se strice toate.

Alaturi la bine si la rau

Se sfarma si increderea, si misterul, si bucuria. Unii o fac pentru ca sunt inconstanti si in viata de zi cu zi, pentru ca se lasa foarte usor prada placerii si nu au suportul afectiunii spirituale, pentru ca sunt obisnuiti sa consume, nu sa daruiasca. Altii, pentru ca nu se potrivesc din punct de vedere sexual. Nu-i poti lua omului dorinta de mai bine, de o legatura mai stransa, de o intimitate mai profunda. Va cauta intotdeauna ceva mai adevarat, care sa-l implineasca mai adanc, care sa-i acopere golul pe care il are. Trebuie sa avem rabdare sa gasim pe cineva din acei 5% din oameni care gandesc la fel cu noi. In toata istoria civilizatiilor, oamenii nu au avansat prin gloata, prin turma, ci prin unicitate, prin singularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei si avem nevoie in egala masura de toate trei. Fara una dintre ele, nu e intalnirea adevarata! Si va spun eu ca nu e minciuna, intalniri din astea chiar exista.

- Credeti ca e importanta potrivirea sexuala intre doi oameni?

- E foarte importanta! Face parte din natura umana. La toate animalele exista o perioada de rut, primavara sau toamna. Noi nu avem o asa perioada. Pentru ca noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, in lupta aceasta acerba pentru existenta, avem nevoie si de relaxare. Iar actul sexual e una din cele mai frumoase si mai depline desfatari. Dar sexualitatea nu e totul. Ca dovada ca atunci cand inaintezi in varsta si ea se stinge, ramane caldura acumulata a dragostei din toti anii de dinainte, e ca un cont in care ai facut economii. Raman tandretea, atingerile, mangaierile, luatul in brate si vibratia aceea profunda a unei iubiri care va rezista si in moarte. Pentru ca doua suflete care se iubesc se vor iubi la fel si dincolo. Viata adevarata nu e aici. Viata adevarata incepe de-abia dupa moarte. Iar eu sunt convins ca si acolo voi fi cu Mioara de mana.

- Ati avut, cu siguranta, si momente de cumpana. Cum mai poti pastra taina dragostei, cand viata te pune in situatii dificile?

- Daca trebuie sa treci un rau mare si involburat peste o punte foarte ingusta si il treci tinandu-te de mana cu celalalt, ajungi dincolo cu bine si ai cu cine sa te bucuri ca ai infruntat provocarea. Daca fiecare trece puntea singur, riscurile sunt si ele impartite. Se va simti fiecare lasat la greu, fiecare il va acuza pe celalalt, frustrarea va creste si o mare singuratate isi va face cuib intre ei. De dezamagire, vor impartasi tot mai putine lucruri, vor ajunge dincolo fiecare pe cont propriu, nu vor mai avea motiv sa se bucure si nici chef de vorba, o vreme vor mai merge poate alaturi, dar apoi fiecare va lua alt drum.

Aparator tenace al Rosiei Montane

Si noi am avut foarte multe momente dificile de trecut. N-am fost o familie bogata. Tatal meu, desi fusese profesor de Stiinte Naturale (avusese doua catedre), a pierdut tot. Toata averea noastra a fost nationalizata. Socrul meu era mecanic pe locomotiva cu aburi. La inceput, de exemplu, cand Mioara era inca studenta, locuiam intr-un apartament din acela colectiv stalinist, alaturi de alte trei familii, cu baie comuna si toaleta comuna. Si am hotarat sa strangem bani, sa depunem la primarie, ca sa primim casa cu ajutorul statului. Au fost ani grei, in care ne-am rupt de la gura distractiile, placerile. Dar am ramas uniti, nu ne-am dezbinat. Mai tarziu, cand eu am devenit consilier si expert pentru dezvoltare industriala al Natiunilor Unite, in Katmandu, ca sa pot definitiva ultima faza a unui proiect de constructie a primei industrii farmaceutice pe baza de plante medicinale din flora nepaleza, a trebuit sa locuiesc acolo doi ani de zile. Baiatul meu era mic, avea 12 ani, nu puteam sa ma vad cu familia decat o luna pe an, cand ma vizitau ei acolo. Ne era foarte dor unuia de celalalt. Dar cand legatura spirituala e puternica, nici distanta nu te poate indeparta. Nu casnicia e grea, viata e grea! Si fiecare trebuie sa invete sa-si duca crucea. Efortul depus in viata asta nu ne coboara, ne face mai puternici, ne purifica, ne ajuta sa gasim in noi resurse continue, sa devenim mai buni, mai creativi. Totul e sa nu intri in starea de depresie, de deznadejde, de indiferenta. Sa suferi cu speranta, cu credinta, ca numai atunci suferinta are un folos. Exista si o ruga care mie imi e foarte draga:
"Doamne, fa din suferinta/ Pod de aur, pod inalt./ Fa din lacrima velinta/ Pentru un pat afund si cald./ Din lovirile nedrepte/ Faguri faca-se si vin./ Din cadere - scari si trepte/ Pentru un urcus alpin". Sa nu uitam ca viata noastra e un urcus pe munte. Cu cat urci mai sus, cu atat orizontul se largeste si cuprinzi din ce in ce mai mult.

"Dragostea este un miracol. Casnicia, nu"

- Exista gesturi care pot inalta o iubire si pot s-o coboare?

Perna aniversara: 50 de ani de casatorie

- Orice gest care izvoraste din dragoste, din adancul sufletului, ridica iubirea. O pietricica, o frunza, un avion de hartie pe care il daruiesti cu toata dragostea e impregnat de tine. Altminteri, poti darui cadouri scumpe, golite de orice semnificatie. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu am bani, si cand coboram de pe munte, sa aduc o floricica mica, presata, sau o crenguta inflorita. Primavara, ii aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte e destul de rar in muntii nostri. E mov si alb, mai mic decat cel obisnuit, infloreste cand inca e zapada, nu are frunze, apar doar florile, in schimb ii simti parfumul de la o suta de metri. La inceputul verii, ii aduceam rododendron inflorit. Mai tarziu, aparea ghintura cu flori albastre. Dragostea e un miracol lasat de Dumnezeu pe pamant. Dar casnicia nu e un miracol. O casnicie fericita e o armonie care se cladeste in fiecare an, caramida cu caramida. Trebuie continuata pana la ultima clipa a vietii. E o constructie, nu e o joaca. Nimic nu e dat de la sine.

"Lipiti-va de oameni bogati spiritual"

- Vorbeati la un moment dat de suportul spiritual. V-a ajutat credinta pe care o aveti amandoi in Dumnezeu?
- Credinta in viata vesnica e secretul oricarei iubiri si secretul tineretii la orice varsta. Cred in tinerete fara batranete si viata fara de moarte! Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o tine de intelegerea vietii ca o piramida in varful careia se afla Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar sunt foarte credincios. Crezul meu, spre stupefactia multora, se opreste brusc.

"Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute." Punct. De aici incolo incepe religia. Pe Dumnezeu l-am simtit de zeci de ori, la marile inaltimi, acolo unde nu eram decat eu, El, bolta instelata si linistea universului. L-am mai simtit cu adevarat aproape in Himalaya, la ultima mea expeditie, in 1985, cand urcam varful Ganesh Himal (7300 m), Muntele Sacru, Lacasul Zeilor. Am fost primul european caruia i s-a dat voie sa patrunda acolo. Am dormit in cort, la baza muntelui, la 5000 de metri. M-am trezit noaptea pe la ora doua, cerul era plin de stele si luna plina. La noi nu se vede asa ceva, cand luna e plina, stelele se estompeaza. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied si am facut o fotografie lenta. Am lasat zece minute diafragma deschisa. Cand am developat-o, se vedea in ea tot universul: stelele care erau aproape de centrul obiectivului erau puncte, cele care erau aproape de margini iesisera raze. Am pierdut fotografia la o expozitie, dar o am vesnic in minte. Pentru ca atunci am inteles ce inseamna divinitatea, fuga aceasta dupa cunoastere si perfectiune. Pe masura ce ajungi mai aproape de Dumnezeu, si El mai face un pas inainte. Si devenirea ta e continua. Apuci o cale care nu se epuizeaza niciodata, te creeaza si te innoieste continuu. La fel e si in iubirea adevarata. Nu-l poti epuiza pe celalalt, decat daca vezi din el doar exteriorul, daca divinitatea din el ti-e indiferenta. Atunci cand pornesti impreuna la drum, descoperi in fiecare zi alte frumuseti, alte bucurii, alte valori, care nu te despart de celalalt, ci te unesc si mai tare. Peste flacara aia a dragostei de la inceput se adauga intelegerea, prietenia, iubirea. Exista trei mari virtuti: credinta, speranta, iubirea. Cand le ai pe toate, evoluezi spiritual alaturi de celalalt. Si atunci e splendid!

- Traim o epoca in care totul pare posibil, dar avem tot mai putine modele si suntem tot mai dezorientati. Poate de aceea si casniciile esueaza!

- Tinerii au nevoie de modele. Eu insumi am avut trei mentori, de la care am invatat lucruri esentiale. Primul a fost doctorul Victor Bojor, fratele tatalui meu, de la Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a fost parintele Suciu, de la Targu Mures, preot tanar si filosof, ajuns Episcop, a facut puscarie comunista si a fost asasinat in Sighetul Marmatiei. De la ei am inteles cat de important e sa-ti traiesti viata in vecinatatea lui Dumnezeu. Cat de important e sa nu uiti ca in spatele tuturor lucrurilor care ne inconjoara, in spatele tuturor fiintelor, se afla El.

Bucuria de-a trai n-are varsta

Ca cel mai important lucru e sa iubesti si ca bucuria nu vine decat prin iubire. "Dieu donne a ceux qui se donnent". Dumnezeu daruieste celor care se daruiesc! O vorba pe care o stiu de la monseniorul Ghika, cel de-al treilea mentor spiritual al meu. Cunostea opt limbi, stia biologie, chimie, medicina. Era dotat cu toate calitatile si virtutile si era foarte credincios. Eram surprins sa ascult de la el niste lucruri formidabile, despre sufletul plantelor, despre afectiunea lor, despre o spiritualitate care exista in natura, la orice nivel. Imi vorbea despre terapia florala, despre energiile plantelor si despre comunicarea spirituala intre floare si om, lucru pe care il intuise in vremea aceea doctorul Edward Bach, care instituise terapia florala. Oameni ca ei au dus lumea inainte. Trebuie sa intelegem ca nu mai avem prea mult timp pentru evolutie. Suntem pe buza prapastiei, lumea sta sa se prabuseasca moral, etic si spiritual. Lipiti-va de oameni bogati spiritual! Si ancorati-va in franghiile puternice ale iubirii si credintei, in valorile adevarate si neschimbatoare ale vietii.

Si nu mergeti chiar la marginea prapastiei, veti vedea de departe cum multi vor incepe sa cada. Salvarea nu mai e posibila acum prin evolutie liniara, ci prin evolutie geometrica. 3 si cu 3 fac 6. Dar 3x3 fac 9. Si 9x9 fac 81. Nu e suficient doar sa te aduni cu cei de o seama cu tine. Oamenii de bine trebuie sa se inmulteasca. Sa fie tot mai multi!

- Daca inchideti ochii cateva secunde, si va ganditi la iubirea pe care ati trait-o, ce imagine va vine in minte?

- O vad pe sotia mea, care e de o delicatete si de o finete deosebite. O vad tinandu-ma de mana, in vacantele noastre. Nu le-am intrerupt niciodata. Si anul acesta am fost la Vatra Dornei, am fost la Balcic si acum vom pleca la Malaga, in Spania. Ii vad gesturile ei de tandrete, grija pentru sanatatea mea, pentru ce pun in farfurie, ingrijorarea pentru excesele mele de scorpion, o vad cu cat drag ma tempereaza. Si ii vad lumina iubirii din ochi.

CARTOPHIL

Condamnarea lui Dragnea nu e de-ajuns. Suntem foarte

nervosi. Ne-ati calcat in picioare, ati facut ce-ati vrut, ati furat, ati mintit, ati inselat, ne-ati omorat parintii in spitale, ne-ati alungat copiii in strainataturi, ajunge. E timpul sa platiti. Nicolichea, Ciordache, Codrin Stefanescu, Olguta si consortul valutist, Alina Florea, Stan gestapovistul promovat la CCR, Teodorovici, Buzatu, Dorneanu, Norica Nicolai si Renate Weber, Savonea din familia Adams, Nica, Serban Nicolae, Grapini, Zoana, Tudorel Toader(n-am uitat, ba, de tine, degeaba te ascunzi), Tariceanu, Kelemen Hunor, si inca multi altii-toti ticalosi, hoti, gunoaie umane- trebuie sa achitati factura. Trebuie sa dispareti din fata romanilor, definitiv si iremediabil. Si nu numai atat, dar fiecare dintre voi sa raspundeti penal pe masura ticalosiilor pe care le-ati facut. Latrina 3 trebuie desfiintata si pe locul unde isi are cladirea trebuie arat. Membrii CNA bagati toti la Rahova. Carmen Dan sunt sigur ca va avea de lucru sa-si salveze pielea vreo 10 ani de acum inainte. Sefii jandarmilor trebuie sa infunde puscarie. Tooti, dar absolut toti trebuie facuti sa plateasca. Caci altfel nenorocirile care s-au intamplat in acesti ani se vor repeta.

V_SILE

Condamnarea lui Dragnea nu e de-ajuns. Suntem foarte

***

Muzeele memoriale „Ion Minulescu și Claudia Millian” + „Liviu și Fanny Rebreanu”

Un bloc modernist din Cotroceni poate fi decorul unei fantezii literare din interbelicul românesc. La etajul 2, apartamentul 11, locuia familia Rebreanu: Liviu, Fanny, soția actriță și memorialistă, și fiica lor, Puia-Florica. Ușă-n ușă, la apartamentul 12, familia Minulescu: Ion, Claudia Millian, artist plastic, și fiica lor, Mioara-Laurenția, care i-a călcat pe urme mamei. S-or mai fi invitat unii pe alții la cină? Oare Ion și Liviu stăteau la o bere sau jucau un poker? (Prozatorul ardelean era mare împătimit al jocurilor de noroc.) E frumos să visezi așa, îți umanizează și îmblânzește două figuri din manualele de literatură, îmbâcsite în clișee precum „pionier al poeziei simboliste” – Minulescu – sau „părintele romanului realist român” – Rebreanu. Visul, însă, rămâne probabil doar fantezie, pentru că Rebreanu nu a locuit niciodată în apartamentul din Cotroceni, dar și-a vizitat des familia acolo.

Motivul pentru care merită vizitate casele memoriale ale celor două familii vecine e că, trecându-le pragul, intri într-o capsulă a timpului interbelic. Prind viață acolo nu doar cei doi scriitori, ci și o grămadă de alte nume sonore, de la Victor Brauner și Milița Petrașcu, la Nicolae Tonitza și Camil Ressu, Margareta Sterian, Cecilia Cuțescu-Storck, precum și o grămadă de literați ai vremii, prieteni sau rivali în idei ai celor doi scriitori.

Ap. familiei Minulescu

Dincolo de arte și litere, materialitatea vieții familiilor nu poate să nu te uimească, prin simpla ei supraviețuire timp de mai bine de 90 de ani. Apartamentul familiei Minulescu-Millian e o explozie de tablouri, mobilă sculptată baroc și exotic, oglinzi, bijuterii și capete sculptate, într-un soi de duioasă devălmășie boemă.

Apartamentul în care se află în prezent Casa memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” a fost achiziționat de familia Minulescu în anul 1934. În 1991, Mioara Laurenția Minulescu, fiica lui Ion Minulescu, artist plastic, a lăsat apartamentul și patrimoniul aflat în el, prin testament, Muzeului Național al Literaturii Române. Colecția aflată în apartamentul poetului Ion Minulescu (1881-1944) cuprinde documente literare, scrisori, manuscrise, fotografii inedite și o colecție impresionantă de tablouri și sculpturi. Printre semnatarii operelor de artă aflate aici se numără Alexandru Ciucurencu, Margareta Sterian, Henri Catargi, Iosif Iser, Victor Brauner, Camil Ressu, Lucian Grigorescu, Cecilia Cuțescu Storck, M. H. Maxy, Al. Satmari, Oscar Han, iar unele lucrări sunt realizate chiar de Claudia Millian (1887-1961), soția poetului.

Se pare ca imediat dupa venirea la putere a comunistilor cei mai instariti trebuiau sa gazduiasca in casele lor si oameni nevoiasi. Ca sa scape de aceasta corvoada Minulescu, consiliat de Sadoveanu, trece locuinta in regim memorial si amenajeaza aceasta vitrina cu program de vizitare doua ore in fiecare duminica.

La soții Rebreanu, lucrurile stau cu totul altfel decât în locuinţa vecinilor, în ciuda faptului că cele două cupluri au fost contemporane. Spațiul e ordonat de mobilier masiv, în culori sobre, iar petele de culoare sunt date atât de portretele scriitorului, cât și de artizanat românesc, pe care acesta îl colecționa – lăzi de zestre, icoane, covoare.

De fapt, locuinţa „împodobită“ cu mii de obiecte ale familiei Rebreanu a fost cumpărată de scriitor şi dăruită fiicei Puia Florica. Ea s-a aşezat la casa ei după căsătoria din 1931 cu sublocotenentul Radu Vasilescu. Liviu Rebreanu şi-a iubit fiica mai mult decât orice şi a decis ca, pe lângă apartament, să-i cumpere şi câteva obiecte de mobilier cu ajutorul cărora Puia să-şi înfrumuseţeze locul. Astăzi se păstrează în perfectă stare piesele de mobilier pe care Rebreanu i le-a dăruit fiicei sale drept cadou de nuntă. Acestea sunt din lemn de cea mai bună calitate şi au fost făcute special tocmai la Viena, acolo unde se dădeau tendinţele în materie de mobilier.

Piesa de rezistenţă din cochetul apartament este, evident, camera care găzduieşte biroul artistului. Deşi romancierul nu a locuit în această casă, colţişorul pe care îl pot vedea vizitatorii a fost amenajat cu piesele pe care familia Rebreanu le-a avut în casa din localitatea băcăuană Valea Mare, singura proprietate pe care a deţinut-o scriitorul. De asemenea, o mulţime de obiecte dragi lui Liviu Rebreanu au fost aduse aici pentru a reconstitui atmosfera în care lucra artistul, chiar dintr-un apartament de pe bulevardul Regina Elisabeta, o locuinţă în care a trăit o vreme.