RODICA ȘI GEORGE
Rodica
Anca s-a născut în Bucureşti, 7 ianuarie 1938,
părinţi: Tănase Geoabă, Ilinca, născută Albăstroiu. A absolvit Liceul
„Iulia Hasdeu”, Şcoala tehnică financiară, apoi Institutul de Arte Plastice
„Nicolae Grigorescu” (1965-1971), secţia de arte decorative, având ca profesori
pe Zoe Băicoianu, Mac Constantinescu, Ion Popescu-Negreni şi fiind colegă cu
Cristina Drăniceanu, Rodica Mazilescu, Ioana Tomescu, Dan Băncilă, Valentin
Dumitraşcu. A fost, o vreme, contabilă la secţia financiară a sectorului „1
Mai”. A fost creator/designer în industria sticlei şi ceramicii, până în 1990,
la fabrici din Sighişoara, Baia Mare,
Curtea de Argeş, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Târnăveni, Bucureşti (Curtea Sticlarilor).
Unele lucrări, printre care „Cenuşăreasa”, i-au fost premiate. Între 1977-1984
şi 2003-2004 s-a aflat în India, la Delhi, călătorind la Indore, Dharamsala,
Almora, Kurukshetra, Agra, Chandigarh etc. Alături de fiică şi soţ, a fost
parte a comunităţii universitare din Delhi, unde a încheiat prietenii cu
Margaret Chatterjee, Esha Beteille, Urmila Rani Trikha, Lila Shivaramaya,
Nilima Das. A fost coexaminator la examene de limba română (Delhi University,
Modern European Languages Department, devenit
ulterior German and Romance Studies Dept.). Mulţi studenţi i se adresau
cu „mamă” şi au venit în România în semn de respect. A făcut lecturi
aprofundate din filosofia şi religiile indiene, înscriindu-se la doctorat cu o teză despre estetica
budhistă.
Scrieri:
A ilustrat cărţi şcolare şi dicţionare pentru Bhutan la Oxford
University Press. A publicat la editura Bibliotheca din Târgovişte: Peregrinările
Prinţului cel Trist/The Melancholy Prince, 2003 (basm scris în 1970), Dedelhi
Jurnal, 2005, Jurna Lamar, 2011.
Aprecieri:
Lamar este mersul de fiecare zi al orelor, al secundelor, într-un stil
feminin inimitabil, învăluind totul într-o graţie plină de capacitatea de a se
îndrăgosti de fiece fărâmă de timp. Nu găsesc comparaţii în ceea ce am citit
până acum şi poate ca acest tip de literatură să creeze prozeliţi, să dea curaj
şi altor fiice ale Evei să-şi etaleze amănuntele de suflet numai de ele ştiute.
Puşi
Dinulescu
Povestea Peregrinărilor Ptinţului
cel Trist aşa cum o scrie Rodica Anca se citeşte, sau, şi mai bine e să-ţi fie
citită sau spusă cu plăcerea, bucuria şi uşurinţa cu care se spun adevăratele
poveşti. Iar cititorul - ascultator nu mai lasă din mână cartea sau nu-l lasă
pe povestitor până nu ajunge la capătul poveştii peregrinărilor Prinţului cel
Trist. E istovit, dar fericit că Prinţul cel Trist se întoarce bucuros la
Palatul său de cleştar, alături de prinţesa sa, Domniţa cea Bălaie, fiica
Duhului Pământului, la prietenii săi pitici Moşopal, Auraş si Arginviu. / Rodica Anca îşi scrie jurnalul indian
într-un fel aparte. Într-un fel vioi sau mai degrabă într-o aproape
cvasipermanenţă a trecutului prezent. Foloseşte perfectul simplu atât de
iscusit, că ai senzaţia că acum, aici, lucrurile tocmai fură, tocmai se
petrecură. Un imediat sau un abia trecut. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult
la acest jurnal este onestitatea lui şi înţelepciunea scriitoarei. Fără
patetisme, fără paseisme, fără
glorificarea trecutului cu mult mai interesant de acum douăzeci de ani, când
împreună cu fiica, îl urmaseră pe G în India unde au locuit aproape şapte ani!
/ Citind Jurna Lamar al Rodicăi Anca este ca şi cum ţi-ai vedea propria viaţă
de după 2000 încoace într-un fel în care îţi este cunoscut, dar poate că nu
îndrăzniseşi să accepţi că este numai aşa şi nu altfel. Rodica Anca scrie uşor,
uneori detaşat, alteori pătimaş, într-un fel de catharsis, scrie nelâsând nimic
la o parte din tot ceea ce înseamnă viaţa ei.
Florina
Dobre
... totul se contopește, în această zonă,
într-un întreg multicolor de trăiri, asemenea unui continent al începutului și
al seninei ascendențe umane. Un asemenea sentiment degajă, fără doar și poate,
și cartea doamnei Rodica Anca, inspirată mânuitoare a penelului, dar și a
condeiului, în cartea sa dedicată copiilor Peregrinările Prințului cel Trist.
Imaginația autoarei oferă micului cititor o desfășurare de întâmplari care, pe
rând, fascinează, acaparează și educă. / Jurnalul Rodicăi Anca redă, cu o vibratie
deosebită, viata de zi cu zi a unei insule de români- familia ei, în principal-
în mijlocul acestor frați ai lui Tagore, dar din acest secol, o viață
tinzând permanent spre cunoasterea civilizatiei milenare a Indiei, spre
integrarea în acest spatiu uman divers. E vorba, s-ar putea spune, de un
Jurnal domestic, al întamplărilor zilnice, din care fac parte atat bucuriile
si satifcactiile, cat si unele asperitați. Dar nici Romania, ramasa departe, nu
e uitata. La un moment dat, autoarea se întreaba: Ne-or fi primit în NATO?.
Paginile au ritm, consistență, culoare, semn sigur ca Rodica Anca a simtit o
nevoie imperioasă să-l scrie. Și bine a făcut.
Florin
Costinescu
Cine a citit o carte de Rodica Anca le va citi pe
toate care vor urma. Ea nu are nevoie de recomandare. Se recomanda singura prin
ceea ce scrie. Ii rog pe toti prietenii si neprietenii ei (desi cred ca nu are
dusmani) sa-i urmareasca toate aparitiile. Umor critic si autocritic,
observator al amanuntelor care de multe ori trec neobservate, dar care in multe
cazuri fac hazul scrierilor ei. Modesta, ea scormoneste, nu inventeaza
nimic, ea spune ce se intampla in sufletul ei si cum reactioneaza la ceea ce se
intampla in jurul ei. Citind "Jurnalul Dedelhi" am aflat doua lucruri
esentiale: am cunoscut multe despre India si de
asemenea am aflat ca pe sotul Domniei sale il cheama Mister G, alias Gigi aka George
Anca. Iti multumesc Doamna Rodica Anca.
Vasile
Pupeza
Cartea d-nei Rodica Anca,
"Jurna'Lamar", reprezinta pentru o imediata impresie de lectura
expresia unei sinteze de genuri literare, respectiv : poem, jurnal,
roman. Un destin care nu este doar
al femeii este macinat de automatismele cotidiene ale vietii sociale si de
familie. E un destin de mare incarcatura
dramatica care se sustine in propozitii scurte, uneori eliptice, toate acestea
dezvaluind cititorului suspensia starilor emotionale, fapt care da
expresivitate stilului si viziune originala eroului lirico-narativ.
Gheorghe
Lupascu
George (Gheorghe) Anca
Născut: 12
aprilie 1944, satul Ruda, comuna Budeşti, Judeţul Vâlcea. Părinţi: Elisaveta
(născută Grigorescu), Ion.
Şcoala pimară:
Ruda; gimnaziul şi liceul: Colegiul Naţioanal „Vladimir Străinu”, Găeşti;
Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti, 1961 – 1966; doctorat în
filologie, Universitatea Bucureşti (1974); specializare, Universita di Roma,
1973.
Debut în
presă: Luceafărul, 1960, colaborări la revistele: Luceafărul, Gazeta literară,
Viaţa Românească, Amfiteatru, Steaua, Indian Literature (Delhi), Credinţa
(Detroit), Inedit, Colocvii, Latinitas (fondator, Delhi) etc. Debut în volum: Invocaţii,
1968, Editura Eminescu, colecţia „Luceafărul”
Scrieri
(selectiv):
Cărţi
Scenometrie teatrux,
Bibliotheca, 2011
Paparadua, Dacia
XXI, 2011
Partea nimănui,
Bibliotheca, 2009
Apocalipsa indiană (9
volume), Evenimentul, Oscar Print, 1994 - 2007
Literary Anthropology, Bibliotheca, 2005
New York Ramayana, Academia Internaţională „Mihai Eminescu” (AIME), 2005
Ibsenienii (7 volume),
Oscar Print, 2005-2006
Tangoul Tigrului, AIME,
2005
Sanskritikon, AIME,
2002
Baudelaire şi poeţii români, AIME, 2001 (1974)
Manuscrisele de la Marea Vie, Majadahonda, 1996
Haos, temniţă şi exil la Eminescu, Cotruş, Gyr şi
Stamatu, Majadahonda, 1995
Articles on Education, Biblioteca Pedagogică Naţională/Consiliul Europei, 1995
Indoeminescology , AIME, 1994
Certificate and Diploma Course in Romanian, University of Delhi, 1981
Poezie (cca 20
volume), proză (cca 20 volume), traduceri (Kalidasa, Jayadeva, Milarepa,
Tagore, clasici şi contemporani orientali şi europeni etc.), teatru şi filme pe
teme de artă, editări (educaţie, literatură, antropologie, biblioteconomie
etc.)
Poezie
Invocaţii,
1968
Poemele
părinţilor, 1976
10
Indian Poems, 1978
Ek
shanti, 1981
De
rerum Aryae, 1982
Upasonhind,
1982
Ardhanariswara,
1982
Mantre,
1982
Sonhind,
1982
Norul
vestitor (Kalidasa), 1983
Gitagovinda
(Jayadeva), 1983
Sonet,
1984
50
doine lui Ilie Ilaşcu, 1994
Doina
cu variaţiuni, 1995
Doine
în dodii, 1997
Waste,
1998
Decasilab,
1999
Balada
Calcuttei, 2000
Sonete
thailandeze, 2000
Orientopoetica,
2000
Malta
versus Trinidad, 2000
Mama
Trinidad, 2001
Milarepa,
2001
Dodii, 2002
Măiastra
în dodii, 2003
Transbudhvana,
2004
Maroc
după tată, 2004
New
York Ramayana, 2004
Nefertiti
& Borges, 2004
Finish
Romania, 2006
A la
Reine de Maillane, 2006
Cenuşa
lui Eliade, 2007
Târgovişte
– India, 2008
Partea
Nimănui, 2010
Paparuda,
2011
Dodii
pe viață, 2014
Saraswati,
2018
Ruda
canon, 2019
Proză
Eres,
1970
Parinior,
1982
India.
Memorii la mijlocul vieţii, 1982
The
Buddha, 1994
Maica
Medeea la Paris, 1997
Miongdang,
1997
Sub
clopot, 1998
Pelasgos,
1999
Frica
de Orient, 2001
Buddha
şi colonelul, 2001
Furnici
albe, 2001
Poeston,
2001
Baudelaire,
2001
Sanskritikon,
2002
La
Gioia, 2002
Măslinii
din Uffizi, 2003
În
recunoaştere, 2003
Tangoul
tigrului, 2005
Ibsenienii,
2005
Diplomă
de sinucidere, 2005
Rechinuri,
2006
Digital
Kali, 2006
Zăpezi hawaiiene,
2006
Roboam,
2007
Barba
lui Hegel, 2014
Păguboșii
lui Șiva, 2015
Teatru
Good
luck, Radha, 1979
Pancinci,
1982
XII by
Horace Gange, 1984
Teatru
sub clopot, 1997
Mureşan
Eminescu, 1997
Templu
în elicopter, 1997
Paparuda,
2007
Astă-seară
se joacă Noica, 2008
Scenometrie
Teatrux, 2011
Scene
cantos, 2017
Gandhi
la Teatrul Alexandra, 2018
Eseuri
Baudelaire
şi poeţii români, 1974
Indoeminescology,
1994
Articles
on education, 1995
Haos,
temniţă şi exil, 1995
Lumea
fără coloana lui Brâncuşi, 1997
Ion
Iuga în India, 1997
Beauty
and Prison, 1998
From
Thaivilasa to Cosmic Library, 1999
Ramayanic
Ahimsa, 1999
Aesthetic
Anthropology, 2000
In
search of Joy, 2003
Literary
Anthropology, 2005
Glose
despre ahimsa, 2006
Exerciţii
de religiologie, 2009
Comunicări/ Studii
„Teatrul No şi
misterele tibetane”,Universitatea Bucureşti, 1964
„The
Correspondence and Dodia in the Creation System”, Congresul Internaţional de
Cibernetică şi Sisteme, Bucureşti, 1975
„Universal
Values of the Romanian Culture” , Bangalore, India, 1978
„Anthropomorphism
in Mihai Eminescu’s Creation”, Xth International Congress of Anthropological
and Ethnological Sciences (ICAES), New Delhi, 1978
„Sanskrit and
Romanian Poetics”, în Studies on
Indo-Asian Art and Culture, vol.VI, International Academy for Indian
Culture, New Delhi, octombrie, 1980
„Sanskrit
Romance Ontopoetics”, în Modern Art and
Poetry, New Delhi, 1981
„Death and
Freedom in Romania”, Pugwash, Trento, ianuarie 1990
„Symbols in a
Post-Revolution”, ICAES, Lisabona, septembrie 1990
„Romanian
Cultural Developments. Mihai Eminescu”, Columbia University, New York,
octombrie 1990
„The Beauty of
Peoples”, IFLA, New Delhi, septembrie 1992
„Good things
in educated people’s worst doings”,WAER, Jerusalem, iunie 1993
„Between
Social Cannibalism and Beauty of Peoples”, ICAES, Mexico, august 1993
„From
Utraquism to Multicultural Education”, WAER, Creta, mai 1997
„Beauty and
Prison”, ICAES, Williamsburg, SUA, 1998
„From Thai
Vilasa to Cosmic Library”, IFLA, Bangkok, 1999
„Edgar, Who
does (not) need libraries”, IFLA, Boston, 2001
„Indological
Studies in Romania”, Nehru University, New Delhi, martie 2003
„In Search of
Joy”, ICAES, Florenţa, iulie 2003
„From
Bloodshed to Orange Revolution”, Pugwash, Andalo, ianuarie 2005
Publicaţii editate
The Milky Way,
Delhi, 1978-79
Latinitas, Delhi,
1981-84
Liber, din 25
decembrie 1989
Trivium, din 2003
Ziare-şcoală
cu studenţi în jurnalism, Bucureşti, Târgovişte, Delhi
Blog
Ediţii îngrijite (selecţie): Semnul că nu cunoaştem eclipsa, antologie
de poezii ale cadrelor didactice, EDP, 1975; Texts for Certificate and
Diploma in Romanian language, University of Delhi, 1981; Romanian
classics in Sanskrit, AIME, Delhi, 1982; Dyviagraha / Lucefărul de
Mihai Eminescu, AIME, 1983
Traduceri (selecţie): (în română) Gramatica fanteziei de Gianni Rodari
(Editura Didatică şi Pedagogică, 1980, Humanitas, 2010); Norul vestitor
de Kalidasa (Academia Internaţională Mihai Eminescu, Delhi, 1981; Gitagovinda
de Jayadeva; Lumea stranie a lui Eugen Ionescu de Faust Brădescu
(Majadahonda, 2002); (din româneşte): Târgovişte India (Bibliotheca,
2006); Metaphor prince de Toma George Maiorescu (Amazon, 2011); My
Epic de Rodica Anca, Delhi-(Cambridge,2013); Noua cetate a lui Dumnezeu de
Dumitu Drăghicescu (2014); Rostiri de Pranab Mukherjee (Bibliotheca,
2016); Bhagavad Gita (Semne, 2017)
Referinţe critice (volum): Anca de Marian Popa, 2013, Bibliotheca –
Târgoviște, 2014, TipoMoldova - Iași; Despre George Anca, AIME, 2003 –
Ioan Alexandru, Sisir Kumar Das, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dana Dumitriu,
Mircea Eliade, Ion Iuga, Ioan Ladea, Ion St. Lazăr, Constantin Mateescu, Ioan
Mihuţ, Eugenio Montale, Romul Munteanu, Ion Soare, Mihai Şora, Romulus
Vulcănescu ş.a.
În loc
de „referinţe”:
Despre PARTEA
NIMANUI de George Anca,
Bibliotheca, Târgovişte, 1910
(Master, Antropologia
violenţei)
laptele lunii
praf şi pulbere Ceea ce are luna mai bun. Geneza comportamentului
agresiv (Mihaela Dună).
ei şi de câte
ori nu ne autonaştem Ne autocunoaştem. Oglinda în care ne privim
subtilităţile profunde (nesemnat)
îndreptăţeşte
sacrul Sfântă-i dreptatea (Iulia Iordache)
racule şi
Românie Ceva îmi scapă. Oare ce? Sunteţi prea profund
pentru mine. Am mult de studiat. (Florentina Ene)
cât să ne mai
cânte psalţii Graal-ul gândurilor noastre ce străbat în acelaşi
timp cu psalmii (Lavinia Frăţilă)
vreţi ca
Tzepeş şi Avram Iancu să vă rezolve problemele Problemele nu pot fi rezolvate de două persoane ce au existat cândva
demult. Violenţa este rezultatul stării sociale (Lucia Ungureanu)
corp social pe
masa de operaţie Agresivii nu ştiu să ierte (Gheorghe Avram)
stai şi
gândeşte-te cum ai fugit de mănăstire Nu am putut să
renunţ la ceea ce oferă societatea (Adrian Stancu)
asceţii ceţii
înfloresc Pustnicii „oblivionulu” îşi extind rădăcinile în
momentul inspiraţiei/cugetării profunde (Valentina Ţecu)
omul violenţă Scena unei violenţe în care este implicat omul (Camelia Păvălucă)
să ne ascultăm
călătorul A fi atenţi la cei din jur. Prin continuare, „să
nu fi fost de la presă”, pare mai mult dorinţa de a se proteja, apăra (Laura
Zuică)
mi-aş depăşi
torţionarul A fi mai bun decât profesorul tău. Să devii un
pedepsitor mai bun. Expresia este scrisă uşor cu / un accent de... (Cornelia
Duţu)
copilule palat
în pace sfântă Senzaţia cititorului că se află în acea imagine
(Alice Olteanu)
de-o viaţă
depresia scade Rezolvarea vine de obicei cu ajutor din afară
(Simona Melinte)
când aşchii
din Brâncuşi vor zvânta nisipul fluxului Operele sale
vor schimba fluxul sorţii (Larisa Prăjescu)
praf roşu pe
pânză Sânge, violenţă (Raluca Stănescu)
uşă-n uşă
auroră Religie Puritate Dogmă Tradiţie Natură
Contrarietate Negare (Ionela Selegian)
la ceainărie
bună dimineaţa o persoană vine într-o dimineaţă la ceainărie
(Viorica Dumitru)
şi i-a privit
pe toţi în ochi Cine este observatorul: Kabir, Tulsi, Ilie,
Dumnezeu, paraliticul sau cel care citesc acest rând? Şi ce observ? Mai am
nevoie de timp! (Valentin Buzdugă)
pe nerecunoaşterea înviatului Dacă-i vorba de religie E o parte de efigie.
Iar de-i vorba de ştiinţă, Totul este cu putinţă / STUDIUL ORIGINII /
INCAPACITATEA RAŢIONALULUI / DEFULĂRI
NECOGNITIVE
(Radu Teodosiu)
numai toacă
numai schit Toacă: bătaia inimii Schit: un protector al
clopotului (Zsuzsanna Gergely)
mântuirea
minţilor Întoarcere spre străfundurile fiinţei, sinceritate
(Manuela Iacob)
în martie vom
vorbi de Mahatma Martie este luna cea mai pură, alături de Mahatma
vom vorbi despre viaţă lipsită de violenţă (Lucica Zaharia)
într-o
timpurie moarte Înfăpruirea destinului / religie, natural, circuit
(Mariana Bica)
viţei în
chenar de trandafiri „Jertfe” cosmetizate (Claudiu Cherciu)
lume puţină în
amfiteatru Nu mai este atât de interesată. Totul devine
dezinteres (Crina Dimulescu)
geaba ţii cu
provincia Degeaba ţii la locul din care provii, trebuie să
studiezi pentru a-ţi face loc în lumea celor cu bani (Iulia Croitoru)
secerători o
zare Viaţa ca o zare (Lăcrămioara Anghelescu)
liniştea
muzicalităţii O linişte sufletească (Cristina Salar)
trăim pe ace
negre De ce ace? De ce negre? (Adina Axente)
Doina
Severin Boriceanu:
Pentru George Anca
Dacă-mi permiteţi o părere, le citeam, poemele dvs., când deodată trec
podişca sub care se volbură vremea, spumă cu val, val rămas definitiv fără
ţărm. Şi ce să facă cu el?! Văd pe un mal o pădure smulsă unei peşteri, zidire
meşterească, meşteşugindă, peste care se adună fiori şi trăiri. Pe altul, o
frânghie cu rufe destine posace puse la cotrobăit şi destin împlinit.
Pe după-masă, mă întorc la altă treabă, vers agăţat-învăţat cu lumea
îmi citeşte firea şi nu există un ce va fi, mă acopăr de poezie. Răsfăţ.
Dezgheţ brutal de ianuarie. Citesc. Uneori doare. Uneori caut o traducătoare de
înţelesuri, interpreţii au fesuri din flori de migdal. Bătrânii tamarini se
apleacă în galben peste mine să-mi dea lumini. Mă rechem, alerg printre
versuri, grădini de înţelesuri, descifrarea vine şi nu, acu-i acu’! Mă văd, mă
simt, aici sunt sau nu în apropiere!, ating versul cu simţul meu uitat de
prestidigitatoare. Uneori doare. Le potrivesc din coada ochiului încărcări
sensuri, panglici, pe nume le strig. Şi iar le ating. Murmur din buze, atentă
la strunele adunate în concert. Bach, la fiecare înţelept adormit-trezit
dintr-un vers.
Îmi pare bine de iarna asta nettoindă
şi zăbovindă prin Ţinuturi Mirate, rădăcinoase, trunchi noduros, greu de
încercatele, aburind de viaţă. Fierbinte. Scalda dorului de citanie. Ţinuturi
Mirate de închistatele. Aparent, o zăpăceală pe după fum tors de smirnă,
văicăreli că unde se duce lumea asta, părutele atât de şubrede şi delicate.
Metafore voevodale. Mă simt domneşte. Obişnuitul cade din picioare. Cade la
fund. Cade de pe trepte. Trăiesc în stupoare şi versul din fiecare vers este
acum ghiers.
Dacă-mi permiteţi, pilaştrii versuri!
Ridicate la fileu, căzute înţelesuri. Mă obosesc, mă adună lângă ele, îmi
deschid adâncite răni şi poveri, încerc să prind gust de greieri în toiul
verii. Mă strig printre cititele, pier în ele disoluţie şi, oricât de blajină
clima lor, e un vulcan lavă merindă şi un suflet de păstor aristocrat.
Aş fi putut creşte în mine o proză de
priviri, de gesturi şi înţelesuri. Dar mi-e mai uşor aşa iarna lui ianuar.
Mulţumesc pentru o stradă pe care
grăbesc, paşii mi-i ascut, dau ghes la grădini de cuvinte, vin şi desagii
străbuni plini de sensuri. Priceperi. Umblat la interzisele.
Poemele dvs. mă aduc prin preajmă, de
necrezut!, întârzii la masă, sună poştăriţa Maricica, o fi pensia?, nu-mi pasă!
Mă obosesc, mă adună, mă risipesc peste
o de vreme arătură, căci am fost şi eu la o aruncătură de băţ de terenul de
joacă. Mă duc printre ele, ca pe un râu dintr-o pădure cu copaci din senin şi
umbre. Gâfâieli. Verbul alunecă în graba mare pe coji de cuvinte, prăpăstii şi
prăpăstioasele zbârlite înţelesuri, se sfidează înţelesurile folosite-blegite.
Cumpănă de verbe şi alungări de încredere pentru pronume şi articole sau numerale.
La trântă cu substantive pline de voioşie. Cumpăna fântânii izvorând poeme!
Răcori din afund de pământ aciuite în fierbintele cuvânt. Cântare! Zbor de
cuvinte apoase alungate departe. Consistenţă esenţă aplecare peste troiene de
viaţă şi lume. Vâltoare de priceperi,
nunţi de sintagme. Cuvintele se cunună atât de
straniu,
splendid vitraliu. Mă văd întinerind, cu un rând, iar un rând. Mă uit citind...
Le zăresc rarişte, la un drum mă scoate, asemnea mă întoarce printre cuvinte,
s-au scos de pe dinăuntru, nu s-au rostit şi gem de lumină, sâmbure de
fantastic. Le mai citesc o dată, zvârlugă. Un vers mai scapă, ochiul scapără,
căpos, să le încapă.
Uneori obosesc. Întuneric în zi. Ce-o
fi?! Pun luna în sfeşnic. Şi astă-iarnă, îmi place să vă citesc. Savoare. Rafinament.
Ca o cărare ducând nicăieri şi mereu strigând după locul de parcare. Ducând la
un pisc. Pot să-l urc? Eu ori alţii? Să risc?
La suprafaţă, mă desmiardă. Poeme
acrişoare-dulci, dulceaţă de verzi nuci. Şi versuri coapte, boabe negre de
mure. Mă prind, mă dau nebuneşte jocului, versuind, îmi prieşte, aflu,
descopăr. Dar pot să vă pricep pe poeteşte?
La ce să mă aştept, când gara-i fără tren şi peronul fără gară, iar gara e o
bucată de seară prinsă în mura coaptă?
Pe o corabie de foc, invidia. Dar mi-am făcut temele, astăzi sunt
într-o iarnă cuminte. Mi-amintesc că-s ataşată la genul femeie, plec, uşi
trântite, să-mi cumpăr brăţări şi inele.
*
Am citit! Chiar asa! Da' unde-am pus
impresiile? Le am pe-aici, pe undeva... A ramas cu mine bucuria parcurgerilor...
si o bucurie ar terebui impartasita! Mai ales ca AZI da dupa noi cu un MAINE,
ce Dumnezeu stie cum va fi!
Imi place! Ceva nu e in ordine
cu cosmosul sau doar cu mine! Iarasi Gradina
De Vorbe, altele! Apare, cu reveniri tot mai voluptuoase, poezia-clepsidra, ba
nu, femeie unduioasa in solduri late, ba nu, o femeie Masai ducand un vas cu
racorile pamantului, tinut intre bratele perfect-dumnezeieste arcuite. Pareri
aduse la nas, eseind printre segmente de frazare cu o obida si o lene a
normalului ordinar, sa ne adune mai degraba in acel loc, unde se scrie litera
dvs.
Nimic nu e, de fapt, altfel! Pare numai!
Le rup in dinti ritmurile frante cu prea belsug de Intamplare plus Imprejurare
si Oceanul de subiectiv.
Emotia,
buzna peste pagina! Nu va pasa de muzica dvs., interioara, o lasati sa se
reverse, sa dansam dupa melodia georgeanca, daca ne da mana si ne tin
curelele. se revarsa atat de aprig-incapatanat si valtoreste, incat aparenta ar
fi pentru unii de haos. Haos egal avem de-a face cu inceputuri? Pe
romaneasca, o alandala sistematizata in ordinea care face alandala sa
existe numai si numai astfel, scapand ochii prin frumos si dibuind
esentele!
Ma duc pe jos la un templu, sa ma strecor
in lumea unor vitralii... amestec de culori in ordini de destine cosmice.
Alesii le cauta, uneori le ajung din urma. Un hazard al implinirilor de
sensuri. Deplinatate, ma hranesc cu asta. Si exploatarea unor fatete de
cuvinte, altele. Fatuiri de cuvinte, ca munca unui... Sunt vitralii pe lume in
care nebunii ar da cu piatra sa le vada
carnea de dedesubt si ce fel de sange anume curge acolo! Vitralii? Vremea le
face ignifugare la focul privirii.
Problema e sa gasesti ritmul frangerilor
interioare si melosul cuvintelor-astre!
Vine catre noi, innebunitoare, miscarea cu
adevaruri starnite de vanturi, nu conteaza care, poate dintr-un adapost al
fiintei poetice ce le-a stat la indemana. Doar miscarea. Sfioase, pana la urma,
adevarurile transpar, se aduna pe langa cel citindu-le acele pagini anume.
Plecari in acele lumi, cu jumatate de incredere, jumatate de indoiala si ultima
parte din tine mestecand litera, cuvantul, trupul sintagmei, lasand fraza sa
incolteasca... Lastarii frazelor in mugur de nou. Trebuie sa gusti asta!
Daca-ti da mana si te tin curelele..
In rest, totu-i foarte simplu!
COLOCVIILE DE MARȚI anul xi
coordonat de Dr. George Anca
anul
Centrul pentru
Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională, director: Mihaela Popescu – Str.
Jean Louis Calderon nr. 39, Bucureşti, Sector 2, tel. 0213156670. Ulterior,
Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”, director: Elena Scurtu
Marţi 24
noiembrie 2009, inaugurarea Salonului
Literar “Sorana”, 8 decembrie 2009,
s-au inaugurat Colocviile de Marţi, noua titulatură a salonului literar.
Teme:
2010 Eminescu e cu noi - Maica
Ţării Româneşti - Cel mai frumos oraş
românesc - Întâlnire interdisciplinară în oglindă - Renaşterea Indiei - pe teritoriul românesc –
Indo-Etno-Eminescologice - Alfred de Musset 200. Nicolae Labiș 75.
2011 Priyadarshini
Shome şi „Natyanova” în România - Rabindranath Tagore și Emil Botta –
Centenar Cioran. Ahimsa/nonviolență – La curțile dorului, Lucian Blaga și
Rainer Maria Rilke – Eminescu și Mahavira. Centenar Czeslaw Milosz. Aparigraha.
- Întâlnire cu Marcel Petrișor și Puși Dinulescu. Centenar George Ivașcu. Kyoto
Prize – Ion Barbu după 50 de ani. Centenar Miron Radu Paraschivescu. - Ziua
internațională a traducătorilor. In memoriam Mircea Ivănescu – Recital Eminescu
susținut de Vasile Pupeza – Arhipelaguri și insule poetice:
Dodii-neosensacionismo-paradoxism vs Coeur de l'Europe – Ziua românilor de
pretutindeni: portrete. In memoriam Georg Wilhelm Friedrich Hegel – Al 13-lea
baktun cu Frații Grimm. - Vali Niculescu: Nativitate, Gabriel
Gheorghiu: Impostaţie.
2012 Mantre vedice în cultura
română: Eminescu, Brâncuşi, Blaga, Eliade, Gyr – Mituri
și rituri globale-românești. Centenar Romulus Vulcănescu – Sfinți, voievozi,
vampiri. Centenar Ilie Cleopa (n). Centenar Bram Stoker (m). In memoriam Ion
Nicolescu – Cincizecime: minte, inimă și literatură - Trio Muzical: Rousseau –
Caragiale – Celibidache - Les parfums, les couleurs et les sons se répondent - In memoriam Avram Iancu. Inaugurarea Teatrului de Poezie.
2013 Eminescu și Vivekananda - Tat
tvam asi - Primăvară, mama noatră. Recital Viorica
Vatamanu - Finanțele lui Shakespeare și
inteligența materiei – Wagner și Kierkegaard - Moarte în iunie. Eminescu - Ștefan cel Mare și Sfânt.
Punte între Orient și Occident - Recital
Topârceanu susținut de Vasile Pupeza – Arta contemorană și imaginarul
inter-asiatic - Politică-Religie-Creație
inovativă - Rezonanțe estice, sud global societate
globală.
Urmașii
deținuților politici. Întâlnire cu Corneliu Zeana - Camil-Gala-Will.
Întâlnire cu Vasile Andru – 50 de ani de carieră. Promoția 1964, Litere,
Universitatea București – Conferință, Denis Buican: Evoluționism științific și
creaționism dogmatic – Teatru, Capcana iubirii de Puși Dinulescu - Rostirea
Eminescu – Între Savitri și Brâncuși – De la Ion Creangă la Puși Dinulescu –
Brâncoveanu-Gandhi–Brâncuși – Teatru de poezie – Concert Liceul de arte Dinu
Lipatti din Pitești.
2015 Revelațiile
memoriei – Teatrul Robert Calul redivivat – Eseuri-spectacol – Pe coarda Sol. Mioara
și Viniciu Moroianu – Hus și noi – Dante Morus Bach – Diavolul în istorie –
Între Athos și Humor – Reîntâlnire cu Dimitrie Grama – Dumnezeu s-a născut în
exil. Un
colocviu dedicat lui Horia Vintilă.
2016 Icoana
creșterii rele. Un
colocviu dedicat edicației negative - Vocea Primăverii – Caractere comparate - De la
Abelard la Pound - D. Draghicesco: Viitorul
nu trebuie să excludă ființa - Sanscrita
și Europa – Iarnă revelată. Recital Viorica Vatamanu.
2017 Galileo și Eminescu – Carnavalul este în
putere. Caragiale - Promesse du bonheur. Stendhal – Alcandoria.
SALON –
COLOCVII Salonul literar “Sorana” - inaugurat în 24 noiembrie 2009 la clubul Calderon - evocă şi se doreşte în continuitate cu Salonul
Cultural al neuitatei Sorana Coroamă Stanca. Sunt aşteptaţi creatori şi
iubitori de literatură şi artă, academicieni, diplomaţi. Printre invitaţi, se
numără Elisabeta Isanos, Mircea Maliţa, Alexandru Surdu. “Le vieux garcon”,
versiunea franceză a romanului “Galaxia burlacilor” de Puşi Dinulescu, va
prilejui curând o întâlnire româno-francofonă. Pe 8
decembrie 2009, la Clubul Calderon din Bucureşti, s-au inaugurat Colocviile
de Marţi, noua
titulatură a salonului literar. “Colocviile
de Marţi”
reunesc reprezentanţi ai generaţiilor noi şi vechi de profesionişti şi iubitori
ai literaturii şi artei româneşti şi universale într-o ambianţă comunitară.
Amfitrion: George Anca.
ARHIPELAGURI ŞI INSULE POETICE. Dodii-neosensacionismo-paradoxism vs
Coeur de l'Europe. Demarăm un proiect european (2012 – 2014), ARCHIS, Arhipelaguri
şi Insule Poetice - Dodii-neosensacionismo-paradoxism vs coeur de l'Europe,
care se referă la creaţii poetice curajoase, libere, cumva, de curentul
oficial, aşa cum ar fi „le coeur de l'Europe”. A vorbi „în dodii” (în
nonsensuri dar şi în oracole) ar fi o opoziţie in spe la o anume cenzură represivă,
neo-sensacionismo este o aducere la zi a sensacionismo (Fernando Pessoa) de
poeţi din Spania şi China, în timp ce paradoxismul, cu nuanţa lui matematică,
poate codifica abil lucrul creator.
Aşteptăm experienţe poetice îndrăzneţe pe concepte şi savoare
specifice fiecărei ţări şi poet spre a
fi împărtăşite. Vor fi organizate sesiuni de lecturi poetice,
concerte poetice, expoziţii, ateliere, seminare, recitaluri, gale de filme
poet-poezie, dialoguri în Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Târgovişte, Braila, Baia
Mare, Focşani, precum şi în Altea (Spania), Porto (Portugalia), Chişinău etc.
Proiectul urmăreşte:
încurajarea schimburilor între poeţi (poeme) europeni, prin circulaţie
transnaţională;
sugerarea unor căi de recunoaştere a curentelor mai vechi şi noi
condamnate pe nedrept la marginalitate sau sufocare;
renaşterea respectului clasic pentru poezie în condiţiile nu chiar
atât de poetice ale globalizării;
descoperirea prin poezie a armoniei între generaţii şi ţări;
apărarea poeţilor şi a poeziei de orice fel de discriminare (dreptul
la poezie făcând loc „celuilalt”).
Echipa de început
include: Elisabeta Isanos, George
Anca, Germain Droogenbroodt, Dimitrie Grama (Gibraltar), Corneliu Zeana,
Florentin Smarandache(New Mexico), Federico Barroso, Jose Luiz Fernandez, Mihai
Cimpoi, Pushi Dinulescu, Sergiu Cioiu (Toronto), Dan Mircea Cipariu, Lucian
Chişu, Florin Epure, Lucia Negoitsa,
Florica Bud, Vasile Andru, Sorana Gorjan, Marcel Petrisor, George
Astalos (Paris), Corneliu Popa (Lisabona), Elena Liliana Popescu, Mihaela Maria
Popescu, Victoria Milescu, Maria Diana Popescu (Stuttgart), Mariana Braescu,
Vanda Decca (Los Angeles), Veronica Anghelescu, Vasile Menzel, Baki Ymeri
(Tirana), Sorin Paliga,Vinod Seth (New Delhi), Gheorghe Lupaşcu, Vasile Pupeza
(Pittsburg), Nicolae Baciut, Doru Motoc, Silvian Floarea, Mihai Stan, Florin
Costinescu, Ion Andreita, Dan Tsop, Aurelian Silvestru (Chisinau), Ben Todica
(Melbourne), Anca Negulescu, Augustina Constantinescu, Doina Boriceanu, Mihaela
Gligor, Olivia Balanescu, Hanna Bota, Florina Dobre, Alexandra-Maria Citiriga,
Victor Citirigă, Sanda Ghioaldă, Adrian Sahlean (Boston), Felix Sima,
Constantin Mendea, Cristian Moţiu, Noni
Cristea, Gheorghe Neagu, Nicolae Tomoniu, Mircea Gheorghe (Toronto), Claudiu
Popescu, Petru Costinescu, Nicolae Vasile, Chitranjan Kumar (New Delhi), Dan
Mateescu, Mihai Teodorescu, Matei Ladea, Sebastian Vaduva. 25 octombrie 2011
*
APARIGRAHA Sub egida RICA
(Romanian Indian Cultural Association), indianişti români au fost conectaţi la
proiectul indian al Enciclopediei aparigraha (urmând unei enciclopedii despre
ahimsa, subiect anterior şi al Colocviilor noastre). Aparigraha – non-posesie
-, adoptată de Gandhi (enough for need not for greed) este un concept economic
şi etic, potrivit căruia cineva nu trebuie să strângă mai multe bunuri
materiale şi bani decât are nevoie. Face parte din practica jaină a detaşării
sufletului (jiva) de particulele karmice (karma pudgala) care se agaţă de
suflet şi-i limitează potenţialul. 28 iunie 2011.
*
IERONIM Ziua Internationala a Traducatorilor este
serbata, din 1991, in intreaga lume la
data de 30
septembrie, ziua Sfantului Ieronim, traducatorul Bibliei in latina (Vulgata).
Este promovată astfel o profesie în era globalismului progresiv, cu 6-7 mii de
limbi în uz. Traducătorii, interpreţii,
terminologii din România sunt reprezentaţi, îndeosebi, prin Asociaţia
Traducătorilor din România. Homer,
Moise, Hristos ne vorbesc în româneşte prin George Murnu, Gala Galaction sau
Valeriu Anania. Eminescu a tradus din Kant şi din Machiavelli. Mircea Ivănescu
a echivalat dinamic Ulise de Joyce. Cum sună în auzul tânăr astfel de
monumente, sub calota aculturaţiei de fiecare zi? 27 septembrie 2011
*
MOTTOURI
Criticul Marian Popa are în lucru o monografie dedicată operei lui Puși
Dinulescu. În cartea sa Anca, a pus în deschidere motto-uri printre care
din Schlegel și Gârbea. Cum parcă i-aș lua-o înainte cu mai dreapta busculare a
lui Puși, mă întreb, totuși, dacă ar reține, de această dată, astfel de
motto-uri:
...Care este mai exact obiectul
idealului? Ceea ce diferențiază omul de animal este că, în timp ce la animal
percepția este totdeauna actuală și practică sau utilitară, formând corp atât
cu dorința cât și cu obiectul – la om percepția se poate disocia – el poate să
observe propria sa dorință, s-o prindă, s-o separe de percepția obiectului,
s-o izoleze și s-o mențină în fața lui ca pe un obiect actual și real. Animalul
animat de o dorință, merge imediat spre satisfacția sa imediată; de altfel,
omul practic, utilitar, merge și el tot așa. Animalul, ca și omul practic, rămâne în planul realului, omul artist „reușește
să se smulgă din el și să așeze acest real în care figurează propria sa dorință
ca pe un tablou” (D. Draghicesco).
... Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt
lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam
deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate
găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat
amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte
ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că
într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult. (Mateiu
Caragiale)
…
Ovazihian: Nu prea eşti nebunatică. Răposata mea soţie se
căţăra pe pereţi...
Elena Suditu: Am să fiu...
Ovazihian: Nici subtext n-ai, fetiţo...
Elena Suditu: Am să am şi subtext... (Teodor Mazilu)
Elena Suditu: Am să fiu...
Ovazihian: Nici subtext n-ai, fetiţo...
Elena Suditu: Am să am şi subtext... (Teodor Mazilu)
...ea râdea – se bucura mult – eu eram
serios –
dar fugeam ţinând-o de braţ. şi
doar mai târziu,
când a fulgerat şi s-a făcut o
scurtă zi albă, am văzut
că trecusem cu
mult de curtea noastră. (Mircea Ivănescu).
Bianca Michi între Aristotel și Dylan
Thomas (moderator)
LE VIEUX . Eminescu sau exilul au făcut de data aceasta loc, în
rostirile convorbitorilor, bucuriei unei traduceri bune: Le vieux garcon
par Pouschy Dinulesco, Roman, traduit du roumain par Michel Wattremez, Editions
Meronia, Bucarest, 2009. Şi-au exprimat aprecierile: Helene Astalos, George
Astalos, Paula Romanescu, Adina Romanescu, George Anca – amfitrionul Colocviilor
împreună cu Mihaela Popescu, directoarea aşezământului gazdă -, Horia C.
Matei, Mihai Elin, Sorana Georgescu-Gorjan, Noni Cristea, Gabriela Tarabega,
Ionel Săvitescu ş.a.. Autorul, marele scriitor Puşi Dinulescu, a citit,
împreună cu actriţa Doina Ghiţescu, pagini în română şi în traducere franceză
din romanul lansat pentru prima oară într-o limbă străină, precum şi din volume
de poezie a sa eruptă prin surpriză în ultimii ani.
Această
versiune, considerată reuşită, inclusiv de vorbitorii francezi de faţă, autorul
şi-a ascuns-o, aflat la Paris, în casa lui Georges Astalos, prezent acum şi el
la Calderon. Edituri franceze i-au refuzat (traducătorului) publicarea din
lipsă de “disidenţă”, în timp ce autorul alesese să ignore, printr-o veritabilă
poetică inversă, teroarea comunistă, să scrie o poveste de dragoste în
Bucureştii studenţiei anilor ’60, anume la asasinarea lui Kennedy. Numai că,
romanul publicat în româneşte în 1980, Galaxia burlacilor, are, în
traducere, o continuare a iubirii, ca în Dragoste în timpul holerei de
Gabriel Garcia Marquez, până la senectute, burlacul narator şi Monica
neconsumându-şi-o însă. Voir comunism şi holeră.
Comentatorii
s-au transformat în personaje, bărbaţii în bătători de paşi de front, doamnele
în îndrăgostite domnişoare bătrâne. De la Eu şi
Robert Calul (inclusiv
numele teatrului său particular din anii ’90) la Gaşca
şi diavolul,
cărţile sale se însumează
într-o comedie unică, de eros ironic, boemă şi dramatism pierrotesc, poate şi
cabotin, de genul personajului jucat de Laurence Olivier. Oricum, colocviile
s-au transfigurat şi prin vizionarea filmului dinulescian (termenul meu) Nuntă
cu sirene, când
se insinuaseră în trăirea noastră (artistică dejament) şi Irina Petrescu,
Mitică Popescu, Ernest Maftei. Deosebit de un Edgar Wallace, care-şi transforma
piesele în romane, Puşi Dinulescu şi-a bricolat din filmu-şi piesa Nunta
lui Puiu ce se
joacă la Craiova şi Piteşti (“sunt un dramaturg de provincie”). Ba încă,
săptămâna trecută, a fost o reprezentare-lectură la cenaclul metropolitan
condus de Mircea Micu, a ultimei versiuni din Adevărata
casă cu ţoape. Ca
într-un eroism stilistic, de recunoscut tot printr-o sacrificială receptare,
Puşi Dinulescu s-a plâns, în Calderon, că nu l-a înjurat nimeni. Nu-i ajunsese
că-l făcusem pornograf. Dar şi Astaloş, că nu există pornografie, că, altfel,
ar fi desfiinţată jumătate din literatura universală. 8 decembrie 2009.
ÎNTÂLNIRE
CU AHIMSA Pentru neindianişti sau
non-gandhieni, ahimsa (a
însemnând nu, ahimsa:
război, violenţă) nu spune mare lucru, deşi cuvântul a intrat în vocabularul
ONU, de fapt a fost trecut în dicţionarele lingvistice pentru toată lumea. Nu
este vorba de un deziderat propagandistic, nici numai despre conceptul-cheie al
Jainismului (o religie, iarăşi, mai puţin cunoscută), dar avem prilejul să
reînţelegem Mioriţa, nu ca
pesimism cât ca... ahimsa, isiha ortodoxă,
precum şi sensuri spiritual-poetice din Eminescu, Blaga, Voiculescu, Pârvan,
Eliade, Botta. Câteva volume publicate în ultimii ani de masteranzi ai cursului
nostru de antropologia (non)violenţei vor fi evocate de unii din autori.
Printre invitaţi, se vor afla literaţi, teologi, jurişti. Marţi 26 aprilie 2011
RABINDRANATH Ziarele
româneşti din 1926 au circulat în bengaleză, engleză şi română o dedicaţie a
lui Rabindranath Tagore: „Thou hast made me known to friends whom I knew not.
Thou hast given me seats in homes not my own. Thou hast brought the distant
near and made a brother of the stranger.”/ „Tu m-ai făcut cunoscut prietenilor
ce nu-i ştiam. Tu mi-ai dat scaune în case ne ale mele. Tu ai adus depărtarea
aproape şi ai făcut frate din străin.” Destui am crezut că acel „Tu” este
România, că dedicaţia a fost scrisă ad hoc. În fapt, „Tu” este Dumnezeu, iar
citatul este din poemul Gitanjali/Cântare jertfei, premiat princeps
pentru Asia cu Nobel în 1913. Trupa de dans indian Natyanova l-a aniversat pe
Rabindra, la 150 de ani, chiar la bustul său din Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”,
unde conferenţiase. Reverberaţia poeziei va continua. - 29 martie 2011.
*
ION BARBU DUPĂ 50 DE ANI Poetul şi matematicianul Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961,
Bucureşti) va mai fi stăruind atât „clădiri de lumi lactee” şi „grupurile apei”, precum şi printre noi, fie
şi întru jocul secund al unui înecat Narcis. Literaţii i-au dedicat cărţi:
Tudor Vianu (1935), Basarab Nicolescu (1968), Dinu Pillat (1969), Şerban Foarţă
(1980), Alexandru Ciorănescu (1981,
1996) Mircea Scarlat (1981), Marin Mincu (1981, 1990, 1995), Ioana Em. Petrescu
(1993), Alexandru Ciorănescu (1996), Mihaela Brut (2003). Matematicienii au
„oficializat” „spaţiile Barbilian”. Poate nu avem de a face cu o ignorare
într-o societate pretinsă a cunoaşterii, dar nici cu o interiorizare magică
meritată a mesajului-nadir al lui Ion Barbu. Nu ne putem lipsi de melci,
Isarlâk (inima mea), nunţile necesare.
„Ca islande caste norii”, a nu mai vorbi de vulcanii antiaerieni de mai
ieri. Încercăm un colocviu în geometria inelelor. 30 august 2011.
*
LA
CURŢILE DORULUI 50 de ani fără Lucian Blaga
(9 mai 1895 – 6 mai 1961), 75 fără Rainer Maria Rilke (4 decembrie 1875 – 29
decembrie 1920) vor fi pus în rezonanţă post-expresionistă dorul şi elegia.
Laboratorul nostru de arhetipuri, cu Blaga, se retrage în matrice, pentru că
atunci când “factorii stilistici nu mai sînt în stare să domine
arhetipurile, este dată posibilitatea eşuării individului în psihopatie”.
Oricum, „pentru un creator nu există sărăcie, nici vreun loc sărac şi
indiferent”, chiar dacă „sunt singur pe lume şi totuşi nu singur destul”
(Rilke). Toposurile naşterilor lor – Lancrăm, Praga – vor fi rezonând în
Răşinarii lui Octavian Goga şi Emil Cioran. Dacă esteticienii vor diseca
discret şi poate tardiv „produsul artistic expresionist”, cei mai mulţi ne vom
bucura de rostiri la zi din reflexele eului, absolutului, interiorităţii
explozive ori arhaic-mistice, „corola de minuni” cuprinse în operele celor doi
poeţi. 31 mai 2011.
*
SUPRAVIEŢUIREA
NARATORULUI Creanaga de aur, regăsită de Vasile Lovinescu în labirinturile
operei lui Ion Creangă, ne mijloceşte calea spre povestiri terapeutice, odată
cu supravieţuirea naratorului, iniţiera cititorului şi rostitorului.
Simbolistica alchimică ori guenonismul coranic vor fi clătinat sensibilitatea
de sub colbul perpetuat de şcolaritate. O privire, o auscultare proaspătă a universalului
humuleştean ne pot recatapulta în arhetipuri, interiorizate specific
generaţiilor de azi. Cum Eugen Lovinescu numise pe Ion Marin Iovescu un Creangă
al Munteniei, ne putem întreba de paragonul său în literatura zilei. De te
fabula naratur – vide Amintirile lui Harap Alb de Iulian Neacşu. Ce mai fişează
Ion Filipciuc? Mai tânărul Karl May împlineşte suta. Nevasta necredincioasă de
Federico Garcia Lorca va fi audiată în original, traducere şi replică. 27 mai
2012.
*
EMINESCU
– VIVEKANANDA Mihai
Eminescu: Să zicem că o sută de izvoare, pornind de la aceeași înălțime de
munte, datorând poziția lor primitivă aceluiași capital de energie, cheltuit la
o erupțiune vulcanică, - sunt conduse în oraș. Unele vor fi repărțite pentru
scopuri utile prin fel de fel de țevi, altele vor mâna roți – ori alte mașini
intercalate, unul își va arunca liber apa la cer! Acela e înțeleptul.
Each
soul is potentially divine.The goal is to manifest this Divinity within by
controlling nature, external and
internal. Do this either by work, or worship, or mental discipline, or
philosophy—by one, or more, or all of these—and be free. This is the whole of
religion. Doctrines, or dogmas, or rituals, or books, or temples, or forms, are
but secondary details. 29
inuarie 2013.
MILOSZ După
cum remarcă Seamus Heaney, în poezia şi proza lui Czeslaw Milosz (30 iunie 1911
– 14 august 2004), revine frecvent cuvântul „incantaţie”, ca limbaj ritmic
dictat de un „daimonion”, iar impulsul către transcendent a contribuit la
credinţa sa în poezia însăşi. Laureat al premiului Nobel, 1980, Milosz este
cunoscut mai ales prin Mintea
captivă / Znievoloni umysl (1953),
ca şi prin poezia sa - „tomurile încă vor fi acolo pe rafturi, fiinţe
separate”. A tradus în poloneză psalmii lui David, aşa cum a făcut-o în
româneşte Valeriu Anania, iar pentru prima oară în cele două limbi, Ian
Kokhanovsky şi Dosoftei. 28 ianuarie 2011.
SFINȚI,
VOIEVOZI, VAMPIRI „Omul are duh, adica
suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca :
puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc.
Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu
sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in
clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu
sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe
pamant.” (Ilie Cleopa, 10 aprilie 1912 – 2 decembrie 1998). „Who was
it but one of my own race who as Voivode crossed the Danube and beat the Turk
on his own ground? This was a Dracula indeed! Woe was it that his own unworthy
brother, when he had fallen, sold his people to the Turk and brought the shame
of slavery on them!” (Bram Stoker, 8 martie 1847 – 20 aprilie 1912). Predicile
unui arhimandrit ortodox în interfaţă cu Dracula - Ficţiune istorică, istorie
fictivă – ne dau întâlnire cu sfinţi, voievozi, vampiri. 24 aprilie 2012
CINCIZECIME: MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ Apropiindu-ne de Rusalii/Cincizecime/Pogorârea
Duhului Sfânt, auzim, în limbile neamurilor, cuvintele lui Hristos: „Dar
Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela
vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan
14.26). „God is the perfect poet” a grăit Robert Browning, bicentenar (7 mai
1812 – 12 decembrie 1892). Serbăm şi doi bicentenari români. George Bariţiu (4
iunie 1812 – 2 mai 1893) a întemeiat, în 1838, Gazeta de Transilvania (Braşov)
şi Foaia pentru minte, inimă şi literatură (Blaj). Costache Negri (11 mai 1812
– 28 septembrie 1876) a fost "unul
din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat
patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate
extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în
istoria modernă a românilor".
(Mihai Eminescu). „Cel slab repetă cuvintele celui puternic prin Domnişoara
Iulia şi alte personaje ale lui August Strindberg (22 ianuarie 1849 – 14 mai
1912 – centenarul morţii). 29 mai 2012.
TRIO
MUZICAL Gânditorul, dramaturgul, dirijorul îşi dau întâlnire prin hazardul
zodiacului: tricentenar Jean Jacques Rousseau (28 iunie 1712 – 2 iulie 1778);
Ion Luca Caragiale (13 februarie 1852 – 9 iulie 1912), 100 ani de la moarte;
centenar Sergiu Celibidache (28 iunie 1912 – 14 august 1996). Se întâlnesc şi
prin muzică: Le public est aujourd'hui si indisposé contre tout ce qui
s'appelle nouveauté ; si rebuté de systèmes et de projets, surtout en fait de
musique, qu'il n'est plus guère possible de lui rien offrir en ce genre sans
s'exposer à l'effet de ses premiers mouvements, c'est-à-dire, à se voir
condamné sans être entendu. (Rousseau, Disertation
sur la musique moderne, 1743);
Daca harpa este sufletul orchestrei, toba mare este inima, iar triangulul și
capacele — spiritul. / Ceea ce e harpa între instrumentele de coardă este toba
mare între instrumentele suflătoare. Dacă cea
dântâi este superioară prin arpegie, cea d-a doua o întrece în tril: or, zicem
tril, zicem arpegie, am zis totul, am zis: muzica. (I.L. Caragiale, Muzica); It
would be tragic if last night's American debut were also his American farewell.
(New York Times, Debut
of Sergiu Celibidache).
Jumătate mai tânăr decât compozitorul filosof, Lewis Caroll îşi serbează a
150-a aniversare, Alan Turing e leat cu dirijorul nostru. Sunt tot o sută de
ani de când (murind Caragiale?) s-a strămutat la Berlin însăşi Nefertiti. 26
iunie 2012.
LES PARFUMS
Corespunderile/corespondenţele edictate în poezie de Charles Baudelaire
(150 ani de la moarte) sau în muzică de Achille-Claude Debussy (150 ani de la
naştere) vor fi incluzând şi numărul de aur al naşterii şi morţii-nemuririi
artiştilor, e.g. Iulie 2012: Blaise Pascal, 350 ani de la moarte; Nikolaus
Lenau, 210 ani de la naştere; centenar Jorge Amado (Dona
Flor e seus doi maridos);
Marin Preda, 90 ani de la naştere. 28
august 2012.
REGIONAL-CENTRAL
Discret, aproape sponatan, creatori din Târgovişte, Brăila şi Râmnicu Vâlcea
au fost, în ultimele luni, oaspeţii Colocviilor de Marţi, găzduite de
Centrul Pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională. Ne-am bucurat
împreună de mesaje perene, vechi şi noi, relativizând cumva graniţele
geografiei literare – şcoala de proză, maica Ţării Româneşti, cel mai frumos oraş. S-au
redeschis cu noi prezenţe Academia Internaţională „Mihai Eminescu”,
Societatea
de Etnologie din România şi Diaspora, Asociaţia Culturală Româno-Indiană.
De oriunde vor continua să sporească spiritul iscat de aceste fericite
precedente, efectul armonizator „regional”/”local” - ”central” va fi cu
siguranţă reciproc stimulator. Vom
sărbători acum revista Oglinda literară de la Focşani. 28 septembrie 2012.
RENAȘTEREA
INDIEI Eminentul sanscritist Satyavrat Shastri a deschis, cu ani în urmă, la
Universitatea din Delhi, ca decan al Facultăţii de Arte, un serial de conferinţe
asupra studiilor sanscrite în Occident cu "Sanskrit Studies in
Romania", pe care am avut onoarea s-o susţin. Între
timp, Dr. Satyavrat a vizitat România, devenind doctor de onoare şi al unei
universităţi româneşti, India tinde să fie o superputere care-l recunoaşte pe
Eminescu, se dau doctorate şi licenţe pe indianistică. Parte a festivalului
"Namaste India", masa rotundă "Renaşterea Indiei - pe
teritoriul românesc" reuneşte indianişti români şi intelectuali indieni la
post în ţara noatră. 12 octombrie 2010.
KYOTO
PRIZE În credinţa că viitorul omenirii
nu poate fi asigurat decât prin echilibrul dintre progresul
ştiinţific şi profunzimea spirituală, Kyoto
Prize se
acordă anual în categoriile Tehnologie Avansată, Ştiinţe de Bază, Arte şi
Filosofie. „Gândire şi Etică” este domeniul pentru 2012 al Kyoto Prize în Arte
şi Filosofie. Premiul în „Gândire şi Etică” premiază o persoană care a arătat
calea pentru mai binele umanităţii prin aprofundarea şi susţinerea filosofie şi
eticii, sau prin lucrare practică întruchipând o anume convingere filosofică
şi/ori etică. Până acum, au fost laureaţi ai premiului „Gândire şi Etică”: Paul
Thieme (1988), Karl Raimund Popper (1992), Willard Van Orman
Quine (1996), Paul Ricoeur (2000), Jurgen Habermas (2004), Charles Margrave
Taylor (2008). Dintre aceştia, Paul Ricoeur era prieten şi coleg cu Mircea
Eliade, la Chicago. Noi suntem prieteni cu Marcel Petrişor şi Puşi Dinulescu,
la Colocviile de Marţi. 26 iunie 2011
ALTERNATIVE MODERNISMS
Cardiff University, UK - 16-18 May 2013
• Modernisms
as alternatives to realism, representation, religion, tradition, linearity,
mass culture, ‘grand narratives’ etc.
• Modernism/modern(ist) thought as an alternative way of seeing/theorising the world
• ‘Alternative’ modernisms -- modernisms outside the modernist canon or mainstream, whether for reasons of race, ethnicity, nationality, language, gender, sexuality, class, geography, aesthetics, ideology, chronology etc.
• Middlebrow or popular forms as an alternative to High Modernism
• Alternative ideologies and aesthetics within the (retrospectively applied) field of modernism and the historical avant-garde -- differences and contradictions in beliefs and approaches
• Alternative ways of living/lifestyles by modernist figures
• Alternative chronologies, definitions, canons or readings of modernism
• Movement of modernism from an alternative to its contemporary position in the academic, artistic and literary mainstream canon.
• Modernism/modern(ist) thought as an alternative way of seeing/theorising the world
• ‘Alternative’ modernisms -- modernisms outside the modernist canon or mainstream, whether for reasons of race, ethnicity, nationality, language, gender, sexuality, class, geography, aesthetics, ideology, chronology etc.
• Middlebrow or popular forms as an alternative to High Modernism
• Alternative ideologies and aesthetics within the (retrospectively applied) field of modernism and the historical avant-garde -- differences and contradictions in beliefs and approaches
• Alternative ways of living/lifestyles by modernist figures
• Alternative chronologies, definitions, canons or readings of modernism
• Movement of modernism from an alternative to its contemporary position in the academic, artistic and literary mainstream canon.
METAMORFOZA LUI DIMITRIE
GRAMA
...
Juan Carlos se
aseaza in fata mea si incepe sa-mi vorbeasca: "M-am nascut intr-un castel
vechi in Irlanda ca Desmond Fitz Gerald, iar atunci cand tatal meu a murit, am
fost numit al 28-lea Knight of Glin. Am avut parte de o copilarie si tinerete
privilegiata, fara griji si de aceea poate am fost atras, poate fara sa-mi dau
seama, spre o lume diferita, felului meu de viata. O lume diferita de cea a
Irlandei rurale. De aceea poate ca am plecat sa descoper o alta lume si un timp
am crezut ca am gasit-o in Paris sau la Casinoul din Nice. De aceea poate ca
intr-o noapte de betie si ruleta, am plecat din Casinou direct la gara si pe
drum m-am hotarit sa ma inrolez voluntar in RCS (Razboiul Civil din Spania).
Tot ca si acum, dar pentru alt business, m-am urcat intr-un tren si m-am trezit
pe undeva pe linga Valencia.
Ce cautam eu acolo? Aventura? Glorie?
Izbavire? Nu stiu, nu pot sa-mi aduc aminte ce cautam si acum dupa atatia ani
nu mai are nici-o importanta. Oricum, nu eram eu singurul care cauta ceva,
altceva sau care fugea de ceva spre altceva, ci multi altii. Eram un regiment
de britanici acolo si eu, fiind nobil, educat si prin academii militare, am
fost numit "capitan". Nu m-am bucurat mult timp de rangul meu
militar, deoarece chiar in prima saptamina de lupte am fost impuscat in piept
si Desmond Fitz Gerald, pe care-l stiam, a murit. "I think he's dead"
sunt ultimele cuvinte pe care le-am auzit si un cer albastru nesfirsit, a fost
ultima imagine pe care am vazut-o. Ce simplu e sa mori impuscat! Simti ca
si cum cineva iti da un pumn in piept si apoi totul se sfarseste in cateva
minute! Ce complicata este, in schimb, viata! Te cauta, te gaseste si te pune
la incercari!
Eu, de exemplu, m-am trezit bandajat
tot in jurul pieptului, intr-un spital de campanie. Doua surori medicale care
se plimbau printre raniti s-au oprit si in dreptul patului meu si cea mai in
virsta i-a soptit celeilalte: "nu cred ca Juan Carlos o sa supravietuiasca".
Habar nu aveam despre cine vorbesc
acele femei, dar ceeace mi s-a parut ciudat era faptul ca intelegeam perfect
spaniola, o limba complet straina mie! Se pare ca sora aia medicala nu a avut
dreptate si nu am murit.
Atita
timp cat am stat in acel spital de campanie, ceilalti raniti, doctorii si
surorile medicale imi spuneau Juan Carlos, iar atunci cand eu incercam sa le
spun ca sunt altcineva, Desmond din Irlanda, toti ma priveau cu ingaduinta si
imi spuneau ca sunt inca traumatizat de razboi, traumatizat de ranile mortale
pe care, doar ca printr-o minune le-am supravietuit. Cand am parasit spitalul,
razboiul se sfarsise de mai bine de doi
ani. In tolba mea de soldat am gasit niste acte in numele meu nou: Juan Carlos G
si o adresa undeva in Pirinei. Din curiozitate, m-am dus acolo sa vad despre
ce-i vorba, sa ma lamuresc de unde vine acesta confuzie.....
Până aici e bine. Continuă! Îmbrăţişări previzibile.
RăspundețiȘtergere