Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

TUDOR ARGHEZI

Duhovnicească

Ce noapte groasă, ce noapte grea!
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Răspunde!
De unde vii şi ai intrat pe unde?
Tu eşti, mamă? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică!
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.

LUCIAN BLAGA

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

DIMITRIE BOLINTINEANU

Moartea lui Mihai Viteazul

Pe câmpia Turzii, pe un verde plai,
Tabără oştirea marelui Mihai.
Acolo, în cortu-i, domnul se gândeşte:
Fericirea ţării inima-i răpeşte.
Are-o presimţire ce l-a turburat
Şi pe mâna-i mândră capul a plecat.
În deşert speranţa inima-i răsfaţă;
Lacrimile udă gânditoarea-i faţă.
Înaintea celor ce îl ocolea,
Cu o mantă d-aur el se ascundea.
Către căpitanii ce îl înconjoară:
– “Dragii mei! Iertaţi-mi astă lăcrimioară!
E o slăbiciune de care roşesc
Toţi câţi au un suflet tare, bărbătesc.
Însă sunt minute când natura cere
De la cel mai tare partea-i de durere…
Astăzi pot să număr mai la nouă ani
De când noi ne batem cu atâţi duşmani.
Este-adevărat, am făcut, în lume,
Neamului acesta cel mai mare nume.
Însă, ce-i mărirea, fără de folos?
Ceea ce-i în noapte focul mincinos!
Singură mărirea nu-i destulătoare,
Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.
Câte mii de inimi moartea n-a-ngheţat?
Şi în câte case dorul n-a intrat?
Ţara este-n lacrimi şi se pustieşte.
Floarea tinerimii câmpul înveleşte.
Şi în raza slavei unde strălucim,
Văz, pe nesimţite noi ne mistuim!
Astăzi lupta noastră orice luptă curmă;
Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă.
Astăzi este timpul ca să isprăvim.
Sau români ne pierdem, sau români trăim!”

Asfel le vorbeşte… Dar doi soli sosiră,
Doi trimişi ai Bastei. Capii toţi ieşiră.

– “Basta vă trimite? Spuneţi ce doreşte!
Basta, iară Basta!… nu mai isprăveşte!”
– “Ce doreşte? zice unul din călăi,
Basta porunceşte la vasalii săi!”
– “Să porneşti îndată banda ta în ţară!”
Îi răspunse celalt cu o vorb-amară.
– “Mergeţi, zise domnul, l-al vostru stăpân!
Spuneţi-i că nu e încă un român
Care să dea arma pân-a nu se bate!
De-i bărbăt, aice vie a combate!”
– “Este timp!…” şopteşte un ucigător.
Celalt trage iute paloşul uşor
Şi c-o lovitură repede şi tare
Îl împlântă-n sânul eroului mare.
Căpitanii iute sar, mi-l înconjor,
Dar Mihai le zice: “Fraţilor, eu mor…
Spuneţi doamnei mele să nu se mâhnească
Şi-n iubirea ţării fiii mei să-i crească.
Când vor fi în vârstă, să le spuie ea
Că nu voi răzbună pentru moartea mea;
Numai pentru ţară şi neatârnare
Sânul lor să simtă sfânta răzbunare!
Iară voi, tovarăşi, mie îmi juraţi
Niciodată mâna cu străin să daţi!”

La aceste vorbe cade-ntr-al său sânge.
Toat-a lui oştire cu durere-l plânge.
Apele pe cale stau şi se opresc;
Păsările-n aer triste ciripesc.
Moartea cu-a ei mână faţa lui atinge;
Inima-i îngheaţă, vorba i se stinge.
Iar viaţa-i mândră zboară către nori,
Ca mirosul dulce unei stinse flori.

Asfel le vorbeşte… Dar doi soli sosiră,
Doi trimişi ai Bastei. Capii toţi ieşiră.

Florin Zamfirescu

21 hrs ·

Marin Moraru pleacă maine dintre noi... Ce vorbe frumoase a generat moartea lui! Câta admiratie! Câta iubire fata de acest om si actor!
Si totuși...
Știe cineva cât de umilit, cât de jignit a fost Marin Moraru, pana in ultima clipa?
Teroarea provocată de fisc pentru artiștii care muncesc, amenințările cu sechestru care au durat ani de zile, jignirile aduse de instituțiile colectoare de drepturi conexe ale actorilor si atâtea altele, l-au lichidat!
Știți ca acum un an Marin Moraru ne invita pe toti sa ne legam cu lanțuri de poarta ORDA, instituție a statului, care in loc sa-i protejeze pe artiști, ii sprijină pe cei care-i fura?
Știți ca din spital ne-a întrebat daca bandiții care ne fura sunt deja in pușcărie?
Marin Moraru a murit "cu fata la perete"...
Maine se vor prelinge multi guvernanți cu coroane si jerbe.
Ca sa mai arunce o privire asupra incă unui învins, a cărui inima n-a mai rezistat mârșăviei lor...
Dumnezeu sa-i ierte pe toti!

DIMITRIE GRAMA

Draga Vale,

Ti-am trimis aceasta corespondenta tocmai pentru ca am incredere in judecata si cunostiintele tale, clare, lucide si neafectate de sentimentalism.

Sunt convins ca ai dreptate si ca "adevarul" despre telegrame si diverse pacturi individuale se gaseste in domeniul speculatiei istorice.

Am vorbit mult cu prietenul nostru Paul Lahovary la Stockholm si chiar cu Printul Cantacuzino, dar niciunul din ei nu l-au amintit pe centenarul Djuvara. Desident sau comunist? Cine sa stie?

In alta ordine de idei, fiind la Cambridge l-am intalnit pe fiul lui Armand Calinescu, am fost la el acasa.

Dupa studiile de arhitectura (tatal lui a fost asasinat atunci cand el era student) a ramas in UK. stii ca a avut o orchestra de Jazz?

Conducea masina ca un nebun la cei peste 70 de ani!

Mi-a placut, ca si eu conduc repede, dar stau prost cu Jazzul! Deci mi-a placut cu mici rezervatii!!

M-ai convins cu inotul! Mi-am pus o baie si am sa ma balacesc in ea cel putin juma de ora!

Pa,

Dimi

VALERIU RAUT

Aståzi este 23 august, iar mie îmi pare råu cå regele Mihai nu este personajul moral care se crede.

Dragå Dimi,

Neagu Djuvara a implinit 100 de ani såptåmâna trecutå. Dupå ce am citit despre el, am început si eu så înot.
Am abonament anual si merg la bazin o data sau de douå ori pe såptåmânå.

Iar acum må simt foarte bine si îti recomand si tie înotul.

Må refer la Misterul “Telegramei de la Stockholm” (Mail-ul tåu de aståzi îmi då dreptate.)

Am citit articolul si unele lucruri sunt cusute cu atå albå. Altele sunt adevårate.

Vorbeste despre o telegramå pe care nimeni n-a våzut-o, dar se stie exact ce scria în ea.
Este adevårat cå România a încercat så facå pace separatå cu Uniunea Sovieticå.

Uniunea Sovieticå ar fi fåcut România så creadå cå este de dorit? Nu stiu, nu cred. Dacå da – era o capcanå.
(Si Italia a încercat så facå pace separatå, dar fårå succes.)

Tata citea carti despre råzboiul mondial. Le råsfoiam si eu. Douå volume cu corespondenta dintre Stalin si Aliati.

Pe atunci Italia, Ungaria si România nu stiau cå Stalin si Aliatii semnaserå tratate: nicio pace separatå cu vreuna din tårile care l-au ajutat pe Hitler.
Asa cå toate speculatiile despre pacea care ar fi fåcut-o Ion Antonescu sunt niste inventii.

Ce cred eu: Ion Antonescu a fost si råmâne eroul nostru national. Înså fidel lui Hitler.
Merita Hitler credinta cuiva, el care nu a respectat niciun tratat pe care l-a semnat?
Antonescu trebuia oprit - pentru binele României, cå råzboiul era pierdut pentru noi.
Dupå arestarea lui Antonescu, frica si indiferenta regelui Mihai este condamnabilå.
Regele Mihai trebuia så-l protejeze si så-i scape viata lui Antonescu.
Conducåtorul Ungariei, amiralul Miklos Horty, a tråit dupå råzboi toatå viata la Estoril în Portugalia. (mort la 88 ani)

Asa cå noi românii avem o listå lungå de conducåtori asasinati sau condamnati la moarte:
Nicolae Iorga, Armand Cålinescu, Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Ion Foris, Lucretiu Påtråscanu, Nicolae Ceausescu.
(Despre contele Ciano, ginerele lui Mussolini, am så-ti scriu altå datå.)

Ce frumos ar fi fost ca noi så credem acum în monarhie si så o sustinem.
Regele Mihai nu este omul moral care se crede. (lista minciunilor lui este lungå, o låsåm pe altå datå)

Dar el a avut curaj si a fåcut bine la 23 august 1944, când l-a oprit pe Antonescu.
Altfel, rusii ar fi fost mult mai cruzi cu populatia românå.
Pa,

Vale

ADRIAN CIOROIANU (fb)

23 august 1944 - şapte idei şi o propunere de concluzie

Nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică.

Dragi prieteni reali sau virtuali într-ale Istoriei, chiar dacă nu veţi fi cu toţii de acord cu ceea ce urmează, vă propun un punct de vedere. Din acest motiv e frumoasă Istoria - pentru că putem schimba idei, cheia adevărului absolut nefiind la cineva anume.

Aşadar:

1. Nu, nu a existat nici o "telegramă de la sovietici" pe care ar fi aşteptat-o Mareşalul Antonescu pe 23 august 1944. Aceasta este o pură legendă, deloc inocentă. Nimeni nu a văzut-o, nici la Bucureşti, nici la Moscova, nici în vreun alt loc. Întrebaţi-vă mai bine „cui prodest” această legendă.

2. Tot ce doreau sovieticii în legătură cu România era să tragă de timp (prioritatea lor era să ajungă la Berlin). Stalin nu avea atunci nici un interes să-i ofere lui Antonescu / României presupusele „condiţii mai bune de armistiţiu”. Dimpotrivă, interesul URSS era să intre luptând într-o Românie inamică.

3. Stalin NU era interesat ca regimul de la Bucureşti să se schimbe. Pentru Stalin era mai bine dacă Mareşalul Antonescu ar fi condus România în timp ce Armata Roşie ar fi ajuns, cu baioneta la armă, în Bucureşti. Evident, sfârşitul lui Ion Antonescu ar fi fost acelaşi, dacă nu chiar mai rău. Dar ar fi fost cert mai rău pentru România.

4. Ideea că armata română i-ar fi putut ţine în loc pe sovietici pe linia Focşani - Nămoloasa - Galaţi este pură supoziţie. În cel mai bun caz, era o simplă problemă de timp - adică se mai amâna puţin deznodământul. Ne place sau nu ne place, în acel moment înaintarea sovieticilor spre inima Europei era implacabilă.

5. Înlăturarea Mareşalului Antonescu, în acel moment, a fost singura soluţie raţională la o problemă care oricum era complicată. Din păcate, I.A. nu avea nici viziunea si nici viteza de reacţie tactică pe care momentul concret o cerea. Pentru binele ţării (sau ce mai rămânea din el), Mareşalul ar fi trebuit să întoarcă armele - sau trebuia eliminat el însuşi. Asta a fost, pe scurt, miza zilei de 23 august 1944.

6. În realitate, sovieticii au fost politic-frustraţi de evenimentele de la Bucureşti. Ei nu au mai venit ca „eliberatori” - pentru că Bucureştiul era deja eliberat, când au ajuns sovieticii, la final de august. Desigur, propaganda ulterioară a spus altceva - dar adevărul e unul singur: NU Armata Roşie a eliberat Capitala, ci tocmai acel eveniment din 23 august.

7. Chiar şi cu sovieticii în plin avânt, nimeni nu putea intui în acel moment că vor urma 45 de ani de comunism peste Estul Europei. E nedrept să acuzi pe cei care l-au înlăturat pe Ion Antonescu de faptul că ar fi „pregătit” comunizarea ţării. A cere acelei generaţii să aibă premoniţii sau previziuni e exagerat - e ca şi cum, peste ani, nepoţii nepoţilor noştri ne-ar acuza că nu am prevăzut toate problemele a căror sămânţă (deseori insesizabilă) se află în chiar zilele noastre de azi. (Desigur, e foarte posibil ca nepoţii să o facă!)

Şi propunerea de concluzie: nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Unu la mână, îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică. Şi doi: la 23 august, România nu a trădat Germania, ci pe un Hitler pe care chiar şi nişte eroi germani încercaseră deja să-l omoare, în cateva rânduri. Un Hitler care transformase Germania într-un stat zombificat şi mancurtizat.

Aşadar, să nu vă surprindă dacă vă voi propune următoarea cheie de lectură: prin faptul că i-a întors spatele lui Hitler, România i-a făcut Germaniei un mare bine! Să nu ne mai punem cenuşă în cap, că nu e cazul - dimpotrivă, orice german raţional ar trebui să mulţumească în sinea sa Regelui Mihai şi românilor de atunci pentru că aceştia au grăbit căderea oribilului Reich. Aşa cum, desigur, orice maghiar raţional îşi dă seama că intervenţia României din 1919, împotriva fantasmelor lui Bela Kun, a scăpat Ungaria de la a deveni, anticipat, o republică sovietică.

*** Acest text reprezintă numai opiniile autorului şi nu implică instituţiile cu care acesta a fost sau este asociat. Sunt posibile editări, corectări şi update-ări ulterioare ale textului.

Congresul Național al Istoricilor Români va avea loc în premieră la UBB

Cu ocazia aniversării a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial pentru eliberarea Transilvaniei, Universitatea Babeș-Bolyai, în colaborare cu Academia Română și Comitetul Național al Istoricilor din România, organizează la Cluj-Napoca, în perioada 25-28 august, prima ediție a Congresului Național al Istoricilor Români (CNIR), cea mai mare manifestare științifică din domeniul istoriei din România în ultimii 36 de ani, după Congresul Mondial de Istorie de la București, din anul 1980.

Istoria sau științele istorice, cum sunt denumite de către specialiști domeniile complexe și variate ale cercetării trecutului omenesc, se află azi într-un moment de mare cumpănă, ca și întreaga societate contemporană. Cei care sunt datori să realizeze cercetarea trecutului sunt istoricii, singurii care au capacitatea să ajungă la izvoare, să extragă din ele adevărul (parțial) și să-l explice publicului. Credibilitatea unui domeniu este asigurată exclusiv de specialiști, cei care au fost pregătiți anume să studieze acel domeniu.

Menirea acestui congres vizează, printre altele, dorința de reașezare pe baze sigure a prestigiului istoriei ca formă de cunoaștere a vieții omenirii și a poporului român, de revigorare a cercetării științifice în domeniu, de reconsiderare a statutului istoricului în societate și de asigurare a statutului de disciplină școlară a istoriei, la toate clasele și profilurile, în acord cu importanța cunoașterii istorice. Prin aceasta, specialiștii își propun să reconfere ființelor și comunităților umane demnitatea, capacitatea de alegere și de judecată, discernământul și creativitatea, spre revigorarea idealurilor care au făcut posibilă lumea și care se bazează pe cunoaștere, comparație și credință, pe dialog, dreptate și adevăr, toate acestea subsumate binelui individual și general.

La eveniment vor participa 447 istorici români atât din țară, cât și din Republica Moldova, Ungaria, Serbia, Italia, Austria, Germania, Franța, Israel și Canada. Congresul este structurat în 6 sesiuni plenare, 47 de secțiuni și 19 mese rotunde cu teme dintre cele mai diverse. Cu acest prilej se va desfășura și un târg de carte, unde vor expune carte de istorie 15 dintre cele mai importante edituri românești și vor avea loc mai multe lansări de carte. CNIR s-a bucurat în această perioadă de o mare vizibilitate, fiind realizat un web site cu toate informațiile necesare, evenimente etc. (http://cnir.conference.ubbclu j.ro/) și care, a înregistrat peste 147.000 de vizualizări.

Deschiderea oficială a Congresului va avea loc joi, 25 august 2016, ora 12, în Aula Magna a UBB (clădirea centrală, str. Mihail Kogălniceanu nr 1).

OM GUPTA

Respected Dr. George Anca Ji,

जय श्री कृष्ण!

Today is Janmashtami! The day Lord incarnated in a Human form!!

Why did He take birth like an ordinary human being? With this thought, I wrote this poem.

I would welcome your thoughts! May Lord Krishna bless you and your family!

Happy Janmashtami!

Om Gupta

क्यों जन्मे थे कृष्ण!

हर साल की तरह, फिर जन्माष्टमी आई है l

परमपिता की मन में, याद उभर आई है ll

इस जन्माष्टमी पर, मन में प्रश्न उभरता है l

परमपिता परमात्मा, मानव क्यों बनता है ll

सुना है विद्वानों से, प्रभु का वैकुण्ठ वास है l

न कोई दुःख, संताप, मात्र सुख का वास है ll

छोड़ उस सुखधाम को, आते क्यों प्रभु इस लोक l

जहाँ न कोई सुख, मात्र पीड़ा, यातना, शोक ll

आप कहेंगे, यह कैसा बचकाना सा प्रश्न है l

स्वयं श्री भगवान कृष्ण ने गीता में कहा है ll

"यदा यदा हि धर्मस्य ग्लानिः भवति भारत l

अभ्युत्थानम् अधर्मस्य तदात्मानम् सृजामि अहम् ll"

अर्थात, कृष्ण थे जन्मे पापियों का नाश करने l

धर्म करने रक्षा, और अधर्म का विनाश करने ll

बात मैं मानूँ नहीं, भगवन क्षमा मुझको करें ll

सही बात है कुछ और, लीला न प्रभु मुझ से करें ll

कंस शिशुपाल जैसे जंतुओं को मारने के लिए l

वैकुण्ठ से हल्का इशारा, पर्याप्त निपटाने के लिए ll

हाँ, जन्म लेकर आपने, इनका नाश कुछ ऐसे किया l

जैसे 'बाय-प्रोडक्ट' हो जन्म, सबके मन को भा लिया ll

जन्मे थे प्रभु आप, हम मानवों को शिक्षा देने l

हम थे भूले-भटके, थे जन्मे आप हमें राह देने ll

कैसे करें आदर बड़ों का, माता, पिता, गुरुजनों का l

कर्तव्य-पालन के लिए, त्याग कैसे करें सुखों का ll

कैसे करें हम प्रेम निर्मल, मन में न कोई स्वार्थ हो l

मनसा वाचा कर्मणा, हर सोच केवल धर्मार्थ हो ll

कैसे निभाएँ मित्रता, सीखें सुदामा प्रेम में l

छोड़ी प्रतिज्ञा स्वयं की, अर्जुन सखा के प्रेम में ll

कैसे करें रक्षा बहिन की, जैसे की द्रौपदी है प्रभो l

दुष्ट-दण्डित कैसे करें, शिक्षा आपने दी है प्रभो ll

त्यागी दुर्योधन की मेवा, स्वीकार साग विदुर का l

छोड़े हम साथ पापियों का, गुप्त सन्देश आपका ll

दी और भी शिक्षा प्रभु, नहीं शब्द मेरे पास हैं l

हाथ मेरा थामिए प्रभु, केवल मेरी यह आस है ll

इस जन्माष्टमी पर प्रभु, बोध मुझको दीजिये l

अनुकरण कुछ कर सकूँ, बुद्धि मुझको दीजिये ll

जन्मे थे प्रभु आप क्यों, ज्ञान सबको दीजिये l

कैसे जीवन जियें हम, पथ प्रदर्शित कीजिये ll

'ओम' चरणों में पड़ा, कृपा-शरण दीजे विभु l

कृष्ण-कृपा सर्वत्र हो, जय जयकार मेरे प्रभु ll

ओमप्रकाश गुप्ता, ह्युस्टन

२५ अगस्त २०१६, जन्माष्टमी

JAYADEVA

GITAGOVINDA

Cântecul Văcarului

Versiune de George Anca

i adornic Damodara

nourii drumuri irump în divin văzduh tamarinzii înnegură codrul

nocturnu-i dor mirele neîndura-va Radha-n sălaş de nu-i curmi văpaia

astfel cum Nanda-ndrituie şi calea-n înconjur prin crâng ascunde urma

Radhei cu Madhava-n hârjoană pe malul Yamunei cunună baia

voci de adeverite cuvinte cântă inima-mi

Padmavati plecăciune grăiască arta

de Sri şi Vasudeva îndrăgindu-se cântul

acesta creat de Jayadeva bard împărat

Dacă Hari răsare-n suflet mană

dacă alesuri-culesuri vă răscoală

măsuraţi dar melosul cântându-vă lin

dorul plin cum cu Jayadeva sărbătorim

voce pâlpâitoare-i Umapatidhara sudura de grai o

ştie numai Jayadeva fie Sarana de laudă dur duruind

starea de dor prima oară-i fără pereche acharya Govardhana

în psalmodie vers vestit e Srutidhara Dhyoi ca un crai poet

cântecul 1

prin apele de prăpăd şi jale purtat-ai vedele

viteaz neînvins prefăcut într-o luntre

Keshava întrupat în peşte salve domn lumii Hare

cu terra în spinare tăvălită împărăteşte

darnică-n greabăn de chin sacrei atlasişti

Keshava întrupat în ţestoasă salve domn lumii Hare

scoarţa terestră atârnă în vârf de corn tăvălugă

şi sus în palancă de lună nimicnică

Keshava întrupat în bour salve domn lumii Hare

suavul lotus al mâinii cu o noiţă în unghie

taie pe Hiranyakashsipu precum o albină

Keshava întrupat în antropo-leu salve domn lumii Hare

cela ce-ai şi viclenit pe Bali to gnom de duh

picior cu unghii izvor de agheazmă-n geana umană

Keshava întrupat în gnom salve domn lumii Hare

ksatrya râu de sânge planeta apă

spasme apasă smintită viaţă adapă

Keshava întrupat în Bhirgu cel mare salve domn lumii Hare

victorios ridicaşi coroane drept jertfă-n altaruri

de pe zece ţeste pe placul zeilor de tărâmuri

Keshava întrupat în Rama salve domn lumii Haree

lăsând în urmă jertfa ah întru sruti predicată

de a se tăia vite o tu suflet de frate

Keshava întrupat în Buddha salve domn lumii Hare

măcelărind întuneric de hoarde hăulitoare

tună cometa ori şi mai amarnic paloşul tău

Keshava întrupat în Kalki salve domn lumii Hare

vedele-ai liberat Gea o ai purtat globul l-ai strămutat

pe demon l-ai tocat pe Bali l-ai înşelat ksatriya ai dezarmat

pe Paulastya l-ai biruit plugul l-ai ocolit blândeţe ai răspândit

hoarde ai pecetluit ţie Krishna-n zece trupuri creat

cântecul 4

cunună de codru de laur veşmânt auriu pe-azurul trupului uns cu santal

cercei clinchetând în joacă pe obrajii surâzători

Hari între muieri semene veselelor vestale petrece

pe ţâţele barbare în braţe îl frânge pe Hari năpraznică

văcăriţa cuiva îl strânge cu ţipăt de voluptate strigându-l

alta lasciv lunecând laolaltă cu ocheadele-i fermecătoare

înmărmurită se uită spre a lui Madhusudana faţă de lotus

alta pulpoasă se apropie să-i spună la ureche ceva

chiar un sărut năzdrăvan răsplătit cu onoare

alta în călduri pe malul Yamunei cu apele lent curgătoare

cu mână forte îl dezveşmântă de mantă-ntre trestii

în dulce undă de flaut valuri de voaluri aplaudă sunându-şi brăţările

în horă răsare o căprioară de fată în lauda lui Hari a dansa

îmbrăţişează pe una sărută pe alta cu a treia se îmreună prădalnic

zăreşte fermecat surâzând o şi mai răpitoare frumuseţe şi vama o ia

sri Jayadeva rosteşte în psalmii-i ale lui Keshava ascunse nuntiri

venerate în Vrindavana de-o lume îmbucurându-vă sufletul

neam de neam om de om binecunoscându-se întru dragostea-i primăvara

primăvara dragostei întrupată în fragedul lotus noptatic

îmbrăţişat de mândrele din Vraja fără oprelişte

precum erosul încarnat surată horeşte Hari primăvara

vântul de santal se zbuciumă a se scălda în zăpezi parcă de şerpii

scorburilor împins dinspre munţii Sri-Khanda spre muntele munţilor

zăpăcite de vria smicelelor unduind în vârfurile de mango

culminante cucuieli kuhu-kuhu umplu văzduhul îndulcindu-l

faţă la faţă cu sprâncenatele văcăriţe învârtejite la vama amorului

oarbă de dor îl sărută cu foc nebună îmbrăţişându-l Radha

zicându-i chipurile drept laudă cântării-i ai gură de-ambrozie

întru răpitoru-i blând surâs dat fie-vă Hari a vă apăra

cântecul 9

amară-i trupu-i gingaş simte

pe sâni ghirlanda ca pe oseminte

Radhica în părăsire Keshava

santalul uns a-nmiresmată ceară

ca un venin pe trup o înfioară

oftează pierdută suspină delire

sufletu-i arde flacără de iubire

lacrimi lacrimi lotuşii ochilor umblă

lipsiţi de tulpină lipsiţi de-a ta umbră

obrazul într-una în palmă şi-l sprijină

ca luna nouă seara de singură

culcuşul înflorit pe dinainte-i

jertfelnic focului parcă se-ntinde

vino-mi Hari vino-mi Hari şopteşte-n dodii

mai am doar trup de moarte de la zodii

Sri Jayadeva acest psalm înstrună

la picioarele lui Keshava vă dea voie bună

se zdruncină strigă de dragoste vaieră tremură gâfâie

chibzuie zvârle închide ochii cade sare se sfârşeşte

dintr-astfel de patimă trupul frumos i l-ai reînvia numai tu

de-ai vrea asemeni lecuitorului ceresc pe cea preaplecată s-o mântui

tu îndrăgitul vracilor din rai

cum de nu vindeci a Radhei durere

cu ambrozia trupului tău altfel

Upendra decât trăznetul eşti mai crud

trupu-n iubire îi arde ca para zadarnic mintea i-o-ncarcă

santalul luna şi lotuşii tpt frântă în stranie nealinare

singură încă mai mult te-ndrăgeşte trup rece numai de tine gândind

pe tine aşteptându-te şi sfârşindu-se sfidarea de pe urmă păstrându-ţi

când nu rabdă nicio clipă departe

nesuferind nici pleoapa plecându-se

cum ar trăi acum în lungă părăsire

cu ochii la florile de pe vârfuri de mango

adăpostind de potop cătunul Gokula suindu-l streaşină muntele Govardhana

sărutat lung de drăgăstoasele soaţe-ale văcarilor mândre-n de ele

aprins de ruja buzelor lor bucuroase întipărindu-i-se

braţul duşmanului lui Kamsa vă dea în chip de văcar bunăstare

cântecul 11

zburător cutreiera erosul preafrumosul era

preafrumoaso coapsa ta n-o aştepta fuga după el cu inima

unde pe undele Yamunei boare-i şi codru-i pe creştet

hăulind pădurii el ţâţe de văcăriţe nesfârşit rotunjeşte

flautu-i gingaş sună numele tău răsună dimpreună

polenul din vânt trup ţi-a prefăcut şi el îl adună

până din vânt frunza căzând îi tremură ochii pe cărare

te vadă venind aşteaptă cu jind şi pajiştea pat o năzare

brăţările zăngănitoarele cu-mbrăţişările acum zvârle-le dezastru

du-te-n neagra dumbravă surată mai degrabă îmbrăcată albastru

duşmanului lui Mura floare-i eşti armura cocoară fulgerătura

aur pe laur balaur jar din dar de soartă pe gură

pulpele nude suie-le unde descinsă pe pat de flori pogori

gene line coapse pline nufăr cufăr în odaie de fiori

Hari e mândru cu gândul de-acum şi noaptea aproape trecu

urmează-mi cuvântul ca vântul te du dorului distrugătorului lui Madhu

când Sri Jayadeva cântă Hari se va vădi pleacă apleacă-te

dorul inimii cu dor de Hari l-or primi bărbatele lacăte

cu vaiete acum în răspăr pe drum se uită lung lung

vede crângul murmurându-l când da când nu gâfâindu-l

culcuşul apoi de unul de doi şi lung se tot uită pe drum

muiere de miere amar e amorul amanrului tău de acum

a apus de tine-n sus soare raze de dogoare poamă-n vamă duh de damă

din dorinda lui Govinda noapte creşte luciferic întuneric

precum cucul trist îţi cucui cucuvea te dodeiesc

fugi muiere după miere du-te fată de te-mbată în amor crăiesc

sân la sân buză pe buză unghii de junghie până la sânge

trup în trup în rut durut ci de îndulcire aminte amândurora

soţul una soaţa unul şi-i credeau pe întuneric de-şi trag gura

după grai sunt soţ şi soaţă îndulcire ori aducere aminte

legţnândă fiorindă cu ochi ţintă pe poteca de-ntuneric

fiecare arbor veşnicindu-ţi martor paşilor cuminţi

până-n poiana de taină unde carnea de dor se deshaină

norocul petreacă-l pe îndrăgostitul chipul văzându-ţi

albina pe-al Radhei chip lotus giuvaer albastru în coroană

celor trei tărâmuri moarte viclenitorilor de pe lumea asta

zvâcnet nopţii de dragoste în visurile mândrelor din Vraja

lui Kama paloş de pară în poară apărare vouă cel din Devaki născut

cântecul 20

vocea lui cântare alinare are căzut la picioare la picioare

pat de dragoste la margine de crâng de trestie acum aşterne

nebun învingătorul lui Madhu te vrea du-te Radhika

geaba cari ţâţe tari pulpe mari prinde-l aprinde-l cu paşi mari domoală

clinchete descinge-te încinge-te goală zburătăcită marală

ascultă bondarii fetelor fruntarii bâzâind cu jind vrăjindu-te

stol de cuvi truveri săgeţi mlădieri arcului floriu florindu-te

ramuri tremură flamuri brânci din crânguri adânci cu dulcedini

dansul coapsei tale elefantului trompa nu-ncetini cetini

ţine sânitoare urcioare pline întru a lui Hari îmbrăţişare

cu val de jar şi har în vad de jad peste mărgeanu-ţi în susurare

trădătoareo suratele îţi văd armatele spre prăpăd şi sărutare

trup dansatoare de din cingătoare zori zornăitoare fără ruşinare

agale cale unghie săgeată ţine-te de o surată în fire

sune răsune brăţările pe cărările lui Hari pân' s-o auzire

Sri Jayadeva cântând pălesc diamante pe rând cântul

lui Hari închinătorilor fie-le diamant cât pământul

o privire de iubire o şoptire cu delire în nuntire

tânga lungă să ajungă el te-aşteaptă dragă fată nenţeleaptă

în dumbrava de otavă nopatea-ntreagă ochi întreabă

se-nnegreşte tremură cutremură năduşeşte şi de dor se prăpădeşte

gingaş smângăleşte ochii cu mascara cercei boboci de tapiccha atârnă la urechi

oacheşi lotuşi pe creştet mască de mosc pe sâni în carnaval carnal

tu surată în dumbravă pretutindeni întuneric mândră mantă

bob cu bob îmbrăţişează trup libovnic de muiere ochi de rază

kasmira galbenă pe trupurile amantelor

licăre ciorhin de lumini noaptea asta

întunecată asemeni foilor de tamala

ci aurul dragostei lui cumpănindu-l

în pragul crângului culcuşului lumini văzând

brăţări de giuvaeruri cordonul auriu

gema-n ghirlanda perlelor la gâtul lui Hari

ea se sfiise şi surata o-ncântă cu vorba

cântecul 24

Yadunandana cu mâna ta santal răcoros desenează-mi

cu mosc al ţâţelor sfânt ulcior întru sărbătoarea dragostei

îi dărui când Yadunandana dor cu dor dăruia inima

iubitule înnegreşte-mi la loc genele mai ca albinele

săruturile buzei tale deznegriră dragostei săgeţile

strălucitorule prinde-mi cerceii amândoi urechilor de toarte

laţ dragostei strunindu-i căprioarei ochi în departe

dă-mi pe spate şuviţa furişată pe ochi cu drag s-o sufăr

roi înfiripând de albine peste nepătata-mi faţă pe nufăr

lotusule pune-mi drag tolak de mosc pe lună

pe luna frunţii nemaiasudându-mi cunună

dăruitorule pune-mi flori în cosiţele despletite

în dragoste ciufulite pene de păun îndrăgostite

mărinimosule pune mătăsuri giuvaeruri ghirlandă meşteră

pe fierbinţile pietroasele-mi coapse elefantului amor peşteră

a lui Sri Jayadeva rostire fie-vă inimii ghirlandă-n veci

amrita amintirii lui Hari căluş pâjolitoarei necuratei Kali

pictează-mi semn pe sân coloră-mi obrajii

strânge-mi coapsele-n ghirlandă încununează-mi cosiţele

pune-mi brăţări pe mâini tilinci de perle la picioare

şi cel înveşmântat în galbenă mantă cu drag se supune

răsfrânte chipuri în miriade de giuvaeruri de pe grumazii

şarpelui culcuş domnului voind astfel să vază cu sute de ochi

lorusul piciorului fecioarei oceanului trupuri trupuri

domnul însuşi din drag izvorând-o aibe-vă în pază Hari

soţie nefiindu-mi iar tu vrându-mă soţ ales de tine îmi pare

frumoaso că mândrul soţ al lui Mridani bău otravă din oceanul de lapte

cu asemenea cuvânt de început în dodii dezvelind

Radhei din mătase mugurii sânilor aibe-vă Hari în pază

har întru ale gandharvilor muzici răsfrângere în minte a lui Vishnu

joc de poeme scrise a fi adevărul priceperii dragostei

toate vădesc sufletul maestrului poet Jayadeva într-un glas cu Domn Krishna

fie asemeni cu bucurie înţelepţii să cânte Sri Gitagovinda

sfinţii părinţi sfinţească pe nevoitorii de bună voie întru credinţă

înţelepţii cântărească şi judece osteneala compoziţiei mele

îi rog pe cei ocupaţi cu ascultarea operelor altora

după ce o ştiu pe a mea să-mi arăte de-i imperfectă va rămâne

urmaş lui Sri Bhajodeva şi născut din Ramadevi Sri Jayadeva rostind poezia

în Sri Gitagovinda aceasta răsune în glasurile prietenilor al lui Prasara şi-ale altora

pur alcool n-ai gânduri zahăr ce aspru strugure nu te vezi

amrita eşti nevie lapte guşti apă mango înlăcrimează-te

buză amantă fugi asemănării cum doar vorbele măiestre

ale lui Jayadeva poartă binecuvântată inima dragostei

astfel îndrăgind-o pe malul Yamunei pe Radha

ghirlanda ei întâlnind părul pântecului îngână Prayaga

el râvni fructele de Prayaga ale fericitorilor sâni

deie-vă bucurie şi noroc palmele pline ale lui Purushottama

George Anca

joi, 25 august 2016

JANMASHTAMI

Rugăciune

Duhovnicească

Florin Zamfirescu

Må refer la Misterul “Telegramei de la Stockholm” (Mail-ul tåu de aståzi îmi då dreptate.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog