SANSKRIT STUDIES
IN ROMANIA
1 ianuarie 1982 D.
La
mulţi ani, feţe posomorâte ale întâmplărilor. Paşi. Sineitate
atacată. Parcă ştiusem. Vorbăreţ-scriereţ. Deci UGC m-a cerut
românilor şi pentru 1982-1983. Fratricid amânat, amânare
fratricidă. Lunea anului după nicio duminică. Big personality,
Pig?
Noapte
dintâi fără dimineaţă.
2 ian. 1982 D.
Am mântuit şi a
doua zi, dactilografiind 13 pagini de indo-creaţie a românilor, iar
poştaşul aducându-mi de la Iuga 13 dodii publicate în 12
decembrie, în Luceafărul. Cu poză şi barbă, de să nu mă
recunoasă Viorica. De mi-a scris prima oară în viaţa ei, şi încă
şi “la mulţi ani”.
Probele
la poemul catalonian, Salg, Rosewicz, Pant şi Surjit. Revista va
exista. Au apărut şi traduceri în Orizont, le voi primi de la
acelaşi Iuga. Indodiile din Indore-77 şi antidiplomatica din 78,
probabil - “His impotency”, sonet cu un vers şi jumătate
cenzurate. Semne bune anul are. Cu muncă şi amor. Baciamo le mani
pe invers. Buddhism horaţian?
Cu
Nana, uneori, ne mai amintim de copilăria mică. Pe când nu-şi
găsea ciorapii, o costreie, un melc picat în puţ şi paletat de o
salamandră cu coada... Dar astă-seară, discoteca puilor din ouă.
Cu şarpele râmă şi copiii intraţi în locul puilor. Care-şi
luaseră valea, de-au luat bătaie-n coajă. Apoi berzele, că
bibilici nu văzuse Nana.
Dar şoarecii au
stricat instrumentele, spune ea. Au ros corzile sitarului, veena.
Nimic nu mai merge. Ba tabla, da. Un om, un singur om o bătea.
Şoarecii, pe barbă, pe mustaţă, îl gâdilau cu coada în nas. Îl
mai scuipau în ochi. El bate tabla. Şi ne despărţim. Că a fost
de la ea.
3 ianuarie 1982
Încă un Paris.
Bănui, de sus. Dintr-un avion. Aştept o mare dedesubt, pentru a
sări fără paraşută. Şi sar, din slavă, imediat, ca spaţiu,
înfiorat, ca timp, în prundul ud, ierbos, al unei posibile Sene. De
unde, curând, mă petrec într-un palat-piscină. N-am nevoie decât
anamnezică să respir. Şi renunţ, spre a privi pereţii pictaţi
clasic, paradisiac. Sculpturi şi un sceptru, care se lasă prins,
dar nu se mai întoarce la loc.
Împins de apă, o
apă ca dinăuntru, limpezime încălzită de sângele însuşi,
reflectat în spiritul frescelor. Dar, mai apoi, în curtea ca şi a
unui Louvre. Confirmat într-o franceză vorbită cu chip polonez. A
la Times şi chiar jurnale americane timpurii. Abia un grevist –
orice conservator va fi fiind – îmi răspunde bucuriei de a şti
întrucât frescele din ape...
Pe
zi, ce zi, aş face jurământul tăcerii, dar s-ar zice că pozez.
Oare, bat în retragere?
Să
mă uit în Istoria Bhutanului. Cu orhideele separat. Om ma-ne ma-ne
padme hum. Lungi discursuri româneşti în Nanaskar
Nicodim,
romanul Nilimei. Corectate şpalturile – revista,
semnături, autori. Va fi în literă poloneză.
“The
Middle of Life”, de Tadeusz Rosecwitz, în traducerea lui Czeslaw
Milosz. Mâine îmi voi corecta şi cartea conferinţelor
universitare.
4. 01. 82. D.
Greva contabililor
cronicizează neplăţile – noroc cu relaţiile personale (preţ,
un stilou) printre şefii spărgători. Plătit salariul, after all.
O. M. Anujan îmi va da poezii de el, mi le şi va spune, le vom
traduce. Shishir Das îmi va da Brâncuşi în Bengali (şi cu
alfabet latin).
Nimic în plus
frânghiile
peste giulgiul alb
rubedeniile
noi toţi în
acelaşi cosmos
unii dansând cu
mortul
singur pe spate
tolănit
spre foc în Gayatri
Mantra
de-ai Savitri se
îndură
şi-mi lasă
rugăciunea lui Shiva
5. 01. 82. D.
“Muna Menuno”,
începe o scrisoare datată 18.10. 1979, găsită-n oglinda-toaletă
, după absenţa noastră. Şase pagini de matematică, la două
rânduri, vreo mie de cuvinte. Traducere malayalam în metru keka, al
păunului.
sărutată frunza de
păun pierdut
scutură-se noaptea
bufniţelor vedă
trupuri stele arse
în anacolut
desluşească-şi
limba-n rasa andromedă
pe pământ ungherul
umbrei de pipal
către zori se umple
de oftatul ava-
tarului de-alaltă
ieri pe piedestal
la sărită scenă
întru Abhinava
suie-se în munte
une malabalabaraise
a vedea zăpada
noastră cum inundă
Gangele din sânge
în Aranjuez
frunza de păun se
scutură în undă
Eminescu
– Baudelaire – Montale. Atât
de fragedă - El desdichado – Verbotten – Vizitatori...
Vickey a adus, în
fine, hârtia de ivoriu japoneză, plătită bine. Voiam să-mi
închei cărticica universitară.
6. 01. 82. D.
Seară
Eliade, zi Margaret – pe 19 la 2.30 p.m., sala 22, Brâncuşi.
Scrisoare primită în dept. de la Bharatya Vidya Bhavan, Mumbay,
împreună cu un formular de membru. Bibliotecă, Eliade, Bharati,
Heidegger, Kierkegaard, sanscrită, franceză, Baudelaire.
Dr. Rao şi fiica
sa veniseră să se intereseze de Shadow, aflând că o muşcase
Moti. Am vorbit despre câini, petrol, ruşi, români, indieni. Moti,
câinele servitorilor, a băgat spaima-n căţeluşii
burghzilor-dej-ilor. Shadow a noastră – de dar pahari-himalaian –
este cea mai de rasă. Sforăie ca mamaia Floarea. La trezire, se
învârteşte în jurul cozii.
7. 01. 82. D.
La mulţi ani,
Nansi. În Sahat, e anunţată o slujbă de ziar plătită însutit
faţă de până acum. Zicem să trimitem scrisoare. Telefon
bhutanez, de la Dorji – n-ar fi găsit taximetristul adresa. Ne
reparăm pudorile în regrete. Ion la telefon în Babilon engolpion.
auzisem umbra sfântă
a arborilor de kavya
din atunci
îndepărtate glii
iluminaţi nestinşi
în vaiet
prin epoci tipărite
rar
cu anii
necongratulaţi
şi totuşi tăind
visului ocale
pe unde nimeni nu
călătorea
miracole fum trupul
cu ochi nepământeni
urcioarele pe
creştet versetele în vede
retrase aripi aer de
iarbă în poieni
cirezilor adaos
zeiţa te repede
din Kajuraho-n
Lesbos pe Padmapani-l chemi
împreuni magalsutra
a doua oară verde
în mâna ţiitoarei
nevăduvă în vremi
secunde prohibiţii
barbilienei Gerde
suratele de-o toartă
cariatide vane
sâni zburători cu
umbre pe stinse caravane
de dumnezeu deştinse
cu falduri câte două
când sine-şi
jumătatea răsare lună nouă
miracole fum trupul
de va orbi pământul
să ne vedem chiar
dacă va fi numai cuvântul
8. 01. 82. D.
Mesaje
către Florence Hetzler (New York), D. S. Deshpande (Indore), Y.
Bhatnagar (Aurangabad). Trimis şi la Sahat. Întâlnit Marek, vin
diseară, i-am cerut Mickiewicz, clasici (cu atât mai antiruşi?)
Instintele patriei din noi ne vor fi diferenţiind sau unind
într-atât?
Am
reparat ieri heather-ul, azi a pocnit. Cinci rupii un pocnet. Ne-am
pus fanteziile în cadouri după gusturile fabuloase-fabulate ale
rudelor şi prietenilor – automobile, turme de oi crescute spacial
pentru tricotat, un arab divorţatei X, o arăboaică nu mai ştiu
cui, lăzi de whiskey, studio cinematografic.
Mâine alt ziar –
nu altă zi – cu mentalităţi ultra-politice. Bacovianisme în
fierbinţeala golfului. Sindhu-ul-indigo, cârmâzul revenit îm krmi
fără anunaşika şi largheţea bunului şunya Işa oricât şabdaye.
insomnie nu Sahat
ziaristică de sat
guturai în tropic
lat
moarte fără
împărat
şi colac de căpătat
născătoare-n
emirat
foc de golf
palatinat
Eminescu revelat
în Bengal rarefiat
spre o pampă şi-un
arhat
din los diavolos
visat
pui de gangur dă-i
păsat
şi-a dat foc şi
l-a luat
nervi divorţ
nepronunţat
feudal înfeudat
pelicanului castrat
nici cocoşul n-a
cântat
de zi nu s-a luminat
n-am zis Hari Om Tat
Sat
spitalele ziarele
continuitatea
drumului spre moarte
in corpore
rarefiate generaţii
amiciţii de fum
zadarnicele ierburi
în vremuri dărâmate
dharma florii de
amurg varul de ghetou
a venit Mandirato am
început clasa
apoi Kurbreet şi
Mohan să-şi ia raportul
am întâlnit-o pe
Radmila cu părul tăiat
după noaptea doinei
ne-am dezdoinit
crunt
melodramatizându-ne politica firii
de-am plecat
pe-afară cu umbra şi ceaţa
dar seara doină
dinainte despietrită
la rău izvor prin
trestiile serii doină
cu blondă poştă
surâzând în dodii
a exponenţială
cenzură ironie
mai necăjită ca
păcatul rom şi
stelele muncind mai
mult decât pământul
Duminică 10. 01.
82. Delhi.
Notes on Archaic
and Universal. Doina în engleză-hindi. Andre, cu “Marxism,
Pluralism and Orthodoxy”, not for publication. Protest studenţesc
împotriva legii marţiale în Polonia, programat pentru 16, dar
amânat pentru 30 ianuarie, odată cu Solidaritatea însăşi, Indian
Style.
Paralelul
italo-comunism-indianism (Krishnamurti). Dezgust critic la formularea
din nota 6: “The fact that Marxism which, in its golden age,
represented the highest expression of Western intellectual culture,
could establish itself only in what was intellectually the most
backward part of Europe, had notable consequences for the further
development”. Cu toţi Lessek
Kolakovski şi Isaac Deutscher, ca referinţe.
11. 01. 82. Delhi.
Nansi îmi
finanţează publicarea romanului, care poate apărea în două luni.
Memna – devanagari – Mioriţa – în spalt. Gita Govinda?
13. 01. 82.
“Dear
Dr. Anca, You would be glad to learn that we are
bringing out Authentic Grantha on the subject of Para-Vidya. Since
you are interested in the subject...” (M.
C. Bhandari).
De
ce ne visăm morţi, în prima lună a anului?
Subiectul meu este, încă o dată, dracul. Sublimul druck himalaian, semiticul latinizat în diabolus. Zonă clasic sub tăcere,
între druck şi diable.
Din Canada,
scrisoare de la Stephen Gill (cere 500 de exemplare din romanul meu
contra alte cărţi). Şedinţă cu trei femei, că nu i se ştiu
credentials, dar să public romanul, şi ele mă ajută să fie
vândut în India. Felicitare de la REPS. Bucureşti, cerându-mi
colaborarea. Cărţi de la BCU. Scrisori din Los Angeles şi Detroit.
Psihologia generaţiilor din exil. Traduse Rugă lui Budha
(Ion Pillat) şi Dansul păunului (Ion Sofia Manolescu).
14. 01, 1982. Delhi.
De ce îmi părea
rău că nu mai eram în India? Clasă cu a
doua scrisoare Vidya şi atomica nemţească a lui Mobutu. Soare de
astenie. Surya sanscrit. Depresivitatea luminii. La trei,
sutra-tantra, via America.
Un tânăr prizărit
prepară o teză “Rasas in Bhavabuti” - i-am comandat două
pagini hindi, cu citate. Mi-a citit de Rama că ar sacrifica iubirea
Sitei pentru regat. Nansi şi Nana în poză printre mâna de
ufo-logişti indieni. Un hamal cu o butelie de aragaz, mai să ne-o
lase. Teoria refugiaţilor, altă depresiune. Creşterea taxelor de
clase artistice opţionale. “Rondelul oraşului din Indii”, de
Macedonski, e alegerea CBI-stului.
Memorie îndurerată.
Barba creştino-sanscrită, semn al prohibiţiei sinucigaşe. Să nu
mă nenorocesc studiind sindicatele lui nea Nicu. Khullar vrea să mă
întâlnească la 2.30, Arts Faculty – Indo-German Fiction.
Apologia diminutivului, diminutivei lokasya.
Un Schneider blond
a citit proză scurtă publicată în anii 70 de cinci scriitoare
indiene, conchizând că ele şi-au spus să încerce opţiuni noi,
să chestioneze, mai mult ca deceniile dinainte, valorile indiene.
Tratându-se pe sine, adică femeia, nu ca mamă ori ca fiică,
neapărat, dar ca individ, părăsind imaginea Savitri-Sita. Kamala
Markandeya şi Kamala Das, Madasveta Devi, Rama Mehta, Anita Desai,
discutate de audienţă ostilă. Puştiul bărbos se roşise la umbra
masculinităţilor în scuturare.
Femeileîşi încercau sexul din surdină. Neocomparatiştii se
pregăteau de refreshments. Eu, cu sinistraţii polonezi.
Macedonski, Blaga,
Barbu, traduşi – Rondelul oraşului din Indii, Pelerini, Increat.
Margaret a adus The Patriot din 9 decembrie (după două săptămâni
şi journey-ul ei în Hawaii) cu “A Great Indologist” - necrolog
lui Sergiu Al-George. Eliade se va mişca. Roţile pătrate, ba.
15. 01. 82. Delhi.
29 ian. ora 3 p.m,
Seminar Room (de ieri, 56), Sanskrit Studies in Romania. Aici
mi-am ţinut lecţiile anul trecut, dimineţile, cu puţini, miraţi
studenţi – acum vor fi vice-cancelarul, decanul, Mitică.
You are invited to
a series of talks on “Sanskrit Studies abroad” begining on
January 29, 1982, at 3 p.m in the Seminar Room (room 56) of the Art
Faculty. The opening talk is Sanskrit
Studies in Romania. The Vice-Chancellor
of Delhi University, prof. Gurbaksh Singh, has kindly consented to
preside. H. E. the ambassador of Socialist Republic of Romania, Dr.
D. Niculescu, will be Chief Guest. In memoriam of Romanian
Sanskritologist Sergiu Al-George will speak Professors Margaret
Chatterjee and Satya Vrat.
Nansi are încă o
carte de ilustrat, tot până la 15 februarie. Mai mult de una pe
lună. E străvezie cum a fost cândva pământul lui Blaga. Ieri şi
azi ne-am întreţinut despre femei şi curve în design.
femeile
îşi amintesc
de
ceai cu lapte bărbătesc
şi
zece cu vocabular
de
timbru tipograf coşmar
traducere
după dicteu
oxonian
şi Asmodeu
plus
încă un aliş-veliş
negânda
orgă de haşiş
Sâmbătă, 16. 02.
82. D.
Fugă
cu Shadow – venise Zarina să spele pe jos. Vecina căuta o sticlă
de lapte, îi vine sora. Nansi a lucrat până la 4 dimineaţa. Am
reparat în Camp heather-ul, s-a stricat în 10 minute. Seara, în
Kamla, doar Iuga, Alboiu, Şora, Văduva, Andreiţă culeşi. Hârtia,
cărată. Coperta va fi grena, ca la masoni. Romanul m-ar costa 3.600
de rupii, în 1000 de exemplare, 2900 în 500 exemplare.
În 1979 meditam
dârdâind la Eminescu. În 14 ianuarie, R. K. Mehrotra, fostul
vice-cancelar, a şi tradus Kamadeva. Sardarul de acum vine la
indologie, apoi la aniversarea lui Brâncuşi.
19. 01. 1982.
Vinod, mai surprins
decât mine de scrisoarea de la Bhandari, care înţelesese de la
Mitică despre mine că sunt un criminal (în linia lor?).
Nu răspund, deci, la Para-vidya. Am Spaniile mele, cu şi fără
castele.
21. 01. 1982.
Delhi.
umorul ne aşteaptă
spre sfârşitul vieţii, Horaţiu
ştii tu de al
grecilor mai puţin şi al latinilor
vorbe de apă
amnezii de împăraţi inexistenţi
decretând sentinţe
la râs după ce nu mai e nimic
de decretat încă o
naştere o istorie o poliloghie
toate în ianuarie
să rămână timp de sfârşit, Horaţiu
cuplu de bine
pereche de rai întreită păcatului cuplu de rău
rig nu nu se găseşte
nici sama adio la Rolland
sati de nimic întru
nimicnicul la propriu şi realizatul
mai bine nimic decât
tot şi mai nimic sinucis în aur
să n-ai în lume
nicio yajur să mănânci varză cu morţii
şi numai lor să le
pice bine şi femeile lor să-ţi ceară lacrimi
dumnezeu să
primească şi să ierte cu ochiul închis
25. 01. 1982. Delhi.
Cinci sute
exemplare “Inedited”, plătite cu 1000 Rs. Copertă pe carton
cretat, cernelă cărămidă (masonică, în tipografia respectivă).
Puţă s-a înfiinţat şi şi-a luat partea. Va fi de două sute de
ori mai atentativ în schizofrenia lui, la care n-am luat seama din
cauza alei mele. O şansă dincolo de lenea nevoinţei, de voinţa
nulităţii. Numai mizeria – în care a răsărit lotusul, îmi
orbeşte încântul simbolului şi lucrului gata. Plus oboseala
maratonistului sub clopot. Între timp, îmi dactilografiez
conferinţa De ziua republicii, cu un rege spaniol onorând-o.
Lumea-n jur stă la pândă, fără a face nimic decât să
prefabrice injurii.
27. 01. 82. Delhi.
L-am întâlnit pe
Satya, în aceeaşi pasă poetică, elitistă. Indieni, neamţul,
ungurul, studenţi, că vor veni. Nag Publishers vor plăti ceai şi
dulciuri pentru o sută de persoane. Se contează pe 150 de
participanţi. Am toată libertatea de conferinţă. Îmi sunt singur
cenzor, plus Nansi şi el.
Studenţilor le-am
citit poemele “indiene”, puse în engleză, din româneşte. Au
obiectat la Blaga “Pelerini”, nepopulari în India, ca şi
hyppies. S-au întors la Eminescu, fără a fi citit azi din el. Au
agreat “Rugă lui Buddha”, ca temă. Depăşisem timpul.
Unele ziare
probabil îşi vor deschide rubrica de întâmplări zilnice cu
povestea mea. Nici nu mă mai impresionează. S. Stratilat, St. Gill,
E. Bestazzi, A. Amrung, F. Tola, R. Cunninghame, R. Creeley, I. Iuga,
G. Alexe, M. Eliade, A. Bhose, D. Al-George, I. Express, T. Ricardi,
Sridhar Gavali (Marathi), Bhartya Vidya Bhavan, Illustrated Weekley
of India.
The stars are only
for sky
The moon is only for
night
Air is a living
media for human
Sun gave us light
and heat
Like om Anca gives
us education
to know about
Romania
Country of dor.
Peace.
Fun of enjoiment is
for me my
Country Romania
Ashok Berri
Zi pierrotiană?
Pe alocuri. Adrese (Nansi şi Nana, la Oxford), apoi în Camp,
la Bathra, pentru rom Simla (îl beau de câteva ore), poştă,
repetiţie sanscrită, proverbele sociale –
pe răzbunare?
Berri
se însoară sâmbătă, s-a înfiinţat cu Charanjit, a scris, cu
greu, aici în caiet, destul de proptocolar şi drăguţ. To D.
Niculescu: I will be very thankful to you if you kindly come to join
us on my marriage.
Conferinţa
mea are destulă aiureală în însăşi hiperbola organizării. În
Camp, Narayana: conferinţele mele româneşti au fost întregistrate
în anuarul universităţii. Careva m-ar invidia. D. Lit. Se poate
avea. N-am a-i da 20 Rs.? I-am.
28. 01. 82. Delhi
Down ushers in light
umbra-penumbra
and the Punctuation
of birds
parrot-tailed,
sparrow, crow-like,
dove-songed
panther the sky
with the shedding
fir of a playful
apso pop.
Nilima Das
Azi e mâinele
conferinţei mele sanscrite. Clasă în draci. Tiwari, şeful
buddhismului. Khular mi-a trimis, prin Bhose, A.P.T., cu articolul
meu. La English, un lungan ritos. Marek – vin acasă. Nansi nu se
simte bine şi, ca pentru distracţie, îmi taie deodată barba,
insistând să ţin mustaţa. Valensa? Nu
modă, un cod? M-am ras vorbind despre
Sergiu? Era plăcerea şi luxul lui.
Vinod
îmi trimite prin poştă un poem lung pentru Salg, în hindi şi-n
engleză – îl voi pune-n plicul cu poeme şi traduceri, pentru
Iuga. Prăjesc cartofi. O aştept pe Nana. Trebuie să-mi comand
copii după fotografia cu barbă. Acum, între Flaubert şi Valensa,
dar şi Eminescu – şi, totuşi, m-aş dezmustăţi, dacă Nansi
n-ar ţine atât.
29 ianuarie 1982,
Delhi.
Ziarele în hindi
îşi deschid rubricile de anunţuri cultural-ştiinţifice cu
conferinţa mea. Indian Express mă anunţă numai pe mine şi pe
Mitică. TOI, numai pe mine şi Gurbaksch. The Hindustan Times ne
anunţă pe toţi trei, iar The Statesman şi Patroit, pe nici unul
(sigur, nu li s-a trimis invitaţie).
Conferinţa-mi ia
20 (30-40) de minute. Mă lasă vocea. Consătenii vin şi pe acasă,
apă. Vor să nu-i fac de râs. Dumnezeu cu mila. Romul Simla nu e
bun de nimic. Studenţii au tradus în româneşte din poemul hindi
al lui Vinod pentru Sergiu. Am lucruri de zis. De n-aş apărea
liric. Ţara poate fi sigură că este îndumnezeită după puteri.
Aud de rugăciuni,
să ies bine, adică să nu beau înainte şi să-mi scadă vocea.
Voi fi şters, în semiton. Nansi şi Nilimariana, plus Neetu, s-au
întors din Kamla. Parcă Simla e un rom de români, or vodcă de-a
noastră, bine-otrăvitoare şi atât.
Poetul sanscrit era
în plină vervă şi aşteptare. L-am paralelizat şi, la 3, zece
minute după, după ce căruntul cu turban roşu coborâse din
maşină, m-am dus şi eu după ei. Un reporter hindi mă solicita.
Mitică s-a înfiinţat în timpul imprimării şi Visi a edictat să
mergem în sala de conferinţe.
Acolo, lume, poate
cum n-am mai văzut şi n-o să mai văd. Mangalam, cu armoniu.
Ghirlande (şi pentru mine). Declarat specialist în alamkara.
Mulţumiri în sanscrită. Ceai de la Nag. Alhuwalia, că n-a mai
fost aşa function în universitate. Mitică şi-a luat special la
revedere de la mine, pe când mă aflam cu lume.
Rugăciunea a
prins. Vinod a luat poze. Am lungit-o la noi. Cu press-release.
Fratele meu Marek, după mustaţă, m-a declarat Valensa. A uitat
“ceva important” - să vină la conferinţă, a dormit. Ne vrea
la un party, duminică. Să nu uităm? Cine
mă urăşte, cine mă iubeşte? Satya a
fost cumsecade.
30.01. 1982. Delhi.
Sâmbătă Gandhi:
aniversarea asasinării lui. Memorii de aseară, din camera
bacoviană, întru Al-George. One Pygmalion in India. A. V. Esaulov,
the most senior professor of Russian in India, signs the novel The
End of a Life, dedicated to a harijan woman. For the reader,
“She” is the essential woman, overcoming all petty connventions.
Regina intră fără
să bată la uşă. În cod Radha, înăuntru aşteptând numai pe
Krishna. Discutăm femeia harijană şi câte ceva din vieţile
noastre, întrerupţi fericit de o scrisoare de la Nase. Ieri am avut
noroc. Mi s-a zis “a man of paths”. Alamkarist, continuator al
lui Sergiu Al.-George. Complezenţa întru sanscrită.
Badminton cu Nana –
am obosit amândoi repede, bate vântul. Ne-am retras din somnolenţa
amiezii, dar ea s-a avântat din nou să-i înapoieze Tarei minuscula
minge americană, pierdută de dimineaţă. Puţină “Maseillese”
şi ceva mai mult “Malbrough s'en va-t en
guerre”.
pe unde iarna ştie
de prunele uscate
în cer popicărie
cu popă de păcate
cu nopţile o mie
şi una apucate
ianuariopatie
februarie se poate
tăcere hindustană
udată de otravă
Iocastă castanie
Priam spiţă
pandavă
pe unde iarna ştie
da boddhisatva a vă
31. 01. 82.
Nag publishers i-au
publicat cartea d-nei U.R.T. “The Concept of Religion in
Mahabharata” şi ea nu ştia, a aflat alaltăieri, la
conferinţa mea. La fel va fi procedând Umesh cu “Abhinava –
Baudelaire”-ul meu?
1. 02. 1982. Delhi.
Flacăra,
Contemporanul, Scânteia – provincialism organic, esenţială
estompare a valorilor şi contrapunerea simbolică a jupânilor.
Informaţia, oricât de benefică, încă ascunde jena de a fi în
viaţă. Haq-Mizil în Scânteia, “Inedited” în Contemporanul,
Sergiu Al-George în Flacăra (nemort). Presă cu adresă. Din
întâmplare, mesajele hazardului se agaţă totuşi de amintire. Ne
vedem fără slujbă într-acolo. Dezmăţul provincialist măcar
l-am pierdut.
Margaret mă
întreabă dacă nu merg la poştă. O refuz în franţuzeşte. L-a
vizitat pe ungur, îmi spun polonezii. Trimis Inedited: Vidyasagar
Dayal, Vinay Tatwar, Renuka, Dimri, Desphande, Kulkarni, Upadhyaya
(Bhabha), Bushan Verma, J. S. Bains (Ludhiana).
Mâine: Mulk Raj
Anand, Dash, Kirpalani, italieni, spanioli, Lokesh C., Umesh M.,
Maytreyi Devi (?), Prabhakaran, Fereira,
Jain, N.N. Chaudhuri, Dr. Nagendra, S. K. Das (Dept.), P. K. Thakar,
B. Satyanarayan Reddy, S. Krishnamoorthy, B.D. Tuljapurkar, R. R.
Rao, Rajendra Mathur, Sophia Tan Brolek, Isabel Klein, Harry G.
Barnes, Rev. W. S. Rajpal.
Vasile Voiculescu în
India cunună
păunii în corole
de scrum reînviat
ea îşi desface
focul pe vatră drept sub lună
el până-n sud
sfânt metru îl cântă pe Bharat
Războiul prin
lumină de pene altfel sună
la nunta Sitei Rama
îi este împărat
al Himalaiei pustnic
din ochi nu se îmbună
pământul rug de
cinste pe toţi ne-a-mbujorat
Din rădăcini de
păsări în florile sati
privim în sus arare
frunzişuri de trecut
eram către Brăila
orbind cu Isaii
în dansul cu
altarul de carte încăput
se varsă broderia
poveştilor în rut
încercuind în gene
mişcate cununii
Întâmplările
serale cu traduceri de voinţă în copii şi întâmplări serale
tradus voit în copiii de copii cum am fost în întâmplări de cu
seară netraduse în voinţa de copii ce s-ar întâmpla să fim în
voinţa serii întâmpl...
Iarnă umbra
muntelui ne acoperă cu carne vara aşteptăm musonul să ne fiarbă
oasele august gală funerară o scrisoare de o toamnă muzică în
cruci istori(ce) şi literare morţii au surâsul ca Vasile
Voiculescu şi Vasile cel ce-l ştim ziua şi noaptea cu Domniţa lui
în veac.
Când voi înnebuni
întâi voi sfărâma şahul de plastic uitând că îşi va reveni
peste cadavrul minţii mele-ntre florile de bananier de dragosti
sinucise makbethit Moldove Transilvanii din Shakespeare cum traduceam
în tronu-i alte provincii ale timpului pierdut şi nedansându-se
romantic războinic orişicum numai să tacă dintâia nebunie şahul.
2. 02. 1982.
În 36: cap spart
sună englezeşte între văi de tristeţe la fel parcă ar fi
chestiune de durată mai scurtă în India femeilor ca o răsplată
în existenţa asta a mai multor păcate dintre vii de viaţă.
Clasă latină
Călinescu. Ca la spovedanie. După noapte liberă, în fine, de
“Catch 22”, Iossaraian începând şi sfârşind aparetnt în
Dostoievski. Heller mi-o fi dezgropat euforii italiene şi
automatisme militare.
3. 02. 82. Delhi.
Clasă trezită-n
cântecul Somnoroaselor. Apoi acasă, în Camp, în somn, în
traducere (seara de pe urmă, leită celei dintâi?
Recenzie (casteistă?) la Esaulov.
Suntem reacţionari. Eres 3 al meu e trăit în câmpia
decapitaţilor şi-n khoti-ul spânzuraţilor, cu haz şi lume.
Propriu mi croitor.
Ţăranul
din Burari, însoţit de o rudă. Numărul 2 din “Inedited”, în
cheie “Air India”. Dar fiul i-a dat numai jumătate din banii
transmişi de tată-său. Ce număr 2? Operaţia
pe inima cui? Tată şi fiu se mint în
draci. Accha nahi. Jaldi, romanul la tipar.
4. 02. 82.
Încă un final de
clasă cântând Eminescu. Mandirata a deschis un radio Bomby de-a
recitat Luceafărul pe rock indian. M. Preda, E. Barbu, R. K.
Narayan, M. R. Anand.
5. 02. 82. Delhi.
Clasă test,
pre-test. La tipografie, în faţă, proprietarul stă de vorbă cu
un bărbat cu turban, din Kabul. Nu vorbeşte engleză, ci persană,
urdu, pushto şi arabă. Domnul Arora nu şi-a făcut puja, aşa că
ne lasă cu Allah. Fakir Ulah scoate o hârtie de una sută dolari şi
citim: God, traducem iar: Allah . Mai zicem: Inshallah Hoshiar. Mă
tratase cu Kent, răspuns la refuzatul meu Charminar (de zile mari).
Are cinci copii
mari în Kabul. Vrea să învăţ urdu: ne bucurăm de musafir,
nu şi de duşman. Ştie de România, nu de la ruşi, prin ei.
Am lăudat împreună India. Aprinzi Kent-ul în Kabul şi tragi
fumul în Delhi. M-a năpădit portretistica imaginară a lui
Sadoveanu, ca pentru al treilea eres.
Bains nu mă mai
cunoştea fără barbă. Îşi aştepta fetele din America, în mai,
cu licenţe. E-n fierberea preparativelor de nuntă. Cu cine?
L-am văzut argumentând cu nevastă-sa pe Mallroad. Se află
în vizite intense de aranjament. Turbanele şi America.
Ce urdu?
dzonga. Nu (moneda). Nansi, invitată să lucreze în
Bhutan, prin UNICEF. Eres 3 în Timphu?
Bucuria munţilor. Amestecul lucrurilor şi timpurilor, mai la
urmă, pe o stradă ca Chatra. Doi inşi mi-au dat o carte sanscrită,
chipurile a mea, tipărită de ei. Ilustrată cu un tribunal cu
public, în stânga, singur, Iisus, galben, himalaian.
Totuşi, o
basilică, un teatru, o operă. Ameţisem printre lume. Vedeam numai
lumina, când mi s-a interpus ca o femeie. Schimbându-mi limba, ori
înţelegându-mi-o – mă cunoşti? am
întrebat-o, simţind că mă oprise – da, sunt a lui – condu-mă
spre stalul din spate. M-a condus până la balcon, dar am revenit în
faţă. Acum, în spate era un băiat, sfios să stea în rândul
întâi. Pe scenă, baletul se făcuse cor, plin de lingviste
cunoscute, părând îmbătrânite.
Poate Timphu şi
timpul şi locul sunt în noi. Ca şi istoria, geografia nu e
icoană, ba piatră de gât. Adică scoate limba la dumnezeu decât
s-o pictezi. Dinner aniversar, Memna. Toţi publisherii, zice el,
sunt neoneşti. Tehnici de a nu publica publicând şi apublica
nepublicând – a tipări e altceva. O ţară se distruge prin
distrugerea universităţilor.
6.02. 81. Delhi.
Clasa 36: friguri
de primăvară azi-noapte mă junghiară la grămadă înşirată cu
bătaie depărtată se mai făcu sâmbătă trezindu-mă râncedă
într-un croncănit de cioară plugurile cum mă ară
prin munţi în
dzonga mai umană
ca lapte praf de la
Rarău
familia ne bea
stacană
orezărie ferăstrău
desenul rege pe
cormană
encounter ca la
Mirăslău
neîncheind nici
otomană
nici românească
dzonga-n hău
valaho-turcă decât
pară
bizanţ buhar decât
cremcrin
humana zero gheaţă
iară
cântec străluminat
de tiară
şi revărsat în
cristalin
mi-era teamă de
trecut
de când tânăr
mi-am părut
umbrelor necunoscut
colţilor ca un
scorbut
dar acuma fără
dinte
aş mânca pământuri
sfinte
pline şi de
oseminte
şi de limbă de
părinte
că să nu mă tem
mă tem
doar de domnul
anatem
şi de diavolul boem
n-oi muri dacă-o să
mor
n-oi trăi de-atâta
dor
în Delhi pe delişor
Nansi: sonete de
aşteptat studenţii. “Sonninds” by Horace Gange. Sonetele
English ad foram, în alt caiet. În sus de San Pietro, oranj în
rugă sanscrită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu