Expoziţie foto - Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

Colocviile de Marţi

27 noiembrie 2012, ora 17, str Calderon 39

Eveniment: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

Amfitrion: George Anca 

PRINCIPIUL PLENITUDINII,

UTOPIE SI HETEROTOPII

 

Bianca Beatrice Michi
E-mail: Bianca_michi2003@yahoo.com

*** 

PRINCIPIUL PLENITUDINII, UTOPIE SI HETEROTOPII

Se poate argumenta că, plenitudine și utopie sunt două subiecte bine-cunoscute si legate între ele, deși relația lor nu a fost în mod explicit dezbătută. Intenționez să fac o analiză a utopiei prin intermediul termenilor de posibilitate și actualizare, având la bază impresionanta tradiție filosofică deschisă de către Aristotel. Interpretările contemporane ale principiului plenitudinii pot oferi instrumente importante pentru teoretizarea utopiei ca fiind o posibilitate care nu se actualizează niciodată. Un alt obiectiv al acestei lucrări este aceea de a lansa întrebarea dacă principiul plenitudinii poate furniza, de asemenea, premise relevante pentru o înțelegere mai profundă a conceptului paradoxal de heterotopie din filosofia lui Michel Foucault. 

Pornind de la premisa că utopia trebuie să descrie (chiar să prescrie) “cea mai bună dintre lumile posibile”, voi propune o analiză a genezei ideii de utopie in filosofia aristotelică despre posibilitate și actualizare, mai precis, în cadrul principiului aristotelic denumit ulterior de către A.O. Lovejoy “principiul plenitudinii”. 

A doua parte a lucrării își propune o abordare a heterotopiei că spațiu de congruență între utopie și existența reală tot din perspectiva principiului plenitudinii, principiu despre care consider că poate contribui la clarificarea argumentării lui Michel Foucault din articolul “Despre alte spații”.

Principiul plenitudinii este cunoscut sub mai multe formulări, cea mai frecventă fiind următoarea: "Toate posibilitățile (potențialitățile) autentice (genuine) se actualizează în timp".

Pentru delimitarea ideii de utopie față de toate celelalte tipuri de posibilități este important să analizăm diferența dintre posibilitățile autentice si cele non-autentice, în așa fel încât, prin intermediul analogiei să ajungem la o definiție consistentă. În mod inevitabil, o potențialitate este autentică numai atunci când îndeplinește toate condițiile necesare actualizării, iar Aristotel consideră că acest lucru este constitutiv pentru înțelegerea și definirea corectă a conceptului de potențialitate autentică. Ideea de utopie conține în sine însăși o posibilitate imaginară care nu se actualizează, deci nu constituie o posibilitate autentică.

In 1967, Michel Foucalt preia un termen specific medical (heterotopie) și îl redefinește din perspectiva filosofică în cadrul lucrării “Des autes espaces”, deschizând astfel noi orizonturi de abordare a ideii de spațialitate și posibilitate. Heterotopiile sunt locuri reale, locuri efective, locuri schițate încă de la formarea societății și care sunt un fel de contra-situri, un fel de de utopii efectiv realizate în care siturile reale, toate celelalte site-uri reale, care pot fi găsite în cadrul culturii sunt în același timp, reprezentate, contestate și inversate. Sunt un fel de locuri în spatele celorlalte locuri cu toate că, în același timp, sunt efectiv localizabile.”

Heterotopiile sunt locuri unde realitatea și imaginația se intalnesc, locuri care sunt totodată reale și virtuale (sau simbolice, mitice). Conceptul lui Foucault despre heterotopie nu poate fi separat de abordarea sa despre cunoaștere, deoarece el consideră in mod explicit că heterotopia este “cultural” constituită.

Potrivit lui Foucault, heterotopia este un loc în care condițiile necesare de posibilitate sunt îndeplinite, deoarece este un loc real. Singura diferență dintre acest spațiu, spațiul obisnuit și spațiu utopic consta in funcția acestora. Și această funcție este legată de alte spații și de conștiința subiectivă. Pentru a fi dual, adică real și imaginar (sau mitic / simbolic), conceptul de heterotopie trebuie să conțină două valențe, una conectată la aspectul real și cealaltă la cel imaginar. 

Concluzia mea este deschisă, deoarece există o dificultate majoră în cadrul principiului plenitudinii prin coexistența a trei categorii: "întotdeauna", "posibil" și "necesar". Ce este întotdeauna sau de obicei (Phys. 198 b6) este ceea ce are sau ar putea avea excepții și, prin urmare, este diferit de necesitate. Poate acest lucru ar putea fi un bun punct de plecare pentru o dezbatere viitoare privind excepția de la principiul de plenitudinii pe care Michel Foucault o numeste heterotopie.. Fiind așadar interesată de principiul plenitudinii, aș dori să lansez o dezbatere deschisă pentru cei care s-ar putea simți provocați să găsească clarificări suplimentare pentru dilema heterotopiilor lui Foucault.

Portrete foto: Radu Cristian Nema

 Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare

Taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

 De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai îndrăzneţ. 

Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere.

Sunt nevoit să cutreier toată lumea până ce voi găsi făgăduinţa pentru care m-am născut

Această casă este încongiurată cu o pădure deasă şi înaltă, unde stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume

Să trecem, răspunse Făt-Frumos, şi Dumnezeu să se îndure de noi. 

Cum o văzu Făt-Frumos, rămase încremenit.

 Căutăm, zise el, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. 

...nu după multă vreme se şi însoţi cu fata cea mai mică. 

Deodată îl apucă un dor de tată-său şi de mumă-sa. 

Mă voi duce dară să-mi mai văz o dată părinţii şi apoi m-oi întoarce, ca să nu mă mai duc niciodată.

...iară el, supărat, plecă înainte, fără a băga de seamă că barba şi părul îi albise. 

Ocoli de vreo două-tei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colţuleţ ce-i aducea aminte cele trecute

O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiţă, şi căzu mort, şi îndată se şi făcu ţărână.

Expozitie tematica. Autor: Cristian Radu Nema (e-mail: nema@crn.com.ro)