Înscris de-o viaţă la şcoala benevolă a
literelor şi literaţilor, dau de tratatul – curs al distinsului om de
litere Marian Popa despre poetul şi scriitorul George Anca. Mărturisesc
că am „citit” subiectul, fără să am pretenţia că în totalitate, dar
ici-colo, în câte-o revistă de cultură sau atunci când mi-a căzut în
mână vreo carte din multele scrise de domnia-sa. Parcurgându-i demult
poetului primele versuri, am rămas şocată. Erau versuri dintre acelea cu
tâlc, cu sensuri multiple, când ascunse, când la vedere, la bună
vedere, aşa cum le stă bine acelora scrise de poeţi care trebuie să
spargă bariere de timp, de percepţii critice, dar mai ales de percepţia
ta de simplu cititor. Şi mi-am spus atunci că asta e literatura
viitorului, asta e cea cu expertiză în simţăminte, în exprimări
literare, în extinderi exhaustive spre lumea din noi, cea de ieri şi de
mâine, dar mai ales în cea care ne obligă să ţinem pasul cu modernul,
cel care se grăbeşte, nu se joacă! Şi am numit-o atunci Literatură
Academică şi am mai scris despre ea. Nu m-a mirat deloc faptul că un
nume precum Marian Popa îşi opreşte privirea, dintre sutele de autori,
asupra lui George Anca. Şi nu m-a mirat nici structurarea operei
acestuia într-un veritabil curs de predat săptămanal, pe semestre de
viaţă. Fiindu-ne subiectul ambilor cunoscut din scrieri, mi-am putut lua
permisiunea să aştern doar câteva vorbe, amatoristice, despre „cursul
Anca”.
În Premise, autorul defineşte termenul de Dodii
şi faptul că acestea, conţinând date despre realitate, persoane şi
timpuri, sunt premeditate. Premeditate, deci programate, elaborate
îndelung, încadrându-se într-un ritm şi o rimă care să le facă lesne de
parcurs. Unele au un sens inexistent, fantastic prin asocierea de părţi
ale altor cuvinte, inovativ, ce vor penetra rapid limita lingvistică a
viitorului. Acestea sunt asemănătoare efectului Debussy în muzică,
scrierile depărtandu-se sau mergând paralel dar concentrat, de scrierile
academismului tradiţional, intrând într-un academism modern, cel al
secolului XXI. Vorbind despre Dodii în general si apoi particularizând
la Dodiile lui Anca, autorul plasează exprimarea în dodii „într-un
anume spaţiu socioprofesional, etnic sau general. Ele sunt datorate
celui ce le emite, avand caracter voluntar, involuntar sau, altfel,
indiferent faţă de recepţia discursului său.” Marian Popa plasează de
asemenea existenţa Dodiilor „local si global; definesc folclorul şi
literatura cultă, în genere, microcontextual.” Rezultă că aria lor
poate fi exhaustivă, dar identificarea ei depinde şi de nivelul
neurovegetativ al individului. Cititorul limitat, iritabil şi năzuros ar
socoti-o gratuită sau nocivă, cel deschis şi îndreptat spre descoperire
– distractivă şi „demenţială”, iar filosoful ar considera-o ca
„totalitate sau ansamblu de dodii”. Cât de ilustrativă este deducţia
pentru neomogenitatea cititorului nostru!
Interesantă şi ideea că „europeanul
e definit de dualitate, antiteze, contradicţii simple, absurdităţi.
Anca este unul care depăşeşte dualul prin trăire de tip hindus”.
Adevărat, scrierea poetului este îndelung cântărită, iar exprimarea îi
este mantrică. Mantric şi melodios îi e şi cuvântul, el ne duce cu
gândul la Magical Healing Mantra: Om Mani Padme Hum, ea începe ca
susurul Gangelui auzit de departe, ca apoi să intre brusc în curgerea-i
continuă spre aval, aşa cum poetul se angajează în recitalul
poezie-proză-teatru-legendă şi viaţă.
Parcurgând Cărţi, Poezia, Romane,
Relaţii de călătorie, Politice, Interetnice, Religii, Erotice,
Traduttore, realizezi profunzimea, acurateţea şi profesionalismul omului
de litere Marian Popa. Îi mulţumeşti acestuia în gând pentru ceea ce tu
nu ai putea reda. Ai revelaţia la revelaţie, doi oameni ce-şi scurg lin
viaţa în scris pentru scris şi pentru încă nescris!
„Nu statuie după om/ carte nu după
monom/ nici binom nici astronom/ că ne potopi sodom/ tu pe cine eu pe
gnom/ fără de niciun incom” (OM) G.A.
ADINA DUMITRESCU
(REVISTA VATRA VECHE – Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul IV, nr. 12(48), decembrie 2012, pag.31)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu