De dor
Prin vâltoarea de păr blond amestecat cu nisip si alge
Am privit cu detașare linia orizontului care săgetează marea și despică albastrul.
După atâtea săruturi fierbinți și mii de vorbe spuse cu sufletul și cu trupul
Pârguit în splendoarea soarelui sudic,
Mi-am retras tranchilizat din nuvela cu aer de Visconti.
Am privit cu detașare linia orizontului care săgetează marea și despică albastrul.
După atâtea săruturi fierbinți și mii de vorbe spuse cu sufletul și cu trupul
Pârguit în splendoarea soarelui sudic,
Mi-am retras tranchilizat din nuvela cu aer de Visconti.
Ea ieșise din mare și părul îi mirosea a
nuferi și a bujori.
“A trecut vremea bujorilor… “ – mi-am zis,
Iar nuferii cresc din mâlul primejdios al adâncurilor firii.
“A trecut vremea bujorilor… “ – mi-am zis,
Iar nuferii cresc din mâlul primejdios al adâncurilor firii.
Din îmbrățișarea acvatică, de liană fierbinte dunăreană
M-am retras brusc și zgomotos:
“Știi că nu îmi place părul tău ud care miroase a nuferi și a bujori…
Mergi de-l usucă pe nisip și vino înapoi”.
M-am retras brusc și zgomotos:
“Știi că nu îmi place părul tău ud care miroase a nuferi și a bujori…
Mergi de-l usucă pe nisip și vino înapoi”.
Ea, adorata, s-a-mbujorat la față și a alergat
desculță spre digul albastru
cu bărci de nisip.
Încă privesc nedumerit linia orizontului, de data aceasta fără plete blonde și fără nuferi.
cu bărci de nisip.
Încă privesc nedumerit linia orizontului, de data aceasta fără plete blonde și fără nuferi.
Tălpile
poetului
Cum aș putea să iubesc până la sfârșitul lumii
Când lumea e un pahar cu apă,
doar
atât …
Nisipul nu mai este suficient pentru miile de pași
care
îl brăzdează neîncetat…
Nisipul a devenit un finit în calea apelor și a
mângâierilor
delicate din timpul zilei.
Finit pentru focurile de stele care îl ard
în
fiecare noapte de vară.
Nici un loc pe care să mai așezăm
steagul nostru
cu
semn de pirat …
Nici un strop de mare care sa mai poarte
răcoarea
sării albe incandescente.
Doar câțiva pași mai departe de tărâmul făgăduinței
și
de civilizația barbară a kitsch-ului contemporan
Se întinde, mândră, plaja visurilor noastre trecute
și
viitoare…
Este un tărâm pe care bărcile de pescari îl ascund
cu
blândețe de privirile curioase ale trecătorilor…
E un tărâm în care nisipul pare finit în
infinitatea
de scoici și melci deveniți eternitate.
Soarele sălbatic aduce alge proaspete și vânt peste
colinele verzi de jad…
E un loc în care îți poti încropi din câteva crengi
cristalizate
o
mică umbră
Și în care să poți scrie câteva rânduri fără să te orbească
lumina
incandescentă de august.
E o umbră sub care să poți urmări scufundările
păsărilor
în mare și în cer,
Să chemi vântul de miazănoapte care sărută cu
sălbăticie
tălpile
goale…
E o revenire la momentul poetului cu tălpile
goale și
rănite de
infinitul finit al nisipului dintre 2 Mai si Vama Veche…
Memento August
150 m Charles Baudelaire – 100 m Calistrat Hogaș - 100 n Alexei
Mateevici – 100 n Horia Lovinescu - 100 n Alexandru Piru - 100 n Puși Dinulescu
Intervenții:
Puși Dinulescu: Invitați și
proiecte
Corneliu Zeana: Poetică și
Cardiologie
Vladimir Udrescu: Îngerul
Contabil
George Anca: Robert Calul
Viorel Speteanu: Sfârșitul
lui Iancu de Hunedoara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu