George Anca: KARMA COLOCVIALĂ

Memento August 150 m Charles Baudelaire – 100 m Calistrat Hogaș - 100 n Alexei Mateevici – 100 n Horia Lovinescu - 100 n Alexandru Piru - 75 n Puși Dinulescu

Intervenții:

Puși Dinulescu: Invitați și proiecte

Corneliu Zeana: Poetică și Cardiologie

Vladimir Udrescu: Îngerul Contabil

George Anca: Robert Calul

Viorel Speteanu: Sfârșitul lui Iancu de Hunedoara

Teatru de Poezie: Puși Dinulescu, Gheorghe Dănilă, Silvia Zabarcencu, Gabierla Tănase, Vali Pena, Sorin Stratilat, Ștefan Opreanu

Portrete: Cristian Radu Nema

Coordonator: George Anca

DIMITRIE GRAMA

Meritul lui Viorel Roman este tocmai acela de a incuraja, stimula un dialog intre romanii din tara si cei din diaspora. Un dialog provocativ, care bine inteles poate fi constructiv din puct de vedere al intelegerii reciproce. Bine, poate ca termenul Moldo-Valah, pare o insulta la prima vedere, dar nu cred ca este intentia lui VR sa insulte poporul roman, ci o mentalitate legata de politica oficial practicata in Romania. Politica dictata de la 1918 de Bucuresti.

Nu trebuie sa-l amintesc pe Caragiale si alti multi "valahi" care au criticat si satirizat Coruptia, Imoralitatea si Lipsa de Responsabilitate pe care politicienii romani au practicat-o de-a lungul anilor, ajungand la o maestrie fara egal, la o arta a Minciunii si Furtului obstesc.

Niciuna din tarile fost comuniste nu ne egaleaza in aceasta maestrie. Suntem adevarati campioni!

Nefiind religios, nu ma intereseaza nici ortodoxia, nici catolicismul si nici vreun alt crez si pe care le consider: "atitudini personale", drept la gandire si exprimare proprie a unor traditii si a unor invataminte, care unesc, in fond, un grup de oameni si care ai ajuta sa se incadreze in anumite norme sociale. Aici nu cred ca vreun crez este superior altui crez, dar politicienii se pot folosi de anumite diferente in crez, ca sa-si consolideze o pozitie sau ca sa incerce sa compromita un adversar politic.

Personal, fiind plecat de aproape 50 de ani din tara, nu pot sa critic un politician anume, nici pe Iliescu, nici pe Basescu, Ponta sau Dragnea. Ei nu sunt altceva decat niste reprezentanti, la un moment dat, ai unui sistem autohton si care nu poate fi comparat decat cu el insusi. Nu poate fi comparat cu sistemele "democratice" din UK, Franta, Germania, Canada sau USA, care isi au si ele defectele lor si care au dezvoltat, in timp, o forma subtila de indoctrinare si de "prostire" a individului. Forme noi de control total, deghizate in cuvine care acum suna fals, ba chiar gol, cum sunt: "presa libera", "alegeri libere", "drepturile omului", "democratie".

Fiind banatean, recent am petrecut mai mult timp in Timisoara si in Vestul Romaniei, si deoarece sunt influentat de subiectivismul "patriotismului local", cred sau ma fortez sa cred ca, noi banatenii suntem mai cu mot, suntem mai civilizati, mai muncitori, etc., dar cred ca atunci cand gandesc asa, ma refer la un trecut care acum nu mai exista decat in dorinte si amintiri.

Lumea s-a uniformalizat, exista un dinamism atat in tara cat si in afara de tara, iar omul este asa cum este: badaranul e badaran la Timisoara, Bucuresti, Cluj sau Iasi, hotul la fel si omul bun exista peste tot. Trebuie sa acceptam acest lucru si menirea celor care au resurse intelectuale si morale ar fi sa fie atat de umili in recunoasterea diversitatii umane si din aceasta umilitate sa nasca dascali pentru ceilalti. Dascali pentru generatiile ce vin!

Dimitrie Grama (n. 25 octombrie 1947, Reşiţa) cu obârşia într-o familie de aromâni care, venind odinioară din Balkani, se stabiliseră în Basarabia şi apoi în Banat, trăieşte în Europa Occidentală, profesînd în Danemarca şi Marea Britanie. Opera literară s-a constituit târziu. Din anul 2000 a publicat: Făptura cuvântului (2000), Pasărea Melancoliei (2000), Vânătoare de umbre (2001), Elegiile depărtării (2001), Suflete atârnate de catarge (2002), Neguţătorul de imagini (2002), Voi lua cu mine noaptea – Poeme din Albion (2003), Dă-mi mâna ta, străine – 100 de poezii de iubire şi alte 100, selecţionate şi „îngrijite“ de Ioan Grigorescu (2004), Poeme Tactile (2017). Magul, proze (2008). Sunt creaţiile unui poet, prozator cu sensibilitate nativă care se socoteşte „independent de curente literare şi şcoli poetice“, sugerând caracterul natural al acestei opere singuratice. În realitate, Dimitrie Grama este un intelectual constituit, cultivat esteticeşte şi arătând o sensibilitate neîngrădită de mode trecătoare, o voce lirică distinctă. „Bastian şi alte confidenţe“(2005) este volumul lui cel mai ordonat, evidenţiind o creaţie matură, ce se va impune în istoria literaturii româneşti.

Lansare de carte: Poeme Tactile (2017). vezi: georgeanca.blogspot.de

Dimitrie

ANTON WILDSCHECK

Despre civilizaţie... în Japonia.

Peste tot pe unde am fost, inclusiv prin marile oraşe, aproape că nu vezi coşuri de gunoi. Sunt rarisime. Nici măcar în luxoasele vagoane de cale ferată, de o curăţenie incredibilă. A arunca gunoiul tău într-un coş public e socotită o treabă dubioasă. În tren, dacă un japonez mănîncă o portocală, scoate o punguţă de plastic, pune acolo cojile şi le ia cu el. Când coboară din tren, însoţitorul de vagon stă la uşă cu un sac de plastic, să le ia pungile. Stupoare. Foarte puţini lasă acolo resturile. Spun că e nepoliticos să dai cuiva resturile tale (de obicei, străinii lasă pungile). De foarte multe ori le duc acasă şi le pun în sacul lor de deşeuri, sortate, desigur. În mentalitatea lor, gunoiul e o treabă intimă, a fiecăruia, trebuie discret rezolvată. Am făcut pariu cu un coleg că într-o oră de plimbare nu găsim pe jos un muc de ţigară. Şi n-am găsit. E o plăcere să trăieşti într-o asemenea ţară, printre asemenea oameni.

La Tokio, am urcat din greşeală în trenul superexpres spre Hiroşima. Era destinaţia dorită, dar aveam bilet mai ieftin, de expres. Stăteam comod în scaun, când a venit controloarea. S-a uitat la bilet, după care, printr-un gest graţios a îngenuncheat în faţa mea. Am înlemnit! Şi a cerut scuze! Mi-a explicat în engleză că am greşit trenul. S-a uitat pe o minusculă tabletă electronică, spunându-mi că trebuie să cobor peste cinci minute, şi peste alte trei voi avea tren, conform cu biletul meu. Şi mi-a restituit biletul, zâmbind, ţinându-l cu ambele mâini. Şi iar şi-a cerut scuze. După care s-a ridicat, a făcut o plecăciune şi a plecat, cu paşii aceia mărunţi şi graţioşi pe care îi vedem în filmele lor.

Am întrebat un prieten japonez de ce doamna a îngenuncheat în faţa mea. M-a lămurit. Eu stăteam în scaun, iar ea voia să-mi vorbească. La ei, a vorbi de sus cuiva este o mare impoliteţe. La fel de nepoliticos este să dai ceva cuiva cu o singură mână. Un lucru se oferă numai cu două mâini.

Chiar dacă e vorba de un bilet de tren.

OM GUPTA

Respected Dr. George Anca Ji,

Today is Ganesh Chaturthi! It is widely believed Ganesh Ji was born on this day.

He is a unique Hindu God! He is the one who is isisworshipped first at the beginning of all auspicious occasion.

He is also very popular among children and raises lot of curiosity because of His unique body in elephant shape.

What does his body and its different parts tell us? Is there any message behind them for mankind?

With this thought, I wrote this poem.

As always, I would welcome your thoughts! I you choose to write to me, please indicate name of your city. Thank you.

May Shri Ganapati Maharaj bless you and your family on this auspicious day!

Om Gupta

गणेश चतुर्थी की बधाई