George Anca
VISAȚI
FRUMOS
cuprins
visați frumos
dodo
puică
hindu
transpirații sărutându-se
pe strada Părintele Stăniloae
octombrie 1967
am plecat
iubim în temple
șarpe plin
steiuri
la amiază
veneam pe la voi
părul ud
oameni din umbră
chilimul
ce cald
visați frumos
visaţi frumos peste un an
în tranşeu ai şi învăţat noaptea
dreptul la invaliditate şi moarte
vă duceţi parcă nu eraţi
veteran cald comanda frig
celuilalt întru moarte
casele mai încolo
Ţepeş să trăiască
de la un an la altul rândurile
noastre se micşorează
prezenţa decedat nedeplasabil
a anunţat că nu mai poate
mai trăim numai cu
nostalgia trecutului
să fie Sfânta Ecaterina
ce-a fost şcoală normală
dodo
pe Pier opresc tigrul în spume
dau drumul oceanului peste peşte
încărunţind al mărilor zburător penaj
pe al câtelea suflet călcând în nemărginirea sinelui
trăiască-ne pana de ordine
oceanele mirându-ţi-se cu pescăruşi
dodo pianisto pe muntele lemurienilor
spre tine podidesc dodii
n-am ochii ambarcaţiilor
pe ocean să te plimb
soră dodă pinguinilor
alt avatar lemurian
(2002)
puică
puică Arachne atârnă-ne
progenitură ploii
dinspre dărâmarea dharma
lacul morii dracilor
norilor maică
morilor taică
ăsta în bască
asta în broască
prin viaţă
prin Buenos
împătrit cu patrie
aş înota în La Plata
(2004)
hindu
hindu spre jain
miră viclaim
pricepând ispaşă
sabie cu paşă
lacrimă descântă
spre al iernii nour
cretă te decretă
arhanghel pe drac de om
el culto a la vida
în mormântul mamei hram
înţelepţi nu fii de prinţi
nearşi nedezgropaţi
insomnie picturală
roman în 13 capitole
criminală amintirea societăţii
în ochii vizitatorilor mormântului
se planificase româneşte
într-o lene alambicată
dovedit domn cu martori
cadavre trădate
maneaua mamei
dansul frunzelor pe rug
mâine la norvegieni
poimâine la râmniceni
de Crăciun la indieni
Ayodhya Mecca Ierusalim
Sakuntala Măiastra Bizanţul
Kalidasa Kali Călin
scăpaţi din mamă
scăzută muzicalitatea sângelui
idei învăţate pe scena goală
fântânile de la teatru
rugăciune mărgelată
întâmplarea veveriţelor
în confuzia meditaţiilor
ne-om reîntregi sanscrit
la Râmnicu Vâlcea
deschis la imnologie
brumat pe pulpa dreptăţii
şi ce-mi făcusem pantofii
(noiembrie 2007)
transpiraţii sărutându-se
transpiraţii sărutându-se
m-am închinat te-ai închinat
iubeşti pe cadavre neucis de doctor
oase de orgi lire călire
miel aramaic vorbit la
bătaie ciuleandră
salcâmul reînflorit
simulacru patriarh
în ţară arsă
rădăcini unui glas
pe haiku salutăm
circumstanţa
copiii născuţi ritual
în ochii noştri
şi acum fac nuntă
zboară două zboare
pe albatros neîntors
pe nepricepute ortodoxii
rochia de bandaj a miresei
la ţară ultima oară
tată de Lawrence
petrecerea nunţii aum
vizitând shamyana
tocească mirii veena
rămânere la prima impresie
dedicaţie arestată
ce puţin se mai râde
suspendată cărturărie
îţi faci neamul de nebuni
crezându-te Xenia
schimbându-i locul
printre cimerieni
mai pierzi pe Ovidiu
răzgândiţi-vă culmi
elite din ulmi
Hamlet adulmi
al toamnei vechi desant
din păsări galbene
în staţia Bacovia
de s-ar găsi un hoţ
şi pentru versurile mele
până în Palestina
se închină cu ţigara
aprinsă nestingere
pe latul altarului
din vesel întristat ori
gândurilor proniatori
târându-mă aurori
metamorfoze inverse
Priam în nord
imposibilitatea războiului
surcea la răscruce
români de astă-dată
cu fata măritată
sângele ierbii abur
vorbitul româneşte
cu animalele credinţă
voi de frunză desfrunziţi
bombă pe cap de teatru
vreme să vezi lume
audiem mormânt
cenuşa din audit
într-o corectitudine
introvertit în ce nebunie
sigur că nu mai e stat naţional
ora şi staţia pro nobis naţia
zdrunceală de închipuire
halucinând slujbe
lan de iarbă
1984 I love you mustaţa
lui Hitler freza lui Stalin
muia lui Churchill
crezusem blândă toamna
Maria cancer în Melbourne
Ionică în Darwin
nici umbra nu ţi-e trează
fiecare ne ducem trafic
de învăţare de minte
femei nebune nu naşteţi
nu îngurgitaţi cadavre
se surpă de unele singure
ceaţa se îndeseşte
ne suntem sunete
a ne trezi strună
în basmul fără împărat
domniţă de te-ai fi urat
amendă canadiană de zăpadă
mă reazem de carbid
plouă fiebinţeală
pe cadavru de zar
rarei oişti rupere
în auzul maicilor
a ne plăti cu un respect
Whitman Drakula
lui Stocker în locul
lui Ţepeş homo în ţeapă
în neant casa
de pe deal zidită
până la ruină
(2007)
pe strada Părintele Stăniloae
pe strada Părintele Stăniloae
între Moşilor şi Negustori
soarele după ploaie Mântuleasa
baltă mare Baltimore
vorbeşti cu Natanael
Urmuz revolver Dumnezeu
vorbitor pe ape
în vara înotată
ne apropiem de Gange
penultimei candori
diurnitatea amurgului
cerbi inundabili
om fi penitenţă
gata gita agită
clonţul cu glonţul
cârcei după orhidee
în menghina chiromanţiei
pe tentacul maxim
coborâm paratrăznetul
ne mai spuneţi genelor
din preajma joienelor
într-o verticală miră
martora vieţii noastre
fiindu-ne pelerinaj
nume muni
cântece oameni
pentaton pentarh
aşteptarea carităţii
ca o recunoaştere
cald herald
harul înainte
fără harul după
bastoane dans duel
(iunie 2009)
octombrie 1967
în război până la cer
a căzut prizonier
ce fugind la aliat
dă de alt prizonierat
cumnaţii o roagă
nu zburători dragă
pat de frate fie mort
cu amanţi cu tot
se logodeşte cu flăcău
în casa omului său
logodna apoi strică
aflând că-i viu din scrisorică
mărturiseşte lumea toate
păcatele de zi şi noapte
ai lui o iartă şi îl mint
că tânără fiind
acasă tânără bărbaţii
femeii lui n-au pretins graţii
la el în cergă are cine
se înveli cu coaie pline
curând femeia a murit
snopită de nefericit
la şase săptămâni de moartă
el s-a remariat cu fată
*
în picioare mirii
pe ram de oştiri
copii pmeniri
atârnau neştirii
floare din afară
tinerii-ntre ei
sămânţă-mpresoară
îngropând femei
din călcâi în vârf
tărâm soare ori
ne încredem stârv
lance făcători
*
doborâţi obrazului paloarea
cadavrelor bunăstarea
care a doua oară
de bună voie nu se înecară
să fugim să ne risipim
fără să pătimim
făcut proză capul tot
de versuri s-a lins pe bot
merge Noana prin nămol
să sfărâme capul gol
soru-meo nu da că oi
mai rele am eu pietroi
nu-mi trebuie de-amândoi
*
profil de frescă
să-l calce la înviere
paşii de pleoapă
muntele să doarmă
să ne lase
câmpie a fi
nu se cântă
în această casă
câteodată sfântă
sileşte-o să nu
sufere mâine să
care apă în foc
anul nu este vinovat
pentru această zi
şi lui i s-a dat
nici ziua nu va fi
bucuria vacilor
a paşte
chinul mamei
tablă scrisă-n poartă
cere de pomană
curtea suverană
această seară de-ar putea-o
primi fiul nostru la naştere
nu ne-ar mai cere nimic
luminară surlele
se clădiră turlele
doar n-o să fie răscruce
coapsa ta ce nu străluce
poeţi se laudă a avea
de părinţi spirituali copii
copiii dacă au îşi părăsesc părinţii
bătându-se cu pumnul în piept
auzi ce frumos miros castraveţii
capul dormea odată pe fân
el singur dă naştere trupului
rotundul craniu deşirându-l
rugină mustăcioasă
nu milă nu rasă
porunca nervilor pe munţi
a fost să ne însufleţim
scoate mireasa
dărâmă casa
sufletului mor
furcă-ntr-un picior
aşa cunoşti
pe fiu cum
te paşte
mamă a ierbii
arme-nfricoşare
pentru fiecare
nu există bine
mi-e teamă de mine
*
ne gândeam ne pregăteam
sparţii boiernaşi în geam
te coboară hainele în mormânt
porumbiţă înecată în ac de apă
ceapa degeră în foi
după ce-a încovoiat
ochiul fetei moştenite
şi de sat murit de voi
acel fără de voi sat
când sub talpă vă înghite
groapa încă pe noroi
caii să trăiască
boieri dumneavoastră
bogăţii în pământ
zile spre alţii
pletele lumina
ochii palma
pe umărul fetei
bocitoare
pe drum din plute rob ca aleşii
sufletului lui dumnezeu
nu a trecut lună pe cer de când
domnul butoaie înjunghiase
neamul nu se va dezlăcrima
multă lume uiţi că a plâns
alege din figuri de viţă
pe cine trăieşte domniţă
la lumină cu voi
să nu vă mai vedeţi
mişcă-te la soare
să nu se mişte soarele la tine
pe comoară flacăra
întreba de mama mea
de ce m-a născut
într-un sat ori satul
nu i-a întrerupt
naşterii bărbatul
să nu umble prin tine
copii în patru labe
neajungând cu creştetul
la inimă
luncă suflet
crucea feţei înverzind
să lumineze
tot ce nu e
*
se usucă rufa-ncet
umbra viei coapte-n vin
o mai moaie în oţet
până ce-n sânge ţâşnim
eu părinţii să-i repet
ei cu mine la treimi
să usuce rufa-ncet
apele când reanimi
pentru însetaţi mai drept
nu este şi porţi în spini
presăraţi prin vii un piept
dezbrăcaţi cei paşi intimi
*
cum vii dimineaţa de acasă
în carul gol
te-ai trezit îmbrăţişând
foile uscate seara
muscă dumnezeu oului
fiu vierme
părăsind nimfeul
duhului sfânt
mintea toamnei
în craniu neînfiată
orbitorul va fi
strâns de gât
de mine te miri şi se miră
de tomana de afară cum ai căzut
dintre aluni în ape fierte cu ochii
la umplerea inimii casa goală
ne desparte o cortină
pe noi doi de o creştină
soţ soţie tu adormi
eu adorm toţi trei enormi
noaptea asta capăt treaz
o paloare pe obraz
pâlpâie prin pânză
fereastră neplânsă
noapte din toamna părinţilor
ei au intrat în scorburi
scorburile aure
la capetele sfinţilor
din inundaţii au pătruns la fecioare
fiul al doilea s-a făcut mare
la surori cu calul călărit
şi eu călcat în picioare am murit
frunte de copil
titlu de poem
versuri n'avait il
nici n-o să avem
de ce să fiu
cu mulţi întâi
nici toţi târziu
nici nu rămâi
cum nu puteau fi
oamenii-ntr-un loc
libertatea şi
moartea luau foc
*
lună afară
soare în ţară
glob ne înconjoară
inimă din pasăre de ceară
rară înserare
stele după
se aruncă
înapoi în lupă
fratele cu sora
soarele
sora cu fratele
luna
de mine s-a atins luna
de tine s-a atins soarele
în foc ne-am mutat
gheaţă raze picurând
buze iertate
gât ars
ochi simetrici
febrei musculare
mult mă gândesc
şi la inimă
capul mă doare
lume gânditoare
izvorul oasele
mamei înnegri
de mine nici nu
pomeneşte pământul
mater
ca-n cer
fiul
neagă
în loc de
întoarcere
moarte
la naştere
pierdute legume
noi nu le-am văzut
ni s-a arătat un gol
legumele golul
noi fraţii
nu avem
nici moarte
nici nefericire
tatăl sparge acoperişul
osul mamei se îngroapă
copiii de carne
pângându-i despărţiţi
luptă de berbeci
în mijlocul drumului
înţelepciunea
n-a aplecat inima
poarta neplătită
se deschide
protestul
nu este luat în seamă
păcat
de gândul
întârziat
un mileniu
mi se închid ochii
înspăimântaţi de mamă
pictorul morţii
la coptul dovleacului
liniile palmei
dar bătut pe falcă
gâturi răsucite
osu-ncalcă
de la sfârşitul săptămânii
aştept sânii
fată cu geam
nu-i mai am
iubită de suav
umbrită de moarte
sanie de praf
te-o duce departe
am plecat
am plecat nu trebuia
să ne întoarcem
pe drum ne-am tot
gândit cum va fi
nici n-am ajuns
şi ne întoarcem
sau ni se pare
soare lângă lumină
ape lângă bărci
ancore lângă colaci
bărbat lângă femeie
fugi cum ai fugit
te scufunzi în câmpuri
zidul te boceşte
trupul ţi-l cojeşte
sângele în vis
îmi curge
gura mea e
mortul neştiut
arderile nopţii
răcorile de
pelicani
mirositori
mi-e viaţa
sora
morţii
tale
braţele lunii
în jurul gâtului
ca o fiică
îmi cauţi urmele
pe locuri veştede
târăşte-te
apa Prahovei
avea-o-vei
mama pădurii
în rochie verde
niciun copac
fiindu-mi tată
frumoasă era
lumina dealului
pată de munte
ne întorceam
împrăştie sarea
pe negrul pământului
munţi înghiţindu-se
nori nenăscuţi
nordul părului sub frunte
gura să nu-ţi cânte
gâtul să nu-ţi cânte
curul să nu-ţi cânte
ochii pământului
pleoapele soarelui
mergem drepţi
privim în sus
sete pe cioburi
cette heure
galbenul tălpilor
vieux heures
cară piatră
se întoarce
spre o piatră
fuge-n ea
nehotărâtă în somn
frumoasă pe trezie
mi-e toamnă numai mie
în tine mă întomn
umbra se opreşte
urâtul iubirii
se apropie
pentru sărutare
lac roşu soare
curgând
vaci
apunând
la Ischimzi ascultă
sufletul actorului
Ion beat
pe scena patriei
(1965)
iubim în temple
iubim în temple
vina templelor
hai în temple
numai cum iubim
pe polei cu tipuri
antropologice
niciun crac de femei gol
în şanţuri ascunse
*
întâmplare întâmplare
creierul era să-mi zboare
chiar zăpada pe cărare
creierii putea să-mi zboare
cunoscând femeii pliscuri
a jurat să le răzbune
răsturnându-se din piscuri
triste de îngropăciune
acest ritm îl va-nţelege
cum din cântec s-o întoarce
tot astfel curata-n lege
va îngenunchea la parce
abătută şi spre coapsa
bărbătească s-o însume
întind mâna cu pedeapsa
s-o răzbuni târziu sub lume
*
luat la goană
de regnuri
ultimul diavol
înghite văile
cap de os
toartă înroşită
sugestia amurgului
pe lanul de răchită
stăpâna marginilor
hohot nepotrivit
astfel e viaţa
astfel e gândul
uşi reci în
satul de gheaţă
viii ascultă
ce-au cântat ieri
*
renunţi
a doaua oară
cuvânt pronunţi
cuvântul se însoară
ce se înţelege
prin linişte
aerul gurii
cenuşa palmelor
pe casă merge fiecare
din cei cu agerele membre
sau corpuri bine târâtoare
ca promoroaca de decembre
*
armă de război
sub şaua de măgar
din casa risipită
am ieşit afar'
poruncă flămândă
începe alt soare
aşteaptă la pândă
cum celălalt moare
pe tot instinctul
aruncat
degeră
ce ne-a născut
şarpe plin
şarpe plin
toarnă venin
suliţă
balauliţă
secure de păsări
împlânţi în coame
cenuşa focul o suflă
spre căpriori
s-a dus pricina
vieţii în luncă
păstorii muriseră
în venetici
duse la cer
clopotniţe
moarte în turn
împăienjenit
Norvegie-n tine
voi muri
soare cu austru
la căpătâi
visul
norvegianului
în pragul
satului
ochi de nor
mă petrec umbră
până la noapte
până la moarte
întinsă frânghie
între pomi
unul singur eşti
către cer
împrejurul soarelui
spre dimineaţă
visăm o venă
şi curgem
fiinţă vidă
în ulcele
trup sub omidă
picături de piele
din aripi nescăpată
barză peste
nisipul dintre
filele albe
aprinde-ţi
pe plajă
altă ţigară
întruchipato
m-ai scos
la iveală
din paradis
cu o palmă
învie iar fără cuvânt
fără privire un cuţit
care se-nfige în pământ
în piept rotund la asfinţit
singur în substrat
vineri mari
să te pleznească
în splină
împunsă cheie
ramura femeie
aer împăcat
ramul bărbat
1968
steiuri
steiuri
umbre
femei
artă
mit
libertate
corp
suflet
sperare
fericire
numită
umanitate
cer
mineral
om
Melanchton
mai cult decât
Luther
logica
retorica
poetica
la amiază
la amiază nu plângeai
seara tot copii pierduţi îţi dai
noaptea vii dimineaţa stai
altui piept cale de ştiut nu ai
când se rupe între fântânele
inima pătrunsă de coclele
şi femeia îndrăgeşte
iar năframa care creşte
la amiază ai îndrăznit şi tu
somnului să-i spui că nu te cunoscu
noaptea viile înlăcrimate cu
mâinile sau rupt pe trup sau nu
dimineaţa te aştepţi
croieşti piepţi
veneam pe la voi
veneam pe la voi sub via înflorită
aprinsă părăsirea altei raze
Tintoretto taie săbii noi croim la pronii
să ne înrudim
vinul fără cercuri
gol pe din afară
către cântec a vorbit
către mine a vorbit
cum ne-am iubit
nu cunoşteam venirea pe lume
şi zadarnic strigam spuneţi-mi voi
cum umblaţi fără fiinţă încoace
asemănam ţările mările întrebările
pe urmă au venit la noi
mama din păduri tatăl din război
sunet de leamnă
ne înseamnă
populaţii de legăminte
1967
părul ud
părul ud de ploi de aur
aur de fulgerătură
foc de lemne să-l usuce
lemne din păduri aprinse
ploi de foc se duc în cer
ploi de foc vin pe pământ
o şuviţă de păr galben
voi salva-o s-o aştern
ci în iarba despletită
părul nu mai are loc
părul ud de ploi de aur
foc de lemne să-l usuce
oameni din umbră
oameni din umbră îmi vor capul
mi-ar trebui un bandaj
bani pentru sângele meu
Bhartrihari schimbat cu Panini
transcendere de tot ce nu eşti tu
răspunsuri pe bucăţele de hârtie
te atinge aripa lui Dumnezeu
şaisprezece nume pentru apă
se apucară zilele să treacă fără a mai clipi
lumina verii adumbrită
moartea ei inima lui acum nici tu
fără doctorie carbid în caravană
18 iunie
2009
Chilimul
Chilimul Chiriachiţei holocaust
lipsa copiilor sub Grandt
medina din Casablanca
singurătate călătoare dus-întors
nascente premormântale simultaneităţi
necenzurate înrăfturate globalitate
accesul continuu al agresorului la victimă
prioritatea victimologică a femeii
femeia dă viaţă nu ia viaţă ruptura
cu agresorul victima devine agresor
teamă ruşine furie legea nu schimbă fenomenul
maltratat limanul Nistrului la Cetatea Albă
19
iunie 2009
Ce
cald
ce cald ce apă sâmbătă
rune cardiace mai nebun ca mine
troncul de iubire sfărâmată ţeastă
bine conversase cu ambasadorul
căţeluşa Salomeea capul tău
cine rituri în verde om
vedea au cine-i zeulaski
jubilat-ai palimpsest reflex
îl respectai pe taică-meu
cu el ;i mine aproape un trio
părinţi şi soră dialectul
Ghergheştilor ţi se dicta
neam ucis depănare canţonei
copii nevăzuţi mamă arde
gard roşu plete negre taică-tău
ce dor îi este să mai vadă
aleile
Blaga Ralu nu nu sunt rudă
Doiceştii doicile lui Brâncoveanu
şi tatăl ce mai zicea o lumânare
flori Găeşti Dunăre frica drumului
fraţi năruire ajuns-am martori popii
ăştia se răzbunaseră pe gajo
i se aniversa batjocura asasină
plecat de la pomană şi erizipelul
steiuri mângâind-o pe Salomeea
Leela nejumulită de mironosiţe
în curte la mese canibali
duminica tuturor asasinaţilor
20 iunie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu