PONOSLU de George Anca

George Anca

PONOSLU

cuprins

unul

(1966 ziua)

Ioana

morfină vie

vino

(1975 cu tine în nord)

de la moară

(1999 pian)

de ce

dinspre statui

înalți

orice cuvânt

tot cerul

(1997 necredința)

al lui Din

baladei ar

s-a zis

ah

împlinii

eu

fără

în țara

moara de persoane

(indodii)

(ardere de tot)

citind biblia

Ricoeur

piesa n-are

les neiges

Hanuman Chalisa

puțini amici

unul

unul băştinaş

unul mintenaş

unul pride-l-aş

nu te-ntoarce jos

hai unde n-am fost

ba n-aş merge nu

Dumitre şi tu

luna n-a apus

câinii spaimă sus

frunze pân’ la brîu

coatele-n pârâu

copite şirag

pe un hotereag

de are urmaş

 el e băştinaş

noaptea să nu pleci

să-l găseşti pe veci

cum nu cântă nici

odihneşte-aici

sare-n ajutor

miezul nopţilor

se mai află-n vale

poale ale tale

de domniţă moale

culcată pe şale

oi mânate a le

regăsi agale

se mai află-n poală

umbra feţii goală

drumul nu se lasă

înspre nicio casă

cerul e colea

pentru nimenea

cât suntem pe pace

groază ni se face

şi părul măciucă

noaptea să ne ducă

ziua să ne tragă

din groapă de fragă

bieţii călători

noaptea de trei ori

bietele femei

ziua tot de trei

o să curgă ploi

să îngheţe-n noi

care-i mai întâi

fără căpătâi

va veni război

să ne batem noi

copilul de jos

ţipă în miros

dar tot lăcrămând

va creşte curând

şi-o să fie-aşa

ca la mumă-sa

şi a celorlalţi

prin munţii înalţi

că-n acel ţinut

n-am mai fi trecut

coboară cobor

de pe un picior

de cer fără nor

cu nemuritor

calea înapoi

despărţit de doi

poate voi răzbi-o

până-n fapt de zio

o plecasem plec

unde e înec

unde e întins

mai de necuprins

bate-mă să pier

de cuplu oier

eu fugit pe frig

doamna-n veci să-mi strig

una-n somn a vis

una-n morţi abis

una-n vale i-s

*

(1966 la ziuă)

la ziuă pruncul va fi trezit

tânărului i se vor pisa în blid

cele două priviri bărbăteşti

nescopite aşa cum mai eşti

dar cine îţi spune despre

el şi de tine în culoare de viespe

că nu aveţi aceeaşi putere urâtă

ce bine îşi duce viaţa pe plută

şi acoperă cu ea mormântul apei

în spumă o pereche se frângea

dinainte curgând şi cu plâns

picat peste celălalt dus

dar casa iezilor din piatră-atunci

a căpriorilor acum au părăsit-o

necunoscuţi tatăl sau mama

iar la întoarcere doi inşi

cel de pe râu sau cea de sus

cea înecată-ori cel nemaiajuns

străin cu o străină c-un străin

străină veseli iarăşi într-o

basma s-au strâns bărbat şi mândră

cine a rămas în faţa văilor

tăiat în secere când să se suie

întinsă între foi de ceapă

la îngălbenire

în munte nschimbat nici cu sfârşitul

la adăpostul streşinilor singure

cu grinzi lărgite-n suflul foalelor

cel de curând s-a cunoscut în sâmbure

până la umeri necuprinşi de noapte

fiul dintâi alungat să fie

să nu-i semene copilul drag mie şi ţie

amestecate minţile îi înjugă

la ziuă pruncul va striga strigă

tânărul din altă parte prinde-l-or

lumină din zemuri de ceapă

o tatăl din mână-l scapă

fratele urlă şi începe creşterea

după ce-l tăiase zadarnic secera

şi sfărâmată ceaţa neprinsă

nu se pierduse cu totul însă

tânărul de pe plută

caută femeie ştiută

ca apa-n care s-au scufundat

morţi şi vii fără de păcat

apoi pleacă de lângă mormânt

să vadă cum îi seamănă copilul frânt

*

Ioana

Ioana stă în cap

Sarafina trap

Sarafina plânge

Ioana varsă sânge

şi vor umple cana

Sarafina Ioana

în oraş trei trecători

şi cu trei atentatori

trei adânci şi trei cu trei

de trei ori arhierei

trei de pază trei în gropi

întreiţi şi interlopi

astfel Ion cu Ion cu Ion

văduviră anason

ai lor trei viteji urmaşi

fură foc în Caucaşi

într-o lună într-un an m-o

prinde de pe urmă Zanmo

Zanmo fata tibetană

ce am dat-o de pomană

într-un alt răstimp hain m-o

mai călca duduca Pinmo

Pinmo dosnica de castă

ce am dat-o de nevastă

după clipe din amvon m-o

prociti preoteasa Xonmo

Xonmo leneşa abila

de-a copilul şi copila

prea târziu şi ca nebun m-o

adormi sibila Funmo

Funmo roasă-n cărni eterne

de nasturii de la perne

gheaţa de peste Cocioc

mi se sparse în cojoc

în tavernă huria

o scuipa Veturia

crucile spălamu-le

închină-te neamule

ultimul moment ideea

de testament Salomeea

*

morfină vie

morfină vie mama

dorm amândouă

ca într-un mormânt

 mama nu mai era

cu duminicile

se călătorea

îmbrobodite

femeile ne

cunoaştem toţi între noi

cei ce suntem cum

nu mai e mama

cum nu vom mai fi nici noi

te voi vedea mamă

la întoarcerea

în sine în pământ

fiul tău râd cu tine

funia lungă

nu ne ajungă

te-ai întors înapoi

din lume la Miorica

la Mitroi

apus ascuns unde

te oprisei a-l

pomeni-n rugăciuni

amestecându-ne cu

morţii în hore vii

prin sfinte vămi

te îngroapă mama ta

stinsă în altfel

pe altă lume

orfan bocetul

în lumina soarelui

de primăvară

sfântă de bucuroasă

în veac fericită

că-n vis ai leac

o duioşie pururi

necutremurată

le bântuie

femeile voci

şuşotindu-mi scrisul

şi spunându-mi mamă

ceară povestită

de miere viziuni

ochii ei închişi

linişte morfină

risipită peste

povestea vieţii

iar o văd ce-o văd şi

n-o mai văd copaci

femei trebăluind

dimineaţa ronţăie

Şora cornuri apoi

soarbe ciorba

goală filosofând

ciorba de soare

de coşciug de sicriu

foamea pomenii de post

şi noi ploile ei

şi ea norul

mă pierduse comânda

  mă furau furii

de bucurie

înotam în sânge

între maluri de lacrimi

când m-am trezit

fără cântec fără viaţă

pământ întârziat

în pământ

*

vino

vino pe apă domn

de lemn cu poporul

verde în undă

de când nu eram şi

nu mai sunt că

pierzându-mă nu rămâi

te uit a ne întâlni

în secret maestrul

necunoscut

*

de ce nu eşti în

inima ta aceeaşi

ca-n inima mea

la ce te-ai întrece

cu gluma ţâţelor

stâncilor trupeşti

somnoroasă mi-ai

dat inelul şi ochii

ţi se închideau

*

duc o mână spre

păpuşile de pe

ţărmurile mării

pe faţă mi se

scrie durerea

de a nu mă mai ruga

nemaivrednic să

 îngenunchez sub

cerdacul cerurilor

*

poate dansăm între

jupîniţe cu

mâini mecanice

cavaleresc invito

surpă soprane

peste orchestră

m-aş roti cu privirea

însă rolul nu

există încă

*

fluviul cu fructele

rotunde şi zmei

marini în amonte

iarba lui bună

ziua de mamă

copiii săracilor

umbre odihne

văi sub mingii susurul

sângelui lapte

*

fântânile de lună

în camerele

reîncarnării

promisa grotă ţeasta

lacrimi ar topi-o

să nu mai plângi

şi am un vis că plâng

într-o iarbă dusă

cu poveştile

*

pentru a mă trezi

îmi pun peste ochi

un ham de glod încins

şi mân şi ei o iau

mai departe pe

raze de fire verzi

împunşi până la sferă

fug dar plugului

confundându-se

*

cum îl împinsesem

pe arhanghel în

trecere prin lume

iată că vii acasă

din toarsa parcelor

călătorie

pe drum salcâmul

înfloreşte smalţul

acoperişelor

*

sub cerul lunatic

pădurea în burtă

cu stafii de lupi

fulgerul grădină

mortului trăznit

pân’ la stea mireasmă

pe prispa veche

în ochii bufniţei

te vezi cât nu clipeşte

*

la margine pe

piatra caldă

sufletele ostaşilor

dimineţile

bacantele-şi sfâşie-n

cuie mătasea

mă îmbrâncesc pe mine

însumi mă calc în

picioare mă tai

*

blestemat mă arunc

singur din porunca

ta leprosule

să nu mă atingi în

veac de parcă nici

nu ai fi existat

pierdutule

ferească-te în groapa

leilor îngerii

*

(1975 cu tine în nord)

cu tine în nord

sângele îmi petrecu

zilele de acu

nu unde m-am născut mi-e casa

ci unde mi-a fugit mireasa

viaţa noastră iubita mea

demult la fel se petrecea

prin codri eu vânam pe-aproape

tu te cutreierai din vis pe ape

te alungasem la părinţi

pe maluri peste suferinţi

trezită leagănul prindeai din zbor

să te întorci de ţi s-o face dor

de ne-o fi dat din nou să te alung

să treci iar munţii pe la Câmpulung

din ziua când rămas-ai pe vecie

aici cu mine şi acolo mie

îmbrăţişarea cât ne mai aşteaptă

viaţa vai cum trece înţeleaptă

te consolează din pământ din iarbă

copilul spân bătrânul alb de barbă

copacul fără ramuri rupte

ori sfârcul gliei când nesupt e

şi dacă un potop mai vine

ştiu că mă pierzi de-o fi şi-i bine

iar când m-ai îngropa din negru horn

fum de păduri mă va trezi din somn

ci mai vitează călătoare

din rândunică până-n zare

dospeşte-mi pâinea ţese-mi tortul

şi-n soartă doar duşmanul mortul

uită-te bine

în răni saline

fiertura de linte

îţi curge fierbinte

credeam ploua ningea

zăpada era a mea

de la Vânători se apropia

de cine ştie unde dragostea

se clătina se amoreza

cu vorbe nemţeşti cu ja

cu igen ingenuu da

în gară pe stradă în nea

cu tot adevărul

taică am tăiat părul

de atâtea ori trăznit

după ce-ai murit

fratele îmi zace

în tratat de pace

sora îmi tuşeşte

veşnic măgăreşte

lângă crucea ei

înfloresc sub tei

vine pasărea

să-mi ia durerea

cu coada arată

spre mamă şi tată

*

de la moară

de la moară către sat o jumătate

kilometru neîncărcat străbate

un om care se întoarce din oraş

de departe ca din Munţii Făgăraş

se uită că e noapte tace

vorbeşte ce vorbeşte are de a face

cu o femeie nevăzută dacă

l-ameninţă pentru că-n somn de năduşeală-i leoarcă

la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l

în stânga îl opreşte neînvârtit pământul

tot la moară îi vine să tragă

dar n-o să-şi macine oasele dragă

ceva în mână o să-i intre oare

ori aşteptăm degeaba în coş să se strecoare

se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna

hainele-i cad rămâne căpăţâna

pe ea gândeşte vântul să-l subţie

până va spulbera făină vie

încearcă pomii de n-au dat în spic

vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil mic

doreşte coasta el cu coastele s-o râme

mai bine decât mort în moara lume

lumina stinsă va păstr-o-n geam

pentru atât o viaţă cere de la ram

doar că-l trimite ramul să nu stea

râşniţa singură pe vreme rea

măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt

ouăle gata pâinea s-o frământ

haida că te iubeşte în moară satul mort

făină-n sac pentru ce guri şi eu să port

din moară către sat priveşte Gică

prin val de roată simte că se mişcă

iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi

de chelios morarul depărtaţi

ei toţi cu ochii la un cal deodată

din palme bat cân haia îşi deznoadă

morarul îşi întoarce capul

să ştie cine nu-i aplaudase calul

când colo Gică socotind

râdea că zgârciurile-n cal nu prea se-ntind

o ce plăcere viaţa aşa cum e

de ar putea trăi-o-n moara lume

ţigări pe malul bălţii mai demult

fumate scapără plase cu peşti pe fund

salina suflă-n ei pe sub pământ

gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând

prăjit să-l tăvălească în dungă de mălai

 ca-n camera-ncălzită ce mai trai

*

(1999 pian)

pian la psihiatrie

diavolul în mine

 Medeea băieţii îşi ucise

 fetele chinezii

la drum bădie Maftei

în Valea Voievozilor

 Atharva Veda Medeea

 ochiul energiilor

 respiraţia interdicţiei

sacrificându-ne 

 chinuri cinuri

 Medee corinteni

de unde Clitemnestra

până unde Medeea

Medeea ne-ar fi

ajutat fiindu-i copii

*

de ce

de ce iubeşte cel cu satura Milano

a lui e întrebarea de ce-l iubeşti

când a murit îl mai credeam în viaţă

de bătrâneţe cam tremura a murit

avea şi tăceri nelimitate parcă

i te-ai pomenit spunându-i cum

te pregătisei a-i asculta iubirea

şi-ntr-un târziu de ce iubea Genova

*

dinspre statui

dinspre statui pe vale la Luxor

ţi-am mărturisit arderea universului

în vremea refuzului reîncarnării

după muson între megha şi ui poka

trupul gol de fecioară al mamei

muzicalitatea minţii deznodământul tăcerii

ne-am mai liniştit ce plâns-ai de-o mamă ce-mi muri

râde lumea ne-nţelegem un minut din câte-o zi

v-am venit acasă pe preţul pâinii egiptene sakkara

luxorian agonic sămânţa ceramică sub muşchi în sticlă

orhideele explodaseră fresce şi ne-am plimbat noroiul

acum ne dor capetele un herpes pe buza govindă

toate versurile-mi sunt urâte ca frumuseţea morţii

viridia Aegyptus nigra fecundant harena Virgil

*

înalţi

înalţi aproape blonzi cu haită

nici nu zâmbesc nici nu se vaită

Lautreamont neauzit în cruda-i

închipuită faţă a lui Budai

pe daltă rătăcită

şi mână şi ursită

leşia un etaj mai sus te duse

metalurgiilor hinduse

în gol crescândă cearta

uitându-ne Sidharta

*

orice cuvânt

orice cuvânt sfârşit îţi face felul

nemaicitind cum s-a călit oţelul

te-aude condotierul şi te lasă

într-un caiet nescris de-acasă

cârligele mărgelele pârloaga

corlata pustniciei lipsă doaga

scriai opt versuri cum da providenţa

şi pagina îţi îngropa cadenţa

unde sunt oamenii serioşi

unde sunt tinerii feţi-frumoşi

unde sunt fetele cinstite

unde sunt crescătorii de vite

unde sunt cei ce nu mai fură

unde sunt criminalii-n armură

unde sunt sfinţii din jilţ

unde sunt îngerii cu şbilţ

*

tot cerul

tot cerul numai lună mormântul doar Ionuţ

nu numa-numa viul doar-doar poetul scuţ

purtată putrezire neîncălzitei hume

precând se freacă raza de margine de lume

Ionuc mândruc slăbuc să nu-i  mângâi balsamul

nici mamă nici Bharata Misirul nici Islamul

măsura însăşi biter turnându-ne Gherghina

pornise de căldură ciobită-n Argentina

beţiile curate cu tinereţea-s duse

statuile învie amoruri nehinduse

s-a luminat de-o oră de sete strigă striga

strigoiul numai inimi întinge mămăliga

să vezi că nu ne urcă în locul lui senila

să vezi ce-o să-l bocească în India Urmila

*

(1997 necredinţa)

necredinţa fiindu-mi sine

sinele ia-l de la mine

tren încremenit pe şine

urcă fiinţele muşuroi

cum ţi-ar cânta din cimpoi

te petrecem pe la noi

şi noi din mare

din crucificare

iad sanscrit

de Dosoftei ovilit

Iosife tesle

taie-le iesle

prihană

infarct în strană

*

al lui Din

al lui Din şi un fum

fiinţă a focului scrum

fiinţe aerului fum

Din al ţărnei nord bătum

cum ai respira Floriile

aurăriile eulaliile

neviile nealbăstriile

ale lui Din dimiile

din Din şi vii şi mori la moară

cer ploaie flacără comoară

pe stinsele nestinsele Lioară

şi-n Dil pe Nil tot al lui Din

sicriul fumul îi închin

cum îl scrumim aer Vidin Uzdin

*

baladei arc

baladei arc haiduci cu flintă le-o încarc

tragi d’Arc la ţintă peste pac monarc

colindei land sub ţiglă groenland la riglă

Samarkand cu siglă anand iglu cu iglă yin cu yang

ghazalului în urdu urda cavalului avalul durda

Ardealului pocnită Turda sarad-Aradului tot ciurda

doinondind ape nori sufletului cina în zori

prin Voivodina ursitori cu Gelsomina Cabirii sori

sonindului ca din sonet zvon hindului anahoret

ori tamarindului aspret clopotindului violet

oda coda moda o da c-o da m-o da

doda soda voda de-o da s-o dea v-o da

bocetului râs cezarului zar hanului cumâs

ora calendar secunda nici pâs suspin-ar

*

s-a zis

s-a zis mă roagă eu tot mor

pasăre ruptă din picior

o cingătoare un uşor

doar dracului a nu mă da

pomana mea fiind a ta

s-a zis şi eu a mă ruga

stai nene uite nu mai rog

şi iarăşi nu mai rog olog

calc pe sub grâu să crească stog

la vară singur când mănânci

eu să nu-ţi fiu în ochi pe brânci

dar ce mai rogi până atunci

*

ah

ah ce multe trântituri

tălpile îmi aveau guri

pline ochi cu ce copturi

cu călcâiul arături

de la os din crăpături

zvârleam boabe să le furi

şi păduchii de păduri

ba în lemn ba în nervuri

până-n focul de răsuri

te puneam pe boi să juri

că peri negri n-ajung suri

de o nuntă la-ntorsuri

de-altă nuntă cu mascuri

de-altă nuntă nuntături

de pomeni firimituri

cu popi trei în bătături

*

împlinii

împlinii 25 de ani

singur în  sunet

de concert

sau

n-am tâmpla plină

n-am tâmpla goală

şi

nevasta-n sfertul de veac nou

nu mi se dă cadou

căci

până mare să mă fac

n-a ajuns un sfert de veac

de unde

zodia de taur

seamănă aur

până când

înainte să vândă porci

acasă o să te întorci

iar

cine mă îmbată cu vin

de ziua naşterii mă ţin

odată

la împlinitul anilor devreme

nevastă-mea în gară sta să vin

pe drum i-am spus de cartea din poeme

ea damigeana o căra cu vin

oraşul vechi în turn ne-o fi chemat

străinii or fi prins vreo boabă olteneşte

Târnava tulbure s-o fi clarificat

dar altfel la un ceas urcam cum vântul creşte

*

eu

eu îţi voi trimite

albele termite

cărţilor de vers

faţă şi revers

profilul de spate

bicelor dreptate

unde ondulate

stele prin palate

de-a posibili noi ca

infaustul Noica

ortoprimăria

de Sfântă Măria

treabă românească

ex ponto grăiască

seuri optative

supărate stive

ciobule apaş cu

şpalturi spre Ivaşcu

hai dricari noroc

locul fără loc

catren la patru

teatru-n teatru

*

fără

fără baston fără ogeac

blajin craidon în sat burlac

la una bine văduvă caldă

în ierburi fine dânsul se scaldă

în iarbă mare lumea îl ştie

o fată are văduva vie

cu ea odată domnul se-ncuie

şi se desfată şi se cucuie

 aşa fii bun ia-o nuntaşi

văduva spun că nu o laşi

copii nepoţi îţi trăiesc unul

s-a dus din toţi fii bun cu bunul

 o domni într-ale voastre mint

dar îmi aduc aminte cine

cu o mustaţă de argint

s-a preschimbat privind la mine

şi limba-n gura ca un ghint

şi vorba care nu e bine

l-au lins de-a pururea-n alint

l-au lins de-a pururea din sine

precum pierise în pământ

că nu vărsară-n deal la noi

de cine nu mă înspăimânt

pe strâmbături o domni o ploi

*

în țara

în ţara din vârf de ac

nimeni nu era sărac

daurit mort daurit

mamă stinge-te pe cal

în zăpezi necălărit

îngropat de caporal

ia-i chipiul de pe cap

şi trezeşte-l cu un ghiont

eu te voi lipi cu pap

când te-o rupe ca pe front

l-ai pupat şi te-a ucis

nicio vină la un loc

n-aţi avut în manuscris

şi-n tabloul de pe foc

stinge-te-n pace pe cal

poate bine a lovit

că sufla un caporal

peste pumnul daurit

pe o râpă sub satâr

colţi de piatră-n ochi să-ţi vâr

şi să crească fagul roz

peste pleoapă lângă boz

eu cu mâna pe mâner

să-mi pun pălăria-n cer

s-o arunc pe vânător

să te-mpuşte cu omor

nor de gâşte se oua

în ţărâna din şosea

dudele se scutură

în iască de butură

ninsul acelor de viespi

culmilor de sfori pe prespi

*

moara de persoane

moara de persoane-ncetinindu-şi paşii-n sufletul râşnit

împărtăşind aceeaşi suflare norocul antistoic

ne aflăm demonii dinainte oamenii de pe urmă

tema morii în poezie roata făina de oase

apa scriam de tânăr din proza înghiţită cu ochii

gândindu-ne la cei ce s-or fi gândind de sărbători la noi

trist întors pe dos mai an îmi lasă tot prieten pe duşman

toate lucrurile ne sunt mamă ne-ar tăia glas de lamă

morţii se liniştiră vagului propriei dispariţii

nu tăietura gâtului nu generaţia cu pânze

nu luna-n alfabet nu conversaţia structurii ochii

alţi ani în teatru venitor al avenirii furb adormind

grăbindu-i-se în Nirvana de aproape şi Clelia

*

(indodii)

*

ochii amintindu-mi amintirea văzându-mi

mâini din altă lume pe feţe de pe pământ

clopote trag razele luminii

în pământ trupul în zbor sufletul

ploaia măruntă putrezeşte purpura

vorba în dodii în taină poduri înmiresmate

legat la ochi cu ochii ucigaşului

îngerul îţi seamănă dar este mai frumos

diavolul îţi seamănă dar este mai frumos

*

pentru încă o nepublicabilă perfecţiune

propun toată sanscrita şi speranţa

ca nici un sanscritist să nu mai fie întemniţat

pentru Vede şi celelalte şi un vers

tras dintr-un neam fără sunete

la ordinul tovarăşului Nicolae Sanscritul

*

de-aia e dumnezeu

a nu se putea face nimic

a-l invita etern chiar şi pe la noi

să i ne dăm de pomană

de sufletul celor ce n-am

avut de gând să fim

fiindcă nu se putea fără el

*

şi călcai din piatră-n piatră

ca să-mi fac şi eu un tată

şi călcai din urmă-n urmă

ca să-mi fac şi eu o mumă

şi călcai din brazi în brazi

ca să-mi fac şi eu doi fraţi

şi brazii se despicară

şi fraţii se supărară

*

om trajam bakam

om troian român

pe trei ochi stăpân

moarte ia-mi dă-mi trai

plaiului meu rai

şi-ar fi tot un fir

fir de trandafir

mângâie-l să-l am

agatirul neam

şi-ar fi fără chin

şi fără suspin

şi-ar fi din bătrâni

zid de duh de mâni

din nesat în sat

curat luminat

la zorii de nea

vlaga să ne ia

am şi n-am a da

de aici colea

omul şoptitor

şoptitorul dor

*

dor

mi-i

cu-

cu

noapte cu munţi de lună plină

hrubă de lemn fără lumină

papa-

gal

dhau-

la-

d-

har

yeti cască

noaptea las’ că

o vampiră

mâţă liră

dor

mi-i

cu-

cu

papa-

gal

*

te-aş iubi îmi e că mor

şi rămâi fără amor

te-aş urâ mi-e că trăiesc

şi n-ajung să te iubesc

n-aş urî și n-aş iubi

nici n-am fost nici n-oi mai fi

*

toată noaptea tobele

mistice

fulgere

mistice

a murit la Plevna Ion

toată noaptea

Netaji mort la Taipeh

păsările

mistice

sânge bea în Himalaya

pisica sălbatică

toată noaptea dimineţi

mistice

*

şi eu mă bucur mereu

când mă vizitează dumnezeu

şi dumnezeu se bucură mereu

şi el şi tu şi eu

poate mai repede eu

că m-a ajutat dumnezeu

mi-a luat-o pe mama la el

şi-a ajutat-o cu moarte la fel

ca pe soldaţii războaielor

săracii noroaielor

când era ea credincioasă

venea dumnezeu în casă

şi ne bucuram mereu

când ne vizita dumnezeu

*

te aduc aminte

sufletului meu

munte şi părinte

în eternul greu

uite-mă arvuna

capului de mort

cu lumină luna

ancorată-n port

primăvara cade

peste un pătrar

mândră lângă bade

cine iubi-m-ar

dispărute studii

în gol fără ins

când să le repudii

munte m-ai cuprins

*

să-i scriu lui Noica ba lui Şora

lui Eliade-n diaspora

cum India îmi lasă chica

din scrumul lui Alecu Ghica

ei mi-ar răspunde anevoie

cu picătură de la Noe

tot infiltrată în odaie

în aşteptarea lui DanNae

bătrânii mei centauri vira

e învierea nu hegira

fecioară cânt ave Maria

că a ta e împărăţia

                        *

                        fac rime în punjabi

îl caut pe king Por

păcat de mine Gabi

sunt mort pe un picior

latinii basarabii

neînţelege-m-or

dar Omului şi Babii

la sfinx mă pună dor

că uite ce de barbă

mă trage aşa ruptă

ba hyraniagharbă

ba neam de Ceandraguptă

copilăria searbă-

                        dă ţâţa mai nesuptă

                        *

odinioară vă iubisem (şi braţele lui se mişcă aşa parcă

pe vremea când eram numai braţe) şi nu îndrăzneam (era

mai uşoară moartea) abia cu ochii o rugăciune cu ochii

(şi parcă ochii ar mai fi numai ochi) şi apoi a început

călătoria într-un gol fără margini de unde numai fiind

poţi scăpa numai dacă bubui cu tălpile subtălpile cu

creştetul pestecreştetul cu mâinile circummâinile şi

acum înghit şi mă înghite ca o umbră ca o iubită

fug cum fugeam şi cum mă oprisem

cât fug locul fugit nu-mi rămâne

nu fug pe loc locul nu stă

stau în gura balaurului

alerg ca fumul unui foc ce s-a părăsit

în acest rotund întunecat

o lume o dată de două ori de trei ori

*

şi să nu se îngăduie joardelor verii

nicio putreziciune la capete

fasole cât prunele de toamnă prune cât toamna

vânătăi încă de la izvorârea pe lume

suspine pe suspine coji de nucă

miezul de sub catarge în pântecul veveriţei

grădina în ţinere ţinerea din bătrâni

bătrânii în capete căutaţi de la tata

iar privegheatele surle ale adâncurilor

crăpate hârâie pe viaţă şi tu

aştepţi un bulbuc de comoară

preţuită în dinţi la lăsarea

nopţilor aemănătoare doar nopţilor

înfometate doar înfometaţilor

şi te scoli odată cu părul măciucă

poate pentru a lovi într-o piatră cu ochiul

fericiţi de atunci înainte aceia

ce descumpăniţi fără poruncă scânciseră

văzutu-s-au cum nimeni nu vede

a doua oară ce mai văzuse

prin leagănele nemuritoare din sânul

bărbaţilor în sânul femeilor

supt la ziuă din laptele lor

pretutindeni creştea nevăzutul

*

(ardere de tot ) 

*

sarea vieţii cu sarea morţii sarea pământului cu sarea cerului

porumbeilor negri nu le strig lăsaţi-mă în pace

lebăda mă ignoră de-o viaţă în bătaia de-a doua a mării

prin valurile Mediteranei înot înainte de temniţă

poeţi râşniţi în ziduri comuniste o poezie

mai frumoasă ca bucuriile libertăţii o consolare

a anonimatului o ieşire din religie o ajungere de sine

în veci tainică şi duşmănită o îndumnezeire în iad

acum voi înota în sângele poeţilor din puşcărie

mă numesc Natanail n-am nici o altă cunoştinţă

despre mine voi deveni vampirul răsfăţat al silabelor

globulelor vocalelor picurilor consoanelor gândurilor

stingere-ungere nu-mi doresc mântuirea

scăldându-mă în zădărnicia durerilor trecute

cerul boltit şi acolo şi aici şi atunci şi acum

rar durerea îngânând gemete de tortură şi de visare

*

marţi muri mama

judecată din flori 

mă voi face o şcoală

scriind cătuşelor salve

înfloriţi şi voi ne

spun margaretele

mumiile nude din

Manchester acoperite

familiile se destramă

scoși clasicii

progenituri doldora

de bani înghețați

mă jigneşti

neauzind ce spun

îmi pui întrebări

fără a cerceta contextul

rîie sub limbă ne face

creierul scrum

şi să fii asasinat

îţi trebuie bani

ciulirăm urechile şi ne

căutarăm în buzunare

nu poţi mânca de pe urma

talentelor tale

devenirăm liberi dar şi

adevărul gandhian expiră

you call me clay

mă poţi numi lut

 *

nimiciţi ne suntem

pe sub degenerare

dansând teodicee

arătaţi că sunteţi

bărbaţi nu

cârlige de rufe

biblia metatip

al culturii romantice

occidentale

iniţial omul era

proprietatea pământului

şi nu invers

*

pe malul unui râu dintr-o carte

mai umblam printre stânci

mai deschideam cartea

rămăsese deschisă ca

şi cum pescuia şi mă

adânceam dincolo de

drum pe o melodie 

cât o voce s-a făcut auzită

dinspre drum

mă întorceam dându-mi seama

că o să mi se dea puja

o femeie căruntă în hindi

samastha nahi pusese bunătăţi

în faţă pe o piatră înierbată

i-am bombănit amabil mişcat

că nu ezitant le-a luat

şi încă ispitindu-mă

după Rusalii le-a luat

şi s-a dus lăsându-mă pe râu

*

citind biblia

citind biblia cu faţa la palmieri

ascultând aliajul gloanţelor 

fumând numai pe lumină 

cântând dagobertienelor păsări 

în împărăţia poemului frumos 

de ţi l-am lăsat astă-vară

după dispariţia băiatului 

rămăsese pielea tigrului 

preamulţumind mulţimii

îmi pipăi memoria renunţării 

resorbindu stropul

în coasta crucificaţilor

rupt de iarbă certat

cu afluenţii nunţii

o împăcare tot îmi

împreunase mâinile 

mai nou caut psalmi

de-orice disperare aievea

cum nu ţi-aş mulţumi atunci

de ascunsa-mi vedere

singuratică iarbă îmbăiată

în umbrele palmierilor

praful de pe scriptură

aşezat sub hârtia diurnităţii

*

multe nunţi ne-o fi dat

soarta a mai ascunde

în câte-o scenă de

masturbaţie incestuoasă

şi cumetriile din alt regim

şi dietetice campanii

pomeni pe întrecute hore

şi permisii portocalii

văi schimbate pe inşi

punându-se la cale în chiot

cuprinderi în nevăzutele

dintru ascunse corturi

finele nunţii de miercuri

până-n miezul nopţii

o cină rituală exterior

ardeind fals exil

eşti acolo prin naştere

nuntă şi incinerare

nu eşti acolo la naştere

la nuntă la incinerare

*

un dumnezeu din flori şi

unul din miel junghiat

partea femeiască nu se

exprimă cu moda la modă

vărsare de sânge la

întâlnirea uleiului cu apa

mireasa mirelui luna nouă

a ochiului de primăvară

nestrămutatelor mandire

tiflă culori clătite-n fast

reţeaua zgomotului instalat

în pânze suprapuse

amintitoare pâclă strălucind

obişnuinţa zestrei

a sinuciderii după naşteri

şi halucinări în trup

trezit de dimineaţă răcorii

revelate pe vatră-n zbor

au suferit copiii numai ieri

exodul azi nuntă-nor

ca-n toate ale lor zile

învârtoşind ascunzători

noaptea prin iarbă vechimi

de sânge şi alergătură

de urasem pe terase

poate şi albului norilor

dinţi strălucind la fel

să ne ţină surâsul

îmbrăţişarea vieţii şi

convenţionalizam tăcut

ştiutul de-azi noapte

încă de ziua vasant

faţa tresare vederii hârtia

frământă-se meditaţie

cu genunchii la apogeu

împinşi de ziua de-alaltăieri

foaia-n zenit refreşând curtoazii

te-ntorci la perete

genunchii şi sânii către

uşa deschisă 

visezi cum te ierţi

în vraja verdei eșarfe 

piardă-se lujere tinere-n

oglinzi învăpăiate de dans

trupul cât Ganga învălureşte

esenţele caste

în asemănara cu toate

apele citindu-se înot

mai e până se întoarce

copila de la şcoală şi

bărbatul din străinătate

întârzie şi măturătorul 

*

cam bântuiau sodomiţi

şi-un alt articol îi anturase

peste ce să le dai că idolii

se schimbaseră-n a doua

sună telefonul etajului

mândru de sunet

putrezeşte jarul încă mai

colorând pisica moartă

adeveri-se-va bunătatea

teatralităţii de nevoie

sinele jucat peste apatride

valuri numite

   

al treilea ochi s-a închis

dă-mi nevedere ori

adormire prin progresii

ce nu-şi luară seama

*

pat de frânghii moale vibrând

abstinenţa nenorocirilor dumneaei

rugătoarelor zilnicii până-n gheb

unduind plasa fiicelor

de-am închinat iubeţei ursitoare

şi copilei expresia soră

cu duhul dinlăuntrul înlăuntrului

zadarnic primitor

ofranda plinului rămâne

golul lasă golul plinul în loc

firimiturile înfometatului mic

ruşinează pe marele

regia silabelor cu o libertate

aparte zorilor zilei şi nopţii

înduioşează prefacerea măsluită

la infinit şi ce-a zis

cine-a zis bineînţeles că

bine-a zis cum s-a dezis

de nisip pentru piatră 

nerăspunsului pur

n-ai ochi doar inimă

şi ţi se bate astăzi laur

ghirlandei îi iei pulsul

neobiceiului un bindi

*

citind la pala lunii în

fortăreaţa  judecătorului

când şerpii nu izbesc lectura

ai tăi se şi însurară

strânge-te-n umbră eteric

dormitând pe diferenţe spume

zvântatelor înfrigurări

aşteptătoare  de altă creştere

ani fără zilele astea fierbinţi

masticaţii de raze aceleaşi

încredinţându-se picturalităţii

sieşi mutaţie de culori

zarvă sariuri pe aer zidurilor

roşii aluaturi pe oase

bolovani de granit rozând

tălpile vederii pâlpâitoare

încă nu zboară sufletul

sufletului la lucrul vinerii

treceai pe gol şi amintea iernii

te îndrăgostise în urmă

aer nestrăin cât de-n zare mărunta-i

odihnă a vieţii tale acum

printre mulţimi generate

în tulburea-i somnolenţă

vă aflaţi la despărţire nu vă

spuneţi nimic şi niciodată

ducă-se rămânerea prin

străinătăţile înviindu-şi judecători

dreptatea ţi-a expirat

mai ai de trăit consecinţele

ia-ţi fumul martor şi tonul

amiciţiei cu glas omenesc 

binemărturisito şi tu

de sine născătoare zi-i shakti

amestecându-te-n şiragul

scalpurilor de pe pieptu-i

cât mai e loc şi-aşa în piesa

de ţi-o joacă anti-trupa

salvează-te cu sâcul

ce ţi-l auzi în lepra dimprejur

*

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm

Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim

Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg

Valhall Ginnungagap gol căscând

Troia din carnea lui Ymir pământul  din sudoarea-i marea

Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer

Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă

Lupul înghite soarele luna pe Odin

Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura

Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya

Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm

Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima

*

Vezi stupa te vindeci arbore vieţii moaşte din darmakaya

Ciuf pe creştet tulpină rigvedică turn islandez în elevare

Citeam felicitările când mi-a pleznit dintele în măr

O deum Odin Wodan id est furor Edda tasmaniană

E aşa alb pe jos că ţi-e milă să calci pomeneşti de un vis

Al fericirii veşnice care-ţi va face zilele frumoase şi păcat

Că nu ai mai avut timp pentru el aş fi vrut foarte mult să-l ştiu

N-am putut să mă abţin şi am cumpărat Maupassant

Staza nu metastaza geloziei de atunci de ce-oi fi tristă

Unde m-o fi visat fie-mea c-am ucis cu sânge rece

Adevărul rândunicii al câmpiei şi al cerului

În armată traduceam din Rousseau pentru taică-meu

Viaţa ne-a fost mamă bună nu sunt jidanca lui Anca

Sunt îngerul păzitor Grivin anagramă din Irving nu Diaconu

Alibi de-a lungul vieţii pocăinţă simetrică passer by la chute

IT offers you the freedom of choosing the right moment

*

                  

în seamă ghilotină 

picură creştet creştin 

 lumea se indianizează 

tardivă divă deva 

  clopot clopotesc minciuna

lipsirea de sanscrită cantă

 nu vi se pară cantabilă

gelozia pe împuşcate

ne-a prins bine cruzimea

de peste dragostea tinereţii

n-am cum te ajunge 

pe frigul corectitudinii

colonizăm colinele colind

sub a biciului bicisnicie

adevărul legionar comunist

în memoriile lui Caraza

megafoane deşertice

cămilele în dreptate

*

Ricoeur

Ricoeur amic lui Eliade

 strada palmierilor

 splaiul Sofocle

Medeea Medusa

odi et amo Catullus

Blanche zăpada de-altădată

vrăjmaşii mercenari nebiruind

nicio cronică ne pe de rost

mă strămutai în rai

fost la Paris cu Epistemon

ba în Troia cu Paris

unde-s vremurile lui Tobie

crimă comunistă de traducere

moare da Leopold Africa imperiilor

grâule din boabe ploaie

când erai cârtiţă

neînverzind pădure

martor iluziei martire

o zi înainte o zi după

tăinui dăinui secundă

pe talia  coupa santa

nu deconstrui diferenţa

piesa n-are

piesa n-are scene pentru operă

la distanţă aventurile sub amintire

mai de treabă uitarea scrisorile

 ritualizarea reprezentativităţii

fumă poligonul cută pe destin

cauţiunea americanilor

neînţelegerea tinereţii

haine verzi ochi tot albaştri

personajul cornelian Păcală

pe strada Buzinschi din Bacău

Indii fertile în scăzământul

dinspre ţâţele noastre Tirezias

 ăla e urât eu sunt frumos voi ha ha

cavernă din cancerul ultimelor zile

ne îmbătrânesc şi studenţii

n-ajunge abstinenţa vieţuirii

zborul obscurităţii

plin de păsări

 violul zilei

de pe urmă

 les neiges

 les neiges d’antan poate copilăria noastră

 din hornul casei fumul iese drept

semn că urmează o noapte  geroasă

cu trecerea zăpezilor

sfinţenia lor devine de altădată

 ne transformăm într-un bulgăre de zăpadă

 les neiges d’antan ne poartă cu gândul

la ceva demult apus  şi părerea de rău

când nu mai putem avea ceea ce am avut odată

 iubirea sfinţenia  zăpada

  acoperă toată urâţenia 

 cu mantia nestricăciunii

 în aceste timpuri nimic

nu mai este ca înaine

nici măcar zăpezile

Hanuman Chalisa

*

ce joc mă poartă exod ne pe rod azi în Houston

 doi autori exilium Mămăligă Joyce delir elixir

m-aş cruci crux de lux în cenuşi coborâtoare

România o împuşcătură de alice batându-ne între noi vânat

nici o ţară fără baci beci bici boci buci povestiri în versuri

 America is Ravana Seeta is the abducted world

mă ploconesc temei Rama când lumea zice mama Sita

şi musulmanii îşi numesc fetele Sita Ramina

pe când nu era America nimic american Ramayana în Râmnic

*

ce mi-o fi plăcut la tine Ruth sword fish

astfel mitomania pe a noastră zăurdeală

cărţi nelegate website-uri aruncate

în prefiinţă nu ne ajungem coada

cu Ruth şi Margaret mai câte

de ce nu venisem eu în Honolulu

sfătuitorii de aici în de ei olivi

bolovanilor paraclamansozi

nu mă aflu în restaurantul japonez

m-a pus ăla cu picioarele pe pământ bum-bum

lăsăm copyrightul la matale pentru original

bag seamă de nu şi traducerea Baciu

te dai cu hârtii de la el ori academie

în trenci în Hamilton toţi speriaţi

*

câţi închişi în lumea de dincolo

cât refuz al iadului în centru

sudul verdelui cupolat alb

ferestruită spirală necălătoare

în faţa imaginaţiei Baudelaire

îl face om pe Edgar Poe

invizibilitatea imaginativă a puterii

casa Russel lumina nontemplu

aura Capitoliului tu Plato în singurătăţi

lumile eminesciene ale lui Mircea Eliade

pierderea de după ultima pierdere

se văd cărţi semnate se mănâncă

în librărie se atinge ţărâna se

contemplă poliţia se petrec muzee

se stă pe bancă se conduce lumea

dispreţuită se refasonează crima

*

puţini amici

puţini amici pe punte de sine invers bord

orizontala nulă smintiri meridiane

priveşte ceasul rece cu acul către nord

pe lume nici un lucru accentuat de-ai mei

cu moartea după mamă cu moartea după tată

strepezitoare seceri prin roua de costrei

verb masculin prefere berbecii hemisferici

din una-n alta strige-şi a strigă vraja amne

ziind cerneală spală în flacără ori clerici

ţi-e mâna parfumată de floarea ce-o striveşti

monseniorul scris-a statuia vertical

jalonieri cu steagul plutirii fără peşti

*