Parteneri:
Asociația Culturală Româno-Indiană, Bharata Vidya
Bhavan, Academia Internațională
Mihai Eminescu,
Societatea de Etnologie din România,
Centrul Antim Ivireanu, Fundația Dumitru Drăghicescu, Fundația
Alexandru Philippide, Asociația Culturală Aromâmească, Teatrul
Robert Calul
DE LA AUGUSTIN
LA DRĂGHICESCU
După traducerea-restituire
românească, Noua Cetate a lui
Dumnezeu, Paris, Marcelle Lessage, 1929,
urmează acum, în două volume: Adevăr și Revelație, Paris, Felix
Alcan, 1934, alcătuind o trilogie monumentală împreună cu Dumnezeu și destinul omenirii, scrisă
și publicată în românește. „Studiul nostru, pe care-l dăm sub vocabula pe care
o utiliza sfântul Augustin, și sub invocarea sa, va fi ca o transpunere modernă
a Cetății lui Dumnezeu.” O ediție in spe în zece volume a operei lui Dumitru
Drăghicescu propusă de profesorul Virgil Constantinescu-Galiceni ar include: I Ontologia umană; II Din
psihologia poporului român; III Problema Conștiinței. Realitatea
spirituală; IV Idealul creator; V Marea Unie a românilor cu
românii; VI Partide politice și clase sociale; VII Noua Cetate a
lui Dumnezeu; VIII Adevăr și revelație, partea I; IX Adevăr și
revelație, partea II; X Dumnezeu și destinul omenirii.
Din cărțile lui Dumitru Drăghicescu:
Le Problème du
déterminisme social. Déterminisme biologique et déterminisme social,
Editions de la ″Grande France″, Paris, 1903;
Du Rôle de l'individu
dans le déterminisme social. Thèse prsentee a la Faculte des lettres de
Paris, F.-R. de Rudeval, Paris, 1904;
Raporturile dintre
drept şi sociologie, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1904;
Le Problème de la
conscience. Etude psycho-sociologique, Editions Felix Alcan, Paris, 1907;
Din psihologia
poporului român, Librăria Leon Alcalay, Bucureşti, 1907; Reeditări: Editura
Albatros, Bucureşti, 1996, 2003; Historia, Bucureşti, 2006;
L’Idéal créateur.
Essai psycho-sociologique sur l'évolution sociale, Editions Felix Alcan,
Paris, 1914; Traducere: Idealul creator.
Eseu psiho-sociologic asupra evoluţiei sociale, trad. Virgiliu
Constantinescu Galiceni, Editura Albatros, Bucureşti, 2006;
Le renouveau religieux
et la guerre mondiale, Les Imprimeries „L'Independance”, Bucureşti, 1916;
La Bessarabie et le
droit des peuples, esquisse historique, géographique, ethnographique et
statistique, Editions Felix Alcan, Paris, 1918;
Les Problèmes
nationaux de l'Autriche-Hongrie. Les Roumains (Transylvanie, Bucovine, Banat),
Editions Bossard, Paris, 1918;
La Transylvanie:
esquisse historique, géographique, ethnographique et statistique, Editions
Felix Alcan, Paris, 1918; Reeditare: Editura Albatros, Bucureşti, 1997;
Partide politice şi
clase sociale, Bucureşti, 1922;
La Réalité de
l'esprit. Essais de sociologie subjective, Librairie Felix Alcan, Paris,
1928; Traducere: Realitatea spiritului:
eseuri de sociologie subiectivă, trad. Luiza Dascălu, Editor Mihai Dascăl,
Bucureşti, 2003;
La nouvelle Cité de
Dieu, Marcelle Lesage, Paris, 1929;
Vérité et Révélation,
2 vol., Librairie Felix Alcan, Paris, 1934;
America y la Liga de
las Naciones, Botas, Mexico, 1937;
Marea Unire a românilor
cu românii: 1918. Banatul şi Transilvania; Bucovina şi Basarabia, Editura
Albatros, Bucureşti, 2001.
Ca Maurice Blondel
axându-și opera pe doctoratul Action, Dumitru Drăghicescu își
aprofundează determinismul sociologic doctoral, de la indestructibila
structură Din psihologia poporului
român la trilogia profetică a sfârșitului de viață. Actualizând revelator
nu numai De civitate Dei a sfântului Augustin – cf Organon de Aristotel, Novum Organum
de Bacon, Tertium Organum de Uspensky -, dar purtând și ecouri poate
subconștiente din Viața lumii de Miron Costin sau Memento mori de
Eminescu.
Dintru început, America
l-a receptat, prin George H. Mead, cu recenzie-studiu asupra: Du Role de l'
individual dans le Determinisme Social . D. Draghicesco . Paris , Felix
Alcan , 1904 . Pp 367.Le Probleme du Determinisme Social , Determinisme
Biologique et Determinisme Social . D. Draghicesco . Paris , Editions de la
Grande France , 1903 . Pp 99 . „Concluzia
întregii materii este că psihologia este decât pedagogie aplicată, declarația
în termeni individuali ai operației prin care societatea își controlează
membrii, și ia din timp măsurile necesare pe care le implică integrarea
socială. Astfel, sociologie și psihologie devenin identificate, fiind decât
aceeași știință privind spre același domeniu prin ferestre diferite.” (George
H. Mead, Universitatea din Chicago .
Publicat în Psychological Bulletin 2, (1905): 399-405. Nota editorilor: „De peste un deceniu, am
ortografiat greșit numele lui Draghicesco. Mulțumim lui Filipe Carreira de
Silva pentru corectare.”)
Noua
Cetate a lui Dumnezeu revelează – ca întraga trilogie - o construcție
poliedrică – istorie, evoluție, profeție – de
exhaustivitate epistemică
afinitivă cu empatii și alergii la
personaje arhetipale, artiști, gânditori, o epopee
socio-filosofică, un cronograf
socio-religios în jargon sorbonard, o hermeneutică sociologică a dumnezeirii în
umanitate. În țesăura textuală rezonează sentințe de rădăcină biblică sincronizate cu frunzișul
referințelor, pe o tulpină proprie. Înlănțuirea de idei, subânțeles
teoretizată, frazarea și cuvintele se desprind din continua demonstrație-fluviu
a unei teze ce pare a se dispensa de discurs.
Într-o terminologie deschisă, continuu
recizelată, cumulativă, spiralând repetiția și insistența clarificativă,
diferitele registre ideatic-stilistice se pot solda cu receptări integrate,
dacă nu preferențiale, respingând sau admirând, retușând, inducând și
cititorului o reactivitate pro sau contra. Neuitând patina de epocă
interbelică, Paris-Geneva, în care chiar ne afăm întru imensă grație
drăghicesciană, cu un limbaj conceptulal devenit între timp literatură, precum
revoluta dulaitate păgânism-creștinism. Cu avantajul unei percuții paraconceptuale,
pe formulări modelatoare, de gândire directă, de empatie diacronică dispecerată
de teză, de ideal.
Următorul volum, Adevăr
și revelație, este atrage prin ideea de Dumnezeu: „Ideea de Dumnezeu este
cea mai înaltă expresie a sufletului uman; prelungind la infinit facultățile
acestui suflet, se poate anticipa asupra termenului evoluției progresive în
care este angajată umanitatea istorică, realizarea lui Dumnezeu în umanitate,
sau pentru a spune mai bine la deificarea umanității, și venirea Cetății lui
Dumnezeu; că sufletele bune își eclozează visele la umbra lui Bergson sau a lui Vivekananda, nu vedem niciun
inconvenient.” H. Corbin: D. Draghicesco,
Vérité et Révélation (Bibliothèque de philosophie contemporaine), Paris,
Librairie Félix Alcan, 1934, 2 vol. in 8, XIV 1000p.
Sau: „Amploarea intereselor lui Draghicesco poate fi
văzut în cărțile sale al căror subiect variază de la America și Liga Națiunilor
la rolul individului în societate, de la mintea omenească la problemele
monetare.
Suntem interesați aici, cu toate acestea, în
special de lucrarea sa în două volume de mai mult de o mie de pagini în limba
franceză intitulată Vérité et Révélaion ( Paris, 1934). Aceasta țintește să formuleze o
„nouă religie și o nouă idee a lui Dumnezeu” pentru raționaliști
, necredincioși deranjați, și chiar atei.”
Întocmai cum creștinismul, susține Draghicesco, nu a fost un
neo-iudaism, ci o nouă religie, astfel și noua, universala religie pentru
timpul nostru nu poate fi un neo- creștinism. Deși autorul abordează mai multe
probleme în această lucrare uriașă, ne vom concentra atenția asupra punctului său de vedere despre univers și a
noii sale idei de Dumnezeu.” John H. Hershey: Dumnezeu , om și Dimitrie Draghicesco. In: Humanist
(Buffalo, New York) (Published by The American Ethical Union) v.13
January 1,1953, pp.267-270.
Adecvarea traducțională a
avut de a face, pe de o parte cu o operă veche de opt-nouă decenii, pe de alta,
cu una nouă pentru noi, după o ignorare absolută, zguduitor de actuală și cu
soluții-disoluții de viitor. Și este vorba de a o pune în circulație după
„schimbările la față” (formula sa) anticipate de contemporanul lui Eminescu,
Brâncuși, Arghezi. Faustianismul lui Drăghicescu este dublat tacit de modelări clasice
românești.
Dumitru Drăghicescu este un scriitor în schițe
și arabescuri religios-științifice pe propria doctrină a
conștiinței-imortalitate. Poate oare fi, retro, receptat de-a valma ca tens,
arid, utopic, socialist, tautologic, idealist, sinucigaș, aristocrat,
cosmopolit, moralist etc.? Am apelat și la eufonii-româno-franceze, ca de
epocă, spre a da totuși impresia unei pledoarii tragice din viitor și iar din
viitor.
Vor putea fi atrași
pasionații de idei și istorie, fantaștii, pelerinii în timp, poate și regizorii
de teatru și film. Filosofii și sociologii vor măsura pierderea irecuperabilă,
cu ce consecință, a mesajului său vizionar. Dacă i se admite pledoarismul,
lectura poate fi de catehism, singura religiozitate auctorială fiind aici
Societatea Națiunilor. Dacă recepția intră în dificultate – tematic, stilistic,
ideologic – folosul va fi și mai substanțial decât admirația pasivă a unei
creații de evidentă grandoare.
Din nou despre livadă...
Aseară am revăzut la televizor
Livada de vişini. Pierdusem la prima vizionare puţin din început. Şi acum
recuperam.
Cam tenebros pentru gustul meu începutul! Eu n-aş fi făcut aşa ceva. Şi dacă eram în pielea Valeriei Seciu, nu i-aş fi lăsat. Fiindcă există un prag al decenţei, care nu trebuie trecut.
Decenţă ca-n faţa morţii sau în faţa sexului, decenţă şi-n faţa ravagiilor pe care le face timpul în carnea omului. Şi mai ales şi când e luminat trupul ăsta, ajuns unde-a ajuns, pentru a ni se explica unde-a ajuns...
Dar m-am ţinut tare şi-am trecut de începutul ăsta brutal, prea voit epatant, iertându-l până la urmă pe regizorul cel tânăr, incapabil, încă, poate, să conştientizeze grozăvia bătrâneţii şi a morţii...
Cu chiu, cu vai, am trecut. Noroc c-a fost scurt...
Şi-am intrat într-un prezent al piesei, cu o Valeria Seciu seducătoare, în ciuda senectuţii, frumoasă ca o sfântă şi esenţială ca un suflet.
În fine, o poveste, care, acum, la a doua vizionare, avea, parcă, şi mai mult relief, dirijarea măiastră a personajelor se organiza febril, într-un contact viu, neaşteptat cu fiinţa actorilor, care îşi trăiau condiţia şi situaţia momentană a personajului, când direct, implicativ, când cu o oarecare detaşare şi acest mozaic fiind mult mai expresiv decât o banală şi cuminte reproducere de stări şi semnificaţii.
Această aparentă, pentru un neavizat, ne-unitate de stil, este percepută astfel doar de spectatorul incapabil de a se adapta simultan cu eliberarea mesajului scenic. E ca atunci când nu poţi să ţii pasul cu exprimarea vorbită a unei limbi insuficient cunoscute, pe care nu o poţi decripta decât într-un text, care-ţi dă mult mai mult răgaz. Să prinzi din zbor e mult mai greu. Recomand, de aceea, pentru oamenii de bună credinţă, o revedere.
Această modalitate de lucru, a rigorii, combinate cu dispoziţia improvizatorică, să nu uităm că este apanajul marilor regizori, cu acea capacitate de a combina invenţia cu un adevăr natural.
Decorurile Danei Moraru, exuberante, dar pe alocuri cu tuşe de o delicateţă de filigram, costumele fabuloase ale Liei Manţoc pentru Valeria Seciu, dar şi celelalte costume (Silvia Porojnicu), imaginea (Cristian Stoian), pendulând cu personalitate între lumină şi mister, ca şi ceilalţi profesionişti din echipă, l-au anturat pe Alexandru Lustig în acest spectacol de înaltă excepţie. Iar Demeter Andras Istvan, directorul teatrului din TVR, a fost cel fără de care nimic n-ar fi fost posibil.
Mă-ntorc la problema cu Valeria Seciu. Ce-ar fi fost acest spectacol fără ea, fără acest abur de vis şi sfinţenie, care poate că este numai al ei? Ce-ar fi fost, totuşi, dacă Ranevskaia ar fi fost dintr-o generaţie mai tânără? Şi avem destule actriţe excepţionale, o Carmen Tănase, o Maia Morgenstern, o Adriana Şchuiopu, o Rodica Negrea, o Adriana Trandafir, o Maria Teslaru, o Dana Dogaru, o Manuela Ciucur... şi enumerarea nu se opreşte aici, la ce doar mi-a venit pe loc în minte...
Ar fi fost, desigur, bine, dar Cehov cred că n-ar fi fost de acord , dacă s-ar fi putut să fie întrebat...
La începutul anului 1904, anul premierei absolute a piesei, din păcate şi anul, care avea să fie ultimul din viaţa acestui legendar dramaturg, la solicitarea Verei Komisarjevskaia, o mare actriţă a timpului, Anton Pavlovici îi răspundea că rolul central al acestei pieseîl îl are o femeie bătrână, absorbită numai de trecut şi pe care prezentul n-o interesează.
Cum rămâne atunci cu spectacolul lui Dodin, în care rolul Ranevskăiei e jucat de o femeie care arată cam de 30 de ani şi care mai face şi sex cu Lopahin?
Nu e asta un sacrilegiu?
Batjocorit la el acasă, Cehov se regăseşte splendid, adevărat, cel puţin acum , în spectacolul ăsta, deşi există şi-n teatrul românesc Dodini d-ăştia cu ghiotura, care profită de pe urma unui nume, în care s-au băgat cu de-a sila, ca nişte ţigani oploşiţi într-o casă fără stăpân...
Cam tenebros pentru gustul meu începutul! Eu n-aş fi făcut aşa ceva. Şi dacă eram în pielea Valeriei Seciu, nu i-aş fi lăsat. Fiindcă există un prag al decenţei, care nu trebuie trecut.
Decenţă ca-n faţa morţii sau în faţa sexului, decenţă şi-n faţa ravagiilor pe care le face timpul în carnea omului. Şi mai ales şi când e luminat trupul ăsta, ajuns unde-a ajuns, pentru a ni se explica unde-a ajuns...
Dar m-am ţinut tare şi-am trecut de începutul ăsta brutal, prea voit epatant, iertându-l până la urmă pe regizorul cel tânăr, incapabil, încă, poate, să conştientizeze grozăvia bătrâneţii şi a morţii...
Cu chiu, cu vai, am trecut. Noroc c-a fost scurt...
Şi-am intrat într-un prezent al piesei, cu o Valeria Seciu seducătoare, în ciuda senectuţii, frumoasă ca o sfântă şi esenţială ca un suflet.
În fine, o poveste, care, acum, la a doua vizionare, avea, parcă, şi mai mult relief, dirijarea măiastră a personajelor se organiza febril, într-un contact viu, neaşteptat cu fiinţa actorilor, care îşi trăiau condiţia şi situaţia momentană a personajului, când direct, implicativ, când cu o oarecare detaşare şi acest mozaic fiind mult mai expresiv decât o banală şi cuminte reproducere de stări şi semnificaţii.
Această aparentă, pentru un neavizat, ne-unitate de stil, este percepută astfel doar de spectatorul incapabil de a se adapta simultan cu eliberarea mesajului scenic. E ca atunci când nu poţi să ţii pasul cu exprimarea vorbită a unei limbi insuficient cunoscute, pe care nu o poţi decripta decât într-un text, care-ţi dă mult mai mult răgaz. Să prinzi din zbor e mult mai greu. Recomand, de aceea, pentru oamenii de bună credinţă, o revedere.
Această modalitate de lucru, a rigorii, combinate cu dispoziţia improvizatorică, să nu uităm că este apanajul marilor regizori, cu acea capacitate de a combina invenţia cu un adevăr natural.
Decorurile Danei Moraru, exuberante, dar pe alocuri cu tuşe de o delicateţă de filigram, costumele fabuloase ale Liei Manţoc pentru Valeria Seciu, dar şi celelalte costume (Silvia Porojnicu), imaginea (Cristian Stoian), pendulând cu personalitate între lumină şi mister, ca şi ceilalţi profesionişti din echipă, l-au anturat pe Alexandru Lustig în acest spectacol de înaltă excepţie. Iar Demeter Andras Istvan, directorul teatrului din TVR, a fost cel fără de care nimic n-ar fi fost posibil.
Mă-ntorc la problema cu Valeria Seciu. Ce-ar fi fost acest spectacol fără ea, fără acest abur de vis şi sfinţenie, care poate că este numai al ei? Ce-ar fi fost, totuşi, dacă Ranevskaia ar fi fost dintr-o generaţie mai tânără? Şi avem destule actriţe excepţionale, o Carmen Tănase, o Maia Morgenstern, o Adriana Şchuiopu, o Rodica Negrea, o Adriana Trandafir, o Maria Teslaru, o Dana Dogaru, o Manuela Ciucur... şi enumerarea nu se opreşte aici, la ce doar mi-a venit pe loc în minte...
Ar fi fost, desigur, bine, dar Cehov cred că n-ar fi fost de acord , dacă s-ar fi putut să fie întrebat...
La începutul anului 1904, anul premierei absolute a piesei, din păcate şi anul, care avea să fie ultimul din viaţa acestui legendar dramaturg, la solicitarea Verei Komisarjevskaia, o mare actriţă a timpului, Anton Pavlovici îi răspundea că rolul central al acestei pieseîl îl are o femeie bătrână, absorbită numai de trecut şi pe care prezentul n-o interesează.
Cum rămâne atunci cu spectacolul lui Dodin, în care rolul Ranevskăiei e jucat de o femeie care arată cam de 30 de ani şi care mai face şi sex cu Lopahin?
Nu e asta un sacrilegiu?
Batjocorit la el acasă, Cehov se regăseşte splendid, adevărat, cel puţin acum , în spectacolul ăsta, deşi există şi-n teatrul românesc Dodini d-ăştia cu ghiotura, care profită de pe urma unui nume, în care s-au băgat cu de-a sila, ca nişte ţigani oploşiţi într-o casă fără stăpân...
Megyn
Kelly had been booked on Live With Kelly long before election night,
and despite having stayed up into the middle of the night co-anchoring Fox
News’ coverage, she showed up, hand in hand with Ripa, on Wednesday morning.
Megyn — I’ll call her by her first name to avoid the Kelly/Kelly confusion
— was there to plug her new book, Settle for More, but first she
had to address the obvious.
“You’ll never have a result this
shocking,” Megyn said about the election results, and she proceeded with a
string of phrases we’re going to be hearing from many TV news personalities in
the coming days. Phrases like, “There really was a ‘hidden Trump vote’… It
wasn’t at all what we had been told [by the polls] … It all winds up
being OK.”
Megyn’s essential message to
her viewers regarding Trump: “Keep an open mind; see what he does.” Ripa added
that she hoped “we can get back to treating each other with a little kindness
and generosity.” Megyn was silent, looking politely dubious.
Ripa held up the cover of the New
York Daily News, which showed the White House beneath the headline “House
of Horrors,” with the American flag hung upside down, the signal for distress.
The studio audience laughed at the grim image. The only alternative was to cry,
I suppose, and studio audiences aren’t encouraged to do that. Pretty soon they
were off on typical Live With Kelly banter, chatting about raising
kids and makeup they can’t do without (Megyn: “foundation and eyeliner and
concealer and bronzer…”).
Flipping channels, I saw an ad
for tonight’s Kelly File. It was promoting an interview with
“President Donald Trump, breaking down his big win and first steps as commander
in chief … on The Kelly File!” This is the new normal: We’ll
be getting our information from a president-elect who likes to do what they
call in the TV-news biz a “quick hit” on one cable news channel he finds most
sympathetic to him. And next week, Megyn Kelly hits the promotional trail in
earnest — she’ll be appearing with her guru
Megyn Kelly had been booked on Live
With Kelly long before election night, and despite having stayed up into
the middle of the night co-anchoring Fox News’ coverage, she showed up, hand in
hand with Ripa, on Wednesday morning. Megyn — I’ll call her by her first name
to avoid the Kelly/Kelly confusion — was there to plug her new book, Settle
for More, but first she had to address the obvious.
“You’ll never have a result
this shocking,” Megyn said about the election results, and she proceeded with a
string of phrases we’re going to be hearing from many TV news personalities in
the coming days. Phrases like, “There really was a ‘hidden Trump vote’… It
wasn’t at all what we had been told [by the polls] … It all winds up
being OK.”
Megyn’s essential message to
her viewers regarding Trump: “Keep an open mind; see what he does.” Ripa added
that she hoped “we can get back to treating each other with a little kindness
and generosity.” Megyn was silent, looking politely dubious.
Ripa
held up the cover of the New York Daily News, which showed the White House
beneath the headline “House of Horrors,” with the American flag hung upside
down, the signal for distress. The studio audience laughed at the grim image.
The only alternative was to cry, I suppose, and studio audiences aren’t
encouraged to do that. Pretty soon they were off on typical Live With Kelly Flipping
channels, I saw an ad for tonight’s Kelly File. It was promoting an interview
with “President Donald Trump, breaking down his big win and first steps as
commander in chief … on The Kelly File!” This is the new normal:
We’ll be getting our information from a president-elect who likes to do what
they call in the TV-news biz a “quick hit” on one cable news channel he finds
most sympathetic to him. And next week, Megyn Kelly hits the promotional trail
in earnest — she’ll be appearing with her gurubanter,
chatting about raising kids and makeup they can’t do without (Megyn:
“foundation and eyeliner and concealer and bronzer…”).
In ciuda ambitiei mass-mediei mondiale
(pentru ca in acest caz nu este vorba doar de mass-media unui stat) de al
descredita total pe Donald Trump in timpul campaniei acestuia pentru
presidentia SUA, pina la urma acest "monstru" dizgratios, este ales
ca Presedinte al SUA!
Cum este posibil? Ce catastrofa!
exclama presa, care doar ieri dupa masa, sustinea ca Hillary Clinton are 80%
sanse sa castige!
Sondajele de opinii au dat in
bara!
Presa a dat in bara si toti se intreaba uimiti si
ingroziti: "Cum este posibil asa ceva?!"
Exista insa o explicatie foarte
simpla: Mass-media nu are contact cu masele largi si habar nu are ce nevoi si
ce aspiratii are muncitorul si intelectualul de rand. Ce nelinisti bantuie masa
cenusie a clasei de jos si de mijloc.
Sondajele de opinii s-au bazat pe
ceeace crede intelectualul din New-York sau Los-Angeles, s-au bazat pe cei care
au ajutor social (de multe ori) de lene si care nu vor sa fie siliti sa
munceasca si pe ceeace crede un tineret entuziast, dar prost educat, prost
informat si "globalizat"
Aceasta categorie de alegatori,
cea care propavaduia sfarsitul lumii daca D Trump va iesi invingator, a fost
tot timpul plimbata prin fata camerelor de TV sau a fost citata la radio si
gazete de o mass medie incompetenta si partinica. Nu numai in SUA s-a intamplat
acest lucru, ci si in UE , Canada si Scandinavia. Probabil ca si mass-media din
Romania, campioana a democratiei, si-a dat cu parerea si probabil ca a
favorizat-o indiscriminatoriu pe Hillary Clinton.
A fost, asa, o solidaritate si o
unitate mass-mediala internationala! Bazata nu pe sentimentalism demagogic, ci
pe analize obiective impartiale. Caci nu este oare adevarat, deja inainte de a
vedea de ce este un om in stare, sa-ti dai categoric opinia despre actiunile
viitoare si despre efectul pe care aceste actiuni le va avea asupra omenirii?
Nu este oare la locul potrivit,
sa descrii razboaie atomice si sfarsitul lumii bazat pe interviul cu o tinara
cretina cu cosuri pe frunte care se balbaie ca nu stie ce se va face daca
Donald Trump va iesi Presedinte!??
Si, in fond, de unde stie
mass-media internationala, cum va fi Donald Trump ca Presedinte al SUA? Pe
ce-si bazeaza mass-media siguranta in "preziceri"?
Imi aduc aminte ca inainte ca SUA
si NATO sa atace Irakul ca sa-l "detroneze" pe Sadam Husein,
mass-media libera, democrata, internationala, l-au descris pe Sadam H. ca fiind
unul din cei mai periculosi ucigasi ai omenirii, care pe linga ca este un
dictator odios, are la dispozitie un arsenal urias de arme chimice si biologice
si sta pregatit sa le foloseasca, doar asa ca sa se afle in treaba.
Presa internationala ne sperie si
noi ne bucuram atunci cand invazia este un lucru implinit si cu toate ca nu se
gasesc arme chimice si biologice, totusi e bine ca monstrul Sadam este casapit
si cu el inca cateva sute de mii sau poate un milion de oameni.
Urmeaza apoi Libia si mai nou
Siria. In numele democratiei, asa cum o vrea puterea de la noi de aici din
Vest, asa cum o vrea mass-media noastra! Milioane de oameni pusi pe drumuri,
fara casa, scoala sau viitor si mass-media noastra da vina acum pe ISIS, da
vina pe aia pe care SUA si NATO si mass-media i-a creat.
Imi aduc aminte, traind-o la fata
locului in Gibraltar care este parte din UK, isteria creata de mass-media
mondiala in legatura cu Brexitul. "Foamete mondiala",
"distrugerea comertului", "razboi mondial", in general
"sfarsitul civilizatiei" umane, ca sa amintesc doar cateva din
"prezicerile" mass-mediei, daca cumva UK va indrazni sa voteze pentru
Brexit. Totul bazat pe declaratiile unor studenti istoric, social-politic si
economic virgini si a unor alti inconstienti cu pretentii!
Dar nimic din catastrofele
prevazute nu s-au adeverit reale cu ocazia Brexitului. Sunt sigur ca la fel va
fi si cu viziunile intunecate cu privire la Donald Trump. Cine stie,
posibilitatea ca D Trump sa devina un excelent conducator de stat este el putin
la fel de reala ca si aceea ca el sa fie un Presedinte slab. Nu stim, doar
viitorul ne va lumina atunci cand va deveni actualitate.
In retrospectiv, imi este lesne
sa declar ca predictiile mass-medeiei au fost complet aiurea, fara nici o
valoare. Zero!
Deci mass-media ori este total
incompetenta, ori total corupta, ori amandoua aceste atribute. Intr-un sistem
logic si obiectiv de gandire nu pot sa-i acord mass-mediei nicio credibilitate.
Utopic ma gandesc ca si roamnul
ar putea invata ceva de la americanul de rand, care de data asta a sfidat
indoctrinarea mass-mediala si a votat cu inima si cugetul lui de om simplu. A
votat pentru el si nu pentru ca sa satisfaca opinia publica mondiala.
"StarSystem"-ul
american ca a sprijinit-o pe Hillary (tradus Razareatza").
Imi sunteti tare drag si regret din toata fiinta in generalul romanesc, aceea ca nu am avut sansa unei limbi de circulatie internationala cum ar spune G. Calinescu, altfel am fi numai cu Nichita Stanescu deja in Aurora Boreala a expresiei poetice universale.
Poate ca suntem la originea limbii latine si nu invers precum se minunat straduia Scoala Ardeleana.
Imi place nespus aceasta ipoteza de lucru si ii dau curs nestavilit, fiindca am inteles ca limba romana este foarte aproape de onomatopee, de interjectie, este de o muzicalitate in primul rand alarmanta si port convingerea ca suntem din toata ginta latina, cel mai aproape de expresia frusta, emotionala, iscata din sentimente primordiale ca teama, placerea, bucuria simturilor sau durerea lor.
Sunt absolut convins ca limba romana are ancestralitatea de dinainte de mesajul articulat, forma de "Posta-n padure" si o spun fara nici un fel de deriziune.
De aceea sunt mandru de injuraturile limbii mele si de vastitatea lor, fiindca ele exprima patzania durerii inca de la barna peste deshte si degetul in gura.
Suntem incercati razbit si incerc sa cred ca poate de aceea si imobilismul nostru.
Va rog sa cititi "Nemuritorul" lui Borges in care tacerea personajului se rupe intr-o singura si zgarcita vorba, care are darul sa irumpa.
Pronunta acolo doar numele cainelui lui Ulisse.
Cand deja toate i s-au terminat ca noutate intr-o lume despre care altunde, acelasi Borges spune ca un general Argentinian moare ucis de glontul fiului sau, precum Cezar de lama lui Brutus doar fiindca istoria are naravul sa se repete, singura tacerea si nemiscarea neamului meu, raspunsul detasat al injonctiunii : "Daca te-ai nascut, indura" imi este pretioasa explicatie. Expresii ca "Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi ai tai papuci", sau "Si-asa-i rau si-asa nu-i bine, cum o pui de-aiurea vine" imi par de o expresivitate definitorie in vesnicia trairilor sale, dupa cum si in "imediatul" istoric. A muncit, a vaslit poporul acesta precum un condamnat la galere si numai in amonte, asta doar ca sa "traduca in fapte" cuvantul deja devenit intim romanului :
"Orice-ai face, orice-ai spune, peste toate o lopata de tzarana se depune".
Regret ca nu traiti in mai multe limbi, altfel ati scapa de provincialismul de care nu te scapa "Buletin de Bucuresti".
Nu stiu cate limbi vorbiti, referinta mea este legata de limbile traite.
In ce ma priveste, va spun ca radacina aparentului meu cinism este iscata din aceea ca nu vorbesc si Ebraica si limba dulfilor.
Ma imbie gandul ca "Oda bucuriei" este doar o invitatie la ultrasunete pentru cel ce are urechi de auzit, dupa cum lui Beethoven auzul ii venea pe bagheta dintre dinti si pian.
Democratii au invatat de la penticostali bucuria Sperantei, de la slavii afro.
Imi sunteti tare drag si regret din toata fiinta in generalul romanesc, aceea ca nu am avut sansa unei limbi de circulatie internationala cum ar spune G. Calinescu, altfel am fi numai cu Nichita Stanescu deja in Aurora Boreala a expresiei poetice universale.
Poate ca suntem la originea limbii latine si nu invers precum se minunat straduia Scoala Ardeleana.
Imi place nespus aceasta ipoteza de lucru si ii dau curs nestavilit, fiindca am inteles ca limba romana este foarte aproape de onomatopee, de interjectie, este de o muzicalitate in primul rand alarmanta si port convingerea ca suntem din toata ginta latina, cel mai aproape de expresia frusta, emotionala, iscata din sentimente primordiale ca teama, placerea, bucuria simturilor sau durerea lor.
Sunt absolut convins ca limba romana are ancestralitatea de dinainte de mesajul articulat, forma de "Posta-n padure" si o spun fara nici un fel de deriziune.
De aceea sunt mandru de injuraturile limbii mele si de vastitatea lor, fiindca ele exprima patzania durerii inca de la barna peste deshte si degetul in gura.
Suntem incercati razbit si incerc sa cred ca poate de aceea si imobilismul nostru.
Va rog sa cititi "Nemuritorul" lui Borges in care tacerea personajului se rupe intr-o singura si zgarcita vorba, care are darul sa irumpa.
Pronunta acolo doar numele cainelui lui Ulisse.
Cand deja toate i s-au terminat ca noutate intr-o lume despre care altunde, acelasi Borges spune ca un general Argentinian moare ucis de glontul fiului sau, precum Cezar de lama lui Brutus doar fiindca istoria are naravul sa se repete, singura tacerea si nemiscarea neamului meu, raspunsul detasat al injonctiunii : "Daca te-ai nascut, indura" imi este pretioasa explicatie. Expresii ca "Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi ai tai papuci", sau "Si-asa-i rau si-asa nu-i bine, cum o pui de-aiurea vine" imi par de o expresivitate definitorie in vesnicia trairilor sale, dupa cum si in "imediatul" istoric. A muncit, a vaslit poporul acesta precum un condamnat la galere si numai in amonte, asta doar ca sa "traduca in fapte" cuvantul deja devenit intim romanului :
"Orice-ai face, orice-ai spune, peste toate o lopata de tzarana se depune".
Regret ca nu traiti in mai multe limbi, altfel ati scapa de provincialismul de care nu te scapa "Buletin de Bucuresti".
Nu stiu cate limbi vorbiti, referinta mea este legata de limbile traite.
In ce ma priveste, va spun ca radacina aparentului meu cinism este iscata din aceea ca nu vorbesc si Ebraica si limba dulfilor.
Ma imbie gandul ca "Oda bucuriei" este doar o invitatie la ultrasunete pentru cel ce are urechi de auzit, dupa cum lui Beethoven auzul ii venea pe bagheta dintre dinti si pian.
Democratii au invatat de la penticostali bucuria Sperantei, de la slavii afro.
George Anca
NEW
YORK RAMAYANA
BOJPURI
înzăpeziţi tătarii lui Buzzati spre Vatican
închinăciune de primăvară scăpăratei Americi
operă gospel ramayanic enescian
ar fi şi rămurişul lalelelor lăsate
paletele o roată pictura înlănciată
lumina pe canale până-n prânz
de cap căpăstru brişcă ascuţită pe răbdare
ţie accentul nu-ţi strepezeşte globula
pandit din Guyana cântăreaţă din Surinam
RĂPITĂ
America e Ravana Seeta e lumea
răpită Rama nu s-a schimbat
mama noastră e a dumnezeirii
mai îndrăgită îndrăgitoarea Seeta
nu e nici Radha în Vraja
nici Savitri de mortul înviat-a
îngăduire krişnaiţi savitrini
mă rog Maicii Domnului pentru Seeta
mă rog Seetei pentru Maica Domnului
MAMEI MAMELOR
aş pierde neauzita plecare spre Lanka
de dragul unei inspiraţii cum pierdui
pe mama răpită în bătăi de tata apoi pe amândoi
aş pierde avionul de New York
din maturul Amsterdam prins în
justiţia improvizată de somnie
aş pierde recunoştinţa morţilor
pe o viaţă de altădată şi rasă la ordin
interior ca acum în neorânduială
ARNAM
arnam Brahma hrana e dumnezeu
Sri Chinmoy a cântat la cinşpe instrumente
apoi a tăcut meditaţie şi a împărţit dvd-uri
cină cu trandafiri pe chestionar am scris
close to god through songs and
still more through resulting silence
panditul că e un scriitor la telefon
prima oară nu atunci deja yankee
în New York numai pentru Ramayana dom’le
MERRICK
no standing anyway ba-s leoarcă
după toţi cireşii de pe Hook Creek
rămase eldoradianul de mine Lal cu Lalan
sub podul ăsta femeia naşte războiul
cu păcatul spre pace Merrick trecut
croaziera ploii do not lean on door
mă scriu Ramayana Paşte ortodox
în evanghelie Seeta Maria magnoliu
scuturat fata coboară înainte de bibliotecă
WASTE ELIOT
fundaţie de zgârie-nor în Time Square
comportament simulat în context dinamic
black studies ai grijă Lincoln Center
imigrant fără engleză digital images
leul este simbolul acestei biblioteci
vapoare ţigări Milton orb dictând Paradise Lost
arta decoraţiei pe vremea lui Napoleon
două declaraţii de independenţă ale lui Jefferson
femei extraordinare before Victoria
LATINĂ
mese electrificate pentru computer
fata mică privind la dictatorul paradisului
biblia latină a lui Gutenberg adnotată
Quintus Smirnaeus
The Fall of Troy
John Quinn The Man from New York
Iliada război Ramayana dharma
du-te în câtă America vrei întoarce-te
din cetăţenie secundă somn nedormit
sala de lectură cât un stadion NYPL
DRAGO
Drago shoe repair extrogenius Dracula
by grace of god who is Rama shanti
seriocomic extreme the god of hell
ploaie prin fereastra teatralităţii
potopul peste newyorkezul Ganesh
fildeşii gemeni i se duseră pe copcă
mai greu ca New Yorkul nici porcul întorcu-l
fetele se lăsară pe-a lui Arhimede
turnându-şi aurăria din tunet
ACTOR
glob de pace nu de război Rama face legea
nu Ravana pe Lincoln l-a împuşcat un actor
uitasem caietul ăsta în tren Sir nici nu clipisem
război înveţi la şcoală în râs molâu de pace
oi face şi eu umbră deasă prin Jamaica
Antinous Denzel în Iulius toţi Brutus
dharma trezvie ne fie mă zbici ploaia
de-oi mai îndrăzni mâine întors la Van Vick
do not hold doors cărţi lăsate acasă
GOYA
iar Van Vick nu dormi îl trezesc da nu Manhatan
jumate de cruce spânzurătoarea magnoliului
diagonala merrickană coafeze prin geam
soarele fostei ploi pace de marmoră
în vârful rezervorului cravata strâmbă
din laundry în Londra pe pernă perenă
răzbel big spre pax mic sub moarte sans souffrir
multiple listening bate-te tobă no standing
o boy Goya pe trenul tău cireşi bătuţi
PARTLY SUNNY
altădată se tăiaseră în cuţite pe somnul meu
un telefon de la femeia din Thailanda azi-noapte
sângele Asie nu se face trecusem iarba veveriţa
world warpeace păci războiului dedublare
cavalerii cavalului albul ochilor
zero alb ce plăti în plus infinirii la zar
Chauncey nu Ceauşescu yet chanson shanti
afişul şcolii de filosofie practică
distanţele lungi ale New Yorkului cal verde
TRINITY
pretext înconjur New York Vatican
unde vă duceţi unde mă duceţi necunoscuţilor
am depăşit îngrozitor pacea străină
creuzet om mai fi având rând Fulton
ce-ar zice Malavika în scrierea de-a Ganesh desh
equinox Wall Street văd pe-a libertăţii
Trinity Church the fifth Sunday of Easter
in transition from nationalism to both tribalism
and globalism
from hierarchy to networks from me to me Maynard
PE THALES
mulţi de pe aici nu te cunosc dă-ne seninătate
între lucruri curajul de a le schimba
înţelepciunea de a vedea diferenţa
în Lower Manhatan clopot tsunami mă rog
să nu mă las de Ramayana zilele astea
vitralii orga flacără apa legănându-ne ca pe Thales
atrium Battery acvariu balenelor de sare
far amsterdamez castel Clinton verdanta şi versanta
chinezul le citeşte alor lui din Francis Bacon
liber
SCUMP
love have come back to me life is lonely again
awfal again caldarari viţa in New York City
I am last but certainly I am not lazy
inspiration of motivation americana cu pace
mai multă ca britanica pe bulk şi nedormita
clasa de jazz ritual erotic improvizat
din Broadway în Soho necăzut pe fifth ţinut
lămpile vecinei în Washington Square
scump New York Silicon Valley San Francisco
ZZ
nu mai aude de-atâta jazz basma verde
ochi cu albastru jurnal pierdut nici ikebana
şatenă artificial piesa s-a jucat nescrisă
body found in B’klyn a black man not yet me
naşte în tunelul Lincoln Fatma el Zahraa
Ibrahim ajutată de trei poliţişti şi trei tunelari
retro aş câna cucuvea în babilonie tren Z
civilizaţie neagră la sfat indian vag în Durban
sar fetele de-o Ramayana încă două nopţi
SUBIECT
pe lângă jurământ dalits cu Seeta şi Ravana
stă scris în dicţionar indo-american tu mă citeşti
pe limba ta ochită cum nu mă las opririi întunecate
apari să constaţi la faţa locului jucăria
impalpabilităţii
browniană apokalipsă în săptămâna patimilor
ortodoxe new-yorkeze uitând tuia undei
foarte bun subiectul Ramayana genele vederii peste
geană Chinmoy pandit Satya acharya Roop
Ramanand Sagar a pus în film şi din Radhesyam
PANDIT RAM LALL
Pandit Ram Lall nu sfătuie indienii să vină
în America nu ce să faci aici orice talent
se cumpără acasă e mai recunoscut
Chand coleg cu ei bogat şi ce rece
fiecare cum îi e fire fair he is claming
seniority to me I am older uncle John nea Ion
toţi artiştii în rândul doi jai sri Ram Tulsidas
Valmiki
oameni mari
visul panditului să aducă Ramayana în
New York Hanuman Chalisa sanathana dharma
ARYA SAMAJ
eşti american sunt idian mamă guyaneză
engleza din George Town din suburbă
la tine în templu nu se aprinse lumina
mă întrebasei dacă vreau să-l văd
Hristos a înviat în Arya Samaj
ferchezuindu-ne învierea de tinereţe
ce şi-n bătrân s-o drege a întoarce troace
tu-ţi cronţăni beregata comunicăm de ne şi
despărţim
plstifiere chinul se decontează chinez
VINO SĂ VEZI
vă daţi invitatori de invitabili Ramerica Ramses
cucută cireşii silaba lungită cerc peste cerc
în bălţile ploii hipnotizându-te dându-te de pământ
veghe de zeghe ruga potmolului distincţia
dichisului
Arya Samaj n-are temple vino să vezi templul
pe întuneric swami Dayanand fresce în Shakti Nagar
răpitor ideal îmi ironizez plăcerea inutilităţii
văzui Ellis nu libertatea la transcriere
n-o să ţin nici măsura nisipului albastru
TACHINARE
nu suferă nimeni toţi se distrează ca înainte
să nu-l trezim pe pandit ni s-a născut Paştele
trăiesc fără el în America tot cam ca-n India
s-ar vărsa lacrima în Gange sfinţenia s-ar plimba
cu oltenii vreo tachinare China tare copiii o
memorie
de unde răbdarea tot altui tricolor adio ţări
obstacole paxale pascale Goe a cântat toată noaptea
fără mine epitropul de tac-so a rămas cu Tibi
îi mâncam pe Popeşti pacea m-a dat jos de pe cal
GEMENI OPUŞI
lumea s-a schimbat naştere trecută gemeni opuşi
idei plimbate canon Trianon bunătate pastorală
albine
mă ploconesc temei Rama când lumea zice mama Sita
secţia mea cu sacrificiul meu paşte înviat în
Queens
a noastră ştergere de pe linia de tramvai ne
conferenţiem tată ai face bine să înviezi
conduci maşina comunitatea hindu ladino Dante
ante portas frumuseţile satului nostru te audiau
mama şi ea de nu la vite neramayanică nedreptate
JURĂMÂNTUL SPIRALEI
zilele-mi plouară surioară nu mi-ai spune Tulsidas
ce să te mai caut ce să ne spunem ne auzisem
rădăcini de prisos copilărie ştiinţa vygyan
pelin din Lexington Scarlet negresă a war in Europe
de râs Caderousse cade rus karma Carmen in
Cavaillon
anacronismul postmodern al vacilor melancoliilor
jurământul spiralei ceas ceaşca de neant newyorkez
jos din ermetism luminează-te totala obişnuinţă
cu oraşul total prin lentilele de contact jadis
CE MI-A SCRIS ELIADE
vestită carbonizare de fulger veveriţa neagră
ţi-am tradus ce mi-a scris Eliade eşti mai mult
decât America
neprăjiţi cartofi lost libido
intrasem în film decolorându-mă frescă postcatolică
unghiile în ochi ciocurile în scoarţa copacului
care mai transpiri luptătoarea s-o filmeze Giordana
capsomani money capse întărâtată Tărtăria imitaţia
pădurii în locul tartorilor dansându-şi răstignirea
cine omorî copiii Medeei din America în Colhida
TATA ÎN AMERICA
platină clatină a nu vorbi de America în casa
americanului geamăn cu dezgemănarea suspicionai
albul dar nici plicurile roşii albastre nu te
îmbujorau
plânsul copiilor îndrăgeşte dreptatea opiomanului
Homer
giurgina în Giurgiu Ramayana în Râmnic sân de
Sâmnic
apă de pandit peste surinamezi olandezi liţă viţă
strugure
trezvia caravanei călcând de laudă pustă mansarda
de ce şi-ar lăsa India zvastica în macazul lui
Hitler
prosperitatea şi-o doreşte şi tovarăşul pe tovarăşa
CIUPIT ŞI ÎN NEW YORK DE BĂTRÂNEŢE
Rama lunar Făt-Frumos împuşcă în lună ramayanică
pax la pas tetraedric sub cedru încununat de
spânzurătoare
aură maură mă deromantizasem încă din viaţă
meloa moale serpentină prin broderia degenerării
nil Nil Ramses Rama iarbă nisipoasă desenându-se
cămila
la noi în Berceni doi albesc barba în bangra
admiraţi asiaticii până nu orbiţi în cleştii
norilor
electrocutaţi ciupit şi în New York de bătrâneţe
mai neatent ca în tinereţe la blana furtului pe
furtună
MÂNTUIT NEW YORK
ne traducem între noi identitatea respiraţiei
ne ilustrăm claustrul în reverie neobsesivă
avem loc mai toţi în propria Americă
şi-om exploda într-o însemnare sarmată
transa codobaturei trubadure aripi de calcan
ne-o mai creşte frunza a ne recunoaşte
cap de elefant dintr-un dinte energia rezonanţei
extraordinar să mă faci pe mine martalog
exil ubicuu localnici în spânzurătoare
iţe în cruce primul lucru te castrez
harismă risipită lectică dialectică
în vise cinmantonice mântuit New York
HIBISCUS
mirare mirror o moară omoară grâna
pe rupte versionabilă New York Ramayana
relibido terţinele din Queens în Manhatan
rasa clemetă m-a lovit cu leagănul în cap
zeama de lămâie eugenie spermicid
s-o întîmpla Penelopa în Pamplona
New York Ramayana Trivium Tatiana
Hide and Seek Hyde and Jeckyll
nu poţi muri până nu-ţi spui păcatul
părinţii lacrimi portocalii al buio
terţinele schimbate pe catrene se răzbună
te transformi în hibiscus pâlnie autodevorării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu