Versiuni din poeți naționali: Léopold Sédar Senghor, Joost van den Vondel, Adam Oehlenschläger, Peter Rosegger

George Anca

Le totem

Il me faut le cacher au plus intime de mes veines
L’Ancêtre à la peau d’orage sillonnée d’éclairs et de foudre
Mon animal gardien, il me faut le cacher
Que je ne rompe le barrage des scandales.
Il est mon sang fidèle qui requiert fidélité
Protégeant mon orgueil nu contre
Moi-même et la superbe des races heureuses …

                          Léopold Sédar Senghor

Totemul

Trebuie să mă ascund în cea mai intimă din vinele mele

Strămoșul are pielea furtunii brăzdată de fulgere și tunet

Animalul meu păzitor trebuie să-l ascund

Ca să nu rup barajul scandalurilor.

Sângele meu fidel cere fidelitate

Protejându-mi orgoliul nu contra

Mea însumi și a superbiei raselor fericite...

                        Versiune de George Anca

Klachten des Poëets

Wat ramp, wat ongeluk plaagt nog mijn grijze haren!
Wat schande moet mij nog, eilacy! wedervaren!
Wat droefheid, wat verdriet, wat leed komt mij nog aan,
In dees mijn wintertijd, die haast zou zijn gedaan!
Wanneer ik overdenk èn ’tgeen ik was vóór dezen,
En wat ik, tot mijn smaad, moet tegenwoordig wezen;
Wanneer ik mij bezie in dees mijn hoogste nood,
Mijn lijden is te zwaar, mijn ongeluk te groot.
Maar doch, indien mij ’t leed, indien de hoge stromen
Van zo veel lijdens mij zal moeten overkomen,
Ik lijd ze, zo ik kan, ik wacht ze met geduld,
Ik voeg mij na de tijd, hoe ’t ongeval ook brult.
Maar gij, Mary! en gij, o rei der Heil’ge Maagden!
Die ’t al, èn lijf èn goed, ook voor de Godsdienst waagden,
Ai, ziet mij gunstig aan, hebt achting op mijn druk
Hebt meelij met mijn lot, en dit mijn ongeluk!
U heb ik toevertrouwd, U heb ik, al mijn dagen,
Nadat ik ben verlicht, mijn liefde toegedragen;
’k Heb U mij toegewijd, en U ik mij nog geef
Ai, maakt weer (want gij kunt), dat ’k eeuwig met U leef!

                             Joost van den Vondel

Lăcrimările poeților

Ce prăpăd, ce năpastă peste părul meu sur!

Ce ocară și eu vai-eilacy! încă îndur!

Ce durere, ce dor, suferire, tot alean,

În toiul iernii de-n curând fi-va dantan!

Când mi-aduc aminte cum eram înainte

Iară acuma esență de grele cuvinte;

Mă uit în oglindă nevoindu-mă altul,

Prea-prea suferință, și mai și păcatul.

Ci dacă-indien suferit-am curenții

Atâtor suferințe providenții,

Le sufăr iar de la capăt, nu-mi pierd paciența,

Adaug, după un timp, cum urlă accidența.

Daar tu, Mary! și tu, O, cor murmurat de virgine!

Atât, viață și bunuri, și rugăciune,

Ai, primește-mi cu blândețe respectul ardent,

Aibi milă de soarta-mi ce mi-e accident!

Ai, ție ți-am încredințat toate zilele,

După ce s-a aprins iubirea cu milele;

Devoțiunii Tale ofrandă să fiu

Ai, iar (pentru că poți) cu Tine veșnic viu!

                         Versiune de George Anca

               Maria

Mild og varm,
Med det søde Barn i Arm,
Ung, uskyldig, huld og skiøn,
Smiler hun til sin elskte Søn,
Lægger ham ved sit fulde Bryst;
Fuglesang er hendes Røst,
Hvid, som Lillien, hendes Haand,
Himmelblaat hendes Klædebon,
Øiet, som Havet, dunkelblaa,
Bølgende Taarer i Øiet staae;
Haaret er Solens Straaleflod,
Kinden Morgenens Rosenblod.
See! hvor i Ætherens Sølverflor,
Sødt hun vugger det spæde Noer.

                         Adam Oehlenschläger

      Maria       

Blând și cald,

În brațe, prunc dalb,

Crud, nevinovat, trup preaviu,

Ea surâde dragului fiu,

Îl pune pe sânul plin;

Privighetor glasu-i divin,

Mâna, crin,

Veșmântul, cer,

Ochii, adâncul mării

În geana lăcrimării,

Părul, râu de soare,

Fața, zori în floare.

Vezi! Înflorind Eterul,

Ea leagănă Misterul.

               Versiune de George Anca

           Volkslied

Es springt ein guldener Bronnen
Aus heißem Herzen auf,
Und spiegelt in der Sonnen
Des Menschen Lebenslauf.

Es steigt ein ewiges Klingen
Zu Gottes Himmel an,
Das Höchste muss man singen,
Weil man's nicht sagen kann.

Kein Adler mag sich heben
So hoch zum Himmelszelt,
Als deine Lust am Leben
Im Jauchzen aufwärts gellt.

So tief legt sich der Müde
Zur letzten kühlen Rast,
Als du dein Leid im Liede               
Zur Ruh' gebettet hast.

                  Peter Rosegger

       Cântec popular

Din râu un pește sare,

De aur, cald iubirii,

Și oglindește-n sore

Viața omenirii.

Eternă lamă-ntinde

Lui Dumnezeu în cer,

Cel mai înalt să cânte

Cel mai adânc mister.

Nici vulturul n-ajunge

Cortul albastru ci

În leagăn strigă sânge

Cu pofta de-a trăi.

Atâta oboseală

La ultim val de ger e

Că somnul ni-l răscoală

Cântece de durere.

              Versiune de George Anca