Versiuni din poeți naționali: Sandor Petofi, Emily Pauline Johnson, Rafael Pombo

George Anca

Sándor Petőfi

Fa Leszek

Fa leszek, ha fának vagy virága.
Ha harmat vagy: én virág leszek.
Harmat leszek, ha te napsugár vagy...
Csak, hogy lényink egyesüljenek.

Ha, leányka, te vagy a mennyország:
Akkor én csillagá változom.
Ha, leányka, te vagy a pokol: (hogy
Egyesüljünk) én elkárhozom.

                        Sandor Petofi

Copac voi fi

Copac voi fi, tu să fii floare.

Soare voi fi tu să fii rouă,

Rouă voi fi tu să fii soare ori...

Nicicând ființă ruptă-n două.

Iubito, dacă ești în ceruri:

Atunci și steau mea m-a rechemat.

Iubito, dacă ești în iad: (ca

Să ne unim) sunt blestemat.

                            Versiune de George Anca

Emily Pauline Johnson

A prodigal

My heart forgot its God for love of you,
And you forgot me, other loves to learn;
Now through a wilderness of thorn and rue
Back to my God I turn.

And just because my God forgets the past,
And in forgetting does not ask to know
Why I once left His arms for yours, at last
Back to my God I go.

                       Emily Pauline Johnson

Risipitor

Uitându-mi Domnul inima ți-am dat,

Tu m-ai uitat, la la focul altui horn;

Acum prin spinii pustiirii în păcat

La Dumnezeul meu mă-ntorn.

Pentru că Domnul iartă ce ne fu,

Și din iertare nu mă-ntreabă cum

Din brațele-i căzut-am-am eu și tu,

La el din nou îmi caut drum.

Versiune de George Anca

Rafael Pombo

Extasis

¡Gran noche!… ¡Tanta majestad me aterra
tanta sublimidad me cusa espanto!
Dios cobija el misterio de la tierra
con el misterio augusto de su manto.

Al son de aquella mística armonía
la inmensa tierra extático contemplo
como un cadáver, lívida, sombría,
bajo la santa bóveda del templo.

Esta sublime paz que me estremece
este silencio asombrador, profundo,
mas bien que una hora mundanal, parece
la víspera imponente de otro mundo.

Como una tregua entre la culpa inerme
y el rayo que se apronta a fulminarla,
cuando la pobre humanidad se duerme
Dios desciende en secreto a visitarla.

                             Rafael Palumbo

Extax

Noapte enormă!... Fioroasă măreție

atâta sublimitate să mă înspăimânte!

Dumnezeu înpăturește taina pământie

întru taina augustei sale mante.

La sonul acelei armonii sfinte

imensa terră extatic o contemplu

ca pe un cadavru din morminte,

sub sfânta boltire de templu.

Această pace sublim cutremurată,

această liniște profundă-n hume,

părelnică la ceas mundan, se arată

impunător ajun de altă lume.

Ca un pact între vina fără arme

și raza apropiindu-se s-o fulmineze,

pe când biata umanitate doarme,

Dumnezeu coboară în secret s-o viziteze.

Versiune de George Anca