N-AI VOIE SĂ FUMEZI

de George ANCA

N-AI VOIE SĂ FUMEZI

20 mai 1983, Delhi

Ploile din acest mai, fără precedent, cu certuri, ne-au și salvat cine știe de ce ciuperci după seceta prea fierbinte, torențializând nădușeli și nervi cavernoși. Dal mein kuchh tha. După puris și mattar paneer. Spital – încă vine din tradiția foamei reale, tradusă la noi pe halucinații snobite fără bazar.

Ganeșan, chiar un elefant, nu te pune cu el, că te găsește și-n gaură de comă. Sehra, și tot în helicopter spre Nibali, la nuntă. Două autobuze și 40 automobile, pe pământ. N-am furat. Îmi sunt buzunarele goale. La ce mă dați jos din tren gol pușcă, de scrie la revistă ceva de Playgirl, ba încă, de-oi crede eu, dar voi?

The Assam holocaust. Masacrele din Gohpur și Nellie. „But it is also possible to shock people beyond reason, to repel rather than inform. It was for this reason that the cover illustration chosen for this issue was reduced in size, to convey something of the holocaust without offending the dignity of the dead or the sensibility of the reader”. (I.T., March 1-15, 1983).

„The burning of Assam”. „Bansi Chandragupta was my closest friend till the end” (Satyajit Ray). „Injection of Hope”. „Stealing From the Gods”. „At least seven authors for every history book – a Hindu, a Muslim, a Sikh, a Christian, a Buddhist, a Jain and a Parsi”. „The blood of Assam stains the face of India”.

„Dowry deaths”. Nobelum spermaticus. Is Marxism getting „Hinduised” (in Bengal)? Arabs buy Andra girls. 3.500 casts and subcasts. The Japanese took to beef-eating after their defeat in Second World War and in three decades the height of Japanese people has increased by 10 cm on an average. In the same period the average Indian has become shorter by that length.

The story of Rama's repudiation of Sita is pure invention. Actually Valmiki's original epic ends with coronation of Rama. Bhavabhuti's Uttara Rama Charita is a lie. This was copied by Tulsidas and others. Thus the great hoax of Rama's irrational behavior has perpetuated.

It is a pity that a qualified person has to suffer at the hands of an unqualified person. „It is also known” fact that even an illiterate can become an MLA, an MP or a Minister whereas a civil servant has to be a graduate and must compete with thousands of young, qualified, ambitious men from allover the country.

„Our national weakness – corruption... If nearly all Indians are dishonest, how can we save the country?... One, putting excessive faith in Karl Marx and second totally Thomas Malthus... Phony leaders are everywhere... Corruption is inherent in the government of poor countries (can he kill his own shadow?)... Why simple villagers one day become dangerous dacoits the next day?... The politician-dacoit-police triangle”

The Eyes of a Cobra. Comparison of the Poles and Bengalis. Prathiba, Deepra și arheologul lor, în vizită de la revedere, cum vor să facă arheologia pietrei și de la noi, plus, în bachelită. Dansatoarea din Harappa.

We would like to know if only those who died accidentally are reborn. Bombay (this Paris of the East) wakes up to its pimps and prostitutes, pansies and gigolos, gangsters and gunmen, thieves and burglars. Why did Balador have to drag poor Buddha into his article? Iby – Girls of France and India.

 

21 mai 1983 Delhi

Plantele? sunt una dintre ele, sardar ji. Amaltașul, leac gălbinării. Namibiana din Harappa? Ce regi. Ce bronz. Nasurile și brațele din piatră tot se ciublesc. Mult despre Plopșor, chiar Dardu, generații arheologiste, genetice-spirituale, aluzie Pârvan.

N. Bahuguna: I warn you that people are praising you too much. They are making a Hitler of you. Mrs. Gandhi: „You have the temerity to say this to Indira Gandhi?” In a world where most people operate like little islands, indifferent to the needs of others, Heera and Nazeer are like beakons of hope.

Amrita Pritam: The personal life of a woman and more so of a public figure is discussed in the press in more obscene and objectionable fashion as compared to that of a man... The press has different values for men and women. In fact it can't stand a woman with a mind.

H. R. Bachchan: Amitabh (Bhachchan) is known even to the illiterate people and those very people know me as his father. Harivansh Rai Bachchan, the poet, is known among the select few – the literate. To them I am something more than Amitabh's father

Memna: cum lucrurile mele ar fi prins în India – studenții și sanscritiștii m-au vorbit de bine, ar merita să revenim. Nansi: că m-aș da mare spunând că nu vin, când venim. Că să vin singur, că ea nu mai vine. Rânduri din presă, voices.

Aristotle is an old fool (Bhawgan Rajneesh). I'm an Indian in heart, body and soul. I've still the Indian passport. I've no problems nor the paranoia about it (Zubin Mehta). Yet again, India Today ignored the death of Acharya Vinoba Bhave . While there was enough room for Malkhan Singh, the Maruti-Suzuki tie-up and Maneka Gandhi, this great Gandhian was not even mentioned.

Lila, Neeru, Shama mâine la prânz vor fi în Roma. Nansi, că poate nu ne mai vedem niciodată. Iasomiile, săgețile lui Amor, în marathi. Nana e buzată. Tot mai mult nu ne mai întoarcem în India acestui alt adio.

22 mai 83 Delhi

Am văzut versuri de astrologul, cred, numărul unu – terestre? cu atât mai bine, tot, parcă, și-a întrerupt rubrica de astre, pe motive de sănătate. Îl voi traduce cu o stare de cunoaștere. N-am mai scris un vers, să fie o lună. Inhibat poate de Gitagovinda, Yamuna, Yama. Perspectiva paradisiacă pe care o presupune versul ne-o cam reprimăm.

Filosoafele s-au înființat la Nana, prima Mamata, acum Bulbul, așteptăm pe Dante și Laura să ne exuperym. Sărit bețivul în engleză, apoi franceză. Fiecare Micul Prinț, fiecare alt personaj, apoi eu-ei toți-Micul Prinț, și Tara.

Câteva ore în compania lui Raj Gill, ziarist, scriitor, vânător. „The Toarch Bearer”, cu toată storia Alvikăi, aceeași cu „Shi”. Ar fi să revin în India, unde crede că talentul meu poate înflori mai bine ca oriunde în altă parte.

Acasă, cu Nansi și Memna discutăm virginitatea Mariei, a lui Kunti născându-l pe Karna. Mahabharata e viața. Draupadi, soția fraților Karna, mai presus de Arjuna? Krishna vânat în călcâiul vulnerbil și luat de valuri. Bhisma, challenged de o femeie reîncarnată bărbat – nu acceptă, e ucis de Arjuna.

Nansi-l iubește pe Karna. Sunt gelos. Shiva cerșetor, Vishnu femeie. Linga lui Shiva ar fi distrus lumea de n-ar fi captat-o Vishnu în a sa yoni. Surya, dăruindu-i, în fapt, de milă, a doua virginitate Kunti-ei. Cum Kunti nu voia să-i moară fiul Arjuna, cum aflase de Karna că și el îi e fiu, de ce pe Karna trebuia să-l implore să nu-i omoare fiul? Cât că Soarele vrusese să și-l salveze.

 

25 mai 1983 Delhi

Capitolul bețivului (le buveur) și al fanaragiului (l'allumeur). Nansi & Nana la O.U.P. Eu, la ingineri. Apoi, ca-n Assam, la pielea de tigru. Maima îl iubește pe Hemingway, nu romanticii, poate, puțin, pe dalits, pe Renu. Prem Chand nu e mare scriitor, e, în schimb, foarte uman.

26 mai 1983, Delhi

Buddha Purnima. Mataji cântă devreme. Iasomiile, amaltașul, puhoi de miresme mirese. 19 ani de la moartea lui Nehru – cântece din opt religii în Shanti Vana. Revenim, zicem, nu pentru ori contra noastră, nu mai contăm pentru noi. De dimineață, capitolul geografului și calculul Terrei – Nana adormită, Bulbul și Amrita așa și-așa, Dante (Nansi-n inspecție) pronunțând mai câș ca Nana.

Ne tot întoarcem aici, până să ne întoarcem acolo. Nana n-ar mai cunoaște-o decât pe Măriuca. Vorbește franțuzește în somn. Câțiva, măcar din gură, ne vor cu ei înapoia înapoiului, altcineva parcă și din ochi.

28 mai 1983, Delhi

Spectacolul copiilor, lansat. Chanchal, apoi Bishwagit (maică-sa, Rooma, scrie versuri). Nu mi-a intrat niciun salariu în cont. Be on Sunday 5^th June 1983 at 5 pm at D5/ 29-31 Probyn Road, Delhi-7 to share a

TRANSLATION AND PLAY

Program:

EMINESCU's translation of Sanskrit Grammar

ARISTOTLE's Poetics into Bengali by S. K. Das

AMRITA PRITAM in Romanian

RAJ GILL's Torch Bearer

ANTOINE DE SAINT-EXUPERY's Le Petit Prince played by children

BOOKS TO BE RELEASED:

Jayadeva's GITAGOVINDA, Romanian version by George Anca

Eminescu's Hyperion , Sanskrit version by Urmila Rani Trikha

Poveste pentru papagal by Alexandra-Maria Anca

Pancinci by George Anca

Rabindranater Sange Shantiniketane by Ion Iuga

 

Scriptul transliterat latin, xeroxat în cinci limbi – română, sanscrită, bengali, malayalam, gujarati. Cinci pagini în 10 ex, 50 rupii. Cinci la autori, una la mine (ca autor). Ce i-o fi apucat pe studenți – puțin șantaj, că urmează diploma: numai cu condiția să revin eu.

sunetele tale m-ar ajunge cum îți ajung

am fi de două ori fiecare anihilându-ne cum eram

nu tu papagal nu tu amaltaș nu tu nor anistoric

chiar așa abia te ascult și cânți intranscriptibil

ceea ce nu se întâmplă tuturor ființelor de tăcere

ce-mi spui mă ajunge nu-mi ajunge târziul

țipi într-un noroc al meu de a mă speria a mirare

scoți bancuri din gât și-mi faci destinul să râdă

se înnourează peste candelabrele galbene și glasuri

29 mai 1983 Delhi

Iasomiile culese de Nansi până la una, înainte de a apărea Tara cu coșulețul, cu greu primind una, una singură. Mă întristase vânarea elefanților pentru fildeși, de-au rămas în Kerala câte un bărbat cu fildeși, la 40 femele fără fildeși, în alte părți 1 la 9 când normal ar fi 1 la 5, iar toți elefanții și elefantele din India ar fi 6000.

Mai apoi s-a declanșat scandalul aranjării ghirlandei în păr, de-au ajuns toate iasomiile, minus cea de la Tara – pe podea. Nana a plecat fără un semn. Nansi, că nu mai merge. Ne-am dus până la urmă. Am rămas prin bibliotecă, 50 vols Gandhi. Copiii începuseră. Nansi dispărută.

Swami Buddhananda trona pe scenă. Jos, guru-ul de muzică, Nana, Bharti cu Tara în brațe, Radha, Bulbul (taică-său le-a luat și o fotografie, cu blitz). Până la zece bhajane. Apăruseră și Platagica cu Esha. Plata chiar făcuse un buchețel de flori sălbatice.

Ne-au cuprins în muzica lor fecioarele alea supărate, apoi swami a făcut teoria rugăciunii fără cerșetorie – lăsați-l pe domnul în pace, că știe el. Reconsacrarea Gayatri Mantra. Esha n-asculta. Citate din Christ (creștinii nu citează din hinduși). Până la urmă, am ajuns la bhajanul guru-ului. S-a distribuit Gita și prasad, copiii primind și câte două cărți autografiate de swami, în hindi.

Bucuria găinii-guru și a puicilor lui. Ne bucuram și noi. Cupola de la Gandhi Bhavan ne primea după ani, neschimbată. În atmosfera oratoriei religioase hinduse, în margine de bhajane. A venit în India, pe căldură, și Marguerite Yourcenar, la 79 de ani, neasaltată pentru autografe.

Revanna rula în fabrică, în sud, țigări bidi. A cumpărat biletul de loterie la insistențele vânzătorului, a câștigat 61 lacks de rupii în Rajasthan, cam milionul de dolari. N-a dormit și n-a mâncat două zile.

Un om sărac, sărac, ajuns peste noapte bogat, cu un cec, întrucât mai poate fi același, cât și ce-și mai poate aminti despre sine dinainte? La ce sfânt rugându-se, poate Durgăi, să-l țină-n mizerie totdeauna, spre a avea mereu cea mai mare fericire în a i se ruga? Lakshmi i-a adus biletul de zece rupii.

În 27 mai 1961, Norman Cousins l-a intervievat pe Nehru în New Delhi, după ce, puțin înainte, îl auzise vorbind despre Tagore, la centenar, și preferându-l lui Gandhi. Panditji iubea munții. Trei ani mai târziu, în ziua morții, în 27 mai 1964, „Mr. Jagmohan, currently Lt. Governor, Delhi” a scris poemul „A Tribute”, pe care-l republică azi The Hindustan Times și National Herald.

Vom lua lunch-ul cu Das-ii. Parcă a știut Birși de și-a luat liber, fără să spună, ca de obicei. Soarele parcă a pălit la strălucirea-soră a amaltașului – și vatra de sub el e un aur fără seamăn. Coroana i-ar ajunge nu numai pământului, dar întregului univers, precum și vastelor nedumeriri de-o viață.

Și mă vizitează, întru acestea, domnul Firehood, introducându-se a fi un luptător mojahedin împotriva regimului lui Khomeini. Vrei bani? Confirmă, plecându-și capul. Trecem pe discuții. El circulă o scrisoare și vinde, pe o rupie, Iran Liberation.

Are 26 de ani, a studiat zoologia la Bangalore. Părinții-i sunt în țara lui și a lor, unde 90 la sută ar fi împotriva ayatolahului. Pare a ști de România, cât că, în replică, pe mine mă cheamă Gange. Poporul nu mai vrea războiul cu Iraq-ul.

Deschide un album cu fotografii de persoane ucise, „fata asta n-avea decât 13 ani”. Sunteți antiamericani? Suntem antiimperialiști. Rușii? Vrem relații bune cu toate țările. (Balfe îl salută pe Rajavi în Londra, de 1 mai. Împotriva shah-ului și a lui Khomeini).Spânzurări publice. Mullahii. În plan, uciderea în masă a personalului militar, patriot.

Ofer un pahar cu apă, după obicei indian, și nu mă mai așez. Se ridică și el: „nu sunt violent”. Domnule, citeam un interviu de-acum 22 de ani al lui Nehru, ai grijă și de dumneata, îți urez succes în viața personală, oricât cauza e uriașă, supraindividuală.

Când am plecat din prima Indie, un tibetan, tot student, făcuse rost de forme să călătorească în grupul, primul, de 70 de turiști în fosta lui patrie, Tibet, atunci-acum sub China: „Cine știe dacă mă voi întoarce, dacă nu voi muri”. Ei distribuiau nu un ziar, ci broșuri scrise albastru pe alb; mojahedinii, pentru azi, preferă alb-negru, ziar, deși prețul – Re. 1.00 – e ștampilat violet.

29 mai 1983 Delhi

Asha, Char, Lorai – poeme proprii citite de Sisir în bengali, traduse, comentate în engleză. În timp ce Memna-și lua timpul cântecului văcăresc, în traducerea mea, apoi în originalul jayadevian, și comentariul comparatist.

Ne-a venit rândul și am comentat Tagore. Sisir a citit dedicația acestuia către un poet de peste o sută de ani, în 1992, apoi, Strălucit și Adorat – În revoltă – Zeul, și a încheiat citindu-și în original cele trei poeme ale sale. Cum am terminat noi, s-a stins și lumina.

Avusesem lunch-ul împreună, intim. Copiii mâncaser- înainte, inclusiv Goethe. Cum ne-am oferit una, am mulțumit pentru jumătatea mea de scrumieră. Am revenit pentru imprimare, însă glumind de Nansi Das și Shushmita Anca.

Cu Lali, am discutat despre logodnica lui, iar Sisir a recomandat-o la Victoria Anglian-Sanskrit School în Darya Ganj. După Aristotel – Poetica -, prietenul meu a tradus și publicat acum în bengaleză Troienele de Euripide.

Rugăciunea neintitulată a scris-o demult. Dante avea vreo doi ani, era bolnav, doctoru-i spusese, după miezul nopții, că fiul său nu va supraviețui. - Și tu ai scris poezia asta atunci, când ai aflat că Dante va muri. - N-aveam ce face. - Ai scris-o când fiul tău... - Nu știam ce... - În caietul ăsta. - Nu, pe o foaie. - Și doctorul spusese că va muri. - O spusese ambiguu și de-asta îl acuz pe dumnezeu, că luptă cu un copiul, de ce nu-mi dă mie suferința, de ce nu se bate cu mine.

30 mai 1983, Delhi

Lupta pentru micul Prinț. Știam că fiecare va vrea să fie Micul Prinț. Abia dacă Dante, gândind ca mine, că se vrea bețivul. Vorba lui taică-său, poezia vinului nu e prea frecventată în India, cu excepția urdu. Ce conservatori, copiii.

Au rămas trei cântece. Povestea e sfârșită. Micul Prinț nu există. Poate în fiecare copil și grown-up. Încheiem cu Frere Jacques (Marcin?), cântat încet-încet, adică, la sugestia Platei, trist, ca să nu mai intrăm în depopularea deșertului.

Redesenarea poveștii ca pentru o expoziție-decor merge bine. Ne-am promis ca mâine să-și aibă toți replicile pe foaie. Cele franțuzești. Repetăm apoi continuu. Nansi, că să cumpărăm 40 de coli mari – contribuie și ea – șarpele ca elefant, pălărie, berbecii și cutia se vor desena pe precreion.

Nana și Amrita tocmai tălălăie în hindi, pictorializând povestea. Toți suntem ocupați cu ea, ne e timpul scurt, mai avem doar o săptămână de India. M-am mai insolat până la Dept. Luceafărul în finlandeză: și ce publicitate în Scânteia. Ignorându-se ce fac eu, notez bucuros ce fac alții. Studenții de aici prenumără pe Mircea Ivănescu, Petre Stoica, Grigore Vieru, în rând cu Amitabh Bachan, Hema Malini, Dharmendra, Zenat, Rakhi.

Acasă la Raj Gill. Conflictul gen Gurdwara-Amrita Pritam apare când scriitorul e politicizat ori neagreat dintr-un punct de vedere ortodox religios. Ca scriitor, eu pot vedea în surâsul unei prostituate divinitatea în forma ei perfectă, ceea ce nu se acceptă în ortodoxia așa-zisului adevăr religios pur.

După care, bună oară, n-ai voie să fumezi. Cam 30 la sută din locuitorii Punjabului fumează, însă mai ales în centura Malva, în Ferozpur, Patiala, Bathinda.. În alte clime, primul crin, după zăpadă, nu ține de spiritualitate?

Sentimentul pe care îl are un ortodox mergând la gurdwara, recitind din cartea sfântă Adi Granth, eu îl am dacă pot să ajut lumea din jur. Văd un câine tăiat, trăgând din greu să moară, iau o piatră și-l omor. Am făcut-o. A fost cea mai divină formă a religiei pentru mine. Nu am putut folosi arma, eram departe să am timp să vin acasă să-mi iau pușca spre a-l elibera cu ea de durere.

Altădată, urmărea cu pușca o pereche de cocori-domnișoară (Demoiselle Cranes). A ochit. Când ei au început să se drăgostească, nu i-a deranjat 20 de minute. De unde, Valmiki și-a început Ramayana văzând pasărea desperecheată de un vânător – auzindu-i shoka (durere) a prefăcut-o-n shloka (vers).

Vânătoare, nu pentru a ucide, pentru sport, cel mai vechi. „Vânez numai o pasăre în zbor. Îi dau o șansă”. În junglă în Muzafarpur Nagar, careva neexperimentat a rănit în stomac o antelopă albastră (bou albastru / blue bull) și a fost obligat, sub amenințarea puștilor celorlalți, s-o urmărească trei ore, pentru a o reîmpușca. Altfel, ar fi fost cum ai părăsi un copil.

De la al 6-lea Guru al sikh-ilor, toți au fost și vânători. Iar d-l Gill excelează, în fapt, în campaniile de protecție a speciilor, intervenind, cum s-a întâmplat în cazul unor ilegale împușcări de oi albastre, de rațe negre. „Vreau să-mi sfârșesc viața retrăgându-mă în junglă”.

Așa a început și gazetăria, în 1962, la The Hindustan Times. Refuzat întâi de editor la ideea unui reportaj la zoo – nu va citi nimeni -, s-a dus, totuși, găsind pentru întâia oară o barieră biologică trecută: un cuplu de urși himalaieni se înmulțise în captivitate. Povestea a mers pe pagina întâi, iar în prezent toate ziarele au rubrici permanente asupra vieții animalelor. „Când merg la zoo, pot mângâia mai mulți tigri, care mă cunosc”.

Scriitorul: A scrie e cea mai fericită profesie. N-am judecat niciodată lumea, rețin reacții, emoții, scriu „about” nu „on” lume, încerc să fiu cât mai aproape de realitate. Ziaristul: Presa indiană e, de departe, cea mai liberă presă din lume.

Vezi campania împotriva lui Mishra, împotriva decretului de limitare a dreptului de exprimare în Bihar. Presa e controlată numai de editori. Dacă au existat plângeri împotriva mea, la editor, el le-a trimis la mine, ori de unde ar fi venit.

În timpul stării de urgență era cenzură totală. Eram reporter șef. Cineva a pus, ca titlu, la știrile zilei, „starea vremii”. După câteva paragrafe „pe linie”, alunecam, ziariștii, în propoziții care spun adevărul. Presa zilnică e singura națională, periodicele sunt locale; cotidianele se difuzează în toată țara.

Presa nu influențează omul comun, altfel (nu) s-ar perpetua greșelile guvernului. Influența e la vârf, guvernul, parlamentul, industriașii, universitățile. Caracterul personalității unei țări se află în universități, nu în ziare ori guverne.

Noi publicităm ceea ce se formulează în mediile academice, suntem mașini de diseminare, le facem simple și le răspândim. Altfel, cum va înțelege lumea programul național de integrare agricolă dacă-i va fi prezentat ca în comisia națională de planificare.

„Vin din scrisul informațional. Lumea scrie în stil de poveste. O familie de indieni sudici care au venit acum 40 de ani, în timpul războiului, în Delhi, într-o colonie punjabi, când mi-au citit Rape / Violul, m-au vânat să-mi spună că n-au știut până atunci atât de mult despre Punjab. Acei patruzeci de ani i-au pregătit pentru a-mi citi cartea.

Comunicarea în India e inhibată de sistemul de castă. Panditul nu vorbea celor fără castă. Abia încep doi să vorbească și se iau la ceartă, nu pot sta de vorbă ore. De ce suntem romantici? Pentru că suntem bogați în anotimpuri. Starea romanrică nu e pasivă, ci turbulentă. Norii musonului sunt cei mai îndrăgiți, dar și cei mai romantici”.

... Desine-moi un mouton... je ne savais pas dessiner... ca ne fait rien... dessine-moi un mouton... non, non, je ne veux pas d'un elephant dans un boa... j'ai besoin d'un mouton... non, celui-la est deja tres malade... Enfants, faites attention aux baobabs... Les grandes personnes sont bien etranges...

Lucrurile se simplifică și-n franceză. Pălăria vanitosului e un plic. Căscatul și aplaudatul, molipsitoare. Se începe pe solniță. Cartea geografului - a adus-o Nana - este una cu câini și pământul unul dintre ei. Cântecele merg. Frere Jacques a devenit, și-n refren, Petit Prince.

Ritmul lent. Vor face și măști. Redesenarea poveștii, re-exupery-zarea ei crește ca-n muson. Nu dorm eu noaptea, dar nici ei. Atingem culmi interioare. N-am curaj să le spun că Marcin, nemaidesen, în carne și oase, încă semănând cu desenul, își va aduce participarea extraordinară.

Mă cam jefuiră de hârtie. Pentru mâine trebuie să am scenariul – cu plombagină? - ba încă – să-și schimbe, cu rolurile, foile și să le copieze. Am regizat la Shiv Niketan propriu-mi Sârbiță / Sir Pierrot, la început, acum e sfârșitul. Jeane va juca, Floarea o vom pune la el în colivie – prea s-a vrut cochetă, iar clopotul s-a făcut universul.

31 mai 1983, Delhi

Am transcris, pe cinci pagini, versiunea mai mult engleză, cu indigo, am distribuit-o. La prânz, cum convenise de dimineață, Nansi s-a dus acasă la doctorul de papagali, „moșul”, în Model Town. Le-a luat și pe Nana și Amrita, cât era de cald, la 2.30 pm. Le-a spus careva că nu e acasă. S-au întors fierte mai ales la propriu.

Spre seară, un biciclist cărunt, recitând un scenariu. Că a trebuit să meargă la un pacient, de urgență... o lungește... dăm să-i arătăm papagalul... că de-aia a venit, cum c-a promis... a dat chiar el ora... a uitat... și-a ținut cuvântul față de o doamnă. Pot avea un scaun?

Numai puțin – să-și aducă bicicleta. E doctor specialist și și-a adus și o ștampilă. Pot să am un stilou? Dăm să-i arătăm papagalul. Există o anumită pauză. Nansi se folosește de ea. Este ea întrebată dacă pasărea e băiat sau fată. Băiat, zice ea.

Mai are un formular pentru vaccinare, dar nu-l completează, căci atunci ar trebui și vaccinat. Știe el cum să dea un certificat de oportunitate, de potrivire, fitness, tot zice, e valabil. Cât că insistă cum îl vrem, ce mai vrem...

Că are voie să călătorească în altă țară, în România... Nu, nu e nevoie, fitness ajunge, n-o să scrie de călătorie, nici de România, știe el, desigur, e autorizat, are ștampilă, face și copie, s-o țină. Într-un târziu, există câteva rânduri pe o bucată de hârtie.

Ne cere o tușieră. O are. Pune ștampila de Sethi. Că acum vrea apă. La început nu voia. Dar e și lămâie? Nu. Nu-i nimic. Poate avea pixul cu care a scris? E indian. Dar stiloul ăla? E indian. Cât datorăm? 150. Am mai luat din Chondni Chawk, cu 20, dau 30, na, 40, altfel ia-ți hârtia.

Păi nu e pentru export? Nu. Am dat unor americani și mi-au plătit 150. Noi nu suntem americani, pe noi ne exploatează indienii. Dă 50. Înapoiază o bancnotă de 10, că e găurită, cere alta. Aveți ceva de vânzare? Nu. Se uită spre radio. Nimic. Indieni. Vă vedeam quiet foreigners. Nu, indieni. Bine atunci, aveți adresa mea. Nu știu ce mai zicea. A plecat.

Nansi abia poate rupe tăcerea mai târziu. Sar și eu, o țară de maimuțe. Te făcea poștă cu fiu-său. Nu era nimic asta, dar îmi lua rochia. Nu există nicio închipuire de caracter, canibalism, nu mai învăț sanscrită, nimic.

Vine o scrisoare de la Usha Book Agency către International Academy Eminescu, Publications Officer, că să le trimit lista publicațiilor pe 80-83. Mă vizitează O.M. A. Îl invit duminică la 5. De ce mă caută? Așa. Ne așezăm. Geniu luminat față de vizitatorul dinainte. E de acord.

Curiozitatea lui este despre Statutul Uniunii Scriitorilor din România. În comparație cu Asociația Literară din Kerala, exemplu luat și de Punjab. Îi povestesc. A fost 4 zile în Basarabia, în 1969, la Chișinău, în sate. Este o parte înapoiată a Uniunii.

A publicat impresiile sale într-o carte de călătorii. Nu nume. Scriitorii nu spuneau liber ce gândeau. I-am întrebat dacă se simt limitați de ruși. N-au răspuns. Unul a râs. Anujan a fost condus pe unde a petrecut Pușkin cu țiganii.

Cei din Chișinău știau mai multe despre India decât ucrainenii din Odessa. Discutasem Transilvania, Oltenia în literatură și evocarea lui venise la pronunția Moldova. Am conversat amănunte de demnitate și mi-a transmis prin fiica sa o antologie din 1981, la ICCR, în care are un poem. Tot în 7 pleacă și el în Kerala.

Mai apoi a venit master-ul de muzică, parte după colivie, parte să-l invit în România, între mai-iulie, să predea niște indiană, a, ce interesant, ce de interesați s-ar găsi. O lungim. Schimbăm adrese. Că să revenim în august. Că matematica e una în India, ca și în România. Se uita – ca doctorul? - prin casă.

Mai încolo, Nana cu Amrita. Maică-sii, că nu dă cu parul: îl poate invita de ziua ei pe marinarul de ciklete (în schimbul cărora ea-i oferă loli-pop)? Că n-are nimic împotriivă. Și singuri ne minunăm. Mai încolo, eu revin, singur cu Nana – că n-am zis nu ca să nu mă pun rău cu ea.

Și acum de ce vrei să te pui rău cu mine? - Nici acum nu vreau, dar nu-i știi pe indieni. Cu tine n-am nimic, dar ei n-au caracter. La 20 de ani, eu m-am însurat cu mă-ta. - Ziceai că nu știi unde stă, dar eu știu. - Ce să zic, dacă știi unde stă, fă-te de râs și, uite ce e, dacă ești măgăriță, poți să te alegi și cu două palme.

Le meriți, atâta obrăznicie, așa devreme, parcă nu e a bună. A plecat, potcă mare, n-a mâncat seara. Am văzut flăcăi. Mi-am reproșat că nu înțeleg nimic din bucuria acelei libertăți curate, măcar din partea ei, poate și a lor. Dincolo de perversiunea comiterii cu albe, de orice vârstă. Da, ăștia vor de la tine orice, până și pe tine, pentru uzul purei lor perversiuni.

După doctor, venise dobista ca împărăteasa. Mai apoi m-a nimerit singur și i-am țipat „bas”. La fel fructarului. Seara l-am repezit și pr prof. Gupta, că nu merg cu niciun microbuz. Nu mă duc la niciun lunch. Nu pot să văd indieni. S-au explicat la Nansi că vor să ne vadă instalați. Esha, că e frumos cu marinari. Însăși Nana, că nu știe dacă ăla are 20 ori are 14 ani.

Oho, și cine mai umblă pe mări după ciklete? Și uite-așa, că jucăm șah port. Mi-aud din partea lui Dante că de ce am distribuit-o atâta pe soră-sa Laura, că numai el, Mamata și Bulbul sunt buni. Iar maică-sa Shushmita să-i spună lui Nansi.

Eu îi spusesem, ori pe urmă i-am spus: degenerare? India. Perversiune? India. Frumusețe? India. Dincolo mă gândisem la sfărâmarea sufletului. Aici și a trupului? Ura pentru soru-sa. Am apărat aparentul egoism față de noi? Al copilului nostru, care să ne bucure?

Mat cu pionul. Apoi, doi cai contra două ture, adică elefanți – în criză și ei. Supramultul acesta, ca paradare, induce imposibilitatea calității. Plus că au a se iubi, bănește, pe cât urăsc tot ce nu-i ban al lor, bani-ei. Și marinarii? Kashmirul febrilul? Cum m-ai lămuri, potolește-te.

Mi s-a năzărit și Europa, cât că un căcat de Taleyrand mă roade la șobolan. Gogomane imperii! Halucinații reverse, barbarii răs-supte. Ce dumnezeu. Păi da. Rugăciune și cerșetorie. Viol și ciordeală. Dinte pentru dinte, știrb pentru știrb, cod de crimă. Voi crede ce vei crede și ai crezut, dacă nu vei crede ce nu mai cred și am crezut: adu-ți aminte ce copil religios erai, Sisir. Eu zic ce zic, fac ce fac – refuzandism.

5 iunie 1983, Delhi

The Statesman consemnează, la evenimentele zilei: Internationa Academy Mihai Eminescu: Programme of Translation and Play, D5 / 29-31, Probyn Road, 5 p.m. (O face pentru a treia oară, anul ăsta, m-a consemnat primul, în 1978, după care, numele mi-a apărut în toate ziarele centrale indiene în engleză și hindi), The Hindustan Times publică trei (din cinci?) poeme ale Amritei Pritam incriminate de Gurdwara – Singh, The Fifth Ordeal, Kaur.

La tripla repetiție de azi, scandal, de-am dat-o și afară, un minut, pe Nana („de ce se bagă mama”?) Apoi a venit și Sisir, că de ce nu se zice „merci”, niciodată? El, care m-a luminat, că-n Bengal e jignitor să zici mulțumesc. Ai de exprimat asta prin vreun gest, prin vreun surâs.

6 iunie 1983, Delhi

Cam spre 5 eram obsedat de solnițe – unde sunt? Perdele, uși, ziduri mă opreau să văd cine va veni întâi. Nansi a zis Vinod, și l-am și văzut. Copiii începuseră să fie. Expoziția lor eclipsa jegul.

Începusem Le Petit Prince când au venit familiile Raj Gill, Gupta, cred că și ai lui Lali. Specatacolul a sunat neașteptat de bine. Am putut specula cu părinții. Bună bârfă, mai târziu, cu Bengalul. Romancierul n-ar fi lipsit de aici pentru nimic în lume. Cel mai june fiu al său conversa cu botanistul. Sociologul părea a poza.

7 iunie 1983, Karachi.

De dimineață, aproape calmi, asaltați de copii, prietenii Nanei, de Memna, Vinod, Sisir (a lăcrimat, și-a scos ochelarii, a revenit după oră, cu Wellek), Lali, Gupții (felicitat Ashish, anunțat și-n ziare ca al 14-lea pe toată India). S.C. Gupta a venit, într-adevăr, cu microbuzul.

La vreo douăzeci de perechi de mâini fluturau a salut sub amaltașul parcă anume ofilit. Au venit cu noi, în afară de S.C.G., Memna, Vinod, Lali, Laura, Mamata. Am trecut pe lângă școala Nanei. Avionul avea întârziere de o oră, pleca la 3.30 p.m. Am zburat lin. Urechile Platagicii cam țiuiau. Nana asculta vocaliza cățelului japonez. Eu am citit șapte capitole din Gita.