MUSAFIRII FIRII NOASTRE

de George ANCA

MUSAFIRII FIRII NOASTRE

6. 01. 83 Delhi

Studenții mei, un principiu. Ca însemnările R 36. Ore extinse în India. Și musafirii, un principiu de dedicație, nestalinist. Niciun student la diplomă, încă. De ieri până azi, din cuplul soarelui și ceții, al doilea s-a învârtoșat, după ce-l covârșise prima. Dincolo de centurile raționalului și esteticului, în verdeața bălegarului de elefant, ca trunchiul de bananier, în grajdul plăpânzit de respirațiile vacilor.

Văd peste drum de Hawa Mahal. Să ne întoarcem la cel cu cartea de vizită. Moghulii sunt americanii de acum. Parcă indescriptibilitatea previziunii compensează mizeria. Jucăm șah cu morții, ne bat și îi batem pe rând în R 36. Crezusem că mi-am încheiat memoriile în proza musafirului.

Am chemat măturătorul, m-a privit superior. Îmi intră un câine în clasă. Dau să-i vorbesc românește. Se târîie pași. Mi-or veni studenții. Să scriu un vers e să închei ceva, o viață, alt vers urmează. Firea morții prin prim verset de Veda-Logos. Ce-mi dai să-ți dau la sfârșitul nimicului?

Vidhata-dumnezeirea. Templul tipografic. Romanul Nanei, între ceartă și adevăr. Luceafărul-Viena-Delhi-100-devanagari-sanscrit. Îmi place clasa măturată. Mâine, pe Gange, cu musafirul.

8. 01. 83 D.

Sâmbăta studenților. Greva continuă. Nu ne mai ducem la Rishikesh. Cei de la franceză se duc la expoziția Rodin. India-Cetate. Banjara. Fiorul moghul. Înapoi la upanișade. Altă vedere. Nana, că știe ce e roman, dar nu-mi spune, atunci nu știe, ba că știe, cu papagalul a căzut de acord.

Cele de aproape se împlinesc. Le așteptăm pe celelalte, obstaculați de surprize în alte lumi. Revistele de trei orientări, parcurse în două ore. Maica Domnului din Pirinei, primită ieri de la Jeane, o trimisese din septembrie.

Îngerul expediat de ea Nanei, acum doi ani, l-a preluat în lucrările de școală. Jeane se apropie de 70 de ani. O mai fi fumând? Combinație de călugăriță amatoare și fostă profesoară, peregrinând creștin prin vestigiile necreștine.

Cred într-una modernitate. Scriu cuvinte care acoperă gânduri niciodată vorbite. Pomenirile noastre în India se îndesesc. Micile înfățișări și încă nu se lasă sintaxei. Sintaxa se rarefiază cu viața, cum experimentează Memna.

Corespondențele autentice parcă n-ar avea început și sfârșit. Să fie așa și călătoria musafirului? Odată în sac, călătoria o vom dezlega de Basant, pe 19 ianuarie, o zi înainte de despărțire. O febră poate fi o experiență a locului unde o ai? Ne lăsăm gândurile între politică și febră.

Practicăm condiția. Începuse clasa. Rashmi, cu poemele lui Coșbuc. (Ieri, Manju, cu Miorița). Mă opresc la Puntea lui Rumi, se oprește la Nunta Zamfirei. Alege, pentru comentariu, Rea de plată. Apăruse și Raj Mohan Mehta. Apoi Deva Singh, care îmi spune că, din cauza multelor ciocniri sociale, nu poate ajunge la clasă și va studia acasă, să-l primesc la examen.

Musafirul are febră virotică. Secundar, complicație minoră la plămâni. Ampicilină, B. Complex, Crocin. Pentru temperatură, sirop. Cinci zile. Până-n 20, va fi bine. Pentru orice considerație practică, recomandă anularea biletelor pentru Calcutta, dar s-o fac în 12, când vom mai vedea. Avem dolari? Nu. Cei pe care-i vând, la negru, indienii, ar fi falși și cu poliție.

Merg cu Nana-n Camp după ampicilină, farmaciile toate, închise. La fel în Kamla Nagar. În toată India, aflăm, este greva generală a farmaciștilor. Niciun vecin n-are ampicilină. Nici polonezii. La Health Centre, dr. Pal îmi oferă imposibila ampicilină pe fișa mea și o obțin, cu două cozi, de la farmacia policlinicii.

Invitație la IIC, în 14, cu carte de vizită a lui DN („vă rugăm să aduceți profesori și studenți”). Replică? Eminescu Circle invites you to an open calss dedicated to the 133^rd anniversary of Mihai Eminescu, at M.E.L. Dept., Room 36, on Saturday, 15^th January 1983 at 8 a.m.

10. 01. 83. D.

Luni, fără sinucidere. Ziare, clasă, preparație eminescologică. Bucuros și de Subramanya Bharati. Mai tânărul, prin gară, prin Cerc, cu cărți. Sanscrita mai scumpă ca hindi. Ampicilină, pneumonie. De când entuziasmul? Am cedat apa din Gange, sigilată.

11. 01. 83. D.

Clasă pe românește cu Deva Singh. Fiu-său în armată, la Calcutta. Tremură de frig și timiditate. Reprtoire autobiografic? Iar o dusă, nu numai în Camp. Trebuie golit un ciocan de clorochin. Nesomnul de-azi-noapte se răzbună. Plus, îndoiala.

Singurătate prin gară, hamalii laptelui – îi întreb: apă? și ce se mai supără. Apoi o gazdă, alta. Cine nu vine, de ce nu vine? dacă vine, cine mai vine, cine nu mai vine? Mortificare halucinată, că era hashish în țigări, pe neve, la o adică, înainte de Basant și de Holika. Fum arian, corpolent duh arzând la lumânare, cu, ori fără păcate.

12. 01. 83. D.

Tot grevă. Neîmpăcare. An Nou impersonal, vremuri. Represiune firească. După sanscrită, latina mi-a consumat restul de iluzii. Așa începe piesa asta? N-o să se joace, deci măcar să-nceapă. Mai e cineva? Cine știi. I-ai zis piesă din lipsă de altceva.

Și greva? Asta nu e glumă. Au început ceilalți spărgători. Ei fac parte din sistem. Cu ce se ocupă piesa? Nu cu greva, ți-am spus. Pe românește, Ram-Ram. Ajută-mă să fac rost de voci. N-am un gramofon, să pun sâmbătă placă.

Subiectul ăsta l-ai tratat totdeauna. Se știe și-n Africa. Cred că numai acolo. Doina. M-ai nimerit. Nu te văd, te citesc. Nu cărți. Vei fi-n hindi, ce Dumnezeu. Și câte familii sparte. Nu greve? Acum o sută și de ani. Te urmăresc. Nu e de ajuns? Era vorba că fiecare contribuie cu de-al lui. Tot eu am zis și asta, dar dacă nu vine nimeni? S-au dus și doina și familia.

Manju a tradus, pe contul ei, din Miorița. Cu Provin și cu ea, citim Doina. Raj ar fi avut febră. Rashmi, după ce l-a ales, sare că poemul Rea de plată ar fi dirty. Sar și eu, cu ce-ar fi mai frumoasă o crimă, o invazie, decât un sărut?

Brâncuși. După Rodin. Imaginarismul literaturii. Seama vieții. Diferențele. Ritu, și ea, aproape, refuză muzica. Există vis, ar trebui să-l reliefez. Aberasem, de unul singur, întru cine știe ce blestem. Fișa musafirului, fofilată, alta la rând.

Și nehotărât, și nesfătuit, zăpăcit cu piedică pusă. Cere permisiunea să se încălzească, ar fi foarte frig. Aș mai lăsa coperta veche în avizier – săptămâna asta, Eminescu – dacă n-ar rămâne amândouă acolo până după dispariția mea.

13. 01. 83. D.

Peste două ore trebuia să fim în trenul de Calcutta – Howra. Nimic. Febră. Și Nana, de-azi-noapte, la 4. Coșmar cu nereîncarnare. Clasă mioritică. Vecinul, nici cu pranayam – îmi pare rău, să-mi pară rău? Ce oferisem deschis, ca un model.

Îl urmează cu întârziere. Eu însumi nu-l, n-am nevoie să-l urmez. Mi-am creat dialogul, oricum a fi, dar existăm întru întâlnirile astea în alb, nemaiîncețoșate atâta, atinse de viitoarea furie solară. Parcă la noapte va arde și focul de Lori, iar apoi Basant, să vină Holika.

Jeane se plânge de Franța-i. A citit mantrele ca având titlul „Robilor”. Am mutat sâmbăta mâine, am dublat-o. Avem o săptămână Eminescu. Bharati s-a aniversat tot acum și Vinod gargarisește o comparație, într-un rând pe hindi, nu tamil.

vă urez să vă placă totdeauna cu o amintire de când vedeați soarele cu orașe moghule în pierdut suflet

va fi fost va fi fost înfocare epic regretată ființa interioarei cremațiuni o horă de unul singur încins de fete de chaia apoi fie-ne cu iertare pe ziua de azi când zadarnic v-am îndemna iată luminarea zilei de neumbră chaia

de un timp în jurul ceaiului de tei pntru pahare ofer coșuri verzi și roze ca Jaipurul ca pentru doamne s-ar zice nu am luat seama ce v-a revenit cred că asemeni copiilor tot verdele ne înfiază inima căldurii neabstracte

cât despre cele negre ca una nu aveați lumina aprinsă ori venisem cu soarele impresie genunchi și toate cele negre am și pantomimat ce se întâmplă pagini întru cititul nevânat nevânat nevânos pe vâna fără vână

am și cafele în verde și roz pereche de învelitoare ale bazelor nemainegre de rândul ăsta vor fi reci deja îs Nana nu și-a onorat vegetarianismul în prelungirea febrei de cu noapte de-am jucat I am sorry victorios eu

sunt vizite lungi lângă papagal încurcate de telefonul aerului cu vedere în poartă la plecare ce răspuns vom mai auzi călărim înspre seară îngânați păsărește cine-și reperează cronologia în apatiile altfel iertate se apropie de veacul ceasului

a ne fi apropiat veacul ceaiului pe îndelete neamestecați în florile uscate pe clocot mă gândeam anii trecuți la accepții acum nici păreri vorbim într-o doară fără dor pe-atunci ași fi lungit dicția cu aluzii ce nu-mi mai spun aproape nimic în prezent

cu febră presimțiri și despărțire când telexul nu lucrează până sâmbătă tocmai după ce se pierduse fișa călătorului pe acolo pe unde are de călătorit aș adăuga ușa era încuiată am deschis-o am ascultat cele de mai sus deslipindu-mă de

ar fi cinci m-aș repezi-n camp după copii și copertă ușa se închisese după Renu și soră-sa italianca le oferise Nansi un lunch tardiv mai bun ca niciodată ceea ce nu atinsese Nana plus lapte fiert parcă se vor regala tot în Delhi adio la Paris

de-aș găsi scrisorile către Doina fie și-n primejdia relativizării acelei iubiri am face de-o conversație împărțită între prezentul păcătos și ziua de ieri auria zece roți mai la dreapta ca peste Dunăre și-ar fi lăsat mașina și m-ai fi crezut în zori

n-am nimic de zis impersonalității abuzului o propagandă de nepetrecere doar scârța-scârța să le fie bine după ce nu există dimineața nu eram eu singur nici acum n-am lirica-n priză de ani m-am pustiit în relație nespusă cu condiția persoanei oricât de terfelită

n-o înțeleg nici pe bătrâna-mi prietenă cu zero-ul accentuat pe finală și parcă majusculat n-am încotro-l mai urieși însumi buddhist pe nevremelnicie draci monezile halucinate-n fețele de sfinte pe timbre altfel sugestive sună a alarmă

de vină vârsta mare dislocând prezentul n-ar cere poze de actori decât adolescenții vină-le unchiul și să se descurce-n altă junglă mai reperabilă că nu sunt în Năsăud acum un veac de două zile îl deliberăm atâta lume pe aici copiii despre ei vorbim pe nume-ar fi venit legal

o voce când de mamă când a râsului de după tentația păcatului îndurerat de așteptare pe-ncrucișări de rase sparte ca familii zăvorul tandru așezat atletici pași pe urma roților salut grăsane suflete în ce traducere ambiguității de-o ființă cu nebună seara

de când cu martorii și o mitologie mereu fecioară toți presupuși zeește ca din partea lor necunoscuți până la raderea respiro-ului personal și drept n-am dat cu pas de pix pe pagini lămurite iar acum un scris scriu nici dicteuri de neomis și ele nu norocul s-a bulit cam la mișto oleacă

pe când ne reabilitam feudalismul ajutați de fete încercănate la apus de soare mai și beam cu miezul vieții ne fălisem dinainte și uscatele morminte zadarnic ce-am fi plâns în zori ne-am pomenit direct în agonie surle alături ne parodiau în anomie și pe veci

trec la paharul îmbrăcat în roz îl beau cafea de l-aș cânta cantată ci duse-s trezviile baroce sar conversații ce n-ar ține încă de urât cum că nu mâine poate nici poimâine și necum duminică poate apoi și marți să mă reped a săptămână de-aici încolo noaptea va veni spre sine-un pic

se dilatase ziua cu diferența fusului orar în prima jumătate de-am serbat Crăciunul și sărbătorile de iarnă ocolită mai apoi cum știți care se speria care ironizase dacă nu tunetele de ianuarie întâmplătoare fețele mii de tinere fără surâs și încotro

14. 01. 83. D

Că să te naști a doua oară în India pentru a înțelege. Nu mă plâng de înțelegerea ori neînțelegerea Indiei. Aci, lupta e să scapi de nesfârșirea lanțului de renașteri. Venise Manju. Cu două pagini în hindi despre Miorița, comparată cu drumul spre paradis , după război, al celor neînvingători.

Curând era și Provin, de i-am pus să scrie, el, substantive, ea, verbe. Gargh, Rashmi, Raj, Chamchal, Deva Singh au venit și ei, unul câte unul. Raj citi o aiureală cu titlul The Modern Girl. Provin a citit, cascador, Rea de plată. Apoi Manju, cu aplauze. Le-am spus de jayanti, de-o serbam, a lui Eminescu. Biografie.

Nana avusese toată noaptea febră. Are 104 grade Farenheit. Nansi se teme de o sinuzită. Musafirul a ieșit, pentru o oră, la soare. Nu mai am loc și eu. Ziare turpide de An Nou-bou-boa. Nansi tușește, nu se joacă. Nana, tot peste sută. Nu îndoiala lui Arjuna și a ciobanului mioritic, dar călătoria spre paradis a învinșilor.

15. 01. 83. D.

Atacul Dalit-ilor asupra Marathvadi, 504 suflete moarte. Musafirul, în Catch 22. De-a 133-a jayanti, îl caut, prin noile blocuri roșii, pe Mahendra Dave – ceva despre Eminescu? Chiar de jayanti, am pus pe perete case și haine românești. Latinitas 5, gata, sub ancademie.

Jayanti 33 și o sută

India 15 ianuarie

jumătatea morții lui Mahatma

patru zile și nopți

mai cursese Kavi

nici 20 nici 24

de petale nu moghulizează

departe de Sana, tren în febră

asiatică, fie să fim

ai upanișadelor, scrisoarea I

eterna pace lingvistică,

ironice amurguri de rasă

de preferase luna baiazidă

se obișnuiește prasad rezumativ

opțiunea timpului, locului

facem ce putem, ji

ne oscilăm tensiunile superlativizante

trăim de mai de parte amintirea

facerii cum s-a spus în Aryavarta

noroc de necomparație himalaianul

de la superbazar e prea tânăr

altfel Dumnezeu nu e, vai, martor

prin uși deschise curentul

strigoilor diurni îngeri

cu părul negru keshaviu

16. 01. 83. D.

Mahendra și Rupendra mai la inimă. Seara, Uma Dogra, kathak, la IIC. Musafirul, c-ar fi visat-o întocmai, acum trei ani. Thumri. Convalescență pe sfârșite. Spre toiul finalului. Am mutat cărțile, să fac loc hainelor musafire. Mâine, la clasă, relansez Latinitas. Anul ăsta dau multe premii.

18. 01, 83. D.

Pe lângă palmierii fără soț, în josul spetei, nașa înțelege tot mai puțin scrisul finului, deh. Casteluțul Roshinarei, mâine sărbătoare, pomâine despărțire de musafir, apoi scrisori de răspuns. Ah, garanția cea mare a păcii mirosea la fel, vechi alergii, blânzi pacifiști ai neființei.

merge ceasul fără știre akal-ire arămire

Rama Bahadur durire n-ai mălai alai

mai bhai nici budhu mereu încai

cu cântec de Mandalay azi și mâine teferi

lumpeni pe frânghiile de curpeni pe

canalele de cumpeni merge ceasul

amânat mână ce-a sunat pe lat cercul

cert shunya Bharat

11. 01. 83. D.

Mâine, despărțire-întâlnire, cumplit discretă, plină de tensiune îmblânzită – că să mă îmbrac mai frumos – în peisaj. Dialog în alte înțelegeri. Cu atât mai bine, cu atât mai rău – a-ți spune durerile numai prietenilor, care prieteni? Mereu lecții. Mâine ne salutăm. Nimeni nu ne va recunoaște efortul, nici măcar trecerea prin India. Și totuși, musafirii rămân în noi. Chiar gândirea în personaje trădează afinități mântuite.

21. 01. 83. D.

În R 36, în Canterbury. Manju, în clasă, n-a aprins lumina, își traduce, din hindi, comentariul la Miorița. Vine și Provin, îi dictez o scrisoare. Raj, încă două fete. Reflexivul acuzativ și dativ, un discurs de morală, un elogiu al scriitorului român, întoarcere la realitate.

Țăndări stabilimentele și nicio lume nouă, ba încă, mai veche și mai veche. Egale doar cruzimile paralele pedepsiților. Cmințituiți. Mereu agonic și afirmativ, mai avem Dumnezeu. Odată exclus, ne ia dracul. Folosul morții o fi recuperarea patimilor din străfunduri.

Se-apropie vremea celor de la asanscrită – na mantesa/namaste, Usha/ușa(zorilor), chatra/șatra. Posomorârea cheltuitoare își despătură circumvoluțiuni pe nervii unei neprevăzute halte. Buddhista suedeză, fumătoare de beedi, nelipsită, spre deosebire de mine, de chibrituri, dispăruse să telefoneze – din iceberg-uri tropicale.

Își scosese fesul de peste părul blond-cărunt. Repăruse poticnindu-se de a nu-și fi aflat bagajele de pelerină. Ochii îi erau adânci, ai egiptencei in spe. Străpungători, cum vor fi fost ai ăluia. Și Lali își lăsase ceasul acasă, de teama dacoiților.

22. 01. 83. D.

Era ca într-o carte numai a lui, nescrisă. Rămăsese închis în ambigua-i paramorală. Alte povești și pământuri, bulzii ființelor fără zăpadă. Reavăn peisaj, nocturnități, sensibilitate pulmonară proiectată pe tot tropicul.

D-na M. se întoarce de la Tirupatăi iluminată. Uite că e de părere că fiecare nu-și zice indian, dar bengalez, keralit, sickh etc. Ne împărtășim zilele întru Dumnezeu. Îl vom ajunge complet la disoluție.

De când m-am despărțit de suedeză, nu mai am chibrituri. Nimic. Cem doarme zbuciumat. Mă-nchin să știe că-l așteptasem. Vărsase toată cerneala și ne înnegrisem. Încă panch minute. Tantra. Nu. De ce nu? Rock? Tot acolo. Nu va suna de 9.30 a. m. Ori da.

23. 01. 83. D.

După dans mi-adusesem aminte de moarte. M-am trezit, am citit două-trei articole xenofobe, am jucat trei partide de șah. Jumătate, duminica a apus. Zi de umbră shivaită. Într-un număr Eminescu, văzusem ieri, reprodus, fiul universului. Shiva-Durga.

24. 01. 83. D

după seri în nopți și Ind

pe rotunduri ocolind

calea joasă

pe sub coasă

viața lungă

pe la dungă

ia atunci nu mă închin

nici adorm de somn străin

mi-e de jale

joasa cale

mi-e cu smântă

dunga sfântă

de aud o melodie

de-o aud și nu mai fie

tac în artă

mare moartă

zbor cu gilii

zic familii

astfel cad pe zori de zi

pe la uși în sărării

joasă cale

praguri goale

în Prayag-uri

stinse praguri

Gange Ind Ga

pân la Id Gha

după seri în nopți și Ind

pe rotunduri ocolind

27. 01. 83. Delhi

urile pasate pentru D-5-uri, nemainotate, din parada-ochi albastru cu avioane-n floare în Kuchipudi (Radha și Raja Reddi la Ashoka Hotel, în pauză dr. Karan Singh) apoi cu yogi și Dhanjal, de dimineață, traduceri de vină, K.M. - președinta, îngăduita, ceilalți și-ar împinge prea mult lucrurile lor, suntem în D.C., numai el, somnoros, fiică-sa nu le spusese, pune flăcăul cu pălărie lângă tatăl cu chelie, o cheamă pe ea, ne scaldă-n modestie franco-bulgară, '59, anti-tanc fr, Jaipur House, ghirlandele lăsate ploii, S.K. (că de când sunt), K. V. că e mereu o nuntă, la noi grevă, aliansul cu universalitatea nudului rodinian – dacă aș încerca, mai fiind și murdar? - plus Prospero și teoria umorului, ca denudare a dinților (aliansului îi reproșasem că-l mâncaseră pe Brâncuși de lângă tot Rodin), incontinentă? proprietatea intelectuală? poimâine? dimineața între două românești și G și iI, primisem scrisoarea, semnată de el (amicalitatea?), că n-ar mai fi cu ei probleme (N), blonzii pe story și psihosărăgeneromânie, ochii-i, mâine la A.P. (la 4, că am voce-nceată), datele lui S. pentru N, numele lui n. (necunoscut, sigur uitat), 200 la carne, ploaie, metaforă, frig, numai blândețe, din contra înjurăturilor, mă îndoisem, înscenător, ca și tirada

4. 02. 83. D

ce ai văzut cerul de după perdea

mi se păruse o rutină numită spaniolă

nu m-am amestecat în transatlantică rumbă

mai și tradusesem ca un avatar în eros

parcă toba nu chiar experimentată

plictisul buddhist de-l iubeam pe Shiva

multele cutii de care aproape m-ai acuzat

cărțile cât o bătrânețe semnate Gandhi

stranie post-Attenborrough-Ravi Shankar

comentaristică a nedusului la film de biserică

astfel abandonam împreună poezia

din partea mea ca un unchi sinucigașului

toată noaptea ori până la patru dimineața

zadarnic îți lăudasem onoarea poeților

(tradusesem din atâția ai patriei mele)

am refuzat seara o nuntă de-a doua zi

și a doua zi o sinucidere hohenzolerniană

neasemenea până la capăt faptei lui Arjuna

iar tu cu capul ras pe când semn al cerșetorilor

cel puțin până la cucerirea lui Gautama de Sikander

5.02. 83. D.

Aseară, la Mahendra Dave, am tradus din el Yagna și N-am ajuns la ușă, iar din Ravi Patel, Cântec pentru umbra morții pe melodie de nuntă. Apoi, la tibetani. Nange mi-a atins umărul. Jamuna în întuneric. Îmbrăcarea. Alienații.

Azi, O. M. Anujan. În D14, s-a mutat o profesoară de Kanada – abia ne va ajuta la poezia din Karnataka. Tot azi, din anglo-indiană (Rupendra Majumdar, Randhir Khare, Pryia Devi). Astă-seară, iar la tibetani. Chong-ul vechi, de nebăut.

Ducha (rău), de-am cântat: ducea, ducea rufele la râu. Fata mare vorbise câte o expresie în franceză, romnă, italiană. Nevasta știa Ciao, unde seamănă cu cio-cio tibetan. Am mai conversat, la întors, și pe de-ale noastre. Aniversarea Memnei. Mutarea vecinilor de sus – în D14, Vinoda, profesoara de kanara/kanada. Să-l încercăm, pentru telugu pe d-l Rao. Marathi, Lila, Parasnis?

6. 2, 83. D.

Din nou, Academia Eminescu în The Statesman – Seminar on „Towards an Indo-Romanian Anthology”. Adresa de aici. La tibetani, iar. Noctambulism. Facem un press-release, incluzând Latinitas și proiectul de academie Eminescu, de vom ruga-o și pe Amrita Pritam să-l semneze.

7. 02. 83. D.

După antologia de aseară, cu templul tibetan în prelungire pe Jamuna, de dimineață, încă în ecouri de kannada, , malayalam (ritmând Brâncuși), sanscrită (muzicalizând), Gujarată (Nansi lăcrimase la Ravji Patel, moarte-nuntă), Satyanath cântase carul legănat prin timp.

Rajendra Mathur asigură că publică interviul și mă îndeamnă să expediez și la Press Trust of India (PTI). Mi se vor toate cărțile – de le-aș publica – în 20-30 exemplare, pentru export. Nansi, sceptică. Amrung mă menține în Advisory Board al revistei IAEWP din Bangkok.

22. 02. 83. D.

mișcarea experienței pe Gange precum și în Horace se oprise jos de Mansa Devi singurul anunț reproșul neînlocuirii păcatelor în Gange pe motiv că mai am nevoie de ele cum că toți oamenii Doamne și tot Gangele cu câtă pietate spurcat în infinita-i sfințenie și în trup mai și trăim necesitatea confesării de detaliu în seara cu Vedanta în sinele de Purva shastra de Samkya Vaisheshika și Nyaya urmată chiar neortodox de Charvaka cu tot sângele-apă respirația-vânt carnea-pământ spațiul-cer febra-foc

pomule n-o să te tai

nici dacă poame nu dai

c-a murit neica Pomuță

pe-acolo fără mândruță

nu fără de ordonanță

și galoane peste hanță

coate noduri paralele

navighează-ți depeșele

pe gratii de curcubele

cum Gangele se umplu

de păcatul nehindu

25. 02. 83. D

La ce mi-oi fi înfometat copilul și familia? La ce tot zic să mă opresc, în fapt gândind mereu să mă mai devotez românismului, fie și interzis? Ușor scandal la provincialismul ăla. Acum se vede ca un fascism implacabil organizat, la rând contra fiecăruia. Creeley și Sanyal.

Romanian Poetry in Exhibition at International Academy Mihai Eminescu, D5 / 29-31 Probyn Road, Delhi-7, from 25 February... Indopatie. Convalescență quadruplă. Amintiri contradictorii. Amintirea – singurul sens? temeiul nonsensului? Rezolvarea?

Livada cu vișini – Cherry ka baghicha – traducere în hindi de Rajendra Yadav din Chekhov's The Cherry Orchard. Directed by Richard Schechner – Environmental Theatre. După adaptarea cu plasament în Kashmir, montarea de astă-seară, revenită la numele rusești, în clinica autorului.

A ajuns în America O'Neill-iană, dacă nu post-stalinistă. Adevărate momente ale spațiului neo-hindu – regizorul, un fel de Vetala cărând spectatori și actori pe umăr, cu bicicleta ori trăsura trasă de cai albi, în final, aproape demascați. Răsturnare de roluri culturale – Carol Martin ar fi educând actorii NSD-ului (National School of Drama) în dans modern și ideokinesis. Snobeală?

Expoziția Eminescu, deschisă. Primii vizitatori (eram la tăierea livezii) – URT și B.S. Latwal (cu aparat foto). Săptămână de poezie românească începută. Gata Latinitas. S-au dus zilele zăpăcite, și ca predare – mă profesoresc abitir, îmi drămui subiectele, cât că mi s-a decimat diploma. Cot la cot cu gramatica, coate-gramatici goale. Nostalgii în nasul lui Hiren plângând Basarabia că ar fi fost cucerită de români cândva, o, Hiren Mukerjee, o, rusi de vă pocnesc mâine dis de dimineață în prostia-mi doritoare de Vieru.

Mai un singur poet, vier, din cauză și de hirenism plătit de înghițitor. Cum suntem, domnilor, înconjurați de căzături și poșirci. Merci, glorie pe paise, pe spânzurarea lui taică-său. Mai întoarcem o foaie a deschisului mormânt unde universalii extravertiți nu încăpuseră, nici toți introvertiții.

Cum vine de se leagă Haridwar de Em. și Căl. Netranscrierea nici unui alfabet, nici unui dușman. Au apărut țânțarii, cântă păsările-n clasă. Sublimi prieteni de neîmpăcare, frați întru nicio credință de sine. Disecați de electroni, dragi nuclei de când lumea – cui dracului să vă țin și ce, că m-o fi căpăcit environmentalismul

27.02. 83. D.

Pe-aseară, inventam date de naștere prietenilor. Romanian Poems in Sanskrit and Hindi va fi următorul titlu-antologie pe stencile. Preț de-o carte format mare și adio. Se cheamă c-am plătit cu bani-tropice soarta de sus ori de jos. Mi se va răzbuna experiența?

De i-am părut lui Mitică periculos controlor de libertate. Or fi dictatorii geloși pe lună? Infernalitatea tradiției de sine nestătătoare. S-o lumina de ziuă cu plinul lunii, mai devreme? De n-ar veni război, de-ar veni. Făcut din pace, originea mi-e sfârșitul războiului. Cu ce-o să-mi dactilografiez articolul despre pace?

Eseul despre poezie ca minciună, ori maya, l-am tot scris în alte accepții. De-aia nu mai pot de întâmplările fericite. Admir până la obsesie, mai nou, respirația și inima, neoprirea dus-întors. Parcă ar mai fi de mișcat. M-o fi înghițit, însă, orientul. Și nu de ieri de azi, de veacuri.

Nu pot excela în triș, nici în a fi trișat. De ce plictisește binele? Care e binele distractiv al răului? Vreți ceva comod, tocmai. Mai am un pic – un singur pic. La ce oră, trezirea generală? Și a cui? Cu model Pablo? Să fim serioși.

28. 02, 83. D.

Ieri, cu Taj, cu Fatherpur-Sikri, seara Mathura - Ierusalim hindus, cu mormântul nașterii lui Krishna în subsolul moscheei lui Aurangzeb. Pentru revista dept., am argumentat serios, de la Panini la Saussure, titlul: Parole. Șeful: nu știu ce e asta în franceză, dar în rusă e parolă. Neamțul: și-n germană e parolă, dar mie-mi place acest titlu.

din când în când mă duc la Taj

din obligație în gaj

Ion Constantin și Romul

nicicând fiindu-mi omul

se strigă din pădure

mormântul să anture

se scrie Inshallah

pe morții doi în crah

Bârfeam pe Blaga și ai lui pelerini spre Benares, spre Madura. Sunetul marmorei magnetizând Asii până la Assisi. Plinul peisajului de lună plină. Verdele-galbenul, greul umbrei, bunyani, cămile.

Italiana negustorilor cerșetori, complicată de o-ul invitației la „fete” indiene pe un ban. Atacați de una, cu spatele – higeri (hijra-khusra-eunuc). Apoi, pe drum, „love”, 2 rupii – s-a descoperit, asta avea sex femeiesc, neras, avea și sâni, și vizaviul. Le-am dat un pachet de țigări și numai că n-am fugit împreună cu poetul nostru visiting.

Studenții întârzie, au venit, i-am dus în acadmie, la poezie. M-am întors pentru Parole, distrus. Am revenit în academie și cu B.S. Latwal și Ionuț. Am încropit a doua expoziție – de versuri eminesciene fotografiate în India. Felicia a scris și fotografia i-a sosit în proză.

zile ca astea două luni ca astea trei te fac oarecum indiferent la ce a fost și ce va fi ții pasul cu o întâmplare între prieteni frați eunuci marmori ghizi gâzi massa istoriilor masa tăcerii-Eminescu masa celor de azi cine cinuri cină respirații schimbări vicii relative crescendo-uri armonii humoruri ștampile hemoroizi expression parole Dasein Shankar fotografii Alka blue-balls iar tabu-uri inter-nation-internare Assam BBC electrice două frunze verde deschis de acum în bananier tinereți trecute cu amintiri și nedumerire momente magnitudini consolări benzi neclarități părăsiri ocheade brutalități certuri misticisme biblii neglijate legendarisme retezate nepotriviri durități elanuri doruri calmări pluraluri