Rainer Maria Rilke: Verger; Carl Michael Bellman: Amaryllis

Rainer Maria Rilke

Verger (VII)

Heureux verger, tout tendu à parfaire
de tous ses fruits les innombrables plans,
et qui sait bien son instinct séculaire
plier à la jeunesse d'un instant.

Quel beau travail, quel ordre que le tien !
Qui tant insiste dans les branches torses,
mais qui enfin, enchanté de leur force,
déborde dans un calme aérien.

Tes dangers et les miens, ne sont-ils point
tout fraternels, ô verger, ô mon frère ?
Un même vent, nous venant de loin,
nous force d'être tendres et austères.

Rainer Maria Rilke

Verger (VII)

Livadă fericită, ținându-se cum cresc

Perfecte fructele pe multe fețe,

Bine știind instinctul bătrânesc

A și-l plia o clipă tinerețe.

Frumoasă treabă, ordine avans!

Atât insistă ramurile toarse,

de propria putere încântate doar se

destind într-un aerian balans.

Primejiile tale, ale mele

Nu sunt frățești, ô verger, ô mon frère ?

Același vânt venind din stele

Ne forțează-a fi fragili, austeri.

Versiune de George Anca

Carl Michael Bellman

Amaryllas

Opp, Amaryllis! Vakna min lilla!
      Vädret är stilla,
      luften sval.
      Regnbågen prålar,
      med sina strålar
      randiga målar
      skog och dal.
Amaryllis, låt mig utan våda
i Neptuni famn dig frid bebåda!
Sömnens gud får icke mera råda
i dina ögon, i suckar och tal!

Kom nu och fiska — noten är bunden —
      kom nu på stunden,
      följ mig åt!
      Kläd på dig tröjan,
      kjorteln och slöjan,
      gäddan och löjan
      ställ försåt!
Vakna, Amaryllis lilla, vakna —
låt mig ej ditt glada sällskap sakna!
Bland delfiner och sirener nakna
ska vi nu plaska med vår lilla båt.

Tag dina metspön, revar och dragen!
      Nu börjar dagen —
      skynda dig!
      Söta min lilla,
      Tänk icke illa!
      Skulle du villa
      neka mig?
låt oss fara till det lilla grundet
eller dit bort till det gröna sundet,
där vår kärlek knutit det förbundet,
varöver Tirsis så harmade sig!

Stig då i båten! Sjungom vi båda!
     Kärlek skall råda
     i vårt bröst.
     Eol sig harmar,
     men när han larmar,
     i dina armar
     är min tröst.
Lycklig uppå havets vreda bölja
i din stilla famn, kan jag ej dölja
hur i döden hjärtat vill dig följa…
Sjungen, sirener, och härmen min röst!

Carl Michael Bellman

Amaryllis

Sus, Amaryllis! Pui, trezitu-ni-l-a,

Timp lin dă fila.

Aer pur.

Curcubeu har,

raze altar

dungat țintar

văi și păduri.

Amaryllis, nu-mi da voie să te îndrept

arald de pace lui Neptun la piept.

Domnul somnului nu mai are-adept

în ochii tăi, în supine, în conjur.

Vino la pește – uite harta,

Momentul e gata,

Vino cu mine!

Pune-ți flanela,

plasa și vela

lancela,

și, cu bine!

Trezește-te, Amaryllo pui, trezește -

nu mă lăsa fără companie peștește!

Printre delfini și sirene nudește,

acum cu bărcuța om stropi dulbine.

Ia-ți bețele pescare, plase, papă!

De zi se crapă -

hai degrab'!

Pui cuminte

ține minte,

mă dezminte

vila crab?

Să mergem la o apă cu prund,

sau într-acolo pe verde sund,

unde iubirea noastră aliați scufund',

că Tirsis le-a vorbit ca lui Ahab!

Atunci, sari în barcă, amândoi cântând,

iubirea surâzând

la sânul nost'.

Eol adie,

când umblă ție

în brațe să-nvie,

eu sunt la post.

Ferice pe-ale oceanului furioase unde,

încă în brațele tale, nu pot ascunde

cum moartea în inimă te caută unde...

Cântați, sirene, și dați-mi un rost!

Versiune de George Anca

 

Versiuni din poeți naționali: Karol Wojtyla, Said Akl, Mazisi Kunene, Ahmed Shawqi, Agostinho Neto, Si Mohand, Chinua Achebe

Karol Wojtyla

Terra di Basilicata

Noi Ti invochiamo fiduciosi, Maria,
per i popoli oppressi
e per le vittime dell'umana ingiustizia;
per chi muore di fame
e per chi è privato della libertà,
o impedito nella pratica della propria fede.
Ti invochiamo per la pace nel mondo.
Ti invochiamo per questa Città
e per la terra lucana,
che da sempre ha conosciuto.
la fatica ed il dolore,
ma fidando in Dio
non ha smarrito mai il coraggio e la speranza.
Maria, discepola del tuo Figlio Gesù,
insegnaci a portare la Croce;
insegnaci ad amare quella Croce
che dalla carne e dal mondo
viene messa sulle spalle
di chi cerca la pace e la giustizia.
Maria, Regina e Madre di Misericordia,
dischiudi a quanti sentono venir meno le forze
sotto il peso della croce
l'orizzonte dell'Alleluia pasquale.

Karol Wojtyla

Basilicata

Noi te invocăm credincioși, Maria,

pentru popoarele opresate

și pentru victimele injustiției umane;

pentru muritorul de foame

și pentru cel privat de libertate,

sau împiedicat să-și practice propria credință,

Te invocăm pentru pace în lume.

Te invocăm pentru acest oraș

și pentru Lucania

ce-a cunoscut dintotdeauna

oboseala și durerea,

dar crezând în Dumnezeu

nu a pierdut niciodată curajul și speranța.

Maria, ucenica Fiului tău Iisus,

învață-ne să ducem Crucea,

învță-ne să iubim Crucea aceea

ce carnea și lumea

o pun pe umerii

celui ce caută pace și justiție.

Maria, Regină și Mamă a Milei,

deschide celor ce simt slăbindu-le forțele

sub greutatea crucii

orizontul pascalei Aleluia. 

Versiune de George Anca

Said Akl

Dikkait

دقّيت ....... طلّ الورد عالشبّاك

وينها ؟ .......  تلبّك ما عاد يحكي

ماتت ...... لشو تخبّر ؟

أنا و ايّاك , أنا و ايّاك 

وحدنا يا ورد رح نبكي

أنت و أنا يا ورد

وحدنا ........

بهونيك ليلة برد

حكيتلنا حكاية الحلواية

فايق شو طالت ......... ؟

قالت ........... حلوي أنا

و خلصت الحكاية

دقّيت عالشباك بعد سنين

شفتو انفتح .........

كيف شكل ؟

بعدك هون ؟

قال ......... علّمتني

حلوة الحلوين.........

ان فلّيت ...........

إترك عطر بهالكون

Said Akl

Am bătut

Am bătut... trandafirii au deschis fereastra.

Ea unde e? ... confuzie, niciun răspuns

Ea a murit... De ce spui asta?

Tu-Eu, Tu-Eu

Vom plânge singuri

Tu,Eu, OH trandafiri

Singuri...

Într-o noapte rece

Frumoasa ne-a spus o poveste

Ți-aduci aminte mult timp

Ea a spus... sunt frumoasă

Și povestea s-a sfârșit aici

Și am bătut la geam după ani

S-a deschis

Cum așa?

Mai ești aici?

Spuse... M-a învățat

Cea mai frumoasă dinre toate...

Dacă plec vreodată

Să las un parfum în această lume 

Versiune de George Anca

Mazisi Kunene

Was I wrong

Was I wrong when I thought
All shall be avenged?
Was I wrong when I thought
The rope of iron holding the neck of young bulls
Shall be avenged?
Was I wrong
When I thought the orphans of sulphur
Shall rise from the ocean?
Was I depraved when I thought there need not be love,
There need not be forgiveness, there need not be progress,
There need not be goodness on the earth,
There need not be towns of skeletons,
Sending messages of elephants to the moon?
Was I wrong to laugh asphyxiated ecstasy
When the sea rose like quicklime
When the ashes on ashes were blown by the wind
When the infant sword was left alone on the hill top?
Was I wrong to erect monuments of blood?
Was I wrong to avenge the pillage of Caesar?
Was I wrong? Was I wrong?
Was I wrong to ignite the earth
And dance above the stars
Watching Europe burn with its civilisation of fire,
Watching America disintegrate with its gods of steel,
Watching the persecutors of mankind turn into dust
Was I wrong? Was I wrong?

Mazisi Kunene

Am fost greșit 

Am fost greșit gândind

Toate vor fi răzbunate?

Am fost greșit gândind

Funia de fier strângând gâtul vițeilor

Va fi răzbunată?

Am fost greșit

Gândind orfanii de sulf

Se vor ridica din ocean?

Am fost depravat gândind nu e nevoie de iubire,

Nu e nevoie de iertare, nu e nevoie de progres,

Nu e nevoie de bunătate pe pământ,

Nu e nevoie să fie orașe de schelete

Trimițând mesaje de elefanți către lună?

Am fost greșit să râd extaz asfixiat

Când marea s-a umflat ca var nestins

Când cenuși peste cenuși erau suflate de vânt

Când sabia pruncului a fost lăsată singură pe deal?

Am fost greșit ridicând monumente de sânge?

Am fost greșit răzbunând jaful lui Cezar?

Am fost greșit? Am fost greșit?

Am fost greșit dând foc pământului

Și dansând deasupra stelelor

Privind Europa arzând cu civilizația ei de foc,

Privind America dezintegrându-se cu zeii ei de oțel,

Privind persecutorii omenirii prefăcându-se în pulbere

Am fost greșit? Am fost greșit?

Versiune de George Anca

Ahmed Shawqi

يا أمي ما شكل السماء .. وما الضياء وما القمر ..
بجمالها تتحدثون .. ولاأرى منها أثر ..

هل هذه الدنيا ظلامٌ هم في ظلامٍ مستمر..
يا أمي مـُدي لي يديك عسى يزايلني الضجر ..
أمشي أخاف تعثراً .. وسط النهار أو السحر ..
لا أهتدي في السير .. إن طال الطريق وإن قصــُــر ..

أمشي أُحاذر أن يـصادفني إذا أخطو خطر ..
والأرض عندي يستوي منها البسائط والــحــُــفر ..

عــُــكازتي هي ناظري .. هل في جمادٍ من نظر ..
يجري الصغار .. ويلعبون ويرتعون ولا ضرر ..

وأنا ضريرٌ قاعدٌ في عـُـقر داري مستقر ..
الله يلطف بي ويصرِفُ ما أقاسي من كدر ..

Ahmed Shawqi

Ce-i luna?

Oh, mamă, cum arată cerul? Lumina ce-i, ce-i luna?

Îmi spui de frumusețea lor, dar eu nu văd niciuna.

E lumea asta întuneric peste întuneric infinit?

Dă-mi mâna, mamă, să îmi treacă de urât.

Calc speriat de piedici, la ziuă, în amurg.

Merg fără călăuză pe drumul scurt ori lung.

Merg într-o trepidare să nu dau de pericol,

Pământul mi-e tot unul, șes, hopul de vehicol.

Bastonul mi-e vedere, închipuie-ți, solidă

Copiii fug, se joacă, zburdă fără obidă.

Dar eu sunt orb, acasă, pe-a locului ședere,

Bun dumnezeu cu mine-i, îmi scade din durere.

Versiune de George Anca

Agostinho Neto

Sinfonias

A melodia crepitante das palmeiras
lambidas pelo furor duma queimada

Cor
estertor
angústia

E a música dos homens
lambidos pelo fogo das batalhas inglórias

Sorrisos
dor
angústia

E a luta gloriosa do povo

A música
que a minha alma sente.

Agostinho Neto

Simfonii

O melodie pocnind palmierii

linge mânia unui ars

Culoare

răgușală

angoasă

Și muzica oamenilor

linge focul bătăliilor fără glorie

Surâsuri

dor

angoasă

Și lupta glorioasă a poporului

Muzica

simțită de sufletul meu

Versiune de George Anca

Si Mohand

Wallah

Thikkelt-a ad hedjigh asefru

Wallah ad yelhu

Ad inadi deg lwedyat.

Wi t-islan ard a t-yaru

Ur as-iberru

W' illan d elfahem yezra-t :

A nhell Rebbi a tent-yehdu

Ghur-es ay nedâu

Ad baâdent adrim nekfa-t.

Si Mohand

Wallah

O să compun un poem

Doamne te rog să fie frumos

Peste tot să ajungă.

Cine-l va auzi îl va scrie,

Nu și-l va face parte

Iar înțelepții îl vor înțelege:

Domnul să le dea duhul milei

Numai el ne poate ține

Femeile să ne ierte nu mai avem bani.

Versiune de George Anca

Chinua Achebe

Air Raid

It comes so quickly

the bird of death

from evil forests of Soviet technology

A man crossing the road

to greet a friend

is much too slow.

His friend cut in halves

has other worries now

than a friendly handshake

at noon.

Chinua Achebe

Raid aerian

Vine prea repede

pasărea morții

din pădurile diavolești ale tehnologiei sovietice

Un bărbat traversând strada

pentru a saluta un prieten

este prea încet.

Prietenul său tăiat în bucăți

are alte griji acum

decât o prietenească strângere de mână

la prânz.

Versiune de George Anca

Goethe / Neruda / Gibran

Johann Wolfgang Goethe

1749-1832

Mulțumita unui paria

Brahma! Azi te recunosc,

Ziditor al lumilor!

Dumnezeu îți spun pios,

C-ai făcut potriva lor.

Și închei ultim tărâm

Mia de urechi tot mut;

În adânc ne coborâm

Toți ce-avem un nou născut.

Vezi femeile acestea,

Suferința-i zeitate!

Rogu-te primește vestea

Singur actului ce fapt e.

Versiune de George Anca

Pablo Neruda

1904-1973

El nuevo soneto a Elena

Cuando estés vieja, niña (Ronsard ya te lo dijo),
te acordarás de aquellos versos que yo decía.
Tendrás los senos tristes de amamantar tus hijos,
los últimos retoños de tu vida vacía...

Yo estaré tan lejano que tus manos de cera
ararán el recuerdo de mis ruinas desnudas.
Comprenderás que puede, nevar en primavera
y que en la primavera las nieves son más crudas.

Yo estaré tan lejano que el amor y la pena
que antes vacié en tu vida como un ánfora plena
estarán condenados a morir en mis manos...

Y será tarde porque se fue mi adolescencia,
tarde porque las flores una vez dan esencia
y porque aunque me llames yo estaré tan lejano...

Pablo Neruda

Noul sonet al Elenei

Când tu vei fi bătrână, copilă, (-a zis Ronsard),

Îți vei aduce-aminte cum zic versurile-aste,

Sâni întristați alăpte-ți fiii nu pui de pard,

Vlăstarul de pe urmă al vieții tale proaste...

Voi fi așa departe că mâinile-ți de ceară

arar-vor amintirea ruinelor desnude.

Vei înțelege poate că ninge primăvară

Și că pe primăvară sunt negurile crude.

Voi fi așa departe că dragoste și dor

ce-ți revărsau viața ca amfora de nor

acum sunt condamnate în mâinimile-mi cu moarte...

Va fi târziu aceasta c-a fost adolescență,

târziu pentru că floarea atunci dădea esență,

pentru că la chemarea-ți voi fi așa departe...

Khalil Gibran

1883-1931 

 

The Madman - His Parables and Poems

You ask me how I became a madman. It happened thus: One day, long
before many gods were born, I woke from a deep sleep and found all
my masks were stolen,--the seven masks I have fashioned an worn in
seven lives,--I ran maskless through the crowded streets shouting,
'Thieves, thieves, the cursed thieves.'

Men and women laughed at me and some ran to their houses in fear
of me.

And when I reached the market place, a youth standing on a house-top
cried, 'He is a madman.' I looked up to behold him; the sun kissed
my own naked face for the first time. For the first time the sun
kissed my own naked face and my soul was inflamed with love for
the sun, and I wanted my masks no more. And as if in a trance I
cried, 'Blessed, blessed are the thieves who stole my masks.'

Thus I became a madman.

And I have found both freedom of loneliness and the safety from
being understood, for those who understand us enslave something in
us.

But let me not be too proud of my safety. Even a Thief in a jail
is safe from another thief.

Khalil Gibran

Nebunul – parabolele și poemele sale

Mă întrebi cum am devenit nebun. Sa întâmplat astfel: Într-o zi, mult
înainte ca numeroși zei să se fi născut, m-am trezit dintr-un somn adânc

și am văzut că toate măștile îmi fuseseră furate – cele șapte măști

pe care le-am purtat în șapte vieți, - am alergat fără mască pe străzile

aglomerate, strigând: "Hoții, hoții, hoții blestemați."

Bărbați și femei au râs de mine și unii au fugit la casele lor

de frica mea.

Și când am ajuns la locul pieței, un tânăr stând în picioare pe terasa unei case

a strigat: „Acesta este un nebun”. M-am uitat în sus să-l văd; Soarele mi-a sărutat fața

goală pentru prima oară. Pentru prima oară soarele mi-a sărutat fața goală

și sufletul mi s-a inflamat cu iubire de soare, și nu mi-am mai vrut măștile.

Și parcă în transă am strigat: „Binecuvântați, binecuvântați sunt hoții ce mi-au furat

măștile.”

Astfel am devenit nebun.

Și am găsit și libertatea de singurătate și securitatea de

a nu fi înțeles, pentru că acei ce ne înțeleg înrobesc ceva

în noi.

Dar dați-mi voie să nu fiu prea mândru de securitatea mea. Chiar și un Hoț într-o pușcărie
este în securitate față de alt hoț.

Versiune de George Anca

 

 

Friedrich Schiller: Nänie

Friedrich Schiller

    1759 - 1805

                  
                     Nänie

Auch das Schöne muß sterben! Das Menschen und Götter bezwinget,
Nicht die eherne Brust rührt es dem stygischen Zeus.
Einmal nur erweichte die Liebe den Schattenbeherrscher,
Und an der Schwelle noch, streng, rief er zurück sein Geschenk.
Nicht stillt Aphrodite dem schönen Knaben die Wunde,
Die in den zierlichen Leib grausam der Eber geritzt.
Nicht errettet den göttlichen Held die unsterbliche Mutter,
Wann er am skäischen Tor fallend sein Schicksal erfüllt.
Aber sie steigt aus dem Meer mit allen Töchtern des Nereus,
Und die Klage hebt an um den verherrlichten Sohn.
Siehe! Da weinen die Götter, es weinen die Göttinnen alle,
Daß das Schöne vergeht, daß das Vollkommene stirbt.
Auch ein Klagelied zu sein im Mund der Geliebten ist herrlich;
Denn das Gemeine geht klanglos zum Orkus hinab.

                                                   Friedrich Schiller


                          Nänie

Însăși frumusețea va să se stingă! Robit-a oameni și zei,
N-atinse însă pieptul de aramă al stygianului Zeus.
O singură dată iubirea îmblânzi zeul umbrelor,
Dar, netrecut pragul, hotărât, își retrase darul.
Nici Afrodita nu poate alina rana băiatului,
Gingaș trup în care se prefcu fiorosul mistreț.
Nici sacrul erou nu-și salvează mama eternă,
Când prăvălit în fața porții soarta își împlinește.
Dar ea se înalță din mare cu toate fetele lui Nereus
Și pornește un bocet pentru slăvitu-i fecior.
Uite! Plâng zeii și plâng și zeițele toate,
Ce e frumos veștejește, cel desăvârșit va să moară.
Asemenea plâns lied pe buze pentru iubire glorifică,
Pe când cei de rând neștiuți se coboară la Orcus.

                                                              Versiune de George Anca

Dante Alighieri / Vasko Popa

Dante Alighieri

1265 - 1321

 

  Un dì si venne a me Malinconia

Un dì si venne a me Malinconia
e disse: <<Io voglio un poco stare teco>>;
e parve a me ch’ella menasse seco
Dolore e Ira per sua compagnia.
E io le dissi: <<Partiti, va via>>;
ed ella mi rispose come un greco:
e ragionando a grande agio meco,
guardai e vidi Amore, che venia
vestito di novo d’un drappo nero,
e nel suo capo portava un cappello;
e certo lacrimava pur di vero.
Ed eo li dissi: <<Che hai, cattivello?>>.
Ed el rispose: <<Eo ho guai e pensero,
ché nostra donna mor, dolce fratello>>;

                                        Dante Alighieri


Într-o zi veni la mine Melancolia

Într-o zi veni la mine Melancolia
și zise: „Vreau să stăm de vorbă puțin”;
ci-mi păru că adusese la cin
Durerea și Ura să-i țină compania.

Și eu îi zisei: „Pleacă, va via”;
și ea îmi răspunse grecin:
eu, gândind într-o doară latin,
mă uitai și văzui Amorul che venia

în haină nouă din pânză tare,
de pe cap o capelă scoate;
e cert, cu adevărată lăcrimare.

Îi spusei: „Ce ai, răutate ?”
îmi răspunse: „Necaz, când îmi pare
că domana noastră muri, dulce frate”.

                          Versiune de George Anca


               Stih

Nas dan je zelena jabuka
Na dvoje presecena
Gledam te
Ti me ne vidis
Izmedu nas je slepo sunce
Na stepenicama
Zagrljaj nas rastrgnut
Zoves me
Ja te ne cujem
Izmedu nas je gluvi vazduh
Po izlozima
Usne moje traze
Tvoj osmeh
Na raskrsnici
Poljubac nas pregazen
Ruku sam ti dao
Ti je ne osecas
Praznina te je zagrlila
Po trgovima
Suza tvoja trazi
Moje oci
Uvece se dan moj mrtav
S mrtvim danom tvojim sastane
Samo u snu
Istim predelima hodamo

                    Vasko Popa


                 Stih

Ziua ni-i măr verde
Tăiat în două

Mă uit la tine
Tu nu mă vezi
Între noi soare orb

Pe scară
Frânți ne sărutăm

Sună-mă
Nu te aud
Între noi surd văz-duh

Vitrinele
Buzele mele
Îți urmează surâsul

La răscruce
Ne sărutăm și trecem

Îți dau o mână
N-o simți
Lacună îmbrățișarea

Pe străzi
Lacrima ta
Îmi caută ochii

În seara zilei morții mele
Ziua morților îți răspunde

Doar un vis
Aceleași drumuri le-am călcat

                               Versiune de George Anca

Victor Hugo: Clair de lune/Clar de lună

Victor Hugo

(1802 – 1885)

 

Clair de lune
La lune était sereine et jouait sur les flots. -
La fenêtre enfin libre est ouverte à la brise,
La sultane regarde, et la mer qui se brise,
Là-bas, d’un flot d’argent brode les noirs îlots.

De ses doigts en vibrant s’échappe la guitare.
Elle écoute… Un bruit sourd frappe les sourds échos.
Est-ce un lourd vaisseau turc qui vient des eaux de Cos,
Battant l’archipel grec de sa rame tartare ?

Sont-ce des cormorans qui plongent tour à tour,
Et coupent l’eau, qui roule en perles sur leur aile ?
Est-ce un djinn qui là-haut siffle d’une voix grêle,
Et jette dans la mer les créneaux de la tour ?

Qui trouble ainsi les flots près du sérail des femmes ? -
Ni le noir cormoran, sur la vague bercé,
Ni les pierres du mur, ni le bruit cadencé
Du lourd vaisseau, rampant sur l’onde avec des rames.

Ce sont des sacs pesants, d’où partent des sanglots.
On verrait, en sondant la mer qui les promène,
Se mouvoir dans leurs flancs comme une forme humaine… -
La lune était sereine et jouait sur les flots.

Victor Hugo

Clar de lună

Luna era senină jucându-se pe unde. -

Fereastra liberată de briză s-a crăpat.

Sultana-afar' privește cum valurile bat,

Maree argintie brodând insule-afunde.

Din degete vibrândă îi lunecă ghitară.

Ascultă... Surdul bufnet surzind ecouri jos.

O fi grea navă turcă din ape dinspre Cos

Lovind arhipelagul grec rama sa tătară?

Să fie cormoranii plonjând unul dup-alt,

Apa tăind-o roată de perle pe aripă?

O fi un djinn acolo ce fluieră și țipă

Rostogolind în mare creneluri din înalt?

Tulbură cine hula seraiului aproape? -

Nici cormoranul negru, pe val legănator,

Nici pietrele din ziduri, ori ritmicul sonor

Al grelei nave trase de vâsle peste ape.

Saci plini plutesc încoace în hohote profunde,

Se vor vedea, sondând-o marea ce-i are normă,

mișcându-se pe flancuri ca o umană formă.

Luna era senină jucându-se pe unde.

Versiune de George Anca

Walt Withman - Ezra Pound

Walt Whitman

(1819-1892)

O, Căpitane! Căpitaul meu!

O, Căpitane! Căpitaul meu! Sfârșită ni-i călătoria înfricată;

Nava și-a aerat fiece colț, premiul râvnit l-am câștigat;

Portu-i aproape, aud clopote, lumea exultă,

Urmând cu ochii prora stabilă, vasul sumbru și îndrăzneț:

Dar, O, inimă! inimă! inimă!

O, sângerânde picuri de roșu,

Când pe punte îmi zace Căpitanul,

Rece și mort prăbușit.

O, Căpitane! Căpitanul meu! Ridică-te, ascultă clopotele;

Ridică-te – pentru tine s-a desfășurat steagul – pentru tine răsună goarna;

Pentru tine buchete și cordelate coronițe – pentru tine țărmul-o-îmbulzeală;

Pe tine te cheamă unduitoarea massă, fețe dornice întorcând;

Aici, Căpitane, tată drag!

Brațul acesta sub capul tău;

Vreun vis o fi cel de pe punte,

Te-ai prăbușit rece și mort.

Căpitanul meu nu răspunde, buzele-i sunt palide și mute;

Tatăl meu nu-mi simte brațul, n-are puls nici voință;

Nava e ancorată în siguranță, voiaju-i închis și făcut;

Din drum de spaimă, brava navă se întoarce cu ținta atinsă;

Exultați, O, țărmuri, sunați, O, clopote!

Dar eu, cu pas de doliu,

Calc puntea, Căpitanu-mi zace,

Prăbușit rece și mort.

                 Versiune de George Anca

             A Pact

I make a pact with you, Walt Whitman -
I have detested you long enough.
I come to you as a grown child
Who has had a pig-headed father;
I am old enough now to make friends.
It was you that broke the new wood,
Now is a time for carving.
We have one sap and one root -
Let there be commerce between us.

                                      Ezra Pound

          

                   Un pact

              

Închei un pact cu tine, Walt Whitman -

Atâta timp timp te-am detestat.

Am venit la tine ca un copil mare

Care-a avut un tată cap-de-porc;

Sunt bătrân acum cât să-mi fac prieteni;

Tu ești cel ce-a tăiat noul codru,

Acum e vremea cioplirii.

Avem o sevă și o rădăcină-
Astfel să fie comerț între noi.

               Versiune de George Anca