de George ANCA

Versuri & Versiuni

Frazări & dodii critice

de Marian Popa

până unde

DODOXII

ANEVRISM

te credeam

acoperământul

Gayatri

mâncători de cruzime

naintea lumânării

se primește

ziua trei

nu se vede

mai rece ca noaptea

voi alkyoni

scârțâie osii

tragoi lament

s-o prima

răcoare te rog

pe seară

încheg peceți

voce mai lună

cum n-ar fi fost

unde-om fi

la șase

înot în pânze

pe Morilor

zărzărica-mi

saloanele pe-aci

viezuri dispăruți

umbrit-ai capul meu

oi mai fi fost aici

viermele mirului

ne îndreptăm

mai dorm

RUDA

HI CAREL

HALUCIN

Frica de noapte

tilinci

orice femeie

BANDONEON

BLESTEM DE NEAM

un dumnezeu

copilul lor

scaune

pe malul unui râu

PONOSLU

Ioana

morfină vie

vino

cu tine în nord

tot cerul

în țara

ardere de tot

Ricoeur

ah acuţii

de la Jdanov la Haret

ALEXANDRINI

lin

tată bun

în oglinda maya

credinţe

GRAȚIA HARULUI

împuşca tot

timidităţi

cadavrele visate

uşa cu duşman

la ce ne-am crede vii

cubul cosmic

dedesubturile paraliziei

VERSERO

neştiindu-te

apa bărbat

de câte ori

nu vă supăraţi

de sub şapcă

ţine de cald

ORANTA

se apropie

aşteptăm

vei învia

fâşia de stambă

bătătură sură

îmi onorez

focul noaptea

voi orhidee

te gândeşti la Ofelia

corolele

din cearta

întins

creaţiunea

toată viaţa am râs

VERSIUNI

Kalidasa

Voluspo

Jayadeva

Shankaracharya

Rabindranath Tagore

Dylan Thomas

Grigore de Nazianz

Dante Alighieri

Ioan al Crucii

Joost van den Vondel

Thomas Gray

William Shakespeare

Luis de Camoens

Miguel de Cervantes

Mirabai

Lalleshwari

Mary Qjieen of Scots

Thomas Moore

Friedrich Hölderlin

Friedrich Schiller

Johann Wolfgang Goethe

George Byron

Dionysios Solomos

Ezra Pound

Rabindranath Tagore

Edgar Allan Poe

Samuel Taylor Coleridge

Charles Baudelaire

Eugenio Montale

Gérard de Nerval

Arthur Rimbaud

Rainer Maria Rilke

Fernando Pessoa

Jorge Luis Borges

Dylan Thomas

Khalil Gibran

Karol Wojtyla

Maria Montessori

John Lennon

Vasko Popa

Du Fu

Sandor Petofi

Léopold Sédar Senghor

Agostinho Neto

Si Mohand

Kim Sowol

Kabir

Tulsidas

Din Skaldskaparmal

(Poezia skalzilor)

Frazări & dodii critice

de Marian Popa

Cu termenul dodii, Anca 1. Specificã texte proprii şi ale altora; 2. Indicã natura şi calitatea unor realitãţi exterioare sau mentale. (Pag. 5).

Cum s-a vãzut, dodia e un sinonim sau gen proxim pentru trãznaie, aiurealã, pleaznã, a vorbi în bobote, a bate câmpii, hodoronc-tronc, umblã mintea cu sorcova, spune iordane, bancuri, tâmpenii, prostii, prãpãstii şi relaţionabilã cu accidentul: “fleoşc, Mariţo” (Anca). Citadin, se indicã dodia prin expresia-dodie: vorbeşti aiurea-n tramvai. (13).

Unitatea originarã este echivalabilã sau determinabilã cu armonia; dar autentica armonie sau cel puţin unica originarã e haosul. “Nimic nu este mai original ca haosul”, conclude Schlegel. O idee ce trebuie de acum subliniatã: europeanul e definit de dualitãţi, antiteze, contradicţii simple, cu care se pot produce dodii simple, absurditãţi. Anca este unul care depãşeşte dualul prin trãire de tip hindus. (19).

Dacã tagmemele sunt cele mai mici elemente gramaticale cu sens şi taxemele cele fãrã sens, radicalizând, se neutralizeazã diferenţele dintre perfectiv şi imperfectiv. Este clar cã angajarea unor tagmeme dintr-o limbã mai puţin accesibilã transformã tagmemul în taxem: este cazul unor pasaje în care Anca introduce termeni indieni şi astfel modus ponens al presupoziţiei opus implicativului modus tollens devine opusul lui dodiesc. (26)

Un rol decisiv în dodiere are poziţia faţã de lexicoide. Se prezintã întregul grup de caracteristici semantice; se valorificã sensul principal; se valorificã unul din sensurile subsidiare; se opteazã pentru un sens conotativ. Relevanţa dodierii creşte dacã sensul principal nu este la îndemâna tuturor (cult, dialectal, profesional, de jargon, argou, din altã limbã, creat de autor pentru uz personal permanent, provizoriu sau excepţional, pentru un unic microcontext, cu încãrcãturã semanticã sau fãrã vreuna). (28).

Dodii apar prin existenţa ordinilor şi ordonãrilor, a unor structuri de tip succesional organizate vizual, fonetic, fonologic, ortografic, morfologic, sintactic. Gramatica în ansamblu? (32)

Anca nu prezintă contexte de reprezentare a mimesisului. Este cel mai antirealist autor român. (Pag. 48).

Dodii culturale, literare, artistice. Dodia culturalã sau literarã este realizabilã prin schimbarea registrului unui text de obicei celebru, prin plasarea lui într-un alt context, contrastiv, sau în unul similar, dar în care va avea altã funcţie, chiar dacã şi una de structurare. Anca preia din

Shakespeare un detaliu de microcontext care nu este mai mult decât o asociaţie facilã şi nebunã: un pantof, a cãrui talpã e întreagã sau gãuritã devine motiv structural în Furnici albe. (55)

Cãrţile lui Anca sunt dodii şi prin sfidarea unor convenţii de structurare. Majoritatea au caracterul unor colecţii de texte, montaje, crestomaţii. Sunt dodiate titlurile, în sine sau prin raporturile lor cu textul pe care-l reprezintã şi, de fapt, mai degrabã doar îl preced formal. Titlul determinant al unui volum este Doine în dodii. Mãiastra în dodii. Fractal 60 (2003) e o selecţie retrospectivã de autor. Un volum masiv: Dodii 18-58. Apokalipsa indianã VII, titlurile din Cuprins ale celor 7 secţiuni sunt doar versurile cursive, ce deschid blocurile de versificate, un poem are titlul vorbim în dodii zodii în bobote roboţi. Alt titlu oarecare: dintr-o vãduvã în alta.

Pentru multe titluri se aleg caractere cursive; pentru unele titluri de volume, de proze şi poeme s-a renunţat la majusculã, altele sunt doar majusculate, practic, alt mod de neutralizare. (67)

Este evidentã pasiunea pentru tristihuri, mai ales în Dodii 18-58 şi în Orientopoetica (2000), opţiunea fiind şi subliniatã în dauna altora: “terţinele schimbate pe catrene se rãzbunã/te transformi în hibiscus pâlnie autodevorãrii” (78).

Indiferent de temele relative şi de structurarea lor, în cãrţile dotate cu subtitlul roman, expresiile deictice sunt relativizate în ansamblu sau în combinaţiile posibile prin factorii spaţiu, timp, personaj. Nu existã, de fapt, personaje “principale” şi cu atât mai puţin secundare; când câte unul este prezentat, modul ţine de dodiesc. (82).

Cineva ar putea întreba: dacã așa înțelege și poate umbla Anca, fãrã a înregistra relevantul

New Yorkului sau Florenței sau Seoulului, atunci de ce se mai deplaseazã acolo? Rãspunsul trebuie sã fie net: tocmai pentru a releva irelevanța oricãrui loc, cu altul substituibil, neutralizabil fie și pentru doar un cãlãtor unicat. (124-125).

La Gioia este în acest sens un roman politic, unul din cele mai radicale scrise în spațiul românesc. Ce altceva e posibil, în epoca de crizã generalã, a colectivitãților și individului, a

sistemelor de evaluare și determinare? Jürgen Habermas a scris recent despre lumea actualã: “In dieser Krise prallen funktionale und systemische Imperative zusammen.” Anca gãsește relevant un mod comunicațional pentru aceastã crizã, anume nu pentru a “oglindi”, ci pentru a susține

exponențial zãrgheala. Inserțiile lui politice sunt similare multor demonstrații politice de azi, care-și amelioreazã scopul fãcându-l public și telegenic delectant prin asumãri de subsidiar acustic și vizual: fluiere, mascãri, mãscãri, sloganuri, cântece, mimicã, pantomimicã, costumație, bãtãi,

tobe, micii incendii, geamuri sparte, vuvuzele. (161).

Anca are două iubiri: România și o Indie în care poate regăsi în felul lui ceva din România în care s-ar găsi ceva din India. (164).

Sanskritikon (2002) este cel mai voluminos și relativ cel mai complicat țãcãnit montaj dodiesc determinat de hinduitate și de relațiile ei cu românitatea, în mãsura în care haosul primește eventual un aspect cantitativ, nu structural relevant. (166)

Mahavir întru ahimsa este textul cel mai bogat în indicații prețioase pentru meditaționism derivat ici și colo dodiesc. (175).

În sens eliadesc, Anca este un religios fãrã religie, atras de un joint brahmano-ortodox.“gata islam creștinism iudaism la rând hindu ba egipteni/o mie noi o mie ei acum Ram (România)” (183).

Acțiunea dodierii în acest domeniu poate fi socotitã drept una de prost gust sau stupidã. În realitate, dodia este organicã, în condiția oricãrei religii și nu este întâmplãtor cã formula Credo quia absurdum a fost atribuitã ctitorului Tertulian. Textele sacre și de ordonare doctrinarã a

existenței sunt uneori dodiate structural, alteori dodifiabile prin maniera interpretului, a traducãtorului, de asemenea prin natura milenar ocultatã, ca și prin evoluția obiectivã

spre ininteligibil, în absența cunoașterii bazelor concrete, devenite cu timpul inaccesibile, în care cazuri nu mai intereseazã sapiențizarea și instruirea, ci pur și simplu formularea. Caracteristica unui text sacru, sapiențial, de prezentare a ritualurilor constã adesea în claritatea formulãrii și absconsul conținutului: este deja o formã de aiurealã. (183-184)

În fine, pornind de la textele hinduse se poate afirma, chiar dacă nu răspicat: acustic, o dodie poate fi executată ca o mantră, fiindcă o mantră este o dodie. (188).

Performanțe care pot justifica afirmația: unul din erotomanii de clasã ai literaturii române, altfel bazatã pe extreme: descrieri ocultate sau reprezentând o fiziologie puțin influențatã de cadru și lume. (195).

S-a evocat în legãturã cu structurile romanești rolul expresiilor deictice, relativizate prin termenii spațiu-timp-personaj în pasajele “referențiale” și mai ales în dialoguri: de fapt, dodierea anuleazã relațiile dintre semantic și pragmatic, posibilitatea unei baze pentru stabilirea unor valori ale evidenței sau adevãrului. Dialogurile, în special, pot servi ca ilustrãri psihice extreme a teoriei Double-Bind formulatã de Bateson și Watzlawick: relația asimetricã vorbitor-ascultãtor e radicalizatã prin convenția textului, devenind una de asimetrizare dublã — ceva posibil de conceput în dialoguri de nebuni beletristici.

O propoziție de bazã pentru teoria cunoașterii este: “Neperceperea rezultã din distanțã prea mare, apropiere prea mare, lezarea organelor senzoriale, instabilitate

mintalã, subtilitate, interpunere, contracarare, juxtapunerea

obiectelor similare.” (Samkhya Karika, 7). Anca este unul

care alege opusul a ceea ce brahmanul impune pentru tot

omul normal. “Problema noastrã sunt normalii”, afirmã

Manfred Lütz (Irre! Wir behandeln die Falschen, 2009).

Cine se conformeazã normei este nebunul. (205).

(Din monografia „ANCA”, de Marin Popa, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2013)

până unde

până unde ne mai duceţi suduri nuduri

ne-om strecura nonexistenţa în avataruri

v-aţi dat pe mâna mea moleşindu-vă cadavrul

moaştele lui Epictet şi Astion înapoi la Halmyris

noi gnosticii trăim kosher din ideologiile astea

ies din captivitate fără nici un pic de încredere

nimic nu este acolo în junglă afară de dumnezeu

tentaţia de a mă abandona comportamentelor demonice

dumitale eşti plătit să ataci să-ţi fie ruşine ticălosule

aşa-zisul popor român e pe cale de dispariţie

caracteristicile structurale s-au transformat în negativ total

acolo sunt mai multe celule bolnave decât sănătoase

îi violezi nevasta îi calci copiii cu maşina

pe el îl loveşti cu toporul în cap şi a doua

zi dai o bere după care te votează de-ar învia Ţepeş

probabil în curând vom fi izgoniţi din propria ţară

i-au retras medaliile după ce l-au asasinat

crezi ce spui sau vorbeşti ca să-ţi treacă de urât

et ceterum censeo Carthaginem esse delendam

şi totuşi Cartagina trebuie dărâmată Michiduţă

vreţi ca Tzepeş şi Avram Iancu să vă rezolve problemele

care ai o bombă o duc eu în parlament la Las Vegas

mi-a plăcut asta cu să-i votăm pe alţii din import

parfumul strâns de pe cadavrele fecioare

afrodisiac în masă la Grass în piaţa eşafodului

la Frăsinei trapeza Aurobindo unde nu-s graşi călugării

lacrimi sărate verzi înturnurând înotătoarei

către berze devi în recunoaşterea natya cuantă

nu te duce mintea mai mult decât un fir de păr

nouă ne place de el că ştie să ne mintă

îl strânge nodul la cravată şi nu se mai oxigenează creierul

de-aia sunt aiurea proverbele că s-au întâmplat

în epoca de gheaţă a plouat cu diamante

şi se sfârşeşte întru mine duhul meu se teme de

greutatea drumului şi de schimbarea sălaşului

în această vreme de nelinişte şi spaimă

prea Sfântă Maică a lui Dumnezeu călătoreşte

cu robul tău Hierotheos Vlachos vederea

dintr-odată a întregii vieţi păcate sfâşie inima

lasă-ne tâlharule că ne-am săturat de lepre

ceva ce n-a existat niciodată nu poate muri

ţânţarii atacă gravidele şi supraponderalii

my mother never saw the irony in calling me

a son-of-a-bitch ce cazier vrei fetiţo că tu eşti moartă

i-am scos buletinul şi i-am arătat uite domnule sunt în viaţă

n-are cum să fie că la noi figurezi moartă

Mădălina a murit la patru ani din cauza unei pneumonii

America groapa de gunoi a planetei

vii acasă pe jos trecând oceanul pe la fund

Ana Melouah poetă algeriană de origine română

iar oprimându-te de nemaicompus risipirii

biserica să nu fie mai mare decât sufletul omului cinstit

sfânt secular de imn jurat oh steaguri

din sângele asasinaţilor şi tu

Tahar Djaut la 39 d'ani ca Eminescu

rău a făcut că nu te-a strâns de gât când erai mic

te ascunzi ca o căpuşă de sconcs tarat

puteai şi tu să treci măcar de clasa a cincia

c-a trecut Paulescu la catolicism

da şi de mata se spune că eşti bastard

tutunul totemului în traducere blagiană

multe sunete puţine cuvinte ia-ţi pseudonim Nobel

chiar nu suntem în stare să fim un pic la subiect

să nu mai rămână urmă din neamul nostru românesc

să mă întorc în propriile scrisuri ce imnuri druide

de-a v-aţi traduselea stilizator pătulului între

frigidere nepoate cât să ne părem mai nebuni între noi

mereu va fi vorba de altceva epilepsie clepsidra

ce şi neliniştea din mine la anii altor morţi

decartându-ne Parisul cămilei pe iglu cel ce

trădează pe unul dintre ai săi să sape două morminte

ce văd fără Buzinschi şi Ladea bătrâneţe in vitro

pastişând forumuri pe manipulare solitară

oamenii cu o mutră ciudată sunt chiar ciudaţi

noi nu-l putem revoca decât pe motiv de erezie

s-a sculat în picioare şi a rămas stană de piatră

genocidarul apoi mântuitorul trimişii aceluiaşi

halucinaţiile ocupării de sine decapitarea turcilor de iarbă

turcire şerbet diabet dulce să te vrei iar sub turci

with technology we don't have to worry about translation

Nef'i tot ce-i frumos în cer să se reverse pe pământ

eram în comunism suntem în Europa interfaţă popa

Behdjet muri pe când îi traduceam Voiesc în loc de If

zile şi zile mai mult duse câte rămase ochilor

pentru cititul evangheliilor pe diferenţe Dumnezeu ştie

cânepa muiată-n Balta Grecului Bălţi o culegere

dreptate dăm lui Lawrence recitind apokalipsa

ne-a luat inima Ioan cum îl iubea pe Iisus

lacrimae pondera vocis habent Horatius

incendierea centrului de antrenament din Deva

erau pe luciu numai lotul şi împuşcaţii

e aşa de cald şi oceanul atât de frumos

DODOXII

ale tale linii line

nelipsite zilei sine

no că fericit te dai

omul care acte ai

numai pus îmi ai de spus

cine-l cruce pe Iisus

cu Zalmoxe nici pe fus

nici pe rugul lui Jan Hus

c-am pus campus pe Ampoi

rampa raptului de-apoi

ce un soare în urzoi

razele se ţes război

pe ce gaiţă aghiuţă

Sfânta Vineri se înstruţă

cu mărarul în căruţă

emisionarule

filosofii paru-le

părul şi mai rarule

cotorţionarule

îndărăt din armonie

racule şi Românie

străvezime nimerie

rămânerea pe liră

religii de-mi inspiră

va fi la timpul trecut

în suburbie pe Prut

la o batere de gong

nu vă pară scrisul long

orele în cap căpestre

caii să-i înaripestre

transcriem himere

de pe veliere

capra trage tragic

vaca rage ragic

ajunsă cataligă

nisipului de rigă

în dună să se frigă

cuvântul scăpătase

binomului crevase

trinomului neşase

la Trevi devi Evei evi

la câte şcoli pe drog elevi

or creşte revărsaţi pe ţevi

tematicile s-ar or sar

în zalele ursar corsar

în pânză roată trăsurar

cu florile juraţii jar

la pas prigorii ploii

din inşii nemai Troii

cu gir giraţi eroii

întorşi la Gura Foii

plîpânda îl încearcă

pe căpitan în zarcă

nici statuie nici comând

altui rând plecat curând

terasă de speranţă rasă

din sunetul de cuirasă

în opozanţă curioasă

de nu rămâne nimeni ca să

vin ai băut la tort catart

mâine penaţi histoire de l'art

Anaximandru argo

Seneca sin embargo

palanca mâncărime

de herpes pe mulţime

sărutului de nime

în hăi şi aferime

junii zilelor trecute

junglele numai cucute

desenatu-ne aorta

care contra care mort a

cât om mai rămâne om

mane padme hum genom

ce şi voi simboluri arhe

tipuri bea-le Taliarhe

brazilor la rădăcină

în cătarea cătălină

tacâmul ne scapătă

camătă ne capătă

la lăsata veştii

la sorbirea ceştii

descleştează cleştii

încleştează peştii

dacă scriu sub mere

malului himere

traulere amere

mă înece sfere

salţi în scris pretorienii

pe întorşii de la denii

Durban cu mahatma ce ni-i

peste avara avar

de şezuşi hindus afar'

mari de atma Raja Rao

Narayan cu Updike dao

Mulk din Raj până-n Bilbao

dă-mi de puja carte na-o

de-ar fi aici Eliade

altfel pe Tagore l-ar rade

en la barba camarade

catalani siberiade

Africa de Sud Gumeşti

angrezi americăneşti

ne lăsăm la mal la loc

la lumină la mijloc

cântecul şi mai bălai

bariş ploaie hindu lai

se răstoarnă rânza splina

pe şoseaua Colentina

tablele bătute de climă

anunţându-se mimă

şi la muntele cu cerii

şi la mările-nvierii

îmbrăcaţi-i pe cei goi

pe la noi prin muşuroi

la mijloc de schituri goale

să mai spargem nişte oale

Dunăre la canarale

îmbucate baclavale

rând hindus la Săvârşin

de rimează aum amin

mi-ai grăit gură uscată

mărul boy că para fată

uşă-n uşă auroră

joc de karmă de cu horă

în coclaur adipos

îţi voi spune de folos

al spetiţilor Hristos

la tine-n bagabonţie

ca la mine-n Bărăţie

vei vedea că voi traduce

Basarabia pe cruce

din acest moment dicteu

mi l-aş potrivi resteu

ne dorirăm Parma schimnic

băuturilor din timnic

tată muzicalitate

zarurilor ecuate

de clară ne declară

în aer de pe scară

ori urcă ori coboară

de cum ne răsuflară

de cum ne respirară

de cum ne inspirară

de cum ne expirară

rit ară măritară

ori Sita brazdă mară

din pomul oglinjoară

ori kalpavriksha doară

că ne întârziară

nu se prezentară

din a lor contrară

vacile ne cară

soarele spre vară

ANEVRISM

te credeam

te credeam mai tu mai eu

trei nopți în urlet mângâiere

ce ne așteaptă așteptăm

cu fumatul cinci pe viață

cu miile bașca au normă

pe-o perfuzie cad destule

aia se plictisea fără noiembrie

terminat și remeneul

bâjbâială infinită pe-al tău trup

mai și trecuși la halat roșu

am refuzat încă un cheag

niciun plan de noapte albă

ți se mișcară picioarele

pe cine cum cheamă nimeni

urlete de-o oră de-atunci

ea și-a creat excentricitate

zidit de-n porumbul autumn

adu-mi-o din al doilea spital

cum am vorbit ieri după

cinci zile sub perfuzii

luăm viața de la început

de la Antim la Drăghicescu

ultima noapte singur anevrism

îmi cade capul n-adorm iar

purgatoriu reminiscent

dimineața picior de rupt

cine pe cine doamne ferește

atacul anevrismului

acoperământul

acoperământul aripilor tale

nădejdea mea de mântuire

tu ești a doua lumină

fă-mă străin de tot chinul

schimbă durerea sufletului meu

a doua lumină din lumină

risipește-mă tulburare zid nemișcat

întoarce-mă din nesănătate în sănătate

prealuminate nor rug nears

umbra duhului în pântecele tău

preanevinovată stăpână a lumii

pe mântuitorul tuturor născând

Maria Egipteanca sărută crucea

atotțiitorului lumină fără

de început și pururea fiitoare

apără-mă de diavoli

pedepsește-mă în această lume

iar nu în cealaltă viață

sădește în inima mea întristarea

de moartea ta ce să o simt precum

a simțit-o iubita ta Maică

răzvrătire am cugetat

frumusețe străină am văzut

și cu dânsa mi-am rănit inima

Gayatri

Gayatri vultur prin vâltoarea solară

poză solemnă biblio-indianistă Antim

Dealul Negru nu se vede nu mă văd

trei capre șase iede carne verii

câinele botezat Fifi de călugăr

cele trei Coarna Țoapa Roza de tine

opt luni lapte pe apă

trei popi sfeștanie

la o săptămână vine Veta

viezurii negri la porumbi și cartofi

ce le doresc să-mi dea Dumnezeu

ce-mi doresc mie să-ți dea și ție

azi e Paștele c-ai venit tu

una scurtă c-așa-i zic belea

mai stai aci oțâră să mâncăm

ai uitat puii de curcă 11

mă duc să miros salcâmul

sar câinii câți mai sunteți

mâncători de cruzime

mâncători de cruzime ca păsările

cele mâncătoare de stârv

împrejurul meu

părtași ai tainelor lui Dumnezeu

Mihaile slujitor al legii

Gavrile îngere al darului

mai puternic decât focul

mai ascuțit decât văpaia

ai înecat oștile egiptenilor

cel ce ești rodire dată

de Dumnezeu celor neroditori

cel ce dezlegi legăturile

ne-ai arătat lumina cea neapropiată

cetatea poporului celui nou

tăria neamurilor creștine

sfârșitului a toată lumea Mihaile

trâmbița cea de pe urmă vei trâmbița

morții din pământ sculându-se

curățește-ne de toată întinăciunea

și mântuiește sufletele noastre

ci ai făcut iubire de oameni

naintea lumânării

naintea lumânării

loja răsturnată

de Șacote

ceară pe-arătător

puica mierlei

Shakti

uitată pasărea

atât de albă

că nu m-a mai umbrit

se primește

se primește orice admirație

nu mă prinde cruce de femei

pe cine-aș mai cunoaște la Găești

într-o clasă fără niciun profesor

câți nu mi s-au citit în ecou

de matematică mai de română

dictando ce ne amintim

vedea-s-ar în smoală mai cine

cine să te mai legene lege

păduchii pe frunte la mal

uitare simultană prin perete

semințe unse-n Novgorod

ne povestim părinții tineri

în podul cărții de eroi

cinstind rupturi de bumerang

cum se mai bea în canon

mi-o umfla sticla vreun trezit

a ne delimita consensul

tot om ajunge vreodată

că să le vâd Cantos Era

ziua trei

ziua trei terține Șacote cine

nu mai erau femei mai cine

așteptați de prepeliță

ce se mai bea în Șacote

hai și tu rece vânt la Sinaia

Cocovo nu prea există

exerciții de deschis gura

hai de-oi revedea luceafăr

măsurandă carabandă

adâncuri încuri uterine

avion de hârtie franceză

împăcare a toate păcate

eu sunt yogin ne în pădure

fluier mierla lângă Enescu

printre brazi cobor în timnic

m-o auzi vreun tril hai pui

vârful vârfurilor tratac

Clarel prin rapsodii avatar

canto dodia mea Ezra

Luceafărul în aromână

nu se vede

nu se vede cerul de cer

petrecere petrecaniei

camion yellow submarin

altare înăuntru jurubițe

pe zi răzvănită hai Șacote

cu scene cantos mă revific

de când a plecat tanti Mădălina

oglindindu-se pe umărul meu

cumva refreșează Șacote Edda

Dristor Rotschild umbră landă

rustic mister licură priculă

nori sufocării spital denant

deal văduvelor la măritiș

lunecușul unghiilor canto

vă arăt după zece ani sărire

placentă din rouă în țărână

mai rece ca noaptea

mai rece ca noaptea trecută

ziua pe aici mări taciturne

de ne-o luă înainte o șperlă

în alior pe întors calești

prin ploaia-ne sfârla roților

pe bolți vântuite bulbuci albi

o săptămână până acasă

consultul păruse infatuare

oareceuri pe-a lunii mare

crucea de mi-oi vedea printre duh

divulgu-l liturgul murgul

Atharva pe zi la rafinărie

voi alkyoni

voi alkyoni căzuți pe burtă

nimeni să știe diagnostic

Pe Măriuca o visasei vizavi

de a țipat să nu te duci la ea

nu băuși marea puțină lăsași

pe poartă spre valuri la cinci

cu soare și pescăruși înapoi

rupt de toate și de moarte

pe ieri mormânt desmormânt

măcar tu măcar să intri în casă

fulgeruț lui bancheruț concoct

și mai concoctăm Pompeiul

scârțâie osii

scârțâie osii fără de oase

ți se văd anii în visul visului

ocol tangent în opt mari aripi

ore murmurate valuri

ploaie să nu vii acum te rog

stai pe Jupiter sau pe Marte

eu nici nu merg în pașii voștri

că n-am voie dulce vino soare

mă rătăcisem de gura leului

căderea din picioare fără rost

aprinderea mării udat copacul

întâi că trebuia să cadă capul

tragoi lament

tragoi lament nori sparți

s-ajung de nu la Sparta

veghere neîmprăștiere

grădină răzvănită

așteptare înotată

marea de ne împăcam

concoctați cormorani

pește de-o nescoborâre

caii voștri trași de spumă

fotografa brună verde

peste vale glutii soare

pescărușii contra verde

s-o prima

s-o prima reprima

premisa vieții trecute

mântuită perpetuare

supărarea prolificității

valul face din fiecare

acvarieni contractili

de-o șchiopăta patroana

de nu romanul nemțoaicei

ploaia va veni n-a venit

nu ne pică niciun departe

mai mult ascult pritocirea

prăbușindu-se între flori

pe seară

pe seară pe acasă

în iad în Thule

semințe nu frunze

Margareta nu Faust

las spartul vieții scrise

ferind-mă de-a câine

până la iarnă până apoi

aflu camaraderie zero

numai marea nașterea

abia planeta satelitul

vânt coperământ

durează preistoria

răcoare te rog

răcoare te rog să pleci

acum te rog te rog acum

du-te pe Jupiter pe Marte

pe Saturn nu vine nici ploaie

mă întrerupi

n-o să mai cânt

niciodată

din cauza ta

de-om mai fi om fi la anu

coroană verde aruncată

de mai culegi o crăcănată

ba o tandrețe oareșcare

încheg peceți

încheg peceți Șacote canon

cine să vină aici nu e problema

scaune mici pentru fătuce

de ce m-oi apuca mâine concoct

bătrână cu bagaj de amiral

cât să tot compun basmul

las tot pe Șacote cu notă dramă

surse mute și câte și mai câte

minaretul rachetă alb-albastră

mântuie Șacote retoarsă tinerețe

pe deal ruine sinilii închis

nu mă lasă nimeni fără teatru

voce mai lună

voce mai lună se uită la alta

suntem atâția neconvorbiți

una albă să fi fost biserică

nu mă lasă nimeni fără teatru

nu citesc pe netranscrise

traversăm prea mori de vânt

judecător poet arheolog

vedem pedagogii risipite

eu greul Matildo tarabe arabe

glagorianții glagoriantele

mai cor nici șoapte

din umbra armelor mă revând

cum n-ar fi fost

cum n-ar fi fost să mă adun

poate careva aducere aminte

cât să rupă nebăgarea de seamă

festin piesă pisană Ovidiu

Lawrencian Jung Chaucer

tunel spre Santo Peregrino

nederanj verdeților vere

nisip încins pe literă nepiesă

de nu s-o fi dus pe alt scaun

fiartă grasă bagaj arsă

dorm în vorbe nelipite auzite

bine că mă aduce și ăsta

unde-om fi

unde-om fi și mai cine respir

prin întuneric de pădure

prin pescăruși departe

văruită vară mierlă

țânțarul mă indianizează

în ochiul lui Șiva Luciner

în trepidație nesingură

holera râia puricii

surplus de împăcare

ăla i-a dat minge ăluilalt

kitsch dictatorial

sfori dominanți pulifiriți

la șase

la șase lume în picioare

văzându-ne după ploaie

canoane pe ciupite verso

de-a mistica picarouă

cuminecări dharma sub sud

dau fuga tumeri mai unde

feminizări crestate mac

polare cât susul ochiului

inzi încinzi tamarinzi

natya pe cuvânt Nirvana

de-ai noștri scoțienii

brodam silfidei adormire

înot în pânze

înot în pânze de păianjen

piept piepten din dan dong

viezurii mă demustrară

materii pecii calabreze

zvântată faună pe vară

noroc de tine greier

amendarea sinuciderii

cât să nu vă sfătuiesc

duminicii lumină vetană

că doar exist numai în hind

lăsam musonul afară

și mai ce din an pe spate

pe Morilor

pe Morilor spre soare răsare

drum lung deslung parimie

înot în pânze de păianjen

ai noștri și-o femeie două

rosettizate seminarinde

de v-am avut paradigme

negi imenși ochi urechi

Shilpi mi-a și telefonat

răcoarea s-o încălzi

ca la mare ca-n Fanar

s-au chemat chemați de cine

pe-ntuneric de păienjeni

zărzărica-mi

zărzărica-mi plesni țuica

zărzărica-mi luă noaptea

cu pruna sans quilottilor

mai gata zărzăreaua galeriști

ăl cu berea mă instigă

te-ntorci ăl din noapte unii

greieri ce se mai aud

tataie dă-mi o țigaie

tenente transcriptus

patru brâncovence

non stiamo tanto male

una pe mâine tu ce bei

saloanele pe-aci

saloanele pe-aci a nu muri

câte-o paletă mai o pală

azi jaina cu masca

azi mai greu cu coloneii

tu ai o soră eu am o soră

și amândoi suntem frați

colonelul se pulverizează

venisei cu puștoaica să te lauzi

din trei colonei ca niciunul

umbra ziua becul noaptea

diminețile similitreaz

berea pe spinare

viezuri dispăruți

viezuri dispăruți fazani în floare

Anghel a adus casa de la Gâltofani

la umbra merelor roșii

infarct apoi injecție la nebuni

vorbe din teatru tao katha Gita

cărbuni în sân n-ai nevoie de yoga

fapta bună nu moare Vasile

om ceresc înger părintesc

mângăiere semănătorilor cu lacrimi

voi care mâncați pâinea durerii

casa lui Israel Aaron Levi

cel ce a făcut cerul cu pricepere

umbrit-ai capul meu

umbrit-ai capul meu în zi de război

veștmâtul fonetismului vremii

baba călătoare n-are sărbătoare

te vezi cu cineva unde trebuie

cât să spună să nu spună

pe cât stupac pac și urmează

câte ni se vor mai vădi în post

o cacialma de stricăciune

n-am ce citi de n-am ce scrie

psalmi acatiste de la soră-mea

cum m-aș fi oprit pe Morilor

la casa cu coloane de loji

oi mai fi fost aici

oi mai fi fost aici voi mai fi

nu știi unde pici până când

comanda la mine furați-o

de vă veți mai ocupa de mine

nu-mi spune de încă o oră

n-am unde decât laudamus

pe când acasă înapoi la mierle

ca ieri cu spatele pe iarbă

eu pagină și geam euforie

dragoste plânsul nerăspuns

cine făcându-și fața mea

poate din teatru hindus

viermele mirului

viermele mirului canon

de-aș muri scriind regie

prea mă treziți nu mă mai culc

Blaga și Gandhi în dialog

asceza se îmbie scăpătând

nu lună nu greier nu treier

de-oi trăi să mă văd jucat

de m-ar prinde copiii

ai mai cui fără nimeni

maică-mea expresie pură

care la vaci care la Kant

cea mai scăpată moartea

ne îndreptăm

ne îndreptăm spre cocul tău

cenușa de-oi mai citi-o

m-oi fi împăcat cu viezurii

când oi intra iar în părți

de-a nopțile albe citire

înainte sublimă ființă

tâlharii numai zâmbet

de nu dodiile dramele

tradu și nu se mai înțelege

îți rupsei putregaiuri nubile

în ce șanțuri poetizare

probabilă carte de versuri

mai dorm

mai dorm întors bălți reflexe

veveriță închinătoare trup

de-a ploaia a lua băietul

vorbește singur între cruci

de-ai fi tăgadă îmbolnăvită

nici de-oglindă fată hăi

chiar niciodată talmud

insinuat sifilis prozodic

pod la pământul apei

vreo beție de femeie

de nu cuvintele în rai

luceafăr pe sub nalte lalte

RUDA

jagatăm pataye namaha ।
Homage to the Lord of the Universe

Personae

Rud

Ram

copii în discoteci un sat

mi pare te-ai italiat

strigarăţi India prin nat

din Marte Carul Mic pe lat

croncanii raze zorilor

munţi deşelaţi fiorilor

RUD

chin antic fato un sufi

ţi-ar suferi şi îngerii

străbate-te euforii

depresiilor pandalii

cu vocile a prăpădi

manelele de păpădii

în discoteci peste copii

chimiilor crestomaţii

ori educaţii arămii

aromei apele dobrii

oranta şantier cobrii

coboară cobră cundalii

pe troliu fetei frenulii

calcină-mi însetaţi sălcii

din puţul peşte cu osii

sosii în mânuri manelii

buricului de pe câmpii

RAM

kavi poet născut hindus

din transă unde ne-ai adus

cu fața toarsă şi pe fus

cu ochii-n vocile de sus

de nu din dracii lui Iisus

cu dumnezeu stenograrus

astfel buddhistul presupus

ţi-arăt privata omnibus

tot guguştiucul neapus

care tuşind strănut tungus

nu-ţi ardă cardul paraplus

cu dimineaţa muză nu-s

înghiorţului cu dans răpus

a se vedea contor mai sus

cotorului de ars porus

cu Por pe corpul corpodus

aceluiaşi bolnav ponor

din când în când uşuitor

nuci denşi ocol de secetă

schizofrenia pregetă

tezaura rudeanului

pe Ruda nerudarului

de-a porcii talianului

în gaura ţiganului

pe ţurca hoţomanului

în ciocănelul hanului

izlazului hartanului

hram bâlciul iataganului

mardaua nici căzanului

destinsă a cârlanului

ce iapa armăsarului

de bun erecta zarului

zadarnica zadarului

preţăluirea harului

vitalizarea carului

RAM

corabia mă rămânea

pe ploaia zilei pe sub stea

pe cruce poză maică-mea

în horă singură cu ea

şi ochiul de n-o mai plângea

pe după mort a ne vedea

copaia a ne legăna

nu ne-ar mai naşte nimenea

cum auzii prin India

din est războiului matale

arhaice trădări rafale

cu morţi de ţară feudale

răspunse nerăpusei zale

ori şi mirese ancestrale

de tu mă luminezi eşti soare

de mă-ncălzeşti îţi dau sudoare

plutească-mă o raţă

pe cât mai sunt în viaţă

tantric atru de aratru

nu pe trei şi nici pe patru

Dante-n baltă broscolatru

tema cu ocol în Ruda

dantelată paparuda

domuri stelele s-au frânt

şi sunt verde pe pământ

grajdul fără vacile

colastrelor zaci-le

sibilne cine le

gadinile minele

învăţul sângelui la sân

cu cap tăiat de omul spân

neînvierii tot hapsân

credinţa iar să mi-o amân

RUD

îneacă-se olatul

şi sufletul de-a latul

se primeneşte natul

matale şi cumnatul

până vă vine leatul

egalul şi bărbatul

martirul şi umflatul

cabirul şi gealatul

RAM

se pierde lumea hoaţă

nu şi dumnezeiaţă

astfel Satan Ilie

şi-a scris pe cochilie

sunând din scăfârlie

mă lasă sub tichie

în capul meu nu-ţi fie

de cap fă sătănie

că multă streche scrie

bâzâtiura vie

cântată ciocârlie

visată free frenie

beată purecie

parâmă parâmie

cu cine a vorbi de leac

turbincă soacră prepeleac

am râde nu ţi se întâmplă

cu părul revărsat pe-o tâmplă

am pomenit n-aş mai glumi

pământului cu îngerii

mai bine să nu văd plângând

pe nimeni şi să râzi în gând

grozavă aură tristeţe

din dragoste şi colindeţe

învăţul arderii de tot

biserica lui Savaot

RUD

zăpadă iarbă punctul

Egiptului defunctul

pe cine însoţirea

atrage nemurirea

carisma lecuirea

uitarea pritocirea

RAM

a soarelui povară

ne încălzească ţară

în piele avatară

ai cui ne vânturară

corcire şi papară

RUD

soba surpă fum genom

cărămizilor sodom

prelungirilor de gnom

ancestral neclironom

din înconjur merele

cunoască-le erele

asurzească sferele

greiere sanscritele

la cutremur sfinţii cui

depictaţi ai cerului

unului ba doiului

treiului îndoiului

ce vineri sfânta mare

vorbiţi la lumânare

tovarăşi camarazii

uscându-se cu brazii

deşteptăciunea sacră

ţărană piatră acră

RUD

cantica pe şarpele

de deznoadă harpele

clonţul glonţul laurul

laura balaurul

RAM

pe Gresarea Moesia

rotunjeşte gresia

apele pământ nisip

brâncuşească-ne la chip

daltă arcă bizantină

carul stelei aur tină

cheamă un cameleon

amarantului craidon

de la dumnezeu a da

maica domnului iada

faur graur papagal

cu distrugerea aval

voiajează porumbiţa

porumbelului cu şiţa

n-ai furat borcan copil

de la fabrica pistil

patru dharma darul har

ţuicii fără de pahar

cântecului tributar

tribalismul tatuar

cratima între hambar

de care având habar

n-ai un ban în buzunar

că ce-mi trebuie şi vot

îl mai dai iscariot

domnului că savaot

busuiocului cu tot

petunindu-te tarot

popii zidului azot

pe-al copilului osmot

cu altarul de chivot

carantina malului

cratima realului

cetina cvartalului

orele Aradului

când şi dharma calului

poala elefantului

Slăviteştii graalului

RUD

capătă din capete

să nu te mai scapete

bună dimineaţa nuc

în Nucşoara te apuc

întrebat preţul din suk

numai ţie ăl trabuc

narghileaua nu flaimuc

înflorirea de caduc

ăl din caduceu haiduc

haidamacul ba Ionuc

stilul ducă mă aduc

fără de discuţie

rişca nea Rişcuţie

cantorul Pocuţie

lampadar Iacuţie

da-mă damă dolomit

domului ne domolit

RUD

ah format devorator

rotitor a rotisor

o plimbare cu motor

de români înroşitor

mortului lenevitor

cositorul de mohor

bătătorul de Tabor

chilipirul florilor

carapacea neicuşor

crăunitul numai dor

ce te arde puişor

şi mai greu şi mai uşor

de-mi zisesem greuşor

răsărit în grâuşor

plânge-mă cu supărare

de eşti fată de pe mare

ce poveste de comoară

ia un par şi mă omoară

cântecele indecenţa

florentină nici Florenţa

mă dau iar cu găeştenţa

Râmnicului nici demenţa

RUD

rupe cuiul norule

frontul dezertorule

carul mare sorule

fânule răzorule

călare amorule

bobule boborule

globule globulele

pe şoseaua Drăgăşani

găsii o pungă de bani

mai la Olt mărunt duşmani

şi vreo nouă mii de ani

în trovanţii gologani

treci pe trei parastasani

pe la târgul de cârlani

RAM

pe ales din nimicesc

înţeles înţelepţesc

la o notă mă opresc

şi cu nuntă mă silesc

robule dumnezeiesc

la icoană arabesc

resculptatului ionesc

susure-ne năvile

foile din Glăvile

că-mi sustrăseşi lăvile

pe miroase tăvile

cartea moartea ia-mi-le

să nu plângă mamele

certe-ne surorile

să oprească morile

în concert manelele

poleiască schelele

de ţiţei belelele

băile cu ielele

şalele inelele

taliei şrapnelele

de-a italienele

anzianhienele

cară-mă Olteţului

Luncavăţ isteţului

apa muzieţului

ţepuirea preţului

karma precupeţului

patima iubeţului

rutina mistreţului

râtul ministreţului

cortul nătăfleţului

orzul mălăieţului

cultul perieţului

cuişorul leţului

dănţuirea deţului

RUD

bate-mă la cap lumini

de mă sting din rădăcini

potolite horele

duse choeforele

umbrele duhorile

preseze-mă florile

ce plăcere-a putrezi

fericirea hărăzi

am de gând să mă reped

îndărăt şi nu biped

trilobiţilor matale

să te şuşotesc la poale

mai înceată dania

cu împărtăşania

sângele nămol de fraţi

bobilor nedivulgaţi

cifru stâng rotund hiat

potopul în Ararat

amintirii trilobat

păcăleală împărat

mici contraste retezat

munţilor dulău în lat

bicicletei din lătrat

clorului nitroglisat

găliganul Goliat

biblie cât m-am tasat

şi nici n-am mai respirat

Picu Pătruţ m-a chemat

ca şi anul celălalt

că nu m-am antonapnnat

mai a bulgăr de croat

coroiat încoronat

RUD

oh macabre macabeu

te fumez în gineceu

nici bărbat nici apogeu

samizdatul scarabeu

în părere derbedeu

paranoic de spudeu

monoton monorimon

Uppsala cu bastion

talion italion

cursă curse ichtion

vara vărul Ilion

cu Traian troian pe tron

nu vă şterg emerg amar

nemurirea ca la kar

te priveşte palicar

ăla scrie calendar

rama sita în sătmar

nu se împăcară iar

mă apără ucigaşa

de-mi cianurase ogaşa

hârburile smălţuite

certurile mai trăite

nu porc nici atâtea vite

nu mănânci de canibal

scapi de val de mal vamal

norma sură murătură

alergia arătură

în Biharia harbură

harababură sub bură

o gură suburbă ură

garagaţa pe răsură

prăpădită în genune

suferinţa de cărbune

zicând alimojdie

mă întorc în drojdie

budele respectele

agonii expecte-le

veselii rejectele

ritele sanscritele

vitele mărite-le

pe zi euforică

dorică bosforică

lambda lambada ba da

grătarul Oltenia

RUD

cum te cheamă zmeule

diavol dumnezeule

şi pe tine diavole

dansul de pe tavole

doamne nu mă mai chema

pe numele dumneata

aţa-n ac nu gaura

doamna o mai nimerea

ce urâtă bătrânea

neînstare de ceva

nimica de înstărea

lasă-le mă de muieri

ducă-se-n ziua de ieri

noi ne scriem stângi dureri

şi fără de mângâieri

iar te doare capu’ Petre

o cafea tutun de pietre

da’ aseară ce tot beaţi

cu certare către fraţi

te târăşte brevitate

intenţionalitate

vezi că te bârfesc copile

bunicii nopţi fără zile

cam ca mama Veta vast

năbădăul în contrast

brevitatea perifrast

crampă campus de balast

RAM

ne-om elibera canari

din hareţii uliari

parpa de o purpură

harpa de o hurpură

Dunăre se tulbură

noi de pe cap le lipseam

şi nu ne cabulipseam

clanţa uşii clănţăneam

RUD

pijama cu dosu-n faţă

scrisul de azi-dimineaţă

nu e plictisită maşi-

naţia se dă cu naşii

ţi-ai adus pantaloni lungi

vremea toamnei să ajungi

să plăteşti şi pantalonii

o clătită a mamonii

mă bate un gând să nu

mă duc bibliotecu’

şi în faţă de cu fapte

mă face cafea cu lapte

nu mă laud nu mă scot

din al scrisului socot

Nanku give me pant Pantiuşa

cum te mai strânge cu uşa

numai astea cam aşa

lasă-l până-n India

pui ziar că se pârlea

aşa maică se ardea

pui hârtie canava

a cochetă ce proptea

RAM

are el metoda lui

chiar a indianului

RUD

hai că merge el da da

dichisit a te holba

eşti meticulos sadea

să arăţi a perfecta

pe aici nu se călca

blugul că se bulbuca

dă-te băiatul să stea

bine şi stai acolea

submarine pietrele

ne mângâie ghetrele

ca focile vetrele

mările nisetrele

animal planetele

să le vadă fetele

şi să-şi facă ghetele

de mi-am scris peretele

musca nu brabetele

RUD

vălure-mă lucernă

cancerului nu cer nă-

ravul pravul prăfuit

aerul de adormit

ce ne-o fi şi aromit

RAM

câtă depărtare

temporală tare

nevieţuitoare

fuga pe cărare

de n-aud şi intervin

mai ermetic mi-e venin

semialtitudine

fiul rectitudine

pe luate statele

cu aerostatele

foile de viţe Eve

nici avute nici aeve

merge-om oameni capre oi

sub gutuiul din Milcoi

ar fi bine-acolo mă

slujbă astăzi de n-o fă

cântece de dumnezeu

spovedind pe corifeu

mor după transilvăneni

care-ai mei care mireni

dumnezeule poieni

ungureni în Vaideeni

cu vâlcenii mioreni

Noana scrie acatistul

să ne lase anticristul

câţi bani ai atâţia dai

că pe ăilalţi nu-i mai ai

scrii cât dai atât citesc

nu mă mai acatistesc

numai două nume restul

nu mai urcă Everestul

mă puseşi de sursă

betelgeuzursă

că nu se venise

Indiei chalise

schim Calist alas in

Delafras din frasin

ce vă povestise

Ghelasie clise

florilor ce îs le

pâslarului pâsle

pârga de parâmă

părul măr mă râmă

în ţărani lentoare

lene călătoare

paraghicitoare

palmelor popare

am urlat a cobe

degetul în Kobe

ce oraş ne taie

gust de cuţitoaie

RUD

convalescenţă de senescenţă

pe după găeştenţă vâlcenenţă

cât ne râmniră florile Florenţă

clinchete spintece morţilor liberul

liniştitor convenient avenient cyberul

cipreşitor malvolent malabar biberul

ce ars vinars măsea căţea pe ea

trei câini ruini a le uda sadea podea

pe câtă de inteligentă moartă soacră-mea

cum nu te mai iubea chist cancer de-a

mama mea după mama ta să dea

dumnezeu fără dorul ăsta ne ia

salvează-mă gangrenă rug de rugă

nisetru însolzat a tartarugă

nisip în nisipariţa zvârlugă

ce faţă de după convalescenţă zero

fericirea fără gândire mizero

traversează Sena la Trocadero

când din Torino mutat zarul

îţi muri te despică veterinarul

părere arţăgoasă arţarul

ia-te fizic de dumnezeu alg

şi morilor macină-te hidalg

cu prietenul cardiosanscrit Salg

de vă plătăgisem fete în aud

madone nu atât de la sud

un dinte nud un woodoo jud

pe tapioca ui poka furnici

în al nervilor arnici

groapa noastră tremurici

HI CLAREL

mă împlimb înnourat

musicului nespărat

parcului înstrăinat

de Streinu nepăzit

de De Gaulle neciuruit

mai o gheață la topit

din răcire încălzire

haruspiciu engolpire

vindecări de sodomire

aștept catagrafie

tranșată morunie

în delta dunărie

părinți pe veresie

patrie pe chirie

Târgoviște vâlcie

dictată colivie

pereche porumbie

masa scriitorie

Trastevere zgurie

chemând nepărtășie

o mie nu și mie

se stă-n urbe vorbie

expresă mârlănie

Arghezi parinie

vidușaka făcea

strigarea afară

polițiști și brahmani

Salem to be no Samarcand

From Ind to Zion have I come

Clarel is up and sees the urn

pe ce naufragiu Clarel

înviere cu orice preț

din religii în religii

Clarel în dodii tovarăși

de după Ifigenia

lăsați zăpada singură

rhyming iambic thetrameter

pilgrimage în Palestine

Jerusalim Jerico

Abdon Clarel Celio Nathan

Rolfe Rama Arculf Adamnan

Ruth Glaucon Derwent

HALUCIN

Frica de noapte

Frica de noapte las-o zilei

Paloare mierla iluminării

Măria duce lume la licitație

Irina citește Hobița-n dodii

ne-om despărți necunoscuți

cele trei moduri Gunas

Aș citi toată Gita lui Mercur

a nu înghiți nicio ființă

prana mai albastră ca la șase

Immanuel pe ceață crapă negi

cer îți cântai lume octava în plâns

la rond ne așteaptă viață grea

înfrigurarea de a fi banyan

la finele nopții gata luna

în gheață reîncarnarea

niciun somn în plus

pierdutul tâlharul desfrânata

fiind eu adâncul păcatului

nu sunt numai neputincios

ci și zidirea ta sunt

tilinci

tilinci tăcerii om citi anul ăsta

Mahabharata le-o împărți oasele

îți cântai cu lume octava opt

bucuria de după ofensă

frumos bați mai frumos pierzi

și te cam uiți peste mine

ce te uiți că mă răsuflu

pândindu-mă din mărunțiș

cum îl pocni pe beat eu la rând

sud alb nord frați cât pe cât val

nedefixați strangulării

ne vedem noaptea pergamuta

însemnuri euforia decrepitudinii

atâtea cruci și-a mea plătită

sfințire nume împărăție voie

pâine zile greșeli iertare ispită

Chandogya upanishadam

tată by dreaming fulg

fugi fulgi grei grai rai

nu omor nu tragedie

orice femeie

orice femeie cu orice bărbat în sud mierlo

nepăcălit filosoful satului cu gin de la Profira

de n-o răsări mierla ier' la spargere de chimion

șandramale boicot frângând armoniul neputințelor

și cum ai făcut de l-ai omorât cum să fac ia i-am

toropit pe toți de parcă n-au fost vii de când sunt ei

sar mucii foiței constrângătoare nonsensului

dialetto pensiero dominante pe strofă neitaliană

aura nopții petrecută rar popol vechilor direpți

fiecare-și ține minte mintea zăpadă necălcată pe covor

numai soarele rotund ascund fără numai norul prund

mâine cam acum cu ceas de-ar veni și Șișir Das

zilele se duc la biserică învață-ne Saraswati înecul

la noi pe dealuri negre pruni cu dragostea cireșilor

sfârâie frâie de râie întâie coasă coporâie îi e

zarca dezăpezită obede dați-mă dracului zidului

s-o duce buhul taciturn cu duhul hududoi coturn

ținându-ne viroagă roagă pe apele de sânge agă

durează trecătoarea back de nelimbă carapac

a rămasă lună vensă pe spinare albigensă

de m-o fi chitit chimir pe la noi prin ce mă mir

singuri bolii de-a aleșii erijați în spaime streșii

mierle de noapte fluierămu-ne pâcla avio neînstelate-ne

unde lăsându-ți undiți un negalben de-o vorbă bole

mă las de India că mă lasă confundându-mă geografic

imponderabile țări mici plus inamicii virtuali

BANDONEON

ascultarea spânzuraților

armonici fără speranță

pătrățirea cimpoiului

acordeoane în Găești

din New York astă seară

altcând din Moscova

bandoneon pe milonga

prin târziu portativ cortină

spre Fuji autism de apoi

spartă orga audiția golului

număr pașii corcodușului șah

prin descrescătoare aule Saule

venim mâine la repetiție

în companie bandoneon

cronicarii au angajamente

măcar scaunele vor dansa

cei ce-au stat o dată pe ele

lăsându-se holisticii buton

vezi tu Madeleine

înfiriparea fermecării

cumparsita

tremoluri de tanchete

eoane eonuri claviaturi

hai să ne veselim

bărbați în campus

tânjindu-și dispariția

femeii credință

flori de flăcări orgilor

trop alotrop jocatto

virtuoso trasnsfugo

pampa band gaucho

cristal tango pas crestat

nimeni flori nimeni

oarece efort auditiv

peregrinar anorexic

înfometarea tatei

fugi în așteptare

iepuri fugiți de sunete

sub pancarta artei

muzica s-ar număra una

de se alese praful de

prietenia conversată

ea e activă domnule e și

mai tânără are 30 de ani

sportivă la atletism

tricorn baletului eon

bandoneon acordeon

fără orezul pălăriei

traseu grăpat muzical

drept genunchilor negri

de la operație la control

ce poziție de a fi lovit

îți apercepi donator

iată mirositoare ființe

stau în tunel la cald

mă numără minutele

nefăcut pentru muzică

astenii întreprind soloiștii

amuțindelor picturalități

cantate acuarele statui

la păscut arcușul violei

pletoasă chitaristă în alb

păcatul mărului Santorini

că n-avusei noroc de trupă

văd singuratici adunându-se

tinerețe cu blenoragie

alienii de promenadă

mai cu imitația adaos

voi conclude bandoneonul

câte-un singur afiș guevarist

în afișajul sălii gazde

nici Peron nici Ceaușescu

gardienii simfonici absenți

Bach al pinguinilor fuga pampa

se altoiește hultoană nu compoziții

melodicul din hula vibratorie

fluieri forfotei grohotiș

hula pocnet șiroire

cosmos dus-întors

pe față și pe dos

Piazzola tango

primează facerea perechii

din suflarea prana

ne întoarcem în Troia

shoah pe prietenie

biserica voastră

concertează baboiul

jinduind acuplare

în nuntă ochi închiși

fertilizatoare ortodoxie

supraviețuim căpușe

nelipsite păsări puja

care la concerte

scăldași împărtășania

all'impproviso

diamant la pian

rar cânți însuți

oripilat de compoziție

până la o adică

sub norul brusc

ne încântasem orbiți

de soarele sudic

îți aștept reîncarnarea

insulinian vremii

înțelepciune mai văzuși

ultimele astenii

anturajul sare

să te supună

de la Bach la Piazzolla

organon imitatio Cristi

excatedral în sextet

magică liniștea rugii

inelul înghițit de pace

ringul lunecării

fără sextet solo fuga

suflete între sunete

platensis el caminito

povestire din armonii

sinteza sextetului

înainte de sinucidere

poate îți spun epitalam

mă spun pe mine tangaj

cocă voi merge la denii

îmi ies din stare mă întorc

reconcertat certat

să mai și ajung

vreun succes după moarte

va ridica satul vineri

să ascultăm Mireille

te repun în muzică

și-mi ceri bani mulți

parcă nu ți-aș citi știme

ce-n canto Aconcagua

nu mi-ai mai spune

ne-am contracompune

nuevo tango contradans

pe sine se cântă alto

a doua școală făr' Alzheimer

orice slin pe haina nouă

de pe vechitura de trup

ce o poartă halal hal

praf pe lipscani pentru țol

milonga vieții țorțol

capitolul tango sol

ai loc destul te prea apropii

mai încet cu comenzile

calomfir sub patrafir

erai al tău din varnă

victorie postpovarnă

Arno desumflată iarnă

zburat și singurul afiș

să-l asculți tot pe Giulliano

și-n timpul săptămânii

salut simțirea

patimilor învierii

coase oase vâsc

concertați în adiacența

artei de a vă iubi

neînstrăinați deniilor

câte trei mândre iubeam

una-n deal și alta-n vale

una pe ulița mare

la coada pianului

pre orgă orgie dor

te-am gătit de sărbători

astenii pe cancer

cu Paștele în vine

prin seceta sângelui

ne băsmuim asasinii

ce ți-o mai fi trebuit

număr de aur nevorbit

otrava nu s-a mai băut

otrăvitoarea înamorată

pe viață de mine însumi

ce lovitură emanantă

și-n tainurile cordovane

ar vrea ei din Cordova

de vom ajunge la Cașin

și lumânări de vom aprinde

văd boul bronz diagonal

trezire înapoia iernii

rătăcitoare de Roma

și ce ne-o mai fi zidit

numai urechi că ochii

nedezlipiți de instrumente

intuiește-mi chenoza

de cine apropierea

pedepsei împreunate

păianjenule neucis

scoate-mi din temniță sufletul

ceri sute de mii de euro

pe bătaia lui Milică după gratii

narcise să-i fi adus iriși

lalelele sărut-mâna

pentru sporul de pușcărie

poșta nu s-a lustrat

nici poliția secretă

comunicăm la vedere

țăranii securiști ferea

tu te duci în Bulgaria

gemenele neasemenea

începurăm talmudul

jurista pleca în Italia

să-și termine doctoratul

v-am spus ce să scrieți

contextele incubatorului

lunecau pe tobogan

de ziua plății lui Iuda

cine nu e să ridice piatra

și-l iubiră femeile anume

ar fi s-o pornesc la drum

pe cărarea artificierului

poeme înapoi în traducere

îți plimbi câinele întâi

milonga obligatorie

între Borges și Neruda

nerădăcinilor cine

obscur ne reîntemeiem

cruce în fața cărților

să fi stat la geam

pe unde intrai Miriam

deniile sărite haram

patimi nu ne-ar fi

conștiința pe cruce

de când cu alți munți

fetele tale nu mai au unde veni

de nu pe la ghettoul din Praga

evreu prin alianță diaspora

cât încă un articol de muzică

indian cu vocea patriarhului

piatră vânătă pe vie

nu mai noroiesc foi evaporate

în sălbăticia supraviețuirii

și noi decapitat Arhimede

sânge urină mai ce rmn

loază femeiești depresii

adjectivând vecinele

două nașteri o moarte

azi chiar se născu soru-mea

tu când te sinuciseși Alexandre

se morbidizează nume

a ne pogorâ din soartă

nu stăm rău pe mână moartă

slavă vouă veri viermi

transparența ucigășeniei

mai rar convalescenței arta

nația depunctată în bătaia sorții

cum și recunoașterea dren

ad Pisani by Ezra Pound

în triolet petardă ardă

cine te-a scris de bântui catastif

de-o obcină scăzământ

aminte catrafusa

chiar apa lui Trilussa

Dushanta trusa rusa

poveste dinainte înapoi

fără noi în buduroi

nici albine nici eroi

în sânge rele vorbe

silabisind brindisi

bolire bucurie

sinucis Tambi aruncat

plutonul sfâșie ceața

ce și cu noi măgăreața

de viață lungă amintirii

nori pe oase neadormite

Achițenie Ruxandrei te fut

așteptând neuitarea în

persoana uitării târâș

pe paraplegia beției

pușcărie antisemitism

referențial ghetto astm

te puseseși la cravată

urcasem după fată

să nu mai coboare

flori din neînfrunziți

întors pe nicio parte

trăind în ce viață

batalionul diversiune

ceva din primăvară

crivățul bunăoară

din grătar sub țară

Edison i-a dat un fonograf

prietenului său Tolstoi

apele castelor amnezii

ce fraze voi arunca hindus

în palatul copiilor de nu

ne vom fi pierdut lavra

replici sapiențiale

somnului când să visezi

Aham Hyperion asmi

păuni albi lebede negre

teatrul părăsesc în gong

circar singur toată viața

întrebându-ți ajunsul

castrând castru castron

nu știam dacă ești tu

restriște bucurie

pe malul stâng al Vistulei

cenușă inlandeză

clopotele lui Sigismund

binecuvântați trupuri

chipiu pătrat de Oxford

despărțiri ireversibile

ca la noi la Câmpulung

duminici poligonale

pe putute ține-mi lesa

pe ținute poteresa

something translated fling

mult pacific deșert cangur

obsesivitatea

altui mizerabil

de-avem pene ariene

din hitite coțofene

în biserică nici nene

de departe sfințenie

cosmic omenească

mantric epică

poveste-katha imprim

de-o căutătură

distracție lui dumnezeu

în ce rugăciune relaxarea

cufundată rutinei

pe sub călcătură

memorii ficționale

minune nu ne vine

fiecare suntem eterni

mai e timp ca o vatră

în roată îndemnând

privegheat altădată

distribuie-mă gratuit

aproape virgin

opus rotundum

gândind sub șoc ai prinde

condoleanța gioia

qui pro quo

cetățean și căpitan

la noi colonel

per caso di guerra

râdeam tare apoi

cămașa tot albă

de-mi dădusem seama

BLESTEM DE NEAM

un dumnezeu

un dumnezeu din flori şi

unul din miel junghiat

vărsare de sânge la

întâlnirea uleiului cu apa

amintitoare pâclă strălucind

obişnuinţa zestrei

dinţi strălucind la fel

să ne ţină surâsul

cu genunchii la apogeu

împinşi de ziua de-alaltăieri

trupul cât Ganga învălureşte

esenţele caste

copilul lor

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm

Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim

Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg

Valhall Ginnungagap gol căscând

Troia din carnea lui Ymir pământul din sudoarea-i marea

Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer

Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă

Lupul înghite soarele luna pe Odin

Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura

Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya

Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm

Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima

scaune

scaune ocupate până la Wagner

ma per fortuna e una notte di luna

brindisi românilor trăimilor

Pormenos anunţă o crimă

împotriva sa cu

amănunte şi suspecţi

distribuţia se lasă

traumatizată el asistă

la sfârşitul cu moartea lui

ţară distrusă la infinit

printre lecturile pânzei

din ochii stanelor

cine pe cine ţine minte

unde e realitatea

stejari socotindu-se

trecu o zi de neclaritate cum

iubirea nu este termen estetic

mormânt amânat cu o nuntă

pe malul unui râu

pe malul unui râu dintr-o carte

mai umblam printre stânci

mai deschideam cartea

rămăsese deschisă ca

şi cum pescuia şi mă

adânceam dincolo de

drum pe o melodie

cât o voce s-a făcut auzită

dinspre drum

mă întorceam dându-mi seama

că o să mi se dea puja

o femeie căruntă în hindi

samastha nahi pusese bunătăţi

în faţă pe o piatră înierbată

i-am bombănit amabil mişcat

că nu ezitant le-a luat

şi încă ispitindu-mă

după Rusalii le-a luat

şi s-a dus lăsându-mă pe râu

PONOSLU

Ioana

Ioana stă în cap

Sarafina trap

Sarafina plânge

Ioana varsă sânge

şi vor umple cana

Sarafina Ioana

în oraş trei trecători

şi cu trei atentatori

trei adânci şi trei cu trei

de trei ori arhierei

trei de pază trei în gropi

întreiţi şi interlopi

astfel Ion cu Ion cu Ion

văduviră anason

ai lor trei viteji urmaşi

fură foc în Caucaşi

într-o lună într-un an m-o

prinde de pe urmă Zanmo

Zanmo fata tibetană

ce am dat-o de pomană

într-un alt răstimp hain m-o

mai călca duduca Pinmo

Pinmo dosnica de castă

ce am dat-o de nevastă

după clipe din amvon m-o

prociti preoteasa Xonmo

Xonmo leneşa abila

de-a copilul şi copila

prea târziu şi ca nebun m-o

adormi sibila Funmo

Funmo roasă-n cărni eterne

de nasturii de la perne

gheaţa de peste Cocioc

mi se sparse în cojoc

în tavernă huria

o scuipa Veturia

crucile spălamu-le

închină-te neamule

ultimul moment ideea

de testament Salomeea

morfină vie

morfină vie mama

dorm amândouă

ca într-un mormânt

mama nu mai era

cu duminicile

se călătorea

îmbrobodite

femeile ne

cunoaştem toţi între noi

cei ce suntem cum

nu mai e mama

cum nu vom mai fi nici noi

te voi vedea mamă

la întoarcerea

în sine în pământ

fiul tău râd cu tine

funia lungă

nu ne ajungă

te-ai întors înapoi

din lume la Miorica

la Mitroi

apus ascuns unde

te oprisei a-l

pomeni-n rugăciuni

amestecându-ne cu

morţii în hore vii

prin sfinte vămi

te îngroapă mama ta

stinsă în altfel

pe altă lume

orfan bocetul

în lumina soarelui

de primăvară

sfântă de bucuroasă

în veac fericită

că-n vis ai leac

o duioşie pururi

necutremurată

le bântuie

femeile voci

şuşotindu-mi scrisul

şi spunându-mi mamă

ceară povestită

de miere viziuni

ochii ei închişi

linişte morfină

risipită peste

povestea vieţii

vino

vino pe apă domn

de lemn cu poporul

verde în undă

de ce nu eşti în

inima ta aceeaşi

ca-n inima mea

duc o mână spre

păpuşile de pe

ţărmurile mării

fântânile de lună

în camerele

reîncarnării

cum îl împinsesem

pe arhanghel în

trecere prin lume

iată că vii acasă

din toarsa parcelor

călătorie

pe drum salcâmul

înfloreşte smalţul

acoperişelor

la margine pe

piatra caldă

sufletele ostaşilor

dimineţile

bacantele-şi sfâşie-n

cuie mătasea

mă îmbrâncesc pe mine

însumi mă calc în

picioare mă tai

blestemat mă arunc

singur din porunca

ta leprosule

cu tine în nord

cu tine în nord

sângele îmi petrecu

zilele de acu

nu unde m-am născut mi-e casa

ci unde mi-a fugit mireasa

viaţa noastră iubita mea

demult la fel se petrecea

prin codri eu vânam pe-aproape

tu te cutreierai din vis pe ape

te alungasem la părinţi

pe maluri peste suferinţi

trezită leagănul prindeai din zbor

să te întorci de ţi s-o face dor

de ne-o fi dat din nou să te alung

să treci iar munţii pe la Câmpulung

din ziua când rămas-ai pe vecie

aici cu mine şi acolo mie

îmbrăţişarea cât ne mai aşteaptă

viaţa vai cum trece înţeleaptă

te consolează din pământ din iarbă

copilul spân bătrânul alb de barbă

copacul fără ramuri rupte

ori sfârcul gliei când nesupt e

şi dacă un potop mai vine

ştiu că mă pierzi de-o fi şi-i bine

iar când m-ai îngropa din negru horn

fum de păduri mă va trezi din somn

ci mai vitează călătoare

din rândunică până-n zare

dospeşte-mi pâinea ţese-mi tortul

şi-n soartă doar duşmanul mortul

uită-te bine

în răni saline

fiertura de linte

îţi curge fierbinte

credeam ploua ningea

zăpada era a mea

de la Vânători se apropia

de cine ştie unde dragostea

se clătina se amoreza

cu vorbe nemţeşti cu ja

cu igen ingenuu da

în gară pe stradă în nea

cu tot adevărul

taică am tăiat părul

de atâtea ori trăznit

după ce-ai murit

fratele îmi zace

în tratat de pace

sora îmi tuşeşte

veşnic măgăreşte

lângă crucea ei

înfloresc sub tei

vine pasărea

să-mi ia durerea

cu coada arată

spre mamă şi tată

tot cerul

tot cerul numai lună mormântul doar Ionuţ

nu numa-numa viul doar-doar poetul scuţ

purtată putrezire neîncălzitei hume

precând se freacă raza de margine de lume

Ionuc mândruc slăbuc să nu-i mângâi balsamul

nici mamă nici Bharata Misirul nici Islamul

măsura însăşi biter turnându-ne Gherghina

pornise de căldură ciobită-n Argentina

beţiile curate cu tinereţea-s duse

statuile învie amoruri nehinduse

s-a luminat de-o oră de sete strigă striga

strigoiul numai inimi întinge mămăliga

să vezi că nu ne urcă în locul lui senila

să vezi ce-o să-l bocească în India Urmila

în țara

în ţara din vârf de ac

nimeni nu era sărac

daurit mort daurit

mamă stinge-te pe cal

în zăpezi necălărit

îngropat de caporal

ia-i chipiul de pe cap

şi trezeşte-l cu un ghiont

eu te voi lipi cu pap

când te-o rupe ca pe front

l-ai pupat şi te-a ucis

nicio vină la un loc

n-aţi avut în manuscris

şi-n tabloul de pe foc

stinge-te-n pace pe cal

poate bine a lovit

că sufla un caporal

peste pumnul daurit

pe o râpă sub satâr

colţi de piatră-n ochi să-ţi vâr

şi să crească fagul roz

peste pleoapă lângă boz

eu cu mâna pe mâner

să-mi pun pălăria-n cer

s-o arunc pe vânător

să te-mpuşte cu omor

nor de gâşte se oua

în ţărâna din şosea

dudele se scutură

în iască de butură

ninsul acelor de viespi

culmilor de sfori pe prespi

ardere de tot

sarea vieţii cu sarea morţii sarea pământului cu sarea cerului

porumbeilor negri nu le strig lăsaţi-mă în pace

lebăda mă ignoră de-o viaţă în bătaia de-a doua a mării

prin valurile Mediteranei înot înainte de temniţă

poeţi râşniţi în ziduri comuniste o poezie

mai frumoasă ca bucuriile libertăţii o consolare

a anonimatului o ieşire din religie o ajungere de sine

în veci tainică şi duşmănită o îndumnezeire în iad

acum voi înota în sângele poeţilor din puşcărie

mă numesc Natanail n-am nici o altă cunoştinţă

despre mine voi deveni vampirul răsfăţat al silabelor

globulelor vocalelor picurilor consoanelor gândurilor

stingere-ungere nu-mi doresc mântuirea

scăldându-mă în zădărnicia durerilor trecute

cerul boltit şi acolo şi aici şi atunci şi acum

rar durerea îngânând gemete de tortură şi de visare

Ricoeur

Ricoeur amic lui Eliade

strada palmierilor

splaiul Sofocle

Medeea Medusa

odi et amo Catullus

Blanche zăpada de-altădată

vrăjmaşii mercenari nebiruind

nicio cronică ne pe de rost

grâule din boabe ploaie

când erai cârtiţă

neînverzind pădure

martor iluziei martire

o zi înainte o zi după

tăinui dăinui secundă

pe talia coupa santa

nu deconstrui diferenţa

ah acuţii

ah acuţii asasini

cum ne lasă la găini

naşi cu fini naşi cu fini

agoniile din vine

îmi cresteze catiline

şucărele acviline

milinţe de umilinţe

nici penetul de catrinţe

mironosiţe fiinţe

bestia fiască

să ne răvăşească

amnarul în iască

pe visele pisicii negre

pe visele pisicii negre

îmi spiralez foniei regre

te văluresc prin pegre

diagonal catetă nod

dulăul negru Novgorod

Marie Curie Budimexod

ca din talent apusul rent

o toporişcă rusă lent

răpusă leului Dervent

nu mă mai spoi unu pe doi

când şi prin vrejuri roi coroi

într-o noiţă ne la noi

de la Jdanov la Haret

de la Jdanov la Haret

cu Medeea pe tapet

holocaust catihet

pune-te-n biserică

sectă esoterică

Rusie Americă

dinţii căiţele

neniculiţele

război iţele

nu distruge fenomenu

ca să nu te calce trenu

să nu te ia-n coarne renu

dictatura s-a mutat

din palat în lopătat

aerul nerespirat

ALEXANDRINI

lin

lin lin lin Olt sublim

linguri crânguri să cioplim

cu Ion Barbu

leagă-te bine

la ochi cu ochii

ucigaşului tău orb

siamo qui nelli occhi

de la tua anima

infinita

dimineţile

bacantele-şi sfâşie-n

cuie mătasea

blestemat mă arunc

singur din porunca

ta leprosule

zice Blaga sono

sempre un traduttore

nel romeno

lasă-ne dodiile

să ni le latre

jigodiile

haine grele duc la mal

iar încalec mă prăval

peste spin cu sânge cald

cad în apă de pe cal

să te mănânce lupii

în timp ce mor de

profeţia ta

în pieţe numai război

în războaie strigoi

în strigoi numai noi

în noi numai voi

în voi numai puroi

în puroi muşuroi

în muşuroi eroi

în eroi niciun roi

tată bun

tată bun cu mamă rea mie nu mi se părea

mamă bună tată rău mie nu mi se pârău

amândoi de nu avură a părinţilor closură

cum şi tu şi-ai tăi părinţi aveţi minţile catrinţi

sfinţi cusuţi ceară topită în scorniciul de pe plită

numără containere scheletele rainere

Boeing e ori e airbusul garnitură cucuruzul

până peştele oceanic n-apucă a zice panic

ţi se pare porţia scrisă Shakespeare Portia

primul nume îl usucă ferăstrăul în ulucă

aer rece udătură noaptea pe fulgerătură

munţii tăi dar ţările zorii arătările

arătarea zorile şi spânzurătorile

v-am spus racii piramida sângerează cărămida

în oglinda maya

în oglinda maya ne uitam alţii

mă întorsei superstiţie musulmană

tu trebuie să fi cunoscut Crimeea

nu mai întoarcem instinctelor jugul

moartea insului supravieţuirea comunităţii

ţin de vorbă ce-a mai rămas din frumuseţe

o să-ţi bat la uşă în cinci minute

ne împărtăşim mahmureala îmbătrânirii

toţi jainii sunt banya nu toţi banya sunt jaini

ieşim ca vârcolacii din voi cine mai ajunge

soră-mea aşteptându-ne şi iar înspăimântându-ne

din greu Aurobindo n-am ce-ţi face

iar tu ai amândoi părinţii paralizaţi

am fost mort am mers am văzut o cruce

pe o biserică mi-am dat seama încotro

voi lua-o să mulţumesc lui Dumnezeu

mă trezişi din ocnă piscină dinăuntru

sună-mă ce m-aş înmormânta cenuşă

chiar că ai toţi prietenii musulmani

şi la vii ţi se stingeau lumânările

am zis rugăciunea inimii Doamne Iisuse

Hristoase mântuieşte-mă pe mine păcătosul

atât cât murisei şi acum eşti altcineva

cu şalele fâlfâinde 25 de pe listă ucişi

dormisem în bibliotecă păstrându-ne simbolizării

ăsta e clopotul pentru sufletul morţilor

haiduci nonviolenţi ruinaţi frugalităţii coţcare

la ziuă cadavrele azilanţilor în ultima rundă

cum să nu ne îngropăm de vii

bine că se întorc copiii de la ocnă

pentru plămânul vechi spuza neagră

medeea Tomaida cântându-le Valerian

tu al merelor parfumul eu din flori de nuc

pe reîncarnare fântâna macului

regretul păcii numite dictatură

în putreziciunea comparaţiilor

Gyr în Cugir libertate în Slobozia

fă-te ploaie şi mai vorbim slobobsesional

pranam respiraţi-mă ecoului joacă

n-ai fost aici Zahei nu al statuilor

conchise reconquiste scite ne resuscite

întoarsă traiului din tinereţe direct în dispariţie

pianul sub incunabule dintr-un septembrie în altul

timpul neştiind abia ne vom trezi şi mai posomorâţi

n-ai auzit la virgulă dictarea nebibliologică

bâlbâite negaţii deasupra primăverii

chiar de unde-om fi venind în colţul căldurii

pisăm pisanii de sare în caravanserai

faceţi loc maşinii ministrului în destrămare

tu erai în patriarhie eu melc pe roţi roate nepoate

lume distrusă mohor în pofida macilor

de nu cumva margaretele te-au adus la liman

poemul este în întregime demn de durerea noastră

câinii nu vedeau cum este el în realitate

maicile două sfintei învieri a fără-păcatului

răcoarea hrubei trenul o încălzi-o în sat

hai Todică dimineaţă noapte talpă în talpă

cancerul de repede mai nou în ciuda paraliziei

îi credem îngeri ne cred bestii cu nici unii de ruşine

am greşit hârtia scrisul abrevierea sugestibilitatea

disperări călătoare avem alte acorduri

ce engleză ce ură să scrii şi eu pe româneşte

traduceri în corzi n-aţi pomeni de mame fetelor

euforia renunţării la ce n-am avut parte

nu-mi spune ce-am făcut în somnul cel de moarte

n-am plecat n-am venit după-amiază pe sfârşite

salvări paramănăstirii în auzul cumpănirii

pe o naştere o moarte pe o viaţă o albeaţă

dacă rescriam vântului haina de pe mine

viaţa ni se făcu de-o tristeţe la vedere

plecare de trei copii dacă nu moştenişi pustii

cât mai ţineţi sub botine-ţi ale tale dintre vineţi

am terminat percepţia amurgului fârtat

n-am mai vorbit de când vă duceaţi la Veneţia

lacrimi concentrice peşteri concentraţionare

să nu-i fi şi spus cuiva să mă-mpuşte

ne aflam în underground nu mai ştii cui vorbeşti

aflând cu tristeţe de moartea limbii române

mureaţi să smulgeţi dopul coniacului

peste morminte de martiri ne slăvim ucigaşii

credinţe

credinţe catrinţe

juru juruinţe

rugul ard

scald şi bard

vrutul Prutul

cu mankurtul

Elisaveta şi Ion

dus-întors Castellon

ciudanoviţeanca

uranifer Anca

două-trei surcele

rupte-n fericele

îmi trebuie aură

serpentinaură

veselii pe cruci ladine

ca-n maramureşenime

topindu-se se vaită

gheţarii în haită

neîncăpuţi în purim

somnului ne ocolim

astă-seară alămit

s-o lăsa cu adormit

că de ea înamorat

şi el s-a incinerat

covoare persane

sub zece persoane

ne-am şi sacrifica

în post şi vinerea

pe cine să mai seduci drace

toată lumea te place

GRAȚIA HARULUI

împuşca tot

împuşca tot ce întâlnea pe câmp şi pisici că strică vânatul

nume de vânătoare străină analogându-se temperamental

douăzeci de nebotezaţi părăsiţi în maternitate şi tu naşul

eu tot ca profesorul anca şi nu-şi găsea kaironomia

actorii fumau la semnalul meu şi pe ei căzuse mahalaua cortinei

cu maşinile până la Alutus crâng parâng şcoala din Stolniceni

birocraţia ospeţiei deritualizată mai pe dinăuntrul adâncurilor

ţi-aş citi din roman de nu l-aş fi lăsat în veranda de clor

din norul vestitor lunecase pe culoar un ţânţar din India de atunci

orizontala periculoasă vezi versuri pe steagul lui Tudor

mi-eşti la două-trei miopii te-aş citi aş mai scrie curaj

de a te dezintegra într-una cu actorii teatrului popular

repetiţiile voastre cu Brâncoveanu la Horezu-n pridvor

zece mii de oameni apoi serbare câmpenească trei sute

de ani dacă se face pe plan central ceva transferaţi

preşedintele academiei cu doamna îi vrei mai mult de o zi

pe la mănăstirile restaurate sala personalităţilor la Cozia

sunt subiecte voiai un telefon nu mai e nici soare

răbdarea inconştientă a berbecilor până la tăiere bătându-se

ăsta scrie bă auzii uşa voiai să mai vorbim cum zbârnâie şoseau

te uiţi la toată lumea asta ca să nu mori cu uitare

vânătorii de munte pe Grui erau polăţi cu schiurile peste una

în curtea speriaţilor s-ar fi închinat brazii fărâmarăţi

glezna mai apoi altuia îi vârâseră baioneta în coaste

muriseră soldaţi şi brazii să-i taie nimeni îi urăşti

numai lor nu le-ai spus numele altfel generalul colonei

mi-arăţi genunchiul pătat oricât te-ai spăla cât era ea

acolo spală pe cap p-alea din coafură o fi având şaizeci de bani

prea dintâi cu muze vite invocate potcovite te-am citit scrisoare azi

metri din Farasalia ne încânte falia gurdwara Wadalia

ţi-e credinţa întru Toma tatăl tău mai mult ca-n Roma povesti-ţi-aş puja homa

ciorba de burtă dans Mărie Dunăre jie aşteptăzie

te-ai dus să te speli pe picioare singură chirurgie-n judeţ

mâine la Târgu-Jiu hotărât după ale noastre natalităţi

timidităţi

timidităţi spre doamne nicicând autopsiei

doinindu-te de treabă cu drac din drac elfie-i

neînşelat părerii cu ceartă mă trataţi

şi anul ăsta mâine la pensie de fraţi

că te-ai născut urmării de drum întârziat

şi-n lume niciun soare lumină nu ţi-a dat

de-ai încercat tu singur să te să-l dumireşti

cum nu se ostoiască ardenţele cereşti

dictoane crengiene promise la dictare

nu mi le-oi spune mie ci zarului mai tare

păcate mai la rimă de-o grabă-i dai să mânce

Smântână prea mulţi spună-i Smaranda din românce

de-o meditaţie la Creangă-ntre Găina

şi Polovragi de-ai zis-o te-o sătura străina

antropologi prin virşle mai prima seară nimeni

şi fetele nubile cu iepe stoarse cine-mi

apostrofat acordul ex tempora mai rar

în potulpondul nost' no iubindu-vă pe zar

bolund rotund o roată cu Horia elin

Ilinei drag ori sorţii Crişan afeminin

sunt veri prin rara asta fecioarei adormire

m-oi mai culca pe norii trecuţi a mânăstire

abjecţi şi totuşi volnici se spânzurară doi

în Brad oraş cu aur obştescului gunoi

cadavrele visate

cadavrele visate mutându-mă cu ele

pierdută tinereţea în noapte fără stele

în ramuri ciucuri roşii de capră ziua asta

dezinvoltura oii frângându-mi-o nevasta

lai epifenomene memoriei simbol fi

simbolul financiar mi-l ademeneşte Dolfi

scriindu-te aramă ieroglifei duse

zadarnic stai pe gânduri demult nemaihinduse

cum nivelat maidanul decapitatul dâmb

fereastra de prin Delhi holbată-i la hadâmb

pe când în miezul toamnei morala e morală

zburătăcită zării pe jos cadavre-n oală

uşa cu duşman

uşa cu duşman ce intră

nucile comori de vintră

spargeţi-le-n litere

păsările bitere

hei de pot să stau să scriu

cum de nu cu alibiu

vocea mamei fiul vacii

pui de cuc

italici sacii

dumnezeu întreabă ce

alta cu păcatele

ştiinţa pe la deştepţi

o mulţime şade drepţi

se prăvale cu mesteacăn

codrule eu nu mă leagăn

la ce ne-am crede vii

la ce ne-am crede vii

la ce ne-am crede morţi

la ce ne-am crede

nepregătitei fraze

în rece dodie

înfloriseră teii

răcoarea sfâşie

suavitatea înserării

cuprindere de aprindere

pretimpurii părăsiri

perfecţiunea ignorării

ficatul printre malarie

destulă invitaţie

antisemnificare

încă pe viaţă

ne-am dus mască

ne-am întors faţă

cubul cosmic

cubul cosmic dispăruse

nu numai cheile dar şi uşa

întredeschisă cu cheile în ea

Usha zeiţa zorilor sanscriţi

sterilitate muzicalizată

intercalare sinergetică

vioara Emiliani albinele

cercelate pe flori mov

nu mai e de băut nici ipohondrie

lucrurile merg mai bine

săptămâna scurtată cu un cap

intră în cornul de yak

dedesubturile paraliziei

dedesubturile paraliziei

domnul colonel rugat

în dodii să tragă

risipă de claritate

gangetică aură

umblet secret în

nefericirea urmaşului

ce rol are sculptura bunicului

în viitorul război

trei păsări furate

vor apărea pe un front

poveste de dragoste

în plin fundamentalism

cărţi bombardate

sinucidere aparentă

crima de a rămâne în viaţă

cimitirul vibrează

cenuşa pluteşte pe valuri

elefantul îşi fecundează

perechea moartă

nu văduvitul

trimisese scrisoare

discretă spiritualitate

a asasinatelor

a doua viaţă

trei trandafiri de

culoarea Jaipurului

păsări nesperiate

de greieri

VERSERO

neştiindu-te

neştiindu-te pe drum

dă-te într-o parte

am fumat sufletul fum

delăsat de starte

mi-am adus aminte ploi

peste amândoi ne

răzbunam sub soare goi

frunzele cu doine

ochiul negru te alegi

soro cu nimica

de sub cheie de prin legi

miaună pisica

maică prinde-mi capul jos

de pe scara vieţii

trei femei sub chiparos

fata cu băieţii

apa bărbat

apa bărbat glia d'arat

înţelept semănat amputat

zenit copacului cioara

păienjeni iubindu-se dedesubt

sunetele grupurilor antropice

abia rărită a îmbrăţişărilor rasă

nu aur nu argint nu daci nu români

să ai ce plânge minus propria persoană

nu te împaci la persoană

pripon de voie caravană

tăiară din doi creanga Savitri

prin Aurobindo a ne măiestri

în cochetărie agonică iernile

nu ne-or mai spânzura splinele

de câte ori

de câte ori mă petrecuşi

din turci cu nemţi şi tot la ruşi

ci nu-ţi mai ascultăm peruşi

mai mergem după mere pepeni

în monorimă să te depeni

prin ţepi de rapăn nemaiţepeni

opt canto smeu vult cargoşon

în hindi flutur alkyon

Ovidiu mi-l zbură anon

după o viaţă frică mi-s

realitate fără vis

cum aş ajunge la Paris

nu vă supăraţi

nu vă supăraţi cunoaşteţi pe cineva din

Bucureşti ţi-am lăsat pe oglinda

maşinii da cunoaşteţi da cineva

cantata la voi în Hamburg

întoarse fluturător avionul

comedia nu se catapultează

nu m-am luat nici după mine

dar după criminalii în serie

Kaliningrad nu-mi spune shalom

de cum vorbiţi româneşte îmi sunteţi

dragi printre limbi penticostale

plătim pletele sălciilor cash

smeul de-o camaraderie

dă bună-ziua multora

vino aproape arestează-mă

amândouă şepcile voastre pe masă

a mea în pungă ai mai desanta

părinte şi copii spre mamă

de sub şapcă

de sub şapcă mă salutase de ce nu-l

bag în seamă cu greu îl recunoscui

să-i dau bani până mâine că-mi dă şapca

s-a mutat într-un sat din Conţeşti

stă cu prima nevastă a lui Preda

are băiatul ambasador la Casablanca

maică-mea se bucura de toamnă

la Cernica ne şi întâlneam de-aia

preferinţa viselor solemn psalmodiate

nimeni să sară nici conţeşteanul

dancii dau sticla peste cap liberaţi

bine că nu-i spuseşi că te cheamă Avrig

tac'to îl omor şi-aia e maică-ta

veselă ca soarele prânzului mic

ne dă Dumnezeu ce ne trebuie

Chirilă mă văzuse Cioran

schimbare seringi

replici din carlingi

ţine de cald

ţine de cald întunericul

ţi-e frig pe lumină

daimon împărăţiei

soarele nu se vădi

peceţi pe-a ceţii pace

crema cremaţiunii

fie-ţi lene să mă muşti

din o mie una cuşti

noi nealtoi

buhul hegelian

blajinul D D Roşca

Pindar la pândă

ORANTA

se apropie

se apropie nenorocirile

nesfârşita lipsă de apărare

născându-te murind

haită şi mai hămesită

dumnezeul naşterii

la căpătâi pădure

în pământ arama

de aruncat aure

nemaifulgerătură

te-ai ales cu nefericirea

îndepărtării de urzoi

ceva prin război

revelaţia ostenirilor

pe consternate hamuri

contemplu nefiinţa lui

dumnezeu gândindu-mă el

tufiş sirian român austral

merinde aurobinde-n

trapeză la Frăsinei

clinchetând Algerii

aşteptăm

aşteptăm ce n-aşteptăm

îmi cerusei carapacea

rariţa grătăruită

nu ne-am spus mai nimic

rar apropiaţi pe tăcute

tăietori drumului dinspre noi

erai curioasă de societate

dumnezeirea morţilor

peste vieţile rămaşilor

linişte în paşi de îngheţ

zburate florile de piatră

la greul sărbătorilor

te mai mirasei controversă

povestirii din bestii

cum ţi se păruseră

Alexis Carell mi-e prieten

de când în Waikiki

călire sans aleluion

vei învia

vei învia Cristoase

cu zilele frumoase

când răstignita ploaie

de cruce se îndoaie

s-or bate-n cartiere

trei grindini congenere

mormintele cu funtă

roşită pentru nuntă

vândută tescovina

din toamna cu pricina

ţestoasa rozmarina

de dulce insulina

mutat din film în frescă-i

eidosul de-l plescăi

părelnicii magnolii

pe prispele de holii

pe regele cu fete

îl cântă un sticlete

mai roşii şi mai spânii

împăturesc stăpânii

batjocura de turbă

o primăvară furbă

vitalitate spasme

de dincolo de basme

fâşia de stambă

fâşia de stambă n-are somn

lilieci întregi şi jumătate fără aripi

umblă o noapte între arbori

şi viaţa o bătătoresc

se zbat pe lună peştii-n fundul apei

lacul îşi şterge sudoarea de maluri

smulsă brumă ca părul femeilor

se-mpleteşte cu mânji ce vor să fugă

şi cad pe spate

poate că apa de băut e mult în adânc

iar la geam pâlpâie o naştere grea

cei care dorm se ceartă rugător

şi se învinuiesc neauziţi

feriţi de pedepsele

pumnilor cu gene deschise

din dosul fâşiei de stambă

bătătură sură

bătătură sură nori de băutură

sub acoperişe tot să ne furişe

furios mă tângui ochi se bate stângu-i

bate ceaţa serii să-mi albească perii

haina prin nămoluri clănţăne de roluri

discurs la trecut puţă nou născut

dormi pe umeri tată coapsă măritată

labele de fiare sugi din marea zare

să urli în viaţă pân’ la suprafaţă

ce de puradele genele-n curele

sandale coafurii cele multe furii

sumus estis sunt cimitir afund

paltonate talii drumul spre travalii

te-am iubit copilă cu mâna argilă

te-am prăşit o sate pentru treze gloate

ganguri tom cu pete sânge ceri la fete

p-uşi te scrii prin geamuri poet făr’ bairamuri

meserii pe muşte iubeşti să te-mpuşte

nu ştiu cum de-o vreme te vezi pururi steme

totodată lungă moartea să te-ajungă

scaperi tinereţii paloarea pereţii

care hodoroage butoaie strânsdoage

ţeasta de domnie şi-a mea ţăndărie

sparse-a sale sfere călător ce ger e

neuitând pe cale copii din sacale

rochii din arhivă lanuri de colivă

râsete-n ureche crucea o pereche

poveşti ‘n nas inele de fum pe cea piele

obrazul într-ună sufletul ce-mbună

aşa altfel urlă ‘mblata-n aer turlă

trupuri mierea strânsă putrezind neplânsă

doua oară trece podul palmei rece

de la piept în gestul care pierde restul

trupuri sânge-n haos inima pronaos

în loc a plutire ‘ncinge coviltire

bătute nisipuri roşindu-se chipuri

fost în luncă-n munte tandru între junte

măiestrit coclaur omului de aur

iar dacă te minţi păstrează-ţi arginţi

nu strică n-ucide teatru cu firide

bătrânu-n armură vedetă făr’ gură

nu joci nu-mperuci mascatul cu tuci

iată vinovate toate ca pe roate

strechea-n lămâiţă prin decenii criţă

ruşinat niţel a plâns Pirandel

apoi toţi defuncţii le-ar sta-n coada frunţii

totuşi mal învie artişti datorie

norocu-i departe teatru gol de arte

copii gustă dolii tinerele molii

scenă pielea fină se cu bumbi înspină

geniu întărâtă jale mohorâtă

suspin hohoteală sun’ tilinci în sală

bilet ieftin rupt ‘stacol întrerupt

pronia lumească moară sau să crească

în genunchiul drept

clopotul îndrept

sculare din spate

lumânări uscate

orgi în ascunziş

dumnezeu cruciş

mulţime de post

lespezi iau la rost

capete se lasă

fumăraie deasă

pe la uşă scurs

pasul drept de urs

pieptul subţiat

muzici a umblat

pe podeaua rece

talpa se petrece

la semnalul tobii

mute cască robii

tusea mai încet

repede repet

ascultaţi în toi

de suflete goi

smirne şi tămâi

fala cea dintâi

poziţie-n zale

ridicaţi pe gioale

cazi din guri în cozi

de arginţi schilozi

îmi onorez

îmi onorez Berlinul străin de calmbur

dur depărtat de coapsa madamei Pompadour

se face ca o roagă prin ceaţă adinastă

să-mi sanscritesc scrinteala aparte de nevastă

contaţi amurguri maschii vâlvoi limbut pe şleau

voi povesti ideea cum mâţa face miau

ferice contrazise şi aparenţe crase

cum gâfâie cămila sub firul de mătase

andante dinioară furându-ne domoala

poveste tot cu dracul mai lustruindu-şi smoala

citiţi ades ce ştirea vă lasă pe reflex

mai nou cu liniştirea de lux în dulce lex

în greţuri mici lehuze refuzul de mărfar

gemând eternităţii transport de caviar

se desluşeşte drumul cum stai pe loc stâlpar

de s-o rima de-a-ndoase şi mină aur rar

nu-ţi suferi fobia de-un gest anevoios

pe unde-ajungi cu viaţa călare şi pe jos

ţi-s clare situaţii pierzându-te ritos

al dracu cine zice şi n-are nici miros

familiile sapă aterizezi votciu

de mult ştii vai şi gata adio orice chiu

picior peste genunchiul răpus la diatlon

ochisei la prăpăstii Bucegii colophon

atunci mai iartă dame te-or înjura şi-aşa

pe unde-i moartă mama cărarea-i te-o năştea

focul noaptea

focul noaptea ziua zi

în luceafăr şi-n vecii

cum din deal şi din cireş

mărul cerului dă greş

urci pe coastă la nevastă

înfrunzită şi mai castă

crinii-mpungă nouraşii

cum versifici de-a ostaşii

sfert de oră lux din Venus

nunţile mai fie ce nu-s

însurat târziu se-ntoarse

la mireasa vremii arse

de e domnul de e rac

mă dezbrac să te îmbrac

vers în dublu ritm imit

paradisul altui mit

vag mai sinucişi ca ieri

muncească-ne învieri

până să ajungi în dodii

cele tinere prozodii

nimănuia străin Indul

punctul inimii sorbindu-l

cerul cerb pe munte serb

de când versul verb inverb

pe duşmanul vremii iertu-l

se apropie concertul

voi orhidee

voi orhidee lovidrogi boxeri

mi-era mai bine pe canale ieri

nici un surâs adio sonethai

a mai compune paradisul rai

thales thalasa în Thailanda muang

necăutată karma după rang

vă treceți am surâs la început

petrecem roată spulberatul scut

cuvine-se neamintirii rod

Ravana a-l culege nu Irod

ci pare Mara oarecum Satan

buddha arhanghel pașa căpitan

rajahii și s-ar mai întoarce marg

la margine de lovidrag catarg

te gândeşti la Ofelia

te gândeşti la Ofelia soră-ta şi Puşi

să fi fost şi Ionuţ da dom' George

cioclul & Yorick nelăsaţi pe scenă

vai cum îşi aprinse Ofelia ţigara

cetăţenia inspiraţiei sufocaţi scapeţi

ce de mai lume mormântală pân' turla

confetii de schije represiei confederate

p'euforic vulcan de prin Reunion

avem mare nevoie de trădători

pentru distracţia poporului dispărut

îmi vine nepotul la tine la teatru

regizorule cum îl învăţ să meargă

Titania ba melancolicul ba de bois

ştiam de vis p'amurg as you kike it

versuri găsite prin păduri a recita epilog

thousand clowns the spirit of my father

multiplicarea actorilor jucând diferenţe

Merchant of Venice pe Broadway

le petit poisson învârtit de Brâncuşi

pe Leda filmând-o cu multă răbdare

ce fel iar fiinţă p'ucise păpuşi d'otravă

bonapartişti incineri Iahwe n'al oricui

unison diapazon tata Ion pe bidon

din Marin geamăn ţin mort la chin

tatăl vostru în cerul nostru

mama noastră zoroastră

repetă retezarea spiritulităţii

suntem obişnuiţi cu schizofrenia

m-am întâlnit cu el pe stradă şi nimic

adică nu ştii pentru cine vând

abandon pân' la cer nenăscuţi nici Oedip

cum el te-ar fi trimis a-l reconcepe

embrionul joacă hind Rosalind

lumina cât ne-o înzili catapeteazma

castraţii lui Haendel eunucii spre Brecht

trepanatorului oiumul mohican

Pooja scrise amen după Bhagavan

ardent podar lacului pe sub dig

duminică du-te peste drum la

mironosiţa întocmai cu apostolii

corolele

corolele scrumite-n zări de cunii

denunţă crimele cremaţiunii

creştet asemănând pe arătură

placentă Dumnezeu ni se îndură

ari valuri ariei boeme te restaur

trup mantiei nici abur mal malaur

malaria plămâni lui Gib slovacă

Ghosh cromozom Kolkatei nicio vacă

stopa-vom greşuri mântuinţei viclă

a nu mai arde să se spargă sticlă

ne-avem de soţ singurătate cruce

strănută Vict Emanuel cu duce

ne duce de la mare cu nepot

a treia lună din concepţie înot

din cearta

din ceartă ramolită

căzut în chilipir

nici trepte nici elită

spre şine nu înşir

spre şine nu în sine

cu spatele veniţii

petrecători mai bine

striviţi de interstiţii

ori între staţii paznici

nimicului răspuns

cap călătorii casnici

cu vaxul şi şi-au uns

susurător de-a dreptul

ce nesimţit versifici

căciula cataleptul

urnit pe fraţii tifici

cu artificii pradă

prin brazi a demoni ţepi

în larg tocită zadă

întins

întins ajuns plictis cu

obezităţi oloage

cu pliscul obeliscul

îţi ciocăne prin doage

gol tată goală şapte

tot zile şi la loc

perverse ori colapte

surcelele pe foc

ochi paraleli de-a oarba

departe e mai cald

obrazul dat cu barba

de-al treilea Arald

creaţiunea

creaţiunea ispaşei caruna

a-şi pune în cui chipiul

las' că vorbim cu Valeriu

mi-am pudrat faţa cu praful

de pe talpa ta sub anestezie

îţi rupi piciorul eşti băgat în seamă

în fiece clipă altceva răpus de pus

două luni începând din 12 octombrie

atunci vei călca şi cu dreptul

vine el azi şi vedem ce se întâmplă

ţin ziduri nu răspunzi în scris

gen superbie că n-oi fi Borges

ne omenim la vreo durere zăpezi

epoleţi pe lopeţi mizantropice

nihilism darabanei de-a doua

toată viaţa am râs

toată viaţa am râs

cine nu mă auzea nu mai trăia

şi nici nu mă mai împuşca

să râd singura

bucurie a morţii

în vârful lăncii

tandreţe râs de lynx

ne prăpădim de inimă

pe o burtă de chirăieli

VERSIUNI

Kalidasa

NORUL VESTITOR

paşnicei doamne departe-ntr-una aspru pe-un an detronat

spaime blesteme în loc de măriri inima tulburându-i

Yaksha sacru val de-a lui Janaka fată sfinţit îndură

'n umbră de codru într-un ashram pe muntele Ramagiri

astfel stând singur pe stâncă în dorul amorului

rupt de nevastă ruptă brăţara de aur pe-ncheieturi

ziua aceea îmbrăţişase văzu un nor muntele

prăpăduită piatră parcă de fildeşii elefantini

suflet statornic adornic lacrimi nemaicutremurându-şi

arde-şi privirea-n foc de vedenii al rajei rajahilor serv

nourul megha surpă suspine şi-n fericite inimi

cum dar sălaşul und-umerii ei dragi nu-i mai cutremură

......................................................................................

din EDDA

lay-uri pentru zei

Voluspo

(Profeţia bătrânei înţelepte)

Auzi-mă dintre sfintele neamuri

Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;

Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,

Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.

Îmi mai aduc aminte uriaşii

Hrănindu-mă în zilele tot duse;

Ştiu nouă lumi, nouă în arborele

Tare de rădăcini pe sub lut.

Demultul era când Ymir trăia;

Nici mări nici reci unde, nisip nu era;

Pământul nu era, nu cerul deasupra,

Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.

.................................................

Jayadeva

GITAGOVINDA

Cântecul Văcarului

i adornic Damodara

nourii drumuri irump în divin văzduh tamarinzii înnegură codrul

nocturnu-i dor mirele neîndura-va Radha-n sălaş de nu-i curmi văpaia

astfel cum Nanda-ndrituie şi calea-n înconjur prin crâng ascunde urma

Radhei cu Madhava-n hârjoană pe malul Yamunei cunună baia

voci de adeverite cuvinte cântă inima-mi

Padmavati plecăciune grăiască arta

de Sri şi Vasudeva îndrăgindu-se cântul

acesta creat de Jayadeva bard împărat

Dacă Hari răsare-n suflet mană

dacă alesuri-culesuri vă răscoală

măsuraţi dar melosul cântându-vă lin

dorul plin cum cu Jayadeva sărbătorim

voce pâlpâitoare-i Umapatidhara sudura de grai o

ştie numai Jayadeva fie Sarana de laudă dur duruind

starea de dor prima oară-i fără pereche acharya Govardhana

în psalmodie vers vestit e Srutidhara Dhyoi ca un crai poet

.................................................................................................

Shankaracharya

SUNDARYA LAHARI

Frumoasa Unduire

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural

Nu poate zămisli nici măcar să se urneasca din loc nu poate

Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă

Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

Dintr-un fir de praf de la picioarele tale făcătorul

Creează lumi într-una proteguitorul le poartă cu o

Mie de capete distrugătorul le preface în scrum

Spre a împlini ritul ungerii trupului său cu cenuşă

Indurătoareo eşti soarele alungând întunericul nescrisului

Torentul trezviei negândindului piatra cintamani

Atoate dătătoare săracului celor înecaţi in marea naşterilor

Le eşti colţii mistreţului Varaha încarnand pe Vishnu

….................................................................................

Rabindranath Tagore

GITANJALI

Cântare de jertfă

M-ai zămislit fără de fine, după voia Ta. Strop cu strop vas firav golindu-mă, întruna mă întregeşti cu proaspătă suflare.

Peste măguri şi sălişti în fluieraşul acesta de trestie suflat-ai însufleţind cântece veşnic izvorâtoare.

La pipăirea eternelor Tale mâini inima-mi se dezmărgineşte în bucuria rostirii de nespus.

Reverşi nesfârşitele-Ţi haruri pe măruntele-mi mâini. Trec veacuri, tot mai torni în pahar, tot nu s-a umplut.

….........................................

Dylan Thomas

BALADA NA(IA)DEI CU PICIOARE LUNGI

Prorele-n jos, al coastei castru

Negru de păsari mai privea cum

Pleca – păr smuls, ochi albalenastru;

Oraşul tocit din pavele-i ura drum bun,

Adio-atunci filopescarei

Corăbii – ancora iute la larg –

Pasăre-n carlig de mare,

Naltă-smaltă-n vârf de catarg,

Drăgăstosul nisip murmura

Şi pe orbitul chei – bastionade.

De dragu-mi du-te, nu privi-n urmă,

Zise ţărmu-n ocheade.

…………………………..

Grigore de Nazianz

O, tu, Cuvânt de adevăr divin!

O, tu, Cuvânt de adevăr divin!

Luminii toate nu ți-am fost afin,

Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;

Că pete negre ai văzut întin.

Ziua căzu, noaptea s-a răspândit:

Crez, Doamne, Ți-am împărtășit;

Jurând, gândind s-ajung, m-am rătăcit,

Pașii în altă parte au pășit.

O beznă a venit de dedesubt

Întunecând ai mântuirii fii.

Lumina Ta, Hristoase, dar de frupt,

Întoarcă întunericul în zi.

Dante Alighieri

Într-o zi veni la mine Melancolia

Într-o zi veni la mine Melancolia

și zise: „Vreau să stăm de vorbă puțin”;

ci-mi păru că adusese la cin

Durerea și Ura să-i țină compania.

Și eu îi zisei: „Pleacă, va via”;

și ea îmi răspunse grecin:

eu, gândind într-o doară latin,

mă uitai și văzui Amorul che venia

în haină nouă din pânză tare,

de pe cap o capelă scoate;

e cert, cu adevărată lăcrimare.

Îi spusei: „Ce ai, răutate ?”

îmi răspunse: „Necaz, când îmi pare

că domana noastră muri, dulce frate”.

Ioan al Crucii

Stai, umbra mea

Stai, umbra mea, pe loc, în apărare,

imagine de vrajă încă-n dor,

iluzie frumoasă-n care vesel mor

ori dulce ficțiune viața-mi doare.

Imamul grațiile de-ți năzare,

mi-nfige-n piept oțel ascultător,

la ce de lingușire să m-amor

de-aș fi batjocorit în evadare?

Mai blazonat nici că se poate, fală,

că tirania ta triumfă-n mine:

lăsând batjocora, tot strânsă zală

încercuind fantasticele mine,

puțin importă-n brațe, piept năvală

dar fantezia-n temniță nu-mi ține.

Joost van den Vondel

Lăcrimările poeților

Ce prăpăd, ce năpastă peste părul meu sur!

Ce ocară și eu vai-eilacy! încă îndur!

Ce durere, ce dor, suferire, tot alean,

În toiul iernii de-n curând fi-va dantan!

Când mi-aduc aminte cum eram înainte

Iară acuma esență de grele cuvinte;

Mă uit în oglindă nevoindu-mă altul,

Prea-prea suferință, și mai și păcatul.

Ci dacă-indien suferit-am curenții

Atâtor suferințe providenții,

Le sufăr iar de la capăt, nu-mi pierd paciența,

Adaug, după un timp, cum urlă accidența.

Daar tu, Mary! și tu, O, cor murmurat de virgine!

Atât, viață și bunuri, și rugăciune,

Ai, primește-mi cu blândețe respectul ardent,

Aibi milă de soarta-mi ce mi-e accident!

Ai, ție ți-am încredințat toate zilele,

După ce s-a aprins iubirea cu milele;

Devoțiunii Tale ofrandă să fiu

Ai, iar (pentru că poți) cu Tine veșnic viu!

Thomas Gray

Epitaful

În poala gliei capu-și odihnește

Fără noroc și faimă un băiat.

Umil născut, Știința sta mutește,

Melancolia și l-a însemnat.

Pe cât de darnic sufletul său sincer,

Ceru-i trimise tot așa agape:

A dat Mizeriei ce-avea, plâns înger,

Primi din cer (ce vruse) un aproape.

Fragilități nemaicătând vederii,

Or vreun păcat în cruntul apogeu

(Sperând și ele-n tremurul zăcerii)

Pogoară Tatăl său și Dumnezeu.

William Shakespeare

Toată lumea-i o scenă

Toată lumea-i o scenă,

Și toți bărbații și femeile jucători;

Își au exituri și intrări,

Și un om în viață joacă multe roluri.

Actele sale fiind șapte vârste. Întâi, infantul,

Scâncind și vărsând în brațele doicii,

Apoi școlarul smiorcăit cu traista lui

Și față strălucind dimineața, târâindu-se melc

Nedornic de școală. Apoi îndrăgostitul,

suspinător cuptor, cu jalnică baladă

Întru sprânceana dragei lui. Apoi soldat,

Jurând stranii sudalme, bărbos precum un pard,

Gelos onoarei, grabnic și iute la gâlceavă,

Căutând bășica reputației

Până și-n gura tunului. Apoi judecătorul,

Rotund la foale bine căptușite cu clapon-capon,

Cu ochi severi și barbă formal tunsă,

Plin de-nțelepte ziceri și pilduiri moderne;

Și-așa își joacă rolul. A șasea vârstă se shimbă

Într-un sfrijit, papuci, un panataloon,

Cu ochelari pe nas și punga pe o parte;

Ciorapu-i tineresc, bine ținut, prea largă-i lumea

pentru țurloi împuținat, iar vocea mare de bărbat,

Întoarsă iar sopran copilăriei, în sunet

De fluiere, șuiere. Ultima scenă din toate,

Ce-ncheie strania istorie d'evenimente,

E a doua copilărire, numai uitare,

Făr' dinți, făr' ochi, făr' gust făr' orișice.

Luis de Camoens

Rime / Sonete

CXCIV.

Aici e Babilonul unde în chip de mană

Materia creează atâta rău în lume;

Aici unde Amorul nimica nu înseamnă;

O mamă profanându-i pe toți cu alte nume;

Aici e răutatea afină de pomană,

Poate că tirania mai onorată cum e;

Aici e monarhia greșită și corbană

Pe dumnezeu luându-l în râs deșertăciune;

Aici e Labirintul unde nobiliarii

Valoarea și Știința le văd abia capcane

Spre porți de Lăcomie și Lașitate varii;

Aici e negrul e haos, confuzele eoane

Prin curgerea naturii, cuprinsele fruntarii,

Ci vezi-mă uitării de-o să te dau, Sioane.

Miguel de Cervantes

Dansează gitanele

Dansează gitanele,

privește regele;

regina, geloasă,

trimite să le prindă..

De Paștele regal

făcură regelui

un dans gitan

Belica și Ines.

Belica, tulburată,

căzu lângă rege,

regele o ridică

din pură curtoazie,

regina, geloasă,

trimite să le prindă.

Mirabai

Cel Oacheș e Krișna

Norii de sus

ai musonului

desfată inima fierbinte.

Anotimpul ploii

în nestrunite șoapte -

Oacheșul se întoarce!

O, inimă umflată,

O, cer de umezeală -

limbi fulgerate întîi,

apoi tunet,

convulsiile ploii,

apoi vânt hăituind căldura verii.

Mira spune: Oacheșule,

Te-am așteptat -

e timpul să-mi iei cântecele

în stradă.

Lalleshwari

Acolo am văzut

Acolo am văzut pe Șiva și Șakti

Împreunați în unul:

Absorbită în acea VIZIUNE,

M-am dizolvat în El de vie.

Realizând esența și

Gustând dulceața

Secretului divin, voi muri fiind vie,

Cum mă poate El opri?

Mary Qjieen of Scots

Rugăciune înaintea execuției

O, Tată milostiv, speranța mi-e în tine!

O, Milos Mântuitor, pogoară la mine!

Robia-mi jelind cu dureros vaer,

Mi-e dor să fiu liberă;

Plângând, renunțând, smerită căindu-mă,

O, Iisus, Salvatoru-mi, mă sting pentru tine!

Thomas Moore

La ceasul miezului de noapte

La ceasul miezului de noapte, când stele plâng, zburai

În valea unde ne-am iubit, și viii ochi lucind ți-i deschideai;

Și mă întreb dacă din aer spiritele spații ar putea fura,

A retrăi scene de fericire, acolo tu m-ai vizita,

Spunând că dragostea ni-i pomenită și în rai.

Atunci sălbatic urlu atât de draga melodie veche!

Când vocile-mpletite ne respirau, ca una, în ureche;

Ecou departe-n vale rotește rugăciunii pasul,

Cred, o, iubirea-mi! că din Cer de Suflete ți-e glasul

Stins încă răspunzând notelor odinioară-ne pereche.

Friedrich Hölderlin

Cîntec de soartă al lui Hyperion

Sus în lumină călcați

Pe sol blând, genii binecuvântate!

Din cer Dumnezeu

Vă pogoară lin,

Cu degete de artist,

Pe sfinte strune.

Fără soartă, ca somnul

Cereștilor, respiră pruncul;

Păstrându-se curat

În fașa săracă,

Pe totdeauna cast

Spiritul său.

Și ochii binecuvântați

privesc în liniște

eterna claritate.

Ci ne-a fost dat

neunde a ne odihni

scăzând, căzând

lume în suferință

orbind de la

o oră la alta

ca apa din stâncă

în stâncă prăbușindu-se,

în lungul anului necunoscut.

Friedrich Schiller

Nänie

Însăși frumusețea va să se stingă! Robit-a oameni și zei,

N-atinse însă pieptul de aramă al stygianului Zeus.

O singură dată iubirea îmblânzi zeul umbrelor,

Dar, netrecut pragul, hotărât, își retrase darul.

Nici Afrodita nu poate alina rana băiatului,

Gingaș trup în care se prefcu fiorosul mistreț.

Nici sacrul erou nu-și salvează mama eternă,

Când prăvălit în fața porții soarta își împlinește.

Dar ea se înalță din mare cu toate fetele lui Nereus

Și pornește un bocet pentru slăvitu-i fecior.

Uite! Plâng zeii și plâng și zeițele toate,

Ce e frumos veștejește, cel desăvârșit va să moară.

Asemenea plâns lied pe buze pentru iubire glorifică,

Pe când cei de rând neștiuți se coboară la Orcus.

Johann Wolfgang Goethe

Mulțumita unui paria

Brahma! Azi te recunosc,

Ziditor al lumilor!

Dumnezeu îți spun pios,

C-ai făcut potriva lor.

Și închei ultim tărâm

Mia de urechi tot mut;

În adânc ne coborâm

Toți ce-avem un nou născut.

Vezi femeile acestea,

Suferința-i zeitate!

Rogu-te primește vestea

Singur actului ce fapt e.

George Byron

Elegie

OH smulsă-n floarea vieții vii!

Asupră-ți n-o păsa mormânt;

ci trandafirii și-or ivi

frunzele-n an mai timpurii

Sub chiparosul unduind.

Și-ades prin nalt curent țâșnind

Își pleacă suferința glas

Cu multe vise gând hrănind

Și leneș zăbovind un pas:

Fiara! Cum moarta-ar fi trezind!

Piei! Știm de lacrimi în zadar,

Că moartea nu ia-n seamă dor:

Ea ne dezvață de plânsori?

Ori seacă bocitoarei har?

Și tu de-mi spui să uit ce-auzi

Pari pal și ohii îți sunt uzi.

Dionysios Solomos

Imn Libertății

Te cunosc după agerimea

spathei cu spaimă într-aceea,

îți recunosc iuțimea

crudei ochiri către Geea.

Din sfinte oseminte rodind

elenilor sanctuaria,

tărie andriomeni fiind,

slavă, o, slavă Eleftheria!

Ezra Pound

Un pact

Închei un pact cu tine, Walt Whitman -

Atâta timp te-am detestat.

Am venit la tine ca un copil mare

Care-a avut un tată cap-de-porc;

Sunt bătrân acum cât să-mi fac prieteni;

Tu ești cel ce-a tăiat noul codru,

Acum e vremea cioplirii.

Avem o sevă și o rădăcină -

Astfel să fie comerț între noi.

Rabindranath Tagore

Jana Mana Gana

Jana-gana-mana domn minții tuturor,

Al Indiei-Bharat de soartă dătător.

La numele-ți bat inimi în Punjab, Sindh,

Gujarat, Maratha,

Drāviḍa, Utkala, Baṅga.

ecou îți dau munții Vindhya, Himācala,

muzică revarsă apele Yamunā, Gaṅgā,

te cântă valurile Oceanului Indian.

Toți cer binecuvântare

și-ți înalță laudă.

Mântuirea oamenilor e în mâna ta,

Al Indiei-Bharat de soartă dătător.

Slavă, slavă, slavă Ție.

Jaya he, jaya he, jaya he
Jaya jaya jaya, jaya he.

Edgar Allan Poe

Sancta Maria

Sancta Maria! Ochii pleacă -

La focul jertfei, rugă sacră,

Iubind, smerind păcat răpus -

Din tronul tău prea sfânt de sus.

În zori – la prânz – crepuscul sur -

Maria! mi-auzi imnul pur!

În chiu și vai, în rău și rai,

Stai, Maica Domnului, mai stai!

Când Orele zburară vii

Și nor nu-ți coperă tării,

Sufletul leneș a nu-mi fi,

În harul tău mă ții-mă-nfii;

Acum când soarta-mi potopi

Prezentul și Trecutu-n vrii,

Lucească-mi Viitorul, vii

Speranțe-n tine-mi ții și-nfii.

Samuel Taylor Coleridge

Genevieve

Iubirii-mi zână! dulce Genievevă!
Aluneci pe lumina răpitoare;
Ai ochi luceafărul de ziuă,
A Serafimului cântare.
Ci nu cereasca-ți frumusețe
Dă luciul pasiunii sancte:
În suflet viață prinde-o voce!
A auzi ale durerii tacte.
Când nicio mână nu se-ntinde

Spre cel ce-n jale se scufundă,

Ca sânul lebedei ferinde

Săltând cu grație pe undă,

Văzut-am pieptu-ți tresăltândă

Și, dulce Genievevă, îmi ești nuntă!

Charles Baudelaire

Gustul neantului

Trist spirit, altcând iubitor de luptă,
Pinten speranța te trezea-n ardoare,
Nu-ți mai priește șaua! Te culci fără pudoare,
Bătrâne cal te-mpiedici de-orice cută.

Tăcere, inimă; dormi somn de brută!

Spirit învins, sleire! Bătrâne hoțoman,
Nu mai ai gust de-amor nici de dispută;
Adio son de-aramă, suspinele de flută!
Plăceri, lăsați în pace o inimă-n aman!

Fără miros și primăvara e în van!

Clipă de clipă Timpul mă digere
Precum zăpada corpul în înțepenire;
Contemplu din înalt a globului rotire

Și nu mai caut de-adăpost unghere.

Vrei să mă iei tu, avalanșă, în cădere?

Eugenio Montale

Bufera

Furtuna șiroind pe frunze
grele de magnolie prelungi tunete
de martie și grindină,

(sunetele de cristal din cuibul tău
nocturn te surprind, aurul

stingându-se pe mahon, sub tăietura

cărților legate, încă arde

un grăunte de zahăr în coaja

pleoapelor tale)

Fulgerul însiropând

arbori și ziduri surprinzându-le în acea

eternitate de moment – marmora mană

și distrugere – intrând spre a-ți sculpta
porturi pentru condamnare și legându-te
mai mult decât iubirea cu mine, stranie soră, -
și apoi brusca prăbușire, sistre, freamătul
tamburinelor pe groapă grapă,
călcatul fandangoului, și mai presus
vreun gest depănând...
ca atunci când
te întorci și, cu mâna, liberezi
fruntea de norul părului,

salutându-mă – spre a intra în beznă.

Gérard de Nerval

Versuri aurite

Om! cuget liber – singur gândind, crezi,

Pe lume unde viața irupe-n orice loc:

Ai libertate forțele în joc,

Dar în consilii univers nu vezi.

Respectă fiarei saltul pe cirezi:

Fiece floare-i suflet naturii în boboc;

Mister amorul în metal ia foc:

Totu-i sensibil! - Firea-ți înarmezi!

Din zidul orb, iscoadă, privire te-nfioară

Însăși materia cuvântul a pătruns...

N-o face să servească vreo cauză murdară!

Ades în ființă-obscură stă Dumnezeu ascuns;

Și ca un ochi născând acoperit de gene,

Răsare spirit pur sub coji morene.

Arthur Rimbaud

Foame

Dacă am gust, nu e decât

Pentru pietre și pământ.

Aer prânzind,

Carbon, fier, grind.

Vira, foamea mea. Treci, foame,

sunete zame.

Trage otrava-ne

din volburi game.

Mănâncă pietre dărâme,

Lespezi de biserici hume;

Lipii din potopuri râme,

Pâini din văi de albăstrime.

Rainer Maria Rilke

Verger (VII)

Livadă fericită, ținându-se cum cresc

Perfecte fructele pe multe fețe,

Bine știind instinctul bătrânesc

A și-l plia o clipă tinerețe.

Frumoasă treabă, ordine avans!

Atât insistă ramurile toarse,

de propria putere încântate doar se

destind într-un aerian balans.

Primejiile tale, ale mele

Nu sunt frățești, ô verger, ô mon frère ?

Același vânt venind din stele

Ne forțează-a fi fragili, austeri.

Fernando Pessoa

Eu, Eu însumi

Eu, eu însumi...

Eu, plin de toate anvelopele

Câte poate da lumea.

Eu...

La urma urmei totul, pentru că totul sunt eu,

Și la stele, pe cât se pare,

Îmi deschid punga spre a uimi copii...

Copiii neștiind...

Eu...

Imperfect? Incognito? Divin?

Nu știu...

Eu...

Am avut un trecut? Fără de viață...

Am un prezent? Fără de viață...

Voi avea mun viitor? Fără de viață...

Viața oprindu-se aici puțin...

Dar eu, eu...

Eu sunt eu,

Eu fiind eu,

Eu...

Jorge Luis Borges

Un trandafir și Milton

Din generațiile de trandafiri

în hăul timpului de s-au pierdut

unul a se salva d'uitare-am vrut,

neînsemnat între alcătuiri

ce fură. Soarta că îmi și ora

darul de a numi întia oară

tăcutul trandafir iar să răsară

și Milton fața a-și apropia

făr' o-a vedea. O, stacojiu or auriu,

alb trandafir dintr-o grădină rupt,

lasă-ți în vrajă imemorial trecut

a străluci în versul ce îl scriu,

aur, ivoriu sânge întunericir'

ca în mâna lui nevăzutul trandafir.

Dylan Thomas

Iar moartea să nu aibă dominion

Iar moartea să nu aibă dominion.

Mortul nud să fie unul

Cu viul prin vânt și west-lună;

Când oasele li se curăță și oasele curate plecară,

Ei să poarte stele la cot și la picior;

Și de înnebunnesc să fie sănătoși,

Și de se scufundă-n mare să reurce;

Iubiții de se pierd nu și iubirea;

Iar moartea să nu aibă dominion.

Sub șerpuirile marine

Ei lung zăcând nu moară șerpuind;

Suciți în plase când îi lasă mușchii,

Pe roată trași, să nu se frângă,

Prin răul inorog străpungă;

Spărgând cărări n-au cum să piară;

Iar moartea să nu aibă dominion.

Nu le mai strige pescărușii în auz

Ori valuri să izbească huind țărmii;

Unde țâșnea o floare nemaifloare,

Capul sus la răpăiala ploii;

Nebuni și morți be mad and dead ca melcii,

Capetele personajelor bat calea margaretelor;

Iar moartea să nu aibă dominion.

Khalil Gibran

Nebunul – parabolele și poemele sale

Mă întrebi cum am devenit nebun. Sa întâmplat astfel: Într-o zi, mult
înainte ca numeroși zei să se fi născut, m-am trezit dintr-un somn adânc

și am văzut că toate măștile îmi fuseseră furate – cele șapte măști

pe care le-am purtat în șapte vieți, - am alergat fără mască pe străzile

aglomerate, strigând: "Hoții, hoții, hoții blestemați."

Bărbați și femei au râs de mine și unii au fugit la casele lor

de frica mea.

Și când am ajuns la locul pieței, un tânăr stând în picioare pe terasa unei case

a strigat: „Acesta este un nebun”. M-am uitat în sus să-l văd; Soarele mi-a sărutat fața

goală pentru prima oară. Pentru prima oară soarele mi-a sărutat fața goală

și sufletul mi s-a inflamat cu iubire de soare, și nu mi-am mai vrut măștile.

Și parcă în transă am strigat: „Binecuvântați, binecuvântați sunt hoții ce mi-au furat

măștile.”

Astfel am devenit nebun.

Și am găsit și libertatea de singurătate și securitatea de

a nu fi înțeles, pentru că acei ce ne înțeleg înrobesc ceva

în noi.

Dar dați-mi voie să nu fiu prea mândru de securitatea mea. Chiar și un Hoț într-o pușcărie
este în securitate față de alt hoț.

Karol Wojtyla

Basilicata

Noi te invocăm credincioși, Maria,

pentru popoarele opresate

și pentru victimele injustiției umane;

pentru muritorul de foame

și pentru cel privat de libertate,

sau împiedicat să-și practice propria credință,

Te invocăm pentru pace în lume.

Te invocăm pentru acest oraș

și pentru Lucania

ce-a cunoscut dintotdeauna

oboseala și durerea,

dar crezând în Dumnezeu

nu a pierdut niciodată curajul și speranța.

Maria, ucenica Fiului tău Iisus,

învață-ne să ducem Crucea,

învță-ne să iubim Crucea aceea

ce carnea și lumea

o pun pe umerii

celui ce caută pace și justiție.

Maria, Regină și Mamă a Milei,

deschide celor ce simt slăbindu-le forțele

sub greutatea crucii

orizontul pascalei Aleluia.

Maria Montessori

( io )

un impuls interior primitiv

copilul e părintele umanității

cum n-aș fi existat

un fel de venerație religioasă

speranță și promisiune

se concentrează e imensamente fericit

în ambianța frumuseții

mișcarea nu e numai expresia eului-io

ci factorul indispensabil pentru construcția conștiinței

fiind singurul mijloc tangibil care pune eul-io

în relație bine determinată cu realitatea e(x)ternă

John Lennon

Imaginați

Imaginați că nu-i Rai

Ușor e a-ncerca

Nu iad sub noi numai

cerul deasupra

Imaginați toți oamenii

Trăind pentru azi a...

Imaginați că nu-s țări

Nu-i greu de spus

A nu ucide, nu muri

Și nici religii nu-s

Imaginați toți oamenii

Trăind în pace...

Puteți spune că-s un visător

Dar nu sunt eu numa'

Sper într-o zi veți fi cu noi

Și lumea va trăi ca una

Imaginați nu posesii

Mă-ntreb dacă puteți

Nu foame lăcomie

A omului frăție

Imaginați toți oamenii

Lumea împărtășind...

Puteți zice că-s visător

Dar nu sunt eu numa'

Sper într-o zi veți fi cu noi

În lumea trăind una

Vasko Popa

Stih

Ziua ni-i măr verde

Tăiat în două

Mă uit la tine

Tu nu mă vezi

Între noi soare orb

Pe scară

Frânți ne sărutăm

Sună-mă

Nu te aud

Între noi surd văz-duh

Vitrinele

Buzele mele

Îți urmează surâsul

La răscruce

Ne sărutăm și trecem

Îți dau o mână

N-o simți

Lacună îmbrățișarea

Pe străzi

Lacrima ta

Îmi caută ochii

În seara zilei morții mele

Ziua morților îți răspunde

Doar un vis

Aceleași drumuri le-am călcat

Du Fu

scenă de primăvară

Țara-i ruină, mai rămân munți, rîuri,

Primăvara în oraș învie arbori și iarbă.

De spaimă, floarea izbucnește în lacrimi,

La despărțire, pasărea-și frânge inima.

De trei luni ard focuri de alarmă,

Scrisori acasă costă zece mii în aur.

Duc mâna-n părul alb, aproape dus,

abia de-ar mai ține un ac de păr.

Sandor Petofi

Copac voi fi

Copac voi fi, tu să fii floare.

Soare voi fi tu să fii rouă,

Rouă voi fi tu să fii soare ori...

Nicicând ființă ruptă-n două.

Iubito, dacă ești în ceruri:

Atunci și steau mea m-a rechemat.

Iubito, dacă ești în iad: (ca

Să ne unim) sunt blestemat.

Léopold Sédar Senghor

Totemul

Trebuie să mă ascund în cea mai intimă din vinele mele

Strămoșul are pielea furtunii brăzdată de fulgere și tunet

Animalul meu păzitor trebuie să-l ascund

Ca să nu rup barajul scandalurilor.

Sângele meu fidel cere fidelitate

Protejându-mi orgoliul nu contra

Mea însumi și a superbiei raselor fericite...

Agostinho Neto

Simfonii

O melodie pocnind palmierii

linge mânia unui ars

Culoare

răgușală

angoasă

Și muzica oamenilor

linge focul bătăliilor fără glorie

Surâsuri

dor

angoasă

Și lupta glorioasă a poporului

Muzica

simțită de sufletul meu

Si Mohand

Wallah

O să compun un poem

Doamne te rog să fie frumos

Peste tot să ajungă.

Cine-l va auzi îl va scrie,

Nu și-l va face parte

Iar înțelepții îl vor înțelege:

Domnul să le dea duhul milei

Numai el ne poate ține

Femeile să ne ierte nu mai avem bani.

Kim Sowol

Azalee

Când neplăcându-ți felul meu te-ai duce

Fără o vorbă, m-aș resemna și eu

Cu drag la îndreptățita-ți plecare.

Voi smulge un braț de azalee Yaksan,

la Yong-Byun, le voi aduce

Să le presar pe drumul tău de ducă.

Pas după pas în calea ta

Pășește blând și gingaș

pe risipitele flori.

Când neplăcându-ți felul meu te-ai duce,

Nicicând vre-o lacrimă nu-mi pice

Nici întru palida-mi moarte.

Kabir

Yog de fel mișel

Nu fapte, nu crezuri,

nu puteri yogice hurezuri,

Spune Kabir, sfinților

el Regelui nu-i efor.

Tulsidas

Hanuman Chalisa

închinare Raghuvar

fiul vântului mi-e har

înţeleptule brav foarte

bezna o condamni la moarte

porţi veşminte aur preţ

chipeş cercelat şi creţ

gândurile-ţi os i-s

întru Rama gnosis

iarba-ţi Sanjivan

învie pe Lakshman

fratele lui Ram

ca Bharat iei hram

spui Ramei domn

Sugriv pe tron

şi Vibhisan

în Lanka ban

drumul dai

la Rama-n rai

ţi se pleacă

om şi cracă

tremură trei aere

să nu se descaiere

strigoii pier în şir

de-aud Mahavir

boli se desufăr

l’al numelui tău nufăr

în minte cu Hanuman

viaţă ai nu şi duşman

feţelor speli arama

credincioşi lui Rama

eoni patru lumile

îţi cântă minunile

la Rama-n rai intrat

te naşti încredinţat

doar Hanuman te ferice

altor zei nu zice

nu mai suferi nu spini

de lui Hanuman te-nchini

slăvit fii Hanuman

gurudev mie sărman

chalisa

grăi-s-a

Shiva

grăi-va

Tulsidas inimit-a

Ram Lakshman şi Sita

lui Hanuman aţin’te

să-ţi întărească minte

gyan gun sagar

dragu’ tatii

Raghupati

Pavan Kumar

descheie sutra

Anjani Putra

Sankar suvan

vidyavan

slăvit fie sri Raghuvar

rod împătrind pe altar

puţin la duh eu lui Pavan Kumar

mă-ncredinţez şi-l rog de har

sus Hanuman ocean darshan

sus Kapis lumii izvoran

de la domn Rama vii sfânt tare

chiar al lui Anjani şi Pavan din născare

Hanuman Chalisa

închinare lui Rama prin Rama suntem neatinşi de tină

fără Rama sălaşul stăpânul universului unde am poposi

cât vor exista munţii şi vor curge râurile

tot atâta vreme Ramayana va dăinui

sri hanuman calisa

doha

la picioarele lotusului guru praful spălându-mi oglinda inimii

imn înalţ lui Sri Rama Chandra sfânt Rghu dând împătrite împliniri

neştiutor fiind rogu-te Hanuman fiu al lui Pavan

fă-mă tare cu minte nesărman

jai Hanuman ocean bun de har

jai domn maimuţelor cânt tropar (1)

sol prea puternic lui Rama

Ajnani Pavan ţi-s tata mama (2)

Mahavira fulger luminatului

misttuie bezna păcatului (3)

frumos te-arăţi în aur viu

păr creţ urechi de bidiviu (4)

fulger porţi şi steag în vânt

pe umăr cu fir munja sfânt (5)

Shankara reîncarnat din Kesari

lumea te laudă la fruntarii (6)

totvăzător curat înţelept

lui Rama stai de-a dreapta drept (7)

te afunzi în rugăciuni cu inima

Rama Sita Lakshman a psalmodia (8)

spăsit în faţa mamei Sita dinadins

făcut în gripsor Lanka ai aprins (9)

în uriaşa-ţi făţişare

gripsori fărâmi lui Rama chemare (10)

cu ierburi sanjivani lui Lakshman dai viaţă

Sri Rama bucuros re ia în braţă (11)

Rama grăit-a cum precum Bharata

frate-i eşti şi te-a lăudat (12)

domnul lui Lakshmi te-a îmbrăţişat

zicând Shesnaga slava ţi-a cântat (13)

şi Sanaka Brahma aurori

Narada Sarada ţi-s lăudători (14)

şi mai şi poeţii însuşi Yama

Kubera Digapala îţi dau seama (15)

îi redai lui Sugriva coroana

cum binecuvântă Sri Rama (16)

la sfatu-ţi Vibhishana rege

se primi în Lanka după lege (17)

soare-ai înghiţit din nesfârşire

ca pe o poamă cu îndulcire (18)

în gâtlej cu inelul lui dumnezeu

oceanul l-ai sărit ca un smeu (19)

de dragul tău nici o piedică

pe lume nu ne împiedică (20)

spre Rama numai tu voie dai

eşti paznic domnului la rai (21)

cui dărui pavăza-ţi ferice

că nici o frică va să-l strice (22)

când urli tremură trei glii

tăria singur ţi-o ţii (23)

duhuri rele n-aduc smântă

domn Mahavira cui rugi îţi cântă (24)

lui Hanuman cel rugător

se vindecă de boală şi de dor (25)

cu Hanuman în inimă şi gând

necazurile pier pe rând (26)

Sri Rama e stăpân pe fire

ci tu i-ai împlinit menire (27)

cui îi plineşti o dorinţă

rodeşte a sa fiinţă (28)

în patru yugas ţie mărire

cum străluceşti în nesfârşire (29)

tu Mahavira drag lui Rama

ţii sfinţi în gripsori dai iama (30)

opt siddhi şi nouă nidhi îmbii

mamei Janaki cuvântul îl ţii (31)

Rama ambrozie tu oştean

domnului Raghupati an d’an (32)

la Rama ajung de-ţi cânt numele

vieţile nemaisuferindu-mi-le (33)

de pe tărâmul lu Sri Rama în cânt

preamărindu-l viu iar pe pământ (34)

nu-i doară pe alţi zei ci slujind

lui Hanuman nu mai ai jind (36)

jai jai jai Hanuman milos fi-mi

învăţător din dumnezeimi (37)

se mântuie se binecuvântă

cine de o sută de ani ruga asta o cântă (38)

citind lui Hanuman patruzeci

domnul îţi ia necazul pe veci (39)

Tulsidas lui Hari închini-mă

o Hanuman veşnic în inimă (40)

doha

o Sri Hanuman fiu al lui Pavan inimii ursită

cu Sri Rama Lakshmana şi Sita

Din Skaldskaparmal

(Poezia skalzilor)

des cel blând veni în casă

la potir cu zeul corb

rege valuri aur sorb

de la skald murind îl lasă

şi pe Sigurdr

de saţie corbii

zeului cargo

cu cheag de oşti

ale tăiatului Haddings

de viaţă-l despuiară

stăpânii lumii

la Oglo

Gondul şi Skogul

trimit pe Gauta Tyr

să aleagă regii

din neamul lui Yngvi

ce-or merge cu Odin

a fi în Valhall

la al lui Baldr sânger

valkirii se adună

si corbi şi Odin înger

picturi pe ziduri rună

zeu iute al junghierii

val şoim ducând cu pavor

corăbii nu le sperii

piticii te-mbăta-vor

Heimdallr-şi culcă roibul viu

pe rugul de zei catalept

jertfă lui al lui Odin fiu

corbul domn preaînţelept

ce vis o fi Odin grăi

mă voiam treaz până-n zi

Valhall-a pregăti

pentru trupele junghii

campionii îi zorii

repede a se trezi

băncile a risipi

cupele a limpezi

ca să toarne valkirii

prinţului când va sosi

se vede pe scutul meu cum

fiul părintelui neamurilor

o zdrobi cu puterea-i duium

şarpele ploii pământului înconjur

prinţe locul

mi-e norocul

mied din Odin

ţărm anglodin

acum când a lui Bodn patimă

să se rostească stă rostă az'

tăceţi a belicului natimă

şi ascultaţi al piticilor barcaz

de versu-mi nu vă fie teamă

nu întreţes batjocură

în a lui Odin steamă

cântarea îmi e focură

fii neamului lui Odin

copastia nu-nhaţă

când şarpele din zodii-n

adâncuri se dezmaţă

Gudrun şi-ucise

fiii în vise

mireasa domnului

wan-ul nesomnului

zici că Odin

cai subo'din

neproverbier

Hamdir nesăbier

ai lui Ivaldi

în zile pripe

nava Skilblandir

s-o înfiripe

lui Freyer onor

şi-al lui Njordr fecior

paznic de curcubeu faimos

şi înţelept la încleştat

cu Loki-n Singasteinn la os

fiu lui Faurbati ne-n păcat

din mame opt şi una făt

tot mânios având avut

pietroi cu Loki îndărăt

şi eu un imn că i-am făcut

săbii val pictor de dinţi

lupilor să le dai lustru

cum noi ne găsim alinţi

văilor de şerpi ilustru

a mea-i podoaba Fiul Horn

din aur meşteritul orn

pe cercul scutului adorn

a mării flamă ursa norn

nepoata Freyei lacrimi val

pe fruntea mamei în aval

dar de la Frodi corb frugal

îmi dete sâmb de aur gral

securea mea frumoasă

din fată curajoasă

mireasa-vana trasă

mi-o dete al lui Odin

spăimântător la ordin

stăpân pe săbii a mânat

fata lui Gefn la skald în pat

în aur foc marin sculptat

Sigurdr înfipt

în sânge-a fript

cord lui Fafnir

la foc de lir

îmi pare drept

inele scept

să-nghită aţa

lucind viaţa

trolii-mi spună

lună

sybilună

rună

sorună

terciună

ceralună

troll un ună

spună-mi scalzii

lui Vidurr calzii

lui Gautr cu darul

bardului harul

lui Yggr băuta

lui Arrayer lăuta

fierar caldul

vers e skaldul

bând văd un şarpe

cioplit pe cupă harpe

aprinzător de fiord

auzi ce plată îţi acord

spre apus îmi plutea

corabia

lui Odin inima

i-am luat să-mi stea

George Anca

vineri, 22 februarie 2019

RUDA CANON

DODOXII

Nu poate zămisli nici măcar să se urneasca din loc nu poate

Mie de capete distrugătorul le preface în scrum

BALADA NA(IA)DEI CU PICIOARE LUNGI

Adio-atunci filopescarei

Corăbii – ancora iute la larg –

William Shakespeare

Thomas Moore

La ceasul miezului de noapte

Gustul neantului

Dylan Thomas

Stih

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog