GRAȚIE FB

GRAȚIE  FB

William Shakespeare – Ioan Aurel Pop – Puși Dinulescu – Traian Băsescu – Nichita Danilov – Cristian Bădiliță – Florin Costinescu – Daniel Vorona – Șerban Foarță – Moș Nelutzu G – Nicolae Băciuț – Mioara Vergu – Lili Hanganu – George Anca

WILLIAM  SHAKESPEARE

[Un cântec al Opheliei]

Pre Sfântu’ Valentin, de az’,...
L-adăst, în zori, să vină:
Să-ţi stau, fecioară, în pervaz,
Fiindu-ţi Valentină.
Te scoli şi, scumpe,-mbraci cămeşi,
Ca să-i treci pragul, iată;
Şi fată eşti, – dar n-ai să ieşi,
Din încăpere, fată.

Pre sfinţii ăi din călindar,
Băieţii-aşa-s, cu toţii, –
Orice mustrare e-n zadar:
Hoţi din născare-s hoţii.
Tu spui: „Vorbeai de nuntă, vai,
Cât nu mă dasem ţie!”
Iar el: „De nu mi te dădeai,
Acum mi-erai soţie.”

[Trad. Ş. F.]

IOAN  AUREL  POP

Alături de istorie și de credință, limba română ne dă măsura naționalității noastre, a identității noastre ca popor. Mulți specialiști ne atrag atenția că limba română se află acum în pericol. Nu cred că trebuie să ne lăsăm copleșiți de asemenea semnale, însă nu este bine nici să le ignorăm. Asistăm la o serie de atentate grave asupra limbii române, de la „poluarea” ei cu barbarisme și cu expresii nepotrivite, calchiate mecanic din alte... limbi și până la asalturile asupra unității sale. Sunt unii - mânați de interese extra-științifice - care tind să desprindă de limba română dialectele sale sudice și mai ales dialectul aromân, așa cum sunt alții care vor să diminueze numărul orelor de română din școli și să organizeze studiul limbii și literaturii după criterii anistorice, rerespectând succesiunea curentelor culturale și creând un adevărat haos în structurarea materiei.

Menirea Academiei Române - ca și a Ministrului Educației și a Ministerului Culturii (devenit, simptomatic, și al Identității Naționale) - este de a veghea asupra calității educației tinerilor din România. Iar această educație, înscrisă ferm în cadrele europene și universale, trebuie să rămână una românească dacă mai credem în menirea acestei țări numite România și dacă mai dorim să lăsăm urmașilor rațiunile de a sărbători, peste decenii și secole, Ziua Culturii Naționale.

Academician Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române

PUȘI  DINULESCU

Rugămintea unui prost

De ce nu vrei? Hai, te rog să-mi dai
Banii de-astă-vară înapoi!
Am crezut cu mine c-o să stai ...
Şi-o să ne petrecem numai noi

Împreună viaţa. Însă, vai!
Ţi-ai luat banii şi mi-ai dat un şut
De m-am dus înnebunit din rai
Şi din interese m-ai pierdut...

Acum spune-mi, dragă, ce să fac?
Tu eşti mersi bine la New York,
Io-mi cer banii, tu îmi spui să tac
Şi să nu mai vreau banii să-ţi storc.

Stă oceanul între noi viteaz,
Plin de lacrimi şi de valuri, trist,
Poate că găseşti un tip mai breaz

Pe tărâmul unde ai fugit
Dar eu nu mă las, vreau banii mei!
Chiar dacă am fost aşa tâmpit!

TRAIAN  BĂSESCU

Tudorel “Cel Năpraznic”!

Ticăloşia lui Dragnea şi slugărnicia lui Tudorel Toader “Cel Năpraznic” sunt un pericol major pentru statul de drept în România.

Marea lor problemă acum este cum să anuleze prin Ordonanţă de Urgenţă sentinţele completelor de 5 judecători de la ICCJ din 2014 şi până acum, pentru a-l salva pe Dragnea de condamnarea pentru coordonarea şi organizarea furtului a cca. două milioane de voturi de la referendumul din 2012.

...

S-ar crea un precedent extrem de grav prin introducerea unui element major de neconstituţionalitate prin aplicarea retroactivităţii, chiar dacă nu se declară acest lucru, în cazul unei decizii a CCR (care ea însăşi atenţionează că decizia nu se poate aplica retroactiv).

Pe de altă parte, justiţia ar fi pur şi simplu pulverizată printr-o Ordonanţă de Urgenţă dată de un guvern politic în folosul unui infractor condamnat. Ar fi cel mai abuziv act politic al unui guvern european. Nici măcar comuniştii nu şi-au permis să anuleze hotărâri judecătoreşti definitive prin legi sau decrete.

Mai mult, infractorul condamnat Dan Voiculescu, bine susţinut de propagandiştii mincinoşi de la Antena 3, amuşină şi el pe lângă infractorul Dragnea, să vadă cum s-ar putea anula şi condamnarea lui.

De fapt, pentru că nu au avut curaj să dea o graţiere, ticăloşii din PSD încearcă să obţină acelaşi efect prin artificii şi abuzuri legislative având ca efect distrugerea justiţiei.

În realitate Tudorel Toader “Cel Năpraznic” are de făcut două lucruri:

1.Să respingă orice presiune a lui Dragnea de a anula prin OUG hotărâri definitive ale completelor de cinci judecători de la ICCJ sau a completelor de trei judecători de la Curţile de Apel. Dacă nu rezistă presiunii, să demisioneze, pentru a nu se pricopsi cu titlul de “Gropar al Justiţiei”. Şi dacă tot suntem la acest capitolul, bine ar fi ca Tudorel Toader să renunţe la a mai merge cu jalba în băţ la Bruxelles, că nu reuşeşte decât să fie ridicol încercând să împiedice numirea doamnei Koveşi.

2.Să corecteze urgent toate articolele declarate de CCR a fi neconstituţionale în Noul Cod Penal şi în Noul Cod de Procedură Penală pentru a da limpezime şi deplină constituţionalitate actului de justiţie şi pentru a evita în viitor constatări de neconstituţionalitate a unor hotărâri judecătoreşti definitive adoptate în baza unor articole neconstituţionale.

PS – Să mă scuzaţi că formulez “COMPLETE” şi nu “COMPLETURI”. A fost doar ca să nu semene cu “SUCCESURI” criticat acerb chiar de cei care azi folosesc apăsat formularea “COMPLETURI”.

NICHITA  DANILOV

Am fost tânăr cândva.
Parcă într-o altă viață.
Ridic un pahar de vin în cinstea tinereții mele.
parcă dintr-o altă viață.
Mă simt tânăr și acum,...
ca într-o altă viață.
Ridic un pahar de vin
în cinstea tinereții mele
parcă dinrt-o altă viață...

CRISIAN  BĂDILIȚĂ

POVESTE DE AMOR, marca I.L. Caragiale. Un june se întoarce în satul natal dupa ce-a facut studii serioase si înalte prin Europa. Dezgustat de pustiul lumii "se-ntâlnește la horă cu Neacșa, fată vânjoasă, roșie ca un bujor și nefardată, care nu știe franțuzește, nici nu dansează bostonul și cake-walk; dar care vorbește o românească pură, plină de farmecul originalității folclorice, și joacă hora și bătuta, brâul și chindia, de dârdâie pământul (...). El, transportat, supunând...u-se unei mișcări lăuntrice, îi face un compliment — ea, asudată, îi arde o palmă; el se vâră s-o ia-n brațe — ea îi trage un pumn în falcă; el se-ndeasă mereu s-o sărute — ea îi zice: „O! călca-te-ar!" și-i dă un brânci de-l aruncă grămadă în șanțul drumului... El se scoală d-acolo zdruncinat, oftează din adânc, se scutură frumos, merge drept la tatăl Neacșei — moș Oancea Tureatcă — și... cere mâna bujorului de fată". Ei, vedeti ce însemna, la propriu, "coup de foudre"? O palma, un pumn în falca, o trînta: asa începe o casnicie durabila! Unde-s femeile de altadata?

FLORIN  COSTINESCU

Au întrebat unde e

Au întrebat unde e –
şi le-a răspuns doar Tăcerea:
Este aici, pretutindeni şi nicăierea...
şi le-a făcut semnul
curgerii, naşterii izvoarelor,
adâncimii lăuntrului,
parcă susura vinul
şi lumina undelemnul…:

N-au vrut s-o creadă:
tăcerea e mută, neştiutoare,
îşi spuneau, cerând îndurare,
aşteptând să intre în Marea
Livadă...

Au întrebat din nou unde e –
omeneşte, fără trufie,
vroiau să-L vadă, să-L ştie,
dar le-a răspuns aceeaşi Tăcere
de dincolo şi de dincoace
de Înviere…

Într-un târziu, au înţeles:
Tăcerea-n sfinţenie
înaintea minunii
este Trupul veşnic
şi viu al Celui Ales…

DANIEL  VORONA

în acel moment de grea cumpănă alergam toți jurîmprejurul ministerului de
justiție care semăna cu o căruță cu coviltir eu târam după mine într-un ham profesoara veștedă și organizată
de socialism
științific care în momentul în care
mi-a căzut în cap mi-a strigat grăbește-te o vopsisem ca pe o capră pentru ...
că îmi trimitea seara sms sub forma unor desene inedite înspăimântătoare.

ȘERBAN  FOARȚĂ

REPLICĂ LA COPIII
ÎNVAŢĂ CUVINTE NOI

Se făcuse unul paznic
la un vechi siloz colhoznic;...
nu glumea, fiind nehaznic,
bun, deci, de făcut siloznic.

Dar, părându-li-se-abuznic,
căci era tot mai neglasnic,
l-acuzară că-i refuznic,
şi-i făcură traiul groaznic.

(Acum tac, căci nu sunt crâsnic
s-o ţin ca muscoiul bâzzznic.)

MOȘ  NELUTZU G

Nedesăvârşitul Faust

Liber trăieşte viaţa ce i s-a dat,
Nu crede în păcat ci doar în ce vede.
Nu crede în icoana la care se închină,...
De frică, de milă de silă,
Nu crede-n rugăciunea rostită în biserici.
În duhul sfânt, în bine, nici atât
Şi nici în cei îngenuncheaţi în temeri
Chiar dacă el smerit îngenunchează.

Dar binele îl părăseşte, iar diavolul
Născut din simbol creştinesc
Îl înconjoară, câini în haită.
Răul el îl neagă, îl ignoră, îl alungă
Cu mijloace de-o viaţă folosite.
Nu-i chip de rău să scape pe căile ştiute
Iar diavoli îl sugrumă negându-i respirarea.

Degrabă în biserici se-aruncă în genunchi,
Deschide evanghelii, religii inventează.

Totu-i zadarnic, singur pe sine se neagă.
Nu e crezut, iar diavolii negării
Îi şuieră-n urechi, verdicte nemiloase:
Te foloseşti de evanghelii şi biserici
Nu că ai crede, ci doar pe tine însuţi
De răul ce te-ncearcă să te scapi!
i.g.

NICOLAE  BĂCIUȚ

Statuia lui George Țărnea, de la Râmnicu Vâlcea

Am trecut azi prin Râmnicu Vâlcea, în drum spre casă. De voie de nevoie, am făcut un popas aici, descoperind, la întâmplare, câteva repere ale orașului – Primăria, Prefectura, Consiliul Județean. Dacă prima avea sediu într-o clădire istorică, celelalte două cred că se instalaseră confortabil în sediul Comitetului Județean PCR Vâlcea. E și asta o grea moștenire, nu?
N-aș spune că nu mi-a plăcut centrul orașului, în amestecul de... nou și vechi, cu mai puține lucruri recente.
Am descoperit într-un colț de parc („Mircea cel Bătrân), pus fără nicio noimă, la vreo zece-douăzeci de metri de bustul lui I. G. Duca (fost prim ministru al României), statuia poetului George Țărnea, născut din tată basarabean și mamă olteancă, la Șirineasa, Vâlcea.
Ne-am intersectat tinerețile literare, deși el era cu mai bine de zece ani mai în vârstă (născut în 1945), și am avut o relație amicală și, de ce să nu recunosc, de apreciere reciprocă. Am remarcat la el lirismul și melodicitatea versului, aplecarea spre o temă pretențioasă – iubirea, cu rezultate mai mult decât notabile.
Îl știam de trubadur, hoinar, deși, citind acum câteva date biografice din scurta-i viață (a murit în 2003, fiind îngropat la Bellu), a fost un om așezat, cu patru copii…
M-a bucurat că orașul a dat cinstire unui poet contemporan, nu se întâmplă prea des așa ceva, dar m-a deprimat materializarea gândului. Statuia poetului, dezvelită în 2008, îmi pare mai degrabă o caricatură, în care nu sunt respectate proporțiile realitate/artă, încât bietul poet nu s-a ales din semeția sa de altădată decât cu o statură cu… picioare scurte, fără pic de măreție.
Autorul, Sergiu Săliște, profesor la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea, susține că e în mărime naturală.
Intrigat, m-am urcat lângă statuie și m-am fotografiat. Rezultatul îmi susține punctul de vedere.
Dincolo de aceasta, o statuie de poet cu mâna în buzunar… e ușor caraghioasă. Să nu mai vorbim că, alături fiind bustul unui prim ministru, nu unul oarecare, în istoria noastră, s-ar fi cuvenit, tot un… bust și pentru poet…
Bunele intenții, s-a mai dovedit o dată, nu sunt suficiente.

MIOARA  VERGU

E totuşi de râs!

Citesc:
Guardian: România încearcă să-şi blocheze propriul candidat pentru postul de procuror european, dar nu are drept de veto. (hotnews)
Şi amintirile mă năpădesc (noroc că nu mă chinuiesc! :) Păstrând proporţiile:

Cred că era prin 1992 sau 1993. Eram preşedinta Societăţii Ziariştilor din România. Am primit din partea Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni (AEJ) o invitaţie de înscriere. Democrată, aşa cum am înţeles eu acest „epitet”, am transmis-o tuturor redacţiilor. S-au înscris foarte mulţi ziarişti. La puţin timp, a avut loc în Finlanda, la Helsinki, Adunarea generală a Asociaţiei. Am fost invitată. Am mers, aşa cum am făcut de fiecare dată în cazul manifestărilor internaţionale, împreună cu alţi colegi. Am avut surpriza să fiu propusă, din partea conducerii AEJ pentru o poziţie de vicepreşedinte. ( Nu pentru că eram eu, neapărat, frumoasă şi deşteaptă, ci pentru că - am crezut şi cred şi acum – am fost foarte serioasă în raport cu partenerii, interni sau externi.) Ce s-a întâmplat? O scrisoare, semnată de câţiva jurnalişti de „nouă deontologie”, a fost înmânată prezidiului Adunării Generale, în care eram incriminată că sunt preşedinta unei organizaţii care a făcut parte din Organizaţia Internaţională a Jurnaliştilor (OIJ) (cu sediul la Praga) şi, prin urmare, ar fi trebuit, după părerea lor, să port toate stigmatele acelei organizaţii. Am rămas fără grai! Norocul meu (?!) este că în sală era şi preşedintele FIJ (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, cu sediul la Bruxelles), un jurnalist danez, care mi-a „sărit în ajutor”, spunând că nimic din ce e spus în scrisoare nu este adevărat, că mă cunoaşte, că SZR este un membru apreciat al FIJ etc, etc. ( Mâhnirea mea patriotică a fost într-un fel atenuată de faptul că şi reprezentantul Poloniei a avut aceeaşi soartă cu mine! Pe el nu l-a apărat nimeni! :( .) În fine, parţial, răul a fost făcut! Nu pentru mine ca persoană. Ci pentru România. Eu am fost, totuşi, aleasă în Consiliul director al AEJ. Nu vreau să vă spun ce mi-au declarat, cum m-au consolat membrii conducerii AEJ!

Cam tot atunci, s-a constituit Federaţia Balcanică a Jurnaliştilor, parte a FIJ. Şi în acest caz, SZR a invitat la constituire toate celelalte organizaţii ale ziariştilor români: UZPR, AZR, Asociaţia Ziariştilor de Limba maghiară, Asociaţia Ziariştilor Independenţi. Mai mult, am dus o mică bătălie şi pentru invitarea fraţilor moldoveni, Asociaţia Ziariştilor din Republica Moldova. S-a ajuns la alegeri. Multe orgolii. Culisele fierbeau. M-am ţinut departe, dar informaţiile nu m-au ocolit. Se discuta despre propunerea mea ca preşedinte al Confederaţiei. Eu sau alt român ales preşedinte, ar fi însemnat un sediu la Bucureşti, personal angajat… Dar nu era nici un alt român în discuţie! Cine s-a opus la propunerea mea? S-au opus nişte români şi moldovenii. Şi am fost aleasă doar vicepreşedinte! Eu am mai învăţat o lecţie de… democraţie. Dar România a pierdut conducerea organizaţiei.

Că d-aia zic! Nimic nou sub soare! Noi nu capra vecinului dorim s-o omorâm, ci pe chiar capra noastră! La toate nivelurile!

LILI  HANGANU

Din România, cu grație

Am plătit 416 lei - pentru două luni - asigurare de sănătate, persoane fără venit. În 2017, pentru 6 luni, am plătit 480 de lei. De RONi.
Mă simt ca un RONin... Cine are nevoie de un expert numismat? Încă viu. Nu pot să stau mult în picioare. La birou, pot să stau și 8 ore, în lotus informal. Fumez la 50 minute.
Cam asta, după niște zeci de ani, prin muzeele patriei străbune.

...

Să fim sănătoși! Deși, *Țara ne vrea proști*...
....................
Am venit obosită, după drumul de la ANAF. Acolo, am prins pauza de 30 de minute. E între 12 - 12:30. Mulți oameni debusolați, cu noile taxe, care se plătesc online, după ce ai un o parolă și un cod de *user*. Bă, băieți! Sîntem în România? Vorbim toți românește? Sînt oameni corecți, care habar nu au ce e aia online și ce e aia user! Pasibili de plata amenzilor, pe lîngă cea a taxelor...
Am aflat că din 2012 și pînă în 2018, românii plecați în străinătate, cu asigurări plătite acolo, erau obligați - prin lege - să plătească ceva taxe, la asigurări de sănătate, deși ei nu beneficiau de nimic, din țară.
......................
Am ațipit pe canapeaua din antreu, ca un fel de Stephen Hawking sexy, doborîtă de drum și împovărată de griji. Cu Momo și Barbișon, alături. La un moment dat, aud de pe holul blocului:
- Să-mi bag pwla! M-au întors cei de la ANAF de trei ori!
- Cu ce?
- Cu formularele lor!
......................
P.S. Tratamentele pentru ochi și pentru articulații (cele pe care le folosesc) nu se decontează.

GEORGE  ANCA

Întrebările presei.

Scânteia: viitoarea modalitate a bacalaureatului; formalismul practicii studenţeşti. Scânteia tineretului: integrarea în muncă; policalificarea tinerilor. RTv: repartizarea absolvenţilor; rezultatele şcolii de la 6 ani; renovarea tehnologiei didactice; locul educaţiei muzicale. România liberă: ce prevede programa grădiniţei de copii; pregătirea studenţilor pentru aparatul de stat local. Viitorul social: formaţia umanistă a studenţilor din învăţământul superior tehnic. Era socialistă: policalificarea. Revista de pedagogie: activitatea şcolilor cu program prelungit; diminuarea supraîncărcării. Neuer Weg: orientarea instruirii practice a elevilor în funcţie de venituri. Cutezătorii: intensificarea educaţiei politice în şcoli; pregătirea omogenă a copiilor. Viaţa studenţească: sarcinile formării comuniste a studenţilor; sarcinile pentru aplicarea planurilor de învăţământ. Flacăra: spiritul revoluţionar; rurali şi săraci puţini în institutele de artă; feminizarea unor facultăţi. Femeia: activizarea relaţiei şcoală-familie. Publicaţiile pentru străinătate / Loumania: păstrarea nivelului cercetării ştiinţifice fundamentale; reprezentarea slabă a istoriei în planul de învăţământ. Buletinul UNESCO: îmbunătăţirea manualelor şcolare de istorie şi geografie. Contemporanul: îmbunătăţirea metodicii ştiinţelor sociale în învăţământul mediu; A Het: dezvoltarea învăţământului în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Presa noastră: rolul purtătorului de cuvânt. Ştiinţă şi tehnică: integrarea învăţământului cu cercetarea şi producţia. Revista economică: îmbunătăţirea programei şi practicii în învăţământul economic.

         Contribuţia părinţilor în grădiniţa de copii. Surplus, undă puternică a populaţiei şcolare. Învăţământ unic prin conţinut. Nu se fac schimbări. Interzis teme multe acasă. Lichidarea repetenţiei. Problema nu se poate rezolva peste noapte, presupune o schimbare radicală a învăţământului. Cu fiecare copil în parte. Cunoaşterea copilului şi a caracterului lui. Liceul devine învăţământ general. Absolventul va fi muncitor calificat.

         Signora Statera, Ringraziando per la sua amabilita, ecco l’antica intervista (p.9). Complimenti al Professore Lombardi, chi mi a risposto alle lettere, ed a prof. Sabbattini, che l’ho legetto con passione.

         Introducere în prelucrarea automată a datelor, vol I (Şora). Presa aşteaptă multe de la minister (inclusiv atestarea). Morbul formalismului în atelierele şcolare. De la filologie la tarabă (1971). Tejghetari la catedră. Nişte profesori întunecaţi (1970). Diploma de ţăran (Flacăra, ’73). Nota 5, pâinea elevului. Elevii despre ei înşişi, 22 grupaje în ’73, 11 în ’74, 3 în ’75. Acces la studii, camera 36. Centrul Naţional de Chimie (S. Gâdea). Ziua învăţătorului, 30 iunie. Birex, 18.VI.’75. Rolul şcolii în educaţia ateistă a tineretului, generalizarea experienţei ateiste, contrariul educaţiei ateiste, metodele propagandei ateiste. Dodii. Amfibologiile intelectului. Patologie infecţioasă. Liceul Basarab are de 5 ani aprobare pentru revistă şcolară. Nicio revistă şcolară nu se difuzează decât în şcoala proprie.

         L’Humanite, 19.7. 1970: L’art et la maniere de fabriquer une eclipse (Apollo-Soiuz).

         Educarea frăţiei şi unităţii dintre tinerii de toate naţionalităţile. Cum pot să-i înveţe pe tineri legile muncii în agricultură oameni care n-au nicio legătură cu profesiunile satului. Elevii, constructori ai propriilor şcoli.

         Marcel Petrişor, H. Matei, Deleanu, Pârjol. Harta României. Poligrafia Bucureştii Noi. Extaz substanţial. Dinamism relaţional. T. G. Maiorescu, Gavril, Ivo Muncean. A II-a Conferinţă a miniştrilor educaţiei din ţările europene membre ale Unesco, Bucureşti, 26 XI – 3 XII ‘ 75. Introducerea masivei specializări a elevilor. Florica Dinulescu, Radu Prişcu, G. Ciucu. Atragerea în contracte a studenţilor. Şt. Pascu, Anastasatu, Eugenia Popovici. Integrarea. Renunţarea la probele orale. Paul Niculescu-Mizil. Inundaţii, învăţământul în acest domeniu. Mulţi exmatriculaţi, mulţi repetenţi.

         Nu docţie, paleologie. Mai rău. N-a înţeles de ce cântă. A căzut pe mâna unor folclorişti până a pierdut şi simţul că el e floclor, însuşi, de la Livezile. I-am şi spus, dragă, păzeşt-ţi ţărănia. Da’ şi-a lăsat mustaţă, umblă cu copilul, într-o şubă lungă. Pe stradă nu se umblă scenic. Ce să-mi belesc pielea. Vai de mine, să-mi dau capul pe mâna bărbierilor.

IOANA  BOGDAN

LA CHANSON DU ROUMAIN (Cântecul românului)
Johnny Hallyday (France) - 1970
         / Când              eram       copil                 / Trăiam foarte departe                 / Într-o ţară română
                     / Albastră şi al                   / Atunci când visam                 / Vedeam întotdeauna
                 / O fată cu ochii                       / Gri-albaştri      / Dar viaţa s-a apucat                       / Să pulveriz           / Sub loviturile ei grele           / Visurile mele de copil.                / Am pierdut bătălia (lupta)
       / Până la pragul căderii                 /Am fugit atunci
                /Către alte ţări            /Am apucat-o pe drumuri 

                              /Interzise

                  /Eu sunt românul
             /Am venit de foarte departe
              /Am cautat pretutindeni,
                      /Ca un nebun,
       /Dar viata s-a apucat
                       /Să pulverizeze
            /Sub loviturile ei grele
             /Visurile din copilărie
                   /Am pierdut lupta
        /Până în pragul prăbuşirii
                        /Iată-te, în sfârşit,

            /Îţi întind mâinile,              /Dar e prea târziu,                       /Mult prea târziu...                /Te-am căutat atâ             /Încă din copilăriee    /Dar ceasul norocului meu (al şansei mel                           /A trecut...

Cititi cu atentie ce scrie mai jos si deschideti acest E-mail pentru a-l asculta pe celebrul Johnny Holliday cantand o melodie despre Romania, cu multi ani in urma!

Scrisoare de la Ioana Bogdan, care ,acum trei-patru decenii, făcea emisiuni la TVR, alături de Tudor Vornicu:

Dragelor si dragilor, am primit de la un prieten, din Canada lui frantuzeasca, un cantec al lui Johnny Holliday, din 1970, de care n-am auzit niciodata. E atat de romanesc…Cred ca are la baza un cantec popular din Nord (Maramures, Oas).
In textura orchestrala sunt folosite instrumente romanesti. Ce face naiul in introducere…doina sfasietoare. M-a impresionat, in masura in care m-a stupefiat. Cum o fi aparut cantecul asta? De ce n-am auzit de el niciodata?Sunt 41 de ani de cand se pare ca l-a cantat Johnny Holliday… Era la moda pe atunci  folclorul romanesc, mai ales in Franta.

Marile noastre ansambluri folclorice, fie-le tarana usoara, din Vrancea, Maramures, Oas, Bistrita, Teleornman, Craiova, Constanta, Suceava si Bucuresti rupsesera gura festivalurilor folclorice  din Europa si din alte lumi mai departate.
Iia romaneasca se purta pe tot globul (miscarea flower-power). Vezi si Marie Laforet la Cerbul de aur…si alte vedete…
Maria Tanase luase prestigiosul premiu “Charles Cross” in Elvetia, cu un disc bilingv cu cantece populare romanesti.

In Olanda se declansase o adevarata nebunie, ca si in Elvetia: cluburi cu dansuri si cantece  în costume populare romanesti, cum sunt cele de dansuri latino la noi, acum. Cooperatia mestesugareasca inregistra castiguri enorme exportand costume populare: gagi, ilice, ii din borangic, traistute…
Pamantenii Nordului sau ai Alpilor alcatuiau ansambluri folclorice cu profil muzical-coregrafic, dupa model romanesc. Mi-aduc aminte ca am avut si eu in Albumul duminical o asemenea formatie din Elvetia. Se numea “Frunza verde” si  umbla in turneu prin lume cu un program de cantece si dansuri populare romanesti, fara niciun picior de roman in distributie.
Ridicau salile in picioare pretutindeni. Si in Romania.  La TVR au fost fantastici. Ne-au luat graiul.
Naiul nostru se invata la o scoala speciala, la Amsterdam . Zamfir zapacise lumea intelectuala si cinematografica a Apusului. Chinezii cantau in limba romana de te cruceai…
Ce s-o fi-ntamplat cu noi intre timp?..