duminică, 10 decembrie 2017

Colocviile de Marți 2017



27 iunie: Convorbiri-Colocvii
18 august: Omul se naște fără conștiință
29 august: Istoria țoapelor pușiene
26 septembrie: Mihai și Veronica
31 octombrie: Colocvii Portrete
28 noiembrie: Păguboșii lui Șiva
19 decembrie (Jaipur): On Anthropology of Ahimsa

 MEMENTO  2017

Ianuarie 375 m Galileo Galilei - 125 n J.R.R. Tolkien – 167 n Mihai Eminescu - 100 n Silvian Iosifescu Februarie 100 n Ioana Radu - 100 n Oleg Danovski Martie  200 n Arany Janos -  175 m Stendhal - 100 n Dinu Lipatti - 100 n Dimitrie Stelaru Aprilie 75 n Virgil Mazilescu - 25 m Vintilă Horia - Mai 100 n Aurelio Roncaglia - 75 n Vasile Andru Iunie 150 n Luigi Pirandello – 100 m Titu Maiorescu  Iulie 200 m Madame de Stael - 128 m Mihai Eminescu - 50 m Tudor Arghezi -  August    150 m Charles Baudelaire – 100m Calistrat Hogaș - 100 n Alexei Mateevici – 100 n Horia Lovinescu - 100 n Alexandru Piru  -  Septembrie 425 m Robert Green – 200 n Mihail Kogălniceanu -   100 n Edgar Degas Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n Tache Papahagi – 25 m Amita Bhose Noiembrie  350 n Jonathan Swift – 150 n Grigore Antipa - 100 n Indira Gandhi Decembrie 375 n Isaak Newton –  - 175 n Iacob Negruzzi - 125 n Cezar Petrescu – 100 n Heinrich Boll


George Anca
După serbarea grădiniței din Alpinești pe scena Țăndărică, aseară în sala Atelier a UNATC, am văzut producția Master II Arta Actorului muzicalul Mizerabilii, după Victor Hugo.  Artiștii-cântăreți au surmontat gripa și vocile le-au răspuns, dedicând opera revoluției franceze comemorării lui 1989, anume celor 12 copii sub cinci ani uciși atunci la noi.  Un spectacol identitar revolut. Masteranzii fac toți banii: intrarea liberă. Lângă Intrarea Baritonului.

Sergiu Cioiu
Scene Cantos îmi inspiră un show fantastic suprarealist.
Am deja personajul la care am puțin de lucru, ca să devină absolut independent și spectaculos prin sine insuși.
Ar mai fi nevoie de un pianist virtuos cu deschidere spre experiment, un alter ego al personajului.
Experimentele lexicale și contopirea imaginii în sunet cer un cadru neobișnuit, special. Un decor cu un orizont probabil... nedefinit.
Cred că se poate crea un asemenea experiment. Depinde de un producător care să aducă public, oarecum avizat, într-o sală, deja cunoscută și deschisă experimentului. Poate la Casa Studenților. În orice caz, e de preferat, una care are un pian de concert sau măcar un pian cu coadă scurtă bine acordat.
Ar parea puțin snob, pentru zilele noastre, cam greu de argumentat, dar în ton cu nebunia și ciudățenia acestei lumi, în care totul pare imprevizibil. Modalitatea pe care o propun este destructurarea spectaculară.

Silvia Zabarcenco 
Sergiu Cioiu ne face foarte curioși cu viziunea experimentală a Domniei Sale asupra „Scenelor Cantos,” cu prezentarea ideilor regizorale, scenografice, interpretative împletite cu elemente de micro-eseu în curgere coerentă, din care se va inspira, probabil, și coerența showului „fantastic, suprarealist” jucat pe suportul enigmatic al poemului Domniei Voastre, așa cum joacă flăcările, noaptea, deasupra locurilor unde s-au îngropat comorile.
...Mă gândesc dacă în decorul dorit de artist a fi nedefinit, nu și-ar găsi locul sugestia unui labirint închis, în interiorul căruia un personaj extatic își deschide ferestrele ... suprarealist, către cer.
( Am aflat, pe rând, de la soții Andreiță, că soția dumneavoastră, pe lângă faptul că este o talentată scriitoare, este și un artist plastic de excepție; oare cum și-ar imagina Domnia Sa această „ieșire din labirint” la care mă gândesc ?) Seară lină !   

Sergiu Cioiu
Interesantă scrisoarea suprarealist-ironică a doamnei Zabarcenco!

Chiar sunt curios cum ar putea cineva, în așa de scurt timp, să creeze un decor și să găsească un pianist dispus să interpreteze, fără pretenții, concertul 3 pentru pian, de Rahmaninov, (cu opriri și reluări) intr-un spațiu, în care, după cîte îmi amintesc, nu există un asemenea instrument, unde nu sînt lumini, pentru un design și unde actorul nu și-a propus, decît o citire a unui fragment din acest text "inspirant", ca un experiment dramatic, oarecum dadaist? Cînd am scris "nedefinit" nici nu mi-a trecut prin minte că cineva o să și imagineze ceva, bine definit... culmea, un labirint?!? Dece un labirint și nu un tub imens din carton presat, cu diametrul de 2m sau, mai simplu, un cerc, ori un triunghi isoscel ? Hmm, "un labirint închis"... Ce demență!!!
Poate doamna Silvia Zabarcenco ironizează ceea ce Domnia Sa consideră că ar fi, deja, o viziune regizorală exprimată de mine. Nici vorbă stimată doamnă. A fost doar o idee datorată unui text mai ciudat, mai special, mai absurd, mai DADA...
De la ceea ce ar putea sugera un asemenea text și pînă la o "curgere coerentă" sau mai știu eu ce viziune, cu idei regizorale, scenografice și interpretative, e cale lungă.
Textul mi-a inspirat doar un experiment posibil într-un asemenea context, în care e loc pentru JOC, dar nu pentru ironii gratuite. Mie nu-mi place să mă iau prea în serios, dar nci să fiu luat peste picior de cineva care nu mă cunoaște. Nu-mi aduc aminte să mă fi întîlnit vrodată cu doamna Zabarcenco, Dar oricum nu mă pot supăra pentru așa ceva... dimpotrivă, apreciez imaginația inventatoarei "labirintului închis"
Sau, poate mă înșel și ironia este îndreptată către dommul George Anca căruia, chiar i se sugerează o colaborare cu soția sa, "o talentată scriitoare și un artist plastic de excepție", sugerîndu-i  să-și imagineze,  "Domnia Sa", (Doamna Anca) o "ieșire din labirint"... După care ne urează, "Seară lină!"... E dimineață, plouă mărunt. Aștept seara lină să vină.
Dar domnul Andreiță... cine-o fi?  Se înserează. A venit seara! E foarte lină, dar sînt încă nori. Citind, înc-odată rîndurile doamnei Zabarcenco, am rămas "extatic", privind prin ferestrele deschise către cer, desenul norilor, ca un labirint închis, prin care se strecoară o rază de lună, care-mi apare, cînd în ochiul drept, cînd în cel stîng, după cum se plimbă, ei norii, de la Sud la Nord...
L-am depășit pe Tzara, suntem în plin Ionesco! Doamne-ajută! (O sintagmă la modă).
 
George Anca
 Pianul nu e, sus  (m-am interesat și de-un ...clăpar); un pianist foarte fin a cântat, totuși, muzică de Lipatti chiar la hodoroaga de pianină de jos. Decorul și celelalte, tot așa, mă depășesc, nefiind din branșă. Sunt sigur, ca și în ce mă privește, că nu poate fi vorba de ironie, dimpotivă. De altfel, d-na Zabacencu, fostă ziaristă la Scânteia tineretului, colegă cu Ion Andreiță, vă va admira în 23 mai 5 pm la Calderon sus. M-am mai sfătuit cu Puși - până nici el nu are conexiunile trebuincioase.  


Sergiu Cioiu
Nicio grijă, ne vom descurca. Vom întreprinde un simplu experiment. Dar, rogu-VĂ, faceți vorbire cu doamna Scurtu, cu rugămitea să cheme pe cineva să aranjeze sunetul, acolo în sala de la mansardă. Difuzoarele pîrîiau, mîrîiau, cîrîiau. (Poate s-or fi reparat sau înlocuit cu altele mai bune, între timp) E nevoie, cred, pentru orice altă acțiune de acest tip...
În seara aceea voi încerca un modest experiment, citind din Marin Sorescu, ceva din Scene Cantos și cîntînd cîte ceva din albumul Pe cine numim... EU.
Voi lansa ultimele mele aibume, 2016 și 2ă17, în speranța că se vor găsi amatori să și cumpere cîteva.
Voi aduce o înregistrare, cu ce consider că poate face decor sonor la ceea ce vreau să citesc din Scene Cantos.
Pianist, Rahmaninov, nu este o condiție sinequanone! Merge, de minune, și o înregistrare cu Ravi Shankar
Nu e nevoie de niciun decor. Lanterene și cîteva feștile vor da o atmosferă momentului.
Iubire și prețuire,

Silvia (la Raspunsuri 4)
Citesc, citesc, întrerup, mai sar, iar citesc...mă voi întoarce la fiecare cuvânt, aspirat(in-spirat) la rând... Parcă toți anii concentrați ca-ntr-o pilulă cosmică, hrană călătorilor în veacuri, printre stele. Amețitor de îndrăgostită prin hățișul, în sfârșit! cu des-tăinuirile foșnitoare, răcoroase, în lava strecurată din genitoarea cu vălul retras o clipită cu măsura timpului sărit din canoane...
(Mai înainte:)
George Anca este ireal. Este aici, îl vedem, îl auzim când râde viril, când dictează ferm-șoptit, dar el e părelnic, își schimbă conturele și se unduie odată cu fumurile halucinogene ale misterelor orientale în care, ludic, și-a făcut, cercetător, botezul.
Pentru profanul care a răsfoit măcar o dată Vedele, Upanișadele, alte mlădițe ale acestor buchete complete de poezie-religie-mister-etc fiind atins, cu noroc!, măcar de o pală a acestei tămâieri, irealul George Anca prinde iarăși un întrezărit contur în vocabula originară, deloc clătinată de autorul alunecării ei, atent supravegheată, în vocabula română, astfel încât holograma re-Creației divine, narcotizată de poezia, filosofia, mistica zeilor păgâni, să apară și în relicvariul de sub privirile noastre cu enigma  nedestrămată.
Lecția de desen numărul 2. Crochiu în funie de lasou
De fapt, George Anca este pur-sângele care nu se lasă prins. Mai întâi, și-a ferit Magistrul de capcană, nevenind, în sezonul vânătorii, de la Roma la Paris. Apoi...
Poetul Dimitrie Grama lansează la Calderon a treia oară volume de poezii, de data aceasta, Dialoguri. A debutat la Paris, în revista lui Virgil Ierunca, Limite. Printre cărțile publicate începând din 2000  se numără: „Făptura cuvântului”, „Vânătoarea de umbre”, „Elegiile depărtării”, „Suflete atârnate de catarge”, „Pasărea melancoliei”, „Neguțătorul de imagini”, „Voi lua cu mine noaptea”, „Dă-mi mâna ta, străine!”, ”Bastian și alte confidențe”, „Viața la maxim”.
Cu un Master of Science la Stokholm, apoi   absolvent de medicină la universitatea  Karolinska, a făcut carieră internațională în spitale renumite din Suedia, Danemarca, Anglia, operând și în prezent (născut la 25 octombrie 1947 la Reșița).

salut , domnule George Anca ,

sunt un prieten de al lui Vasile Vaduva !

Si al Domnitei Vaduva !

Fiica lor , Alda-Zaira , mi-a spus , cîtva timp în urmà

cà ati scris o carte în care Vasile este personaj !

Poate aveti la îndemânà forma electronicà si apàsati pe un

buton !

Locuiesc la Paris de 35 de ani !

Cînd era , Gheorhe Astalos mi-a vorbit elogios despre George Anca !

În speranta cà nu deranjez ,


George Anca
Vă contrasalut, Domnule Nicolae Adam!


Altfel, mă bucur cum aș tăifăsui cu Vasile, fratele: sigur ne vorbește lui Dumnezeu de bine, începând cu Adam.

Dacă treceți prin București, n-ar fi păcat să ne povestim vremurile cu Vasile...

A la votre!

Bunà seara , Domnule George Anca , 
este o impietate sà asterni cîteva rînduri , doar, despre mii si mii de sintagme însiruite în sensuri neobisnuite , de parcà aceastà carte ar fi o criptogramà desfàsuratà pe sute de pagini !

Îmi este aproape dificil sà parcurg un text atît neobisnuit canoanelor dar si experentei mele literare !
Este un exercitiu de fàcut la alte vârste , cînd esti disponibil sà treci 
prin experiente de logos existentiale ! (scuze pentru pleonasm).
Ceea e nu este cazul meu .

Am citit, totusi , din curiozitate pentru limba românà pe care o imaginati , cum si din amintirea nestearsà pentru Vasile !
Enciclopedicile dumneavoastrà informatii si cunostinte , expuse , enuntate si interpretate atît de particular , de parcà ar veni dintr-o civilizatie atlantidà si ,  cum spuneam , exprimate întrun limbaj de o inspirtie si ingeniozitate redutabile fac dificilà , dacà nu paralizantà , lectura !
Avînd sentimentul cà as fi depàsit aceste trepte de "initiere" lingvistico-ezoterice lectura a devenit jubilatorie !
Aparenta deslînare verbalà ascunde un solid sistem de gîndire si  simboluri la care ai acces treptat , gradat ! 

Cu bucurie de a fi citit o carte atit de diferità , 



Întrebări lui Puși Dinulescu
De la „Gașca și diavolul”, unde bușați și completați o istorie, la această nouă carte cu mafie, „Șpaga, Mafia și Sufletul”,  vă simțiți un bonom pus pe dezintoxicarea ambientului neoproletcutist?
Să fie un format facebookist, cu feedback de la o companie cunoscută-necunoscută, stârnind și nostalgia ceaiurilor din tinerețe și povestiri pușiene?
Pamfletele dramatugice fac casă bună cu obsesia Caragiale-Cehov-Shakespeare-Dinulescu?
Aveți ceva cu directorul Naționalului, după președintele critico-istoric?
Vă amestecați în politică la mișto, sau din sentiment, din jale, ori ce?
Fiecare carte este intenționat ca de alt gen, una Robert Calul, alta Burlacul, Îngerul Contabil, povestirile, dramaturgia, Poeziile, călătoriile pamfletele scl., sau baleați pe sârmă în circul literar, pândit de crud umor?
Deci fără tragedie, cât să fi îndatorând clienții ironiei batarde prin sinceră băgare în seamă, atât de dezinteresată, afectivă, în oglindă?

Liana Nicolae
Sper că ne vom înţelege într-o bună zi asupra unor probleme despre care acum nu pot face destăinuiri. Este super că m-aţi înţeles şi vă mulţumesc! Nu vreau să vă încarc sufeltul şi gândurile cu stările intime ale spiritului şi fiinţei mele; se vor rezolva. Voi vedea cum pot trimite câteva pagini din nua mea proză, pe care aş dori să le citiţi, poate cândva, când aveţi timp, Este vorba despre: "De vorbă cu viaţa mea", care cu ajutorul Celui de Sus, va apărea în preajma Crăciunului. Până atunci să ne bucurăm de aceste aniăluţeminunate. Dac-ar fi şi oamenii ca ele...Hai, sî le vedem..
...
Păi cu ce sâ-ncep: "Dacă vrei să salvezi lumea, trebuie să o faci cu fiecare om în parte. Cine zice că face altfel, este fie romantic, grandoman, fie politician. Ei, hai să las alta. Iată întâmplare. După ce că sunt într-o situaţie extrem de delicată cu fijnţa şi sănătatea mea, care e bună, numai că trebuie supravegheată încă o vreme, nu foarte mult,  iată că acest stat, guvern idiot, necioplit,  mi-a sistat pensia de la scriitori, fără să primesc ceva scris, fără absolut nimic.Mi-au făcut o bucurie care nu m-a surprins pentru că deja visasem ceva .. De ce? Fie că nu mi-au corelat pensia cu pct. de aproape 4 luni, fie că s-au gândit în mintea lor bolnavă că, dacă am o pensie de servicu, şi nu este exagerată, nu speciaîă, e o diferenţă,între ele,  de ce să mai am şi alt drept..Dar un drept câştigat nu ţi-l poate lua nimeni.Este o mizerie de nedescris.am mai avut o judecată cu ei timp de aproape trei ani, am câştigat şi acum primesc drepturile din urmă, deşi mie mi-au oprit doi ani din pensie lunar, o treime, iată că acum îi înapoiază, dar cum? O dată pe an, până în 2022 sau nu ştiu când, fără să te alegi cu mare brânză din ei. Poate unii care sunt în situaţia mea, mor până atunci şi acest stat îi omoară cu zile. Mizerie..Excrocherie curată..Ei, dacă în câteva zile nu primesc talonul care s-o fi rătăcit din greşeală sau durează să-mi recalculeze din urmă, merg iar la tribunal şi m-am săturat.. Mi-e silă de tot acest sistem..Eh! Hai că am luat-o pe alături de drum.. nu ştiu ce să mai fac. Să-mi revin şi voi apărea din nou. Am citit tot. Voi scrie din nou..
24.10.17
Sper că ne vom înţelege într-o bună zi asupra unor probleme despre care acum nu pot face destăinuiri. Este super că m-aţi înţeles şi vă mulţumesc! Nu vreau să vă încarc sufeltul şi gândurile cu stările intime ale spiritului şi fiinţei mele; se vor rezolva. Voi vedea cum pot trimite câteva pagini din nua mea proză, pe care aş dori să le citiţi, poate cândva, când aveţi timp, Este vorba despre: "De vorbă cu viaţa mea", care cu ajutorul Celui de Sus, va apărea în preajma Crăciunului. Până atunci să ne bucurăm de aceste aniăluţeminunate. Dac-ar fi şi oamenii ca ele...Hai, sî le vedem..  
Azi e o zi mare ca şi sufletele multora dintre noi! Să fim sănătoşi şi să avem putere de muncă şi de rezistenţă! Am citit de multe ori Roşu Cinci!! Nu ştiu ce au înţeles alţii, dar eu am înţeles exact ce trebuia, nu ştiu când aţi trudit aşa mult, trebuie timp şi dispoziţie. Felicitări, este ceva special! Am mai trebăluit şi eu ceva poetico-filosofic ; cu acest ceva nu voi termina niciodată.


Dac-ar putea omul să ajungă unde doreşte pe acest pământ ar fi minunat!!!


Seară frumoasă, plină de împăcare..
...
Felicitări! Mă bucur enorm. Este o minune ce se-ntâmplă, de altfel presimţeam acest lucru. Va fi mult de povestit...Şi eu am fugit în septembrie cîteva zile la Paris, dar cu un scop pur personal, noroc că totul a ieşti f.f.f. bine! Vă imaginaţi despre ce este vorba...
...
 Şi eu sunt fascinată de tot şi cu bucurie constat că revin ai noştri la matcă, acasă, aşa cum intenţionează prietenul chirurg din Suedia.. Sunt extrem de bucuroasă.. Şi mai mult mă fascinează minunea de a fi în vărful unor conferinţe internaţionale, unicat şi mai ales şi cu Dalai Lama. Ce poate fi mai ceresc.. Citesc tot, mă gândesc la tot şi apoi nu mai caut soluţii ci iau decizii,.. Asta sunt eu şi dacă tot sunt în momente confesive pentru că astea îmi sunt trăirile, doresc să spun că cifrele existenţei mele sunt: opt şi nouă: adică am venit pe lume la opt septembrie, în zi foarte mare şi sunt o mare purtătoare de noroc celor foarte apropiaţi..acest lucru a fost dovedit.. Chiar dacă m-am grăbit şi am venit pe lume doar la şapte luni, n-am mai avut răbdare, cred că nu am ieşit o tâmpită, că aşa zic unii: copiii la şapte luni sunt ori tîmpiţi ori genii; eu nu mai ştiu ce sunt, poate o pană de biologie. sau o greşeală..nici mama nu ştia şi ce frumoasă era, o raritate..Ei, hai să las acum gândurile să se odihnească puţin şi să-ncep să lucrez...am multe proiecte..nu ştiu dacă am timp.

...
Şi aşa am terminat de citit Versiuni Poeţi Jaini. Da!  Ce să spun? Extra sau mai mult: "începuturi - sfârşituri; timp-spaţiu; viaţa...nevăzut univers după univers..." Nici Kaba mai mare decât această inimă!
Dar spune-mi, cât de brutală poate fi morala simplă, care dispreţuieşte mai mult duioşia decât ignoranţa?.. Cum să-ntoarcem faţa de la numeroasele şi marile întrebări pentru a negocia răspunsurile?! Li...      

...
Infinite ulţumiri pentru carte! Iată ceva care merită!!!! Nu ;tiu dacă există felicitări la o asemnea valoare...Fenomenală...şi spun din tot sufletul, pentru că eu cred că ţi-ai dat seama că spun totul direct, fără ascunjisuri şi prefăcătorii. Cât despre spectacol, ce minunăţie, ce splendoare, aproape ireal.. Ne mai încîntă ochiul şi sufletul.

...
Am fost plecată două zile; mi-a prins bine că am schimbat aerul şi balamucul de ici.
Acum nu ştiu cu ce treburi să încep; am rămas putin cam în urmă cu multe dar în linişte le voi rezolva.
O seară minunată, aşa ca şi cum ar fi zăpadă multă, multă...
Noaptea să fie plină de împăcare şi linşte! 

George Anca
Și câinele lui nea Gogu Oprițescu, fratele mamei mari Gherghina (Gogu, nu câinele), se ducea zilnic la mormântul lui, în dealul bisericii din Bercioi(u). Cu trecerea apei, mi-ai adus aminte cum am văzut, ca pe înserate, cum traversau vacile Oltul, mânate de unu-doi-trei văcari, numai capete – or fi călcat apa ori fundul nisipos. Mai târziu, am dezlegat luntrea de la podul plutitor și ea s-a pornit de m-am aruncat s-o împing înot, ea s-a grăbit pe stânga (unde trecuseră vacile), pe valuri cât munții (îmi păreau – mai auzeam și podarul Gică a lu Leț/Dorobanțu, strigând după mine că mă înec. Noroc cu unghiul, că barca s-a izbit de mal.
Altfel,am publicat la editura Semne, în noiembrie, cărțile PĂGUBAȘII LUI ȘIVA Jurnal indian 1977-2017  (454 p) și BHAGAVAD GITA Cântecul Căruțașului divin (155 p). Cum în decembrie voi fi în India,  aș veni în ianuarie la Râmnic să le lansez, ori să le ofer doritorilor. Poate ai vreo idee – îți atașez textele, poate le răsfoiești.
Fiind în termeni cu Nițu, vezi dacă mai vrea să publice ADEVĂR ȘI REVELAȚIE în 2018 (i-am trimis textul și originalul), cum mi-a spus – să nu se mai cramponeze de preț, să dea cât vrea.
Sărbători luminate.

Liviu Bordas
Nu cred ca ne foloseste ”românizarea” fortata a ungurilor din trecut. Afecteaza valorificarea celor care au fost cu adevarat romani (sau de origine romaneasca), permitandu-le altora sa concedieze totul in bloc ca fiind mituri nationaliste romanesti.
            Mama lui Mateias Corvin se numea Szilágyi Erzsébet si venea dint-o familie nobiliară maghiară care își avea rădăcinile în Comitatul Szilágy (în româna, Sălaj), de unde si numele (numele initial era Horogszegi, de la o alta mosie din Comitatul Timis). Pe tatal ei il chema Szilágyi Bernolt László. (Nu mi-e clar daca Bernolt - nume care nu a mai fost folosit oficial - e un prenume sau un nume de familie, dar e clar ca indica origini germane. Dat fiind ca, la origine, era o familie de argintari, probabil au fost meseriasi germani innobilati.) Fiica fratelui ei, vara lui Matei Corvin, i-a fost data de acesta din urma lui Vlad Tepes ca sotie (a doua sotie, prima fiind - din cate spun istoricii - o soră  nelegitima a lui Matei Corvin). Pe mama ei o chema Bellyeny Katalin, din familia Bellyeny dupa tata si Keresztúri, dupa mama.




De János Bolyai nu auzisem ca ar fi fost de origine romanesca.

M-am uitat putin pe Wikipedia si am aflat ca si germanii il revendica pe Bolyai. Cu argumente.

”In Buia liegt der Stammsitz der Familie Bolyai (deutsch: Bell), eines für die Geschichte Siebenbürgens bedeutenden ungarischen Adelsgeschlechts deutschen Ursprungs mit dem Stammhaus Kerpen an der Erft. Das ehemalige Schloss ist heute jedoch eine Ruine.”


Familia Bolyai vine dintr-o veche familie nobiliara germana, Bell. Unul din membrii acesteia s-a stabilit in Transilvania in secolul XIII, ca arendas, in fruntea unei comunitati de colonisti sasi. O parte a familiei Bell transilvana s-a maghiarizat (Bolyai) cu vremea, iar alta a ramas sasesca (Bell).



Ungurii zic ca familia Bolyai ar fi de origine secuiasca. Daca e adevarat, probabil prin femei.

Tatal lui János, Farkas (zis si Wolfgang) Bolyai, s-a nascut in 1775 (înainte de 1800!), din parinti pe care ii chemau Gáspár Bolyai și Krisztina Vajna. Sotia sa - si, deci, mama lui Janos Bolyai - era Zsuzsanna Benkő.


Satul Bolyai (initial doua sate, unul ”de sus” si altul ”de jos”) era mixt: jumatate romani (la sud), jumatate germani (la vest), unguri (la nord-est), tigani (la est) si chiar cativa evrei. De aceea János - care s-a nascut la castel, nu in sat, si isi zicea si Johann - cunostea de mic trei limbi: maghiara, germana si romana. Familia Bolyai era acolo din sec XIV, cand Gáspár Bolyai si sotia sa Brigitta Bethlen au construit castelul. L-a pierdut si recuperat in secolul XVII.






Asadar, cautand in trecutul familiilor importante maghiare din Transilvania, gasim cu precadere germani si, in rest, alte neamuri, printre care si multi romani.
...
Draga Dle Anca,

Va multumesc pentru primire. Sunteti un amfitrion cu adevarat indian: va faceti oaspetii sa se simta zei. Eu ma las de fiecare data pacalit de asta, chiar daca numai pe jumatate, si ma simt astfel un demizeu. Mai greu este dupa ce plec. Pe strada sau in autobuz, semenii te fac sa te simti demiom.

Ajuns acasa, am gasit si mesajul dvs in mesageria telefonica. M-am linistit astfel, caci, in pragul usii, avusesem impresia ca am ajuns prea devreme.

Multumiri inca o data pentru carti. O recolta manoasa, pentru care va trebui sa sar multe mese si sa scurtez multe nopti. Voi incerca sa ma ajut cu yoga. Cred ca simhasana mi-ar putea fi utila. Dvs., care, din cate am vazut, aveti mai multa experienta cu ea, ce rezultate ati obtinut?

Va doresc drum bun in India, sedere placuta si drum bun inapoi in Romania. Poate va amintiti si de mine acolo si o salutati pe Maika Indika din parte-mi. Spuneti-i ca n-a scapat de mine. :-)

Cu toate gandurile bune...

George Anca
Tocmai te-am povestit la canastă pe motocicletă. E o idee să virezi jain, nu te uit. N-ai egal în Ghica. Sanscrita ești tu întru luna ce vine între mamă și soră. Fluențimea ta mă întoarce în Gita, să-mi și întorc ochii spre Dharma Moksha. Frumos mai recitași în sanscrită. Cu Simen, cu Făge, află că tratatele și dicționarele de sanscrită i le-am cadorisit eu profesoarei tale de sansc, pentru că, ajuns acasă, credeam că gata cu ele. De unde neologismele?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu