Colocviile de
Marți 2017
27 iunie: Convorbiri-Colocvii
18 august: Omul se naște fără conștiință
29 august: Istoria țoapelor
pușiene
26 septembrie: Mihai și
Veronica
31 octombrie: Colocvii
Portrete
28 noiembrie: Păguboșii lui
Șiva
19 decembrie (Jaipur): On
Anthropology of Ahimsa
MEMENTO 2017
Ianuarie 375 m Galileo
Galilei - 125 n J.R.R. Tolkien – 167 n Mihai Eminescu - 100 n Silvian Iosifescu
Februarie 100 n Ioana Radu - 100 n Oleg Danovski Martie 200 n Arany Janos - 175 m Stendhal - 100 n Dinu Lipatti - 100 n
Dimitrie Stelaru Aprilie 75 n Virgil Mazilescu - 25 m Vintilă
Horia - Mai 100 n Aurelio Roncaglia - 75 n Vasile Andru Iunie
150 n Luigi Pirandello – 100 m Titu Maiorescu Iulie 200 m Madame de Stael -
128 m Mihai Eminescu - 50 m Tudor Arghezi - August
150 m Charles Baudelaire – 100m Calistrat Hogaș - 100 n Alexei
Mateevici – 100 n Horia Lovinescu - 100 n Alexandru Piru - Septembrie 425 m Robert Green – 200 n
Mihail Kogălniceanu - 100 n Edgar Degas
Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n
Tache Papahagi – 25 m Amita Bhose Noiembrie 350 n Jonathan Swift – 150 n Grigore
Antipa - 100 n Indira Gandhi Decembrie 375 n Isaak
Newton – - 175 n Iacob Negruzzi - 125 n
Cezar Petrescu – 100 n Heinrich Boll
George
Anca
După serbarea grădiniței din
Alpinești pe scena Țăndărică, aseară în sala Atelier a UNATC, am văzut
producția Master II Arta Actorului muzicalul Mizerabilii, după Victor
Hugo. Artiștii-cântăreți au surmontat
gripa și vocile le-au răspuns, dedicând opera revoluției franceze comemorării
lui 1989, anume celor 12 copii sub cinci ani uciși atunci la noi. Un spectacol identitar revolut. Masteranzii
fac toți banii: intrarea liberă. Lângă Intrarea Baritonului.
Sergiu Cioiu
Scene Cantos îmi inspiră
un show fantastic suprarealist.
Am deja personajul la care am puțin de lucru, ca să devină absolut independent și spectaculos prin sine insuși.
Ar mai fi nevoie de un pianist virtuos cu deschidere spre experiment, un alter ego al personajului.
Am deja personajul la care am puțin de lucru, ca să devină absolut independent și spectaculos prin sine insuși.
Ar mai fi nevoie de un pianist virtuos cu deschidere spre experiment, un alter ego al personajului.
Experimentele lexicale și
contopirea imaginii în sunet cer un cadru neobișnuit, special. Un decor cu un
orizont probabil... nedefinit.
Cred că se poate crea un asemenea
experiment. Depinde de un producător care să aducă public, oarecum avizat,
într-o sală, deja cunoscută și deschisă experimentului. Poate la Casa
Studenților. În orice caz, e de preferat, una care are un pian de concert sau
măcar un pian cu coadă scurtă bine acordat.
Ar parea puțin snob, pentru zilele noastre, cam greu de argumentat, dar în ton cu nebunia și ciudățenia acestei lumi, în care totul pare imprevizibil. Modalitatea pe care o propun este destructurarea spectaculară.
Ar parea puțin snob, pentru zilele noastre, cam greu de argumentat, dar în ton cu nebunia și ciudățenia acestei lumi, în care totul pare imprevizibil. Modalitatea pe care o propun este destructurarea spectaculară.
Silvia Zabarcenco
Sergiu Cioiu ne face foarte
curioși cu viziunea experimentală a Domniei Sale asupra „Scenelor Cantos,” cu
prezentarea ideilor regizorale, scenografice, interpretative împletite cu
elemente de micro-eseu în curgere coerentă, din care se va inspira, probabil,
și coerența showului „fantastic, suprarealist” jucat pe suportul enigmatic al
poemului Domniei Voastre, așa cum joacă flăcările, noaptea, deasupra locurilor
unde s-au îngropat comorile.
...Mă gândesc dacă în decorul
dorit de artist a fi nedefinit, nu și-ar găsi locul sugestia unui labirint
închis, în interiorul căruia un personaj extatic își deschide ferestrele ...
suprarealist, către cer.
( Am aflat, pe rând, de la soții
Andreiță, că soția dumneavoastră, pe lângă faptul că este o talentată
scriitoare, este și un artist plastic de excepție; oare cum și-ar imagina
Domnia Sa această „ieșire din labirint” la care mă gândesc ?) Seară lină !
Sergiu Cioiu
Interesantă scrisoarea
suprarealist-ironică a doamnei Zabarcenco!
Chiar sunt curios cum ar putea cineva, în așa de scurt timp, să creeze un decor și să găsească un pianist dispus să interpreteze, fără pretenții, concertul 3 pentru pian, de Rahmaninov, (cu opriri și reluări) intr-un spațiu, în care, după cîte îmi amintesc, nu există un asemenea instrument, unde nu sînt lumini, pentru un design și unde actorul nu și-a propus, decît o citire a unui fragment din acest text "inspirant", ca un experiment dramatic, oarecum dadaist? Cînd am scris "nedefinit" nici nu mi-a trecut prin minte că cineva o să și imagineze ceva, bine definit... culmea, un labirint?!? Dece un labirint și nu un tub imens din carton presat, cu diametrul de 2m sau, mai simplu, un cerc, ori un triunghi isoscel ? Hmm, "un labirint închis"... Ce demență!!!
Poate doamna Silvia Zabarcenco ironizează ceea ce Domnia Sa consideră că ar fi, deja, o viziune regizorală exprimată de mine. Nici vorbă stimată doamnă. A fost doar o idee datorată unui text mai ciudat, mai special, mai absurd, mai DADA...
De la ceea ce ar putea sugera un asemenea text și pînă la o "curgere coerentă" sau mai știu eu ce viziune, cu idei regizorale, scenografice și interpretative, e cale lungă.
Textul mi-a inspirat doar un experiment posibil într-un asemenea context, în care e loc pentru JOC, dar nu pentru ironii gratuite. Mie nu-mi place să mă iau prea în serios, dar nci să fiu luat peste picior de cineva care nu mă cunoaște. Nu-mi aduc aminte să mă fi întîlnit vrodată cu doamna Zabarcenco, Dar oricum nu mă pot supăra pentru așa ceva... dimpotrivă, apreciez imaginația inventatoarei "labirintului închis"
Sau, poate mă înșel și ironia este îndreptată către dommul George Anca căruia, chiar i se sugerează o colaborare cu soția sa, "o talentată scriitoare și un artist plastic de excepție", sugerîndu-i să-și imagineze, "Domnia Sa", (Doamna Anca) o "ieșire din labirint"... După care ne urează, "Seară lină!"... E dimineață, plouă mărunt. Aștept seara lină să vină.
Dar domnul Andreiță... cine-o fi? Se înserează. A venit seara! E foarte lină, dar sînt încă nori. Citind, înc-odată rîndurile doamnei Zabarcenco, am rămas "extatic", privind prin ferestrele deschise către cer, desenul norilor, ca un labirint închis, prin care se strecoară o rază de lună, care-mi apare, cînd în ochiul drept, cînd în cel stîng, după cum se plimbă, ei norii, de la Sud la Nord...
L-am depășit pe Tzara, suntem în plin Ionesco! Doamne-ajută! (O sintagmă la modă).
Chiar sunt curios cum ar putea cineva, în așa de scurt timp, să creeze un decor și să găsească un pianist dispus să interpreteze, fără pretenții, concertul 3 pentru pian, de Rahmaninov, (cu opriri și reluări) intr-un spațiu, în care, după cîte îmi amintesc, nu există un asemenea instrument, unde nu sînt lumini, pentru un design și unde actorul nu și-a propus, decît o citire a unui fragment din acest text "inspirant", ca un experiment dramatic, oarecum dadaist? Cînd am scris "nedefinit" nici nu mi-a trecut prin minte că cineva o să și imagineze ceva, bine definit... culmea, un labirint?!? Dece un labirint și nu un tub imens din carton presat, cu diametrul de 2m sau, mai simplu, un cerc, ori un triunghi isoscel ? Hmm, "un labirint închis"... Ce demență!!!
Poate doamna Silvia Zabarcenco ironizează ceea ce Domnia Sa consideră că ar fi, deja, o viziune regizorală exprimată de mine. Nici vorbă stimată doamnă. A fost doar o idee datorată unui text mai ciudat, mai special, mai absurd, mai DADA...
De la ceea ce ar putea sugera un asemenea text și pînă la o "curgere coerentă" sau mai știu eu ce viziune, cu idei regizorale, scenografice și interpretative, e cale lungă.
Textul mi-a inspirat doar un experiment posibil într-un asemenea context, în care e loc pentru JOC, dar nu pentru ironii gratuite. Mie nu-mi place să mă iau prea în serios, dar nci să fiu luat peste picior de cineva care nu mă cunoaște. Nu-mi aduc aminte să mă fi întîlnit vrodată cu doamna Zabarcenco, Dar oricum nu mă pot supăra pentru așa ceva... dimpotrivă, apreciez imaginația inventatoarei "labirintului închis"
Sau, poate mă înșel și ironia este îndreptată către dommul George Anca căruia, chiar i se sugerează o colaborare cu soția sa, "o talentată scriitoare și un artist plastic de excepție", sugerîndu-i să-și imagineze, "Domnia Sa", (Doamna Anca) o "ieșire din labirint"... După care ne urează, "Seară lină!"... E dimineață, plouă mărunt. Aștept seara lină să vină.
Dar domnul Andreiță... cine-o fi? Se înserează. A venit seara! E foarte lină, dar sînt încă nori. Citind, înc-odată rîndurile doamnei Zabarcenco, am rămas "extatic", privind prin ferestrele deschise către cer, desenul norilor, ca un labirint închis, prin care se strecoară o rază de lună, care-mi apare, cînd în ochiul drept, cînd în cel stîng, după cum se plimbă, ei norii, de la Sud la Nord...
L-am depășit pe Tzara, suntem în plin Ionesco! Doamne-ajută! (O sintagmă la modă).
George Anca
Pianul nu e,
sus (m-am interesat și de-un ...clăpar); un pianist foarte fin a cântat,
totuși, muzică de Lipatti chiar la hodoroaga de pianină de jos. Decorul și
celelalte, tot așa, mă depășesc, nefiind din branșă. Sunt sigur, ca și în ce mă
privește, că nu poate fi vorba de ironie, dimpotivă. De altfel, d-na Zabacencu,
fostă ziaristă la Scânteia tineretului, colegă cu Ion Andreiță, vă va admira în
23 mai 5 pm la Calderon sus. M-am mai sfătuit cu Puși - până nici el nu are
conexiunile trebuincioase.
Sergiu
Cioiu
Nicio grijă, ne vom descurca. Vom
întreprinde un simplu experiment. Dar, rogu-VĂ, faceți vorbire cu doamna
Scurtu, cu rugămitea să cheme pe cineva să aranjeze sunetul, acolo în sala de
la mansardă. Difuzoarele pîrîiau, mîrîiau, cîrîiau. (Poate s-or fi reparat sau
înlocuit cu altele mai bune, între timp) E nevoie, cred, pentru orice altă
acțiune de acest tip...
În seara aceea voi încerca un modest experiment, citind din Marin Sorescu, ceva din Scene Cantos și cîntînd cîte ceva din albumul Pe cine numim... EU.
Voi lansa ultimele mele aibume, 2016 și 2ă17, în speranța că se vor găsi amatori să și cumpere cîteva.
Voi aduce o înregistrare, cu ce consider că poate face decor sonor la ceea ce vreau să citesc din Scene Cantos.
Pianist, Rahmaninov, nu este o condiție sinequanone! Merge, de minune, și o înregistrare cu Ravi Shankar
Nu e nevoie de niciun decor. Lanterene și cîteva feștile vor da o atmosferă momentului.
Iubire și prețuire,
Silvia (la Raspunsuri 4)
În seara aceea voi încerca un modest experiment, citind din Marin Sorescu, ceva din Scene Cantos și cîntînd cîte ceva din albumul Pe cine numim... EU.
Voi lansa ultimele mele aibume, 2016 și 2ă17, în speranța că se vor găsi amatori să și cumpere cîteva.
Voi aduce o înregistrare, cu ce consider că poate face decor sonor la ceea ce vreau să citesc din Scene Cantos.
Pianist, Rahmaninov, nu este o condiție sinequanone! Merge, de minune, și o înregistrare cu Ravi Shankar
Nu e nevoie de niciun decor. Lanterene și cîteva feștile vor da o atmosferă momentului.
Iubire și prețuire,
Silvia (la Raspunsuri 4)
Citesc, citesc, întrerup, mai
sar, iar citesc...mă voi întoarce la fiecare cuvânt, aspirat(in-spirat) la
rând... Parcă toți anii concentrați ca-ntr-o pilulă cosmică, hrană călătorilor
în veacuri, printre stele. Amețitor de îndrăgostită prin hățișul, în sfârșit!
cu des-tăinuirile foșnitoare, răcoroase, în lava strecurată din genitoarea cu
vălul retras o clipită cu măsura timpului sărit din canoane...
(Mai înainte:)
George Anca este ireal. Este
aici, îl vedem, îl auzim când râde viril, când dictează ferm-șoptit, dar el e
părelnic, își schimbă conturele și se unduie odată cu fumurile halucinogene ale
misterelor orientale în care, ludic, și-a făcut, cercetător, botezul.
Pentru profanul care a răsfoit
măcar o dată Vedele, Upanișadele, alte mlădițe ale acestor buchete complete de
poezie-religie-mister-etc fiind atins, cu noroc!, măcar de o pală a acestei
tămâieri, irealul George Anca prinde iarăși un întrezărit contur în vocabula
originară, deloc clătinată de autorul alunecării ei, atent supravegheată, în
vocabula română, astfel încât holograma re-Creației divine, narcotizată de
poezia, filosofia, mistica zeilor păgâni, să apară și în relicvariul de sub
privirile noastre cu enigma nedestrămată.
Lecția de desen numărul 2.
Crochiu în funie de lasou
De fapt, George Anca este pur-sângele care nu se lasă
prins. Mai întâi, și-a ferit Magistrul de capcană, nevenind, în sezonul
vânătorii, de la Roma la Paris. Apoi...
Poetul Dimitrie Grama lansează la Calderon a treia oară
volume de poezii, de data aceasta, Dialoguri. A debutat la Paris, în
revista lui Virgil Ierunca, Limite. Printre cărțile publicate începând
din 2000 se numără: „Făptura
cuvântului”, „Vânătoarea de umbre”, „Elegiile depărtării”, „Suflete atârnate de
catarge”, „Pasărea melancoliei”, „Neguțătorul de imagini”, „Voi lua cu mine
noaptea”, „Dă-mi mâna ta, străine!”, ”Bastian și alte confidențe”, „Viața la
maxim”.
Cu un Master of Science la Stokholm, apoi absolvent de medicină la universitatea Karolinska, a făcut carieră internațională în
spitale renumite din Suedia, Danemarca, Anglia, operând și în prezent (născut
la 25 octombrie 1947 la Reșița).
În
volumul de Esee, sub tipar, centrat pe Omul Mașină, afirmă că omul se
naște fără conștiință. Oricum, atletul de performanță, chirurgul internațional,
poetul crichetului interior al melancoliei expresioniste își nuanțează butada
cu fiecare volum de poezie.
Và salut ,
domnule George Anca ,
sunt un prieten de al lui Vasile Vaduva !
Si al Domnitei Vaduva !
Fiica lor , Alda-Zaira , mi-a spus , cîtva timp în urmà
cà ati scris o carte în care Vasile este personaj !
Poate aveti la îndemânà forma electronicà si apàsati pe un
buton !
Locuiesc la Paris de 35 de ani !
Cînd era , Gheorhe Astalos mi-a vorbit elogios despre George
Anca !
În speranta cà nu deranjez ,
George Anca
Vă contrasalut, Domnule Nicolae Adam!
Altfel, mă bucur cum aș tăifăsui cu Vasile, fratele: sigur
ne vorbește lui Dumnezeu de bine, începând cu Adam.
Dacă treceți prin București, n-ar fi păcat să ne povestim
vremurile cu Vasile...
A la votre!
Bunà seara , Domnule George Anca ,
este o impietate sà asterni cîteva rînduri , doar, despre mii si mii de sintagme însiruite în sensuri neobisnuite , de parcà aceastà carte ar fi o criptogramà desfàsuratà
pe sute de pagini !
Îmi este aproape dificil sà parcurg un text atît neobisnuit
canoanelor dar si experentei mele literare !
Este un exercitiu de fàcut la alte vârste , cînd esti
disponibil sà treci
prin experiente de logos existentiale ! (scuze pentru pleonasm).
Ceea e nu este cazul meu .
Am citit, totusi , din curiozitate pentru limba românà pe
care o imaginati , cum si din amintirea nestearsà pentru Vasile !
Enciclopedicile dumneavoastrà informatii si cunostinte ,
expuse , enuntate si interpretate atît de particular , de parcà ar veni
dintr-o civilizatie atlantidà si ,
cum spuneam , exprimate întrun limbaj de o inspirtie si
ingeniozitate redutabile fac dificilà , dacà nu paralizantà , lectura !
Avînd sentimentul cà as fi depàsit aceste trepte de
"initiere" lingvistico-ezoterice lectura a devenit jubilatorie !
Aparenta deslînare verbalà
ascunde un solid sistem de gîndire si simboluri la care ai acces treptat , gradat
!
Cu bucurie de a fi citit o carte
atit de diferità ,
Întrebări lui Puși Dinulescu
De la „Gașca și diavolul”, unde
bușați și completați o istorie, la această nouă carte cu mafie, „Șpaga, Mafia și
Sufletul”, vă simțiți un bonom pus pe
dezintoxicarea ambientului neoproletcutist?
Să fie un format facebookist, cu
feedback de la o companie cunoscută-necunoscută, stârnind și nostalgia
ceaiurilor din tinerețe și povestiri pușiene?
Pamfletele dramatugice fac casă
bună cu obsesia Caragiale-Cehov-Shakespeare-Dinulescu?
Aveți ceva cu directorul
Naționalului, după președintele critico-istoric?
Vă amestecați în politică la
mișto, sau din sentiment, din jale, ori ce?
Fiecare carte este intenționat ca
de alt gen, una Robert Calul, alta Burlacul, Îngerul Contabil, povestirile,
dramaturgia, Poeziile, călătoriile pamfletele scl., sau baleați pe sârmă în
circul literar, pândit de crud umor?
Deci fără tragedie, cât să fi
îndatorând clienții ironiei batarde prin sinceră băgare în seamă, atât de
dezinteresată, afectivă, în oglindă?
Liana Nicolae
Sper că ne vom înţelege într-o
bună zi asupra unor probleme despre care acum nu pot face destăinuiri. Este
super că m-aţi înţeles şi vă mulţumesc! Nu vreau să vă încarc sufeltul şi
gândurile cu stările intime ale spiritului şi fiinţei mele; se vor rezolva. Voi
vedea cum pot trimite câteva pagini din nua mea proză, pe care aş dori să le
citiţi, poate cândva, când aveţi timp, Este vorba despre: "De vorbă cu
viaţa mea", care cu ajutorul Celui de Sus, va apărea în preajma
Crăciunului. Până atunci să ne bucurăm de aceste aniăluţeminunate. Dac-ar fi şi
oamenii ca ele...Hai, sî le vedem..
...
Păi cu ce sâ-ncep: "Dacă vrei să salvezi lumea, trebuie să o faci cu
fiecare om în parte. Cine zice că face altfel, este fie romantic, grandoman,
fie politician. Ei, hai să las alta. Iată întâmplare. După ce că sunt într-o
situaţie extrem de delicată cu fijnţa şi sănătatea mea, care e bună, numai că
trebuie supravegheată încă o vreme, nu foarte mult, iată că acest stat,
guvern idiot, necioplit, mi-a sistat
pensia de la scriitori, fără să primesc ceva scris, fără absolut
nimic.Mi-au făcut o bucurie care nu m-a surprins pentru că deja visasem ceva ..
De ce? Fie că nu mi-au corelat pensia cu pct. de aproape 4 luni, fie că s-au
gândit în mintea lor bolnavă că, dacă am o pensie de servicu, şi nu este
exagerată, nu speciaîă, e o diferenţă,între
ele, de ce să mai am şi alt drept..Dar un drept câştigat nu ţi-l poate
lua nimeni.Este o mizerie de nedescris.am mai avut o judecată cu ei timp de
aproape trei ani, am câştigat şi acum primesc drepturile din urmă, deşi mie
mi-au oprit doi ani din pensie lunar, o treime, iată că acum îi înapoiază, dar
cum? O dată pe an, până în 2022 sau nu ştiu când, fără să te alegi cu mare
brânză din ei. Poate unii care sunt în situaţia mea, mor până atunci şi acest
stat îi omoară cu zile. Mizerie..Excrocherie curată..Ei, dacă în câteva zile nu
primesc talonul care s-o fi rătăcit din greşeală sau durează să-mi recalculeze
din urmă, merg iar la tribunal şi m-am săturat.. Mi-e silă de tot acest
sistem..Eh! Hai că am luat-o pe alături de drum.. nu ştiu ce să mai fac. Să-mi
revin şi voi apărea din nou. Am citit tot. Voi scrie din nou..
24.10.17
Sper că ne vom înţelege într-o bună zi asupra unor probleme despre care
acum nu pot face destăinuiri. Este super că m-aţi înţeles şi vă mulţumesc! Nu
vreau să vă încarc sufeltul şi gândurile cu stările intime ale spiritului şi
fiinţei mele; se vor rezolva. Voi vedea cum pot trimite câteva pagini din nua
mea proză, pe care aş dori să le citiţi, poate cândva, când aveţi timp, Este
vorba despre: "De vorbă cu viaţa mea", care cu ajutorul Celui de Sus,
va apărea în preajma Crăciunului. Până atunci să ne bucurăm de aceste aniăluţeminunate.
Dac-ar fi şi oamenii ca ele...Hai, sî le vedem..
Azi e o zi mare ca şi sufletele
multora dintre noi! Să fim sănătoşi şi să avem putere de muncă şi de
rezistenţă! Am citit de multe ori Roşu
Cinci!! Nu ştiu ce au înţeles alţii, dar eu am înţeles exact ce trebuia, nu
ştiu când aţi trudit aşa mult, trebuie timp şi dispoziţie. Felicitări, este
ceva special! Am mai trebăluit şi eu ceva poetico-filosofic ; cu acest ceva nu
voi termina niciodată.
…
Dac-ar
putea omul să ajungă unde doreşte pe acest pământ ar fi minunat!!!
Seară frumoasă, plină de
împăcare..
...
Felicitări! Mă bucur enorm. Este
o minune ce se-ntâmplă, de altfel presimţeam acest lucru. Va fi mult de
povestit...Şi eu am fugit în septembrie cîteva zile la Paris, dar cu un scop
pur personal, noroc că totul a ieşti f.f.f. bine! Vă imaginaţi despre ce este
vorba...
...
Şi eu sunt fascinată de tot şi
cu bucurie constat că revin ai noştri la matcă, acasă, aşa cum intenţionează
prietenul chirurg din Suedia.. Sunt extrem de bucuroasă.. Şi mai mult mă
fascinează minunea de a fi în vărful unor conferinţe internaţionale, unicat şi
mai ales şi cu Dalai Lama. Ce poate fi mai ceresc.. Citesc tot, mă gândesc la
tot şi apoi nu mai caut soluţii ci iau decizii,.. Asta sunt eu şi dacă tot sunt
în momente confesive pentru că astea îmi sunt trăirile, doresc să spun că
cifrele existenţei mele sunt: opt şi
nouă: adică am venit pe lume la opt septembrie, în zi foarte mare şi sunt o
mare purtătoare de noroc celor foarte apropiaţi..acest lucru a fost dovedit..
Chiar dacă m-am grăbit şi am venit pe lume doar la şapte luni, n-am mai avut
răbdare, cred că nu am ieşit o tâmpită, că aşa zic unii: copiii la şapte luni
sunt ori tîmpiţi ori genii; eu nu mai ştiu ce sunt, poate o pană de biologie.
sau o greşeală..nici mama nu ştia şi ce frumoasă era, o raritate..Ei, hai să
las acum gândurile să se odihnească puţin şi să-ncep să lucrez...am multe
proiecte..nu ştiu dacă am timp.
...
Şi aşa am terminat de citit
Versiuni Poeţi Jaini. Da! Ce să spun? Extra sau mai mult:
"începuturi - sfârşituri; timp-spaţiu; viaţa...nevăzut univers după
univers..." Nici Kaba mai mare decât această inimă!
Ei, am învăţat că atunci când ai
văzut speranţa n-o mai poţi uita.Alergi după eaprintre ceruri, printre oameni,
sub toţi norii. Şi speri că într-o zi oarecare, bună, o vei întâlni, nu se ştie
când, nu se ştie în ce locuri sălbatece, poate printre mâruntaiele timpului,
într-o zodie anume.
Mi-a fost mai frică de ideea zborului decât să citesc în nori dintr-un avion. Aşa înţeleg că sunt mai ataşată pâmântului deşi mi se pare că oamenii seamănă cu păsările.Cum să mă mir de alţii? Sunt destui care cutreieră pământurile fără destinaţie, fără a ajunge undeva, parc-ar trăi într-o răstignire permanentă....Poate au şi ei nevoie de soare ca o plantă, ca o casă, ca un zid. Oare mai avem nevoie de tăcere? Doar secolul este obsedat de viteză în acest mal de siecle, pe cine mai interesează valsul, cine mai are vreme de el? Acum se poartă dansul fantomelor chiar dacă nu există minune mai mare ca omul..Şi când mă gândesc câte defecte am, ele m-au învăţat ce-nseamnă jumătăţile de măsură, să nu-mi doresc decât ce am, dar ce drept aş avea să mă revolt? Cine e de vină că sunt plină de contradicţii?
Mi-a fost mai frică de ideea zborului decât să citesc în nori dintr-un avion. Aşa înţeleg că sunt mai ataşată pâmântului deşi mi se pare că oamenii seamănă cu păsările.Cum să mă mir de alţii? Sunt destui care cutreieră pământurile fără destinaţie, fără a ajunge undeva, parc-ar trăi într-o răstignire permanentă....Poate au şi ei nevoie de soare ca o plantă, ca o casă, ca un zid. Oare mai avem nevoie de tăcere? Doar secolul este obsedat de viteză în acest mal de siecle, pe cine mai interesează valsul, cine mai are vreme de el? Acum se poartă dansul fantomelor chiar dacă nu există minune mai mare ca omul..Şi când mă gândesc câte defecte am, ele m-au învăţat ce-nseamnă jumătăţile de măsură, să nu-mi doresc decât ce am, dar ce drept aş avea să mă revolt? Cine e de vină că sunt plină de contradicţii?
Dar
spune-mi, cât de brutală poate fi morala simplă, care dispreţuieşte mai mult
duioşia decât ignoranţa?.. Cum să-ntoarcem faţa de la numeroasele şi
marile întrebări pentru a negocia răspunsurile?! Li...
...
Infinite ulţumiri pentru carte!
Iată ceva care merită!!!! Nu ;tiu dacă există felicitări la
o asemnea valoare...Fenomenală...şi spun din tot sufletul, pentru că eu cred că
ţi-ai dat seama că spun totul direct, fără ascunjisuri şi prefăcătorii. Cât
despre spectacol, ce minunăţie, ce splendoare, aproape ireal.. Ne mai încîntă
ochiul şi sufletul.
...
Am fost plecată două zile; mi-a
prins bine că am schimbat aerul şi balamucul de ici.
Acum nu ştiu cu ce treburi să încep; am rămas putin cam în urmă cu multe dar în linişte le voi rezolva.
Acum nu ştiu cu ce treburi să încep; am rămas putin cam în urmă cu multe dar în linişte le voi rezolva.
O seară
minunată, aşa ca şi cum ar fi zăpadă multă, multă...
Noaptea să fie plină de împăcare şi linşte!
Noaptea să fie plină de împăcare şi linşte!
George Anca
Și câinele lui nea Gogu Oprițescu, fratele mamei
mari Gherghina (Gogu, nu câinele), se ducea
zilnic la mormântul lui, în dealul bisericii din Bercioi(u). Cu
trecerea apei, mi-ai adus aminte cum am văzut, ca pe înserate, cum traversau
vacile Oltul, mânate de unu-doi-trei văcari, numai capete – or fi călcat apa
ori fundul nisipos. Mai târziu, am dezlegat luntrea de la podul plutitor și ea
s-a pornit de m-am aruncat s-o împing înot, ea s-a grăbit pe stânga (unde
trecuseră vacile), pe valuri cât munții (îmi păreau – mai auzeam și podarul
Gică a lu Leț/Dorobanțu, strigând după mine că mă înec. Noroc cu unghiul, că barca s-a izbit de mal.
Altfel,am publicat la editura Semne, în noiembrie, cărțile PĂGUBAȘII LUI
ȘIVA Jurnal indian 1977-2017 (454 p) și
BHAGAVAD GITA Cântecul Căruțașului divin (155 p). Cum în decembrie voi fi în
India, aș veni în ianuarie la Râmnic să
le lansez, ori să le ofer doritorilor. Poate ai vreo idee – îți atașez textele,
poate le răsfoiești.
Fiind în termeni cu Nițu, vezi
dacă mai vrea să publice ADEVĂR ȘI REVELAȚIE în 2018 (i-am trimis textul și
originalul), cum mi-a spus – să nu se mai cramponeze de preț, să dea cât vrea.
Sărbători luminate.
Liviu Bordas
Nu cred ca ne foloseste
”românizarea” fortata a ungurilor din trecut. Afecteaza valorificarea celor
care au fost cu adevarat romani (sau de origine romaneasca), permitandu-le
altora sa concedieze totul in bloc ca fiind mituri nationaliste romanesti.
Mama lui Mateias Corvin se numea Szilágyi Erzsébet si venea dint-o familie nobiliară maghiară care își avea rădăcinile în Comitatul Szilágy (în româna, Sălaj), de unde si numele (numele initial era Horogszegi, de la o alta mosie din Comitatul Timis). Pe tatal ei il chema Szilágyi Bernolt László. (Nu mi-e clar daca Bernolt - nume care nu a mai fost folosit oficial - e un prenume sau un nume de familie, dar e clar ca indica origini germane. Dat fiind ca, la origine, era o familie de argintari, probabil au fost meseriasi germani innobilati.) Fiica fratelui ei, vara lui Matei Corvin, i-a fost data de acesta din urma lui Vlad Tepes ca sotie (a doua sotie, prima fiind - din cate spun istoricii - o soră nelegitima a lui Matei Corvin). Pe mama ei o chema Bellyeny Katalin, din familia Bellyeny dupa tata si Keresztúri, dupa mama.
Mama lui Mateias Corvin se numea Szilágyi Erzsébet si venea dint-o familie nobiliară maghiară care își avea rădăcinile în Comitatul Szilágy (în româna, Sălaj), de unde si numele (numele initial era Horogszegi, de la o alta mosie din Comitatul Timis). Pe tatal ei il chema Szilágyi Bernolt László. (Nu mi-e clar daca Bernolt - nume care nu a mai fost folosit oficial - e un prenume sau un nume de familie, dar e clar ca indica origini germane. Dat fiind ca, la origine, era o familie de argintari, probabil au fost meseriasi germani innobilati.) Fiica fratelui ei, vara lui Matei Corvin, i-a fost data de acesta din urma lui Vlad Tepes ca sotie (a doua sotie, prima fiind - din cate spun istoricii - o soră nelegitima a lui Matei Corvin). Pe mama ei o chema Bellyeny Katalin, din familia Bellyeny dupa tata si Keresztúri, dupa mama.
De János Bolyai
nu auzisem ca ar fi fost de origine romanesca.
M-am
uitat putin pe Wikipedia si am aflat ca si germanii il revendica pe Bolyai. Cu
argumente.
”In
Buia liegt der Stammsitz der Familie Bolyai (deutsch: Bell), eines für die
Geschichte Siebenbürgens bedeutenden ungarischen Adelsgeschlechts deutschen
Ursprungs mit dem Stammhaus Kerpen an der Erft. Das ehemalige Schloss ist heute
jedoch eine Ruine.”
Familia
Bolyai vine dintr-o veche familie nobiliara germana, Bell. Unul din membrii
acesteia s-a stabilit in Transilvania in secolul XIII, ca arendas, in fruntea
unei comunitati de colonisti sasi. O parte a familiei Bell transilvana s-a
maghiarizat (Bolyai) cu vremea, iar alta a ramas sasesca (Bell).
Ungurii
zic ca familia Bolyai ar fi de origine secuiasca. Daca e adevarat, probabil
prin femei.
Tatal lui János, Farkas (zis si
Wolfgang) Bolyai, s-a nascut in 1775 (înainte de 1800!), din parinti pe care ii
chemau Gáspár Bolyai și Krisztina Vajna. Sotia sa - si, deci, mama lui Janos
Bolyai - era Zsuzsanna Benkő.
Satul Bolyai (initial doua sate,
unul ”de sus” si altul ”de jos”) era mixt: jumatate romani (la sud), jumatate
germani (la vest), unguri (la nord-est), tigani (la est) si chiar cativa evrei.
De aceea János - care s-a nascut la castel, nu in sat, si isi zicea si
Johann - cunostea de mic trei limbi: maghiara, germana si romana. Familia
Bolyai era acolo din sec XIV, cand Gáspár Bolyai si sotia sa Brigitta Bethlen
au construit castelul. L-a pierdut si recuperat in secolul XVII.
Asadar, cautand in trecutul
familiilor importante maghiare din Transilvania, gasim cu precadere germani si,
in rest, alte neamuri, printre care si multi romani.
...
Draga Dle Anca,
Va multumesc pentru primire.
Sunteti un amfitrion cu adevarat indian: va faceti oaspetii sa se simta zei. Eu
ma las de fiecare data pacalit de asta, chiar daca numai pe jumatate, si ma
simt astfel un demizeu. Mai greu este dupa ce plec. Pe strada sau in autobuz,
semenii te fac sa te simti demiom.
Ajuns acasa, am gasit si mesajul
dvs in mesageria telefonica. M-am linistit astfel, caci, in pragul usii,
avusesem impresia ca am ajuns prea devreme.
Multumiri inca o data pentru
carti. O recolta manoasa, pentru care va trebui sa sar multe mese si sa scurtez
multe nopti. Voi incerca sa ma ajut cu yoga. Cred ca simhasana mi-ar putea fi
utila. Dvs., care, din cate am vazut, aveti mai multa experienta cu ea, ce
rezultate ati obtinut?
Va doresc drum bun in India,
sedere placuta si drum bun inapoi in Romania. Poate va amintiti si de mine
acolo si o salutati pe Maika Indika din parte-mi. Spuneti-i ca n-a scapat de
mine. :-)
Cu toate gandurile bune...
George Anca
Tocmai te-am povestit la canastă
pe motocicletă. E o idee să virezi jain, nu te uit. N-ai egal în Ghica.
Sanscrita ești tu întru luna ce vine între mamă și soră. Fluențimea ta mă
întoarce în Gita, să-mi și întorc ochii spre Dharma Moksha. Frumos mai recitași
în sanscrită. Cu Simen, cu Făge, află că tratatele și dicționarele de sanscrită
i le-am cadorisit eu profesoarei tale de sansc, pentru că, ajuns acasă, credeam
că gata cu ele. De unde neologismele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu