SPÂNZURATUL DIN ȚARA CRUCII - Colocviile de Marți, 31 octombrie 2017, 5 pm, Calderon 39

SPÂNZURATUL  DIN  ȚARA  CRUCII

Colocviile de Marți    

31 octombrie 2017, 5 pm, Calderon 39

Anul IX nr. 10 (96)

Tema:  COLOCVII  PORTRETE 

Memento  Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n Tache Papahagi – 25 m Amita Bhose

Prezentatrea albumului  Colocvii  Portrete de George Anca și Cristian Radu Nema 

Intervenții

Portretizați prezenți: Recunoscându-ne

George Anca: Amita Bhose după 25 de ani

Isabela Vasiliu-Scraba: Anisie - Arsenie

Bianca Michi Nema: Între Aristotel și Dylan Thomas

Puși Dinulescu:  Portrete dramatice deja lansate deunăzi

Corneliu Zeana: Tache Papahagi in memoriam

Viorel Speteanu: Intrarea oștilor române  în București, 1878

Teatru de Poezie: Liana Nicolae, Gabriela Tănase, Vali Pena, Puși Dinulescu, Nicolae Grigore Mărășanu, Gheorghe Dănilă, Ștefan Opreanu

Lansări de carte

Lia-Maria Andreiță, Ion Andreiță: Iubiri lângă Marele zid, Antim Ivireanu, 2017

Dimitrie Grama: Magul, Rock House Press, Bucuresci, 2017

Valentin Rădulescu: Iluzii în alb, Amanda Edit 2017

Coordonator: Dr. George Anca

Dragă Maestre George Anca,

Am văzut că în cadrul Colocviilor de Marţi, se poartă şi balada.

Vă trimt şi eu una, din volumul intitulat Comedia Valahă, sub tipar,

                          Cu preţuire,

                                        al Dvs. Nicolae Grigore Mărăşanu

Balada Spânzuratului din Ţara crucii

de Nicolae Grigore Mărăşanu

Ştreangurile lumii plâng

şi de-atât sperjur se frâng!

Plâng că-s goale şi din ţară

sug varanii şi-o doboară.

Ştreangul meu de nenoroc

n-a fost rupt, nici ars de foc!

Dar pe-al lor, de jaf şi pară,

în batjocură de ţară

îl ard la sfatul de seară

şi îi scapă de puşcară.

Şi nu-i lege să atârne

rânza-n ştreang acestor scârne.

Numai eu, de-un an jumate,

zac în fiare ferecate

şi aştept un cal să vină

să mă ia din ghilotină.

Să mă ducă-n pâcle sure,

la un schit într-o pădure

şi de ştreang să mă uşure.

Că pe unde calc în soarte,

calc damnat din moarte-n moarte.

Da, aştept un cal să vină,

să mă ia din ghilotină,

să mă poarte în lumină.

În lumina care arde

în spărtura din stindarde,

pe morminte-n Ţara crucii,

unde ne-au împuşcat pruncii.

Ştreangurile lumii-s goale

de hoţii de la ocoale

şi aş vrea s-atârne-n ele

nesătulele lichele,

îmbuibaţii şi mogulii,

şi din ei să rupă ulii.

Ştreangurile lumii plâng,

se înnoadă-n gol prelung

şi de-atât sperjur se frâng!