CU UN MINUT MAI DEVREME

 CU  UN  MINUT  MAI  DEVREME

ION ANTONESCU

FLUX 24 a prezentat anul trecut în exclusivitate consemnările făcute de Mareșalul Ion Antonescu în noaptea de 23 spre 24 august 1944, după ce a fost arestat. Închis într-o încăpere din Palatul Regal, Mareșalul a făcut aceste consemnări într-o agendă a Regelui Carol, pe care a găsit-o în locația respectivă.

RELATAREA FLUX 24 (RELATĂRILE DIN PRESĂ NU AU CITAT SURSA DOCUMENTELOR ȘI NICI NU AU AVUT ACCES LA SURSA ORIGINALĂ A ACESTORA):

Documentul a fost descretizat recent, însă nu a fost comentat de istorici, cu toate că FLUX 24 a mai prezentat fragmente din acesta.

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […]

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […]

d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.

Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

e. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […]

I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […]

 Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.

Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […]

Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […]

Mareșal ION ANTONESCU

Mareșalul ION ANTONESCU, în faţa plutonului de execuţie (1 iun.1946): ”Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el. Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui.”

Presa curat … românească

Scris de Andrei Popescu

Expresia „presa românească” este folosită greşit atunci când este atribuită publicaţiilor din mass-media de la noi din ţară care livrează mizerie publicului românesc în fiecare zi. Evenimentul zilei, Adevărul, PRO-TV şi alte publicaţii tipărite, online sau posturi TV sunt deţinute de străini. Acestea au programe şi livrează constant informaţii trunchiate menite să manipuleze şi să modifice percepţia românilor.

Prin  materialele publicate şi promovate se comportă precum ceea ce sunt: trusturi anti-româneşti. Cum pot fi atunci încadrate în categoria „presa românească”? Doar pentru că titlul publicaţiei şi materialele publicate sunt în limba română înseamnă că acel trust de presă este românesc? Doar pentru că mulţi autori ai articolelor publicate, mulţi redactori, moderatori şi regizori TV au nume româneşti, înseamnă că presa este românească

Ce înseamnă presă românească? Ce înseamnă românesc? Păi hai să vedem în dexonline:

ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (Livr.) Care are caracter de român, propriu românului. Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un român.

Se încadrează presa deţinută de străini şi care livrează publicului larg mizerii manipulatorii anti-româneşti în categoria „românesc”? Eu zic că nu. Şi atunci, propun să nu mai folosim expresia greşită „presa românească”, pentru că nu e românească deloc, ci să folosim expresia „presa din România” atunci când ne referim la trusturile de presă (TV, ziare, reviste, posturi radio, site-uri de ştiri online etc) care activează la noi în ţară.

Este corect să spunem „presa din România” pentru că într-adevăr activează în România, însă asta nu înseamnă că ar fi proprie nouă românilor, demnă de români sau benefică românilor, ca să fie şi românească. Din contră, este proprie străinilor şi este anti-românească.

Presă românească din păcate nu prea avem – informare cu adevărat românească se mai găseşte ici-colo pe site-urile şi blog-urile încă libere.

De ce este presa importantă? Pentru că invadarea, colonizarea, exploatarea, prăduirea unui popor se realizează în zilele noastre (printre altele) şi prin „anestezierea creierului” poporului atacat. Iar această anesteziere (care înseamnă imposibilitatea de a pricepe ce ţi se întâmplă, imposibilitatea de a identifica sursa reală a problemei, imposibilitatea de a identifica şi implementa o soluţie de scăpare) se aplică asupra poporului român (şi celorlalte popoare invadate de mafia internaţională) prin Şcoală şi Mass-Media.

Adevăraţii stăpâni ai presei din România

I. Caracatița „Hearst”

William Randolph Hearst, faimosul evreu american care a fondat imperiul numit „Hearst” în toată lumea. În Romania îi spune «Sanoma Hearst Romania SRL» și directorul general este bineînțeles o evreică pe nume Elisabeth Loesberg.

Compania Hearst deține următoarele ziare și publicații:

Beau Monde

Bucătăria de azi

Casa și grădina

Cosmopolitan

Femeia

Femeia de azi

FHM

Mami

Mămica de azi

Marie Claire

Național Geographic

Sănătatea de azi

Story

II. Caracatița „Ringer”

Michael Ringier și soția sa Ellen Ringier sunt evreii din Elveția care dețin o caracatiță internaționala. Directorul general al «Ringer Romania»  este bineînțeles un evreu pe nume Marius Hagger.

Compania evreiasca Ringer România deține următoarele publicații:

100 cele mai bune companii pentru care să lucrezi

100 femei de succes
300 cei mai bogaţi români
Bolero

Bravo, Bravo Girl

Capital

Compact București
Evenimentul Zilei
Evenimentul Zilei de Duminică

Evenimentul Zilei – ghid TV
Libertatea
Libertatea – Ediția de duminică

Libertatea Integrame
Libertatea pentru femei
Libertatea pentru femei – Horoscop

Libertatea pentru femei – Rețete
Libertatea pentru femei – Totul pentru mama mea

Libertatea Special Sănătate
Libertatea – Supliment Weekend
Lumea Femeilor

Lumea Femeilor Style
TVMania
TV Satelit

Unica
Unica Wedding

III. Caracatița „Media Promo Valores”

Hadrian Mateescu. Atât Hadrian Mateescu, cât și directorul general al ziarului Click, care este bineînțeles un evreu pe nume Adrian Halpert, sunt evrei.

Caracatița evreiască Media Promo Valores deține următoarele:

Adevărul

Adevărul de Seară
Averea
Averea Ghid TV

Click
Click de Duminică
Click Ghid TV

Dilema Veche
Dilemateca

IV. Caracatița „Central European Media Enterprises”

Ronald Lauder este un evreu cunoscut și președinte al CME. Această caracatiță evreiască se extinde pe tot cuprinsul Europei Centrale și de Est. Pe 10 Iunie 2007, evreul Ronald Lauder a fost ales președintele Congresului Mondial Evreiesc. Fiica sa Jane este căsătorită cu un evreu pe nume Kevin Warsh care este guvernator la Rezerva Federală SUA.

Caracatița evreiască Central European Media Enterprises deține următoarele publicații:

Acasă

MTV România
Pro Cinema
Pro TV

Pro TV Internaţional
Sport.Ro

V. Caracatița „Kohlberg Kravis Roberts”

Această caracatiță evreiască se extinde în toată lumea, în special în SUA și în Europa. Fondatorii și patronii sunt evreii: Jerome Kohlberg, Henry Kravis si George R. Roberts.

Deține mai multe sub-companii, printre care: ProSiebenSat.1 Media AG și SBS Broadcasting Group. Cele două sub-companii dețin:

Următoarele posturi TV:

Prima TV

Kiss TV

Posturi de radio:

Kiss FM

Magic FM
One FM

VI. Caracatița „News Corporation”

Caracatița News Corporation este una dintre cele mai mari și lacome caracatițe din lume. Este deținută de evreul Rupert Murdoch.

B1TV este deținut în proporție de 12,5% de caracatița News Corporation.

News Outdoor Group este o subcompanie a companiei evreiești News Corporation care se ocupă cu publicitatea outdoor (bannere sau panouri mari prin orașe sau în afara lor).