Recital: Gheorghe Dănilă
Intervenții:
Puși
Dinulescu: Virgil Mazilescu
Nicolae
Grigore Mărășanu: Izma Sălbatică
- Fănuş şi Mărăşanu
Corneliu
Zeana: Puterea și democrația
Viorel
Speteanu: Bombardamentele din 4 aprilie 1944
George
Anca: Așteptându-l pe Sergiu
Teatru de Poezie: Florin Costinescu, Silvia Zabarcencu, Gabriela Tănase, Vali
Pena, Sorin Stratilat, Ștefan Opreanu
Lansare
de carte:
Paula Romanescu: Et
si l'amour avait raison? română, franceză; traduceri:
Tudor Arghezi, Pourqoi serais-je triste; Ion Minulescu, Romances
de douces amours ameres; Jacques Brel, Sosesc.
TipoMoldova 2015
Coordonator: Dr. George Anca
MIHAI EMINESCU
Doina
De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
http://Versuri.ro/w/az82
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
(+) - https://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
http://Versuri.ro/w/az82
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
(+) - https://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/
GIACOMO LEOPARDI
L'infinito
Sempre caro mi fu quest'ermo colle,
E questa siepe, che da tanta parte
Dell'ultimo orizzonte il guardo esclude.
Ma sedendo e mirando, interminati
Spazi di là da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quiete
Io nel pensier mi fingo; ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir tra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando: e mi sovvien l'eterno,
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e il suon di lei. Così tra questa
Immensità s'annega il pensier mio:
E
il naufragar m'è dolce in questo mare.
Infinitul
Mereu mi-a fost drag acest deal pustiu,
gardul viu ce o
bună parte
din ultim orizont ascunde privirii.
Dar stând în contemplare, nesfârșite
spații de dincolo de el, tăceri
supraomenești, cea mai adâncă pace
îmi vin în minte; cât pe ce
să se sperie inima. Și cum aud
vântul foșnind prin tulpini, infinita
liniște cu această voce o compar:
și-mi amintesc eternitatea
și duse anotimpuri și prezentul
viu și sunetu-i. Atfel în această
imensitate gândirea-mi se îneacă:
mi-e dulce naufragiul în marea aceasta.
Versiune
de George Anca
FEDERICO
GARCIA LORCA
Romansa Lunii, Lunii
Conchitei
Garcia Lorca
Într-un malacov de chiparoase,
a venit la fierărie luna.
Un băiat o priveşte
şi rămâne pierdut, privind-o…
În aerul cutremurat,
mişcându-şi braţele,
luna, lubrică şi pură,
îşi arată sânii tari, de cositor.
- Lună, lună, lună! Fugi!
Că acuma vin gitanii,
şi-ţi iau inima şi-o fac
brăţări albe şi cercei!
- Ia, lasă-mă, să dansez!
Pot să vină toţi gitanii,
te-or găsi cu ochii-nchişi,
întins pe nicovală.
- Lună! Lună! Lună! Fugi!
Le aud caii!
- Mai bine nu călca
peste albul meu scrobit!
Bătând toba câmpiei,
călăreţul se-apropia.
Băiatul, în fierărie,
cu ochii-nchişi rămăsese.
Şi prin crângul de măslini
veneau, bronz şi vis,
gitanii. Aveau gâtul drept
şi ochii-ntredeschişi…
Cum mai cântă cucuveaua!
Cum mai cântă-ntr-un copac!
Peste boltă trece luna,
c-un băiat de mână.
Plâng gitanii-n fierărie,
urlă toţi gitanii.
Vântu-nvăluie fierăria,
o tot
învăluie.
Traducere de Puși Dinulescu
ANATOL COVALI
Rugăciune în sfânta şi marea zi de marţi
din Săptămâna Patimilor
Aştept, Iisuse, să îmi baţi în poartă
şi tremur fiindcă nu sunt pregătit.
Sufletul meu îndeajuns nu iartă
şi untdelemnul încă nu-i sfinţit.
şi tremur fiindcă nu sunt pregătit.
Sufletul meu îndeajuns nu iartă
şi untdelemnul încă nu-i sfinţit.
M-asemăn cu fecioarele nebune
ce au rămas afară suspinând,
căci nu am strâns destule fapte bune,
iar milostiv am fost din când în când.
ce au rămas afară suspinând,
căci nu am strâns destule fapte bune,
iar milostiv am fost din când în când.
Am dat prea rar cămaşa de pe mine,
n-am alinat întruna orice plâns,
am făcut, Doamne Sfânt, prea puţin bine,
doar pentru-al meu folos comori am strâns.
n-am alinat întruna orice plâns,
am făcut, Doamne Sfânt, prea puţin bine,
doar pentru-al meu folos comori am strâns.
Cad în genunchi în lacrimi şi cu jale
implor, în rugăciune prefăcut,
ca săptămâna patimilor Tale
să fie pentru mine-un început.
implor, în rugăciune prefăcut,
ca săptămâna patimilor Tale
să fie pentru mine-un început.
Promit să-mi plec trufia în smerenii
şi orice ură să o iert firesc,
să strâng ulei sfinţit din milostenii,
ca mila Ta, Iisuse, s-o primesc.
şi orice ură să o iert firesc,
să strâng ulei sfinţit din milostenii,
ca mila Ta, Iisuse, s-o primesc.
MIHAI BANDAC
Smaranda
La ora când consemnăm aceste gânduri, sufletul poetesei Smaranda Jelescu se află deja undeva,
sus de tot, dincolo de Stratosfera Planetei noastre albastre, pe care a poposit
un timp scurt, spre a o cunoaște, a se minuna de frumusețile ei și chiar a o
iubi.
Pe ea, pe Planetă și desigur și pe noi toți, cei ce i-am fost
contemporani, admiratori și poate chiar prieteni.
Ființă specială, deosebit de înzestrată și
expresivă, de multe ori categoric spectaculoasă, a complectat și a înnobilat,
în felul ei aparte, generația admirabilă
de poetese, care în anii 60, la Cenaclul
Nicolae Labiș, ridicau în picioare pe cei din Sala Oglinzilor de la Uniunea
scriitorilor, la rându-Ie și ei căutători de Himere, de Frumos și de Mister.
Golul lăsat de ea în sufletele noastre, este imens și nu va putea fi
înlocuit de nimeni, niciodată.
Scriitorii, actorii, regizorii, muzicienii, pictorii, criticii,
eseiștii, colegii de televiziune, ziariștii și toți cei pe care i-a atins
cu aripa sa, o să-i simtă mereu lipsa și o să-i ducă dorul.
Ea era poate chiar acea umbră
a unei idei de care vorbea mereu prietenul ei de tinerețe și de
o viață, Nichita Stănescu, cu care
se va întâlni curând.
Au trăit în aceeași Epocă, a Clepsidrei
și vremelnic despărțiți, se vor
așeza din nou și pentru totdeauna la masa
poeților din Grădina Raiului,
spre a-și vorbi, a-și aminti și a melancoliza.
De undeva, din Celest, îi va
însoți bineînțeles taragotul fermecat al lui Fărcașu și de dragul lui, poate, vor vedea încă odată, acel Eseu unic și irepetabil, pe care i l-a
dedicat la TVR, atunci, în 12 mai, 1994, la Casa Americii Latine, de ziua lui.
Va mai veni, de multe ori, în nopțile cu lună, să-și vadă Marea ei
dragă, martora statornică a copilăriei și adolescenței fericite.
Dar va fi discretă și nu o s-o putem vedea,
poate doar auzi șoptindu-i acesteia versuri ce i le dedica mereu, când Dorul era prea puternic și ea era
foarte singură.
Adio dragă Smaranda
PUȘI DINULESCU
Suzana
Şi
începu. Mai târziu, printre hârtiile lui, am regăsit-o. Era scrisoarea adresată
Suzanei, scrisoarea lui Robert:
Sângele
meu te caută. Buşteanul s-a împiedicat în om. Printre zambile, substanţa fără
gust a morţii pluteşte, din cer se desprinde somnul limpede. Mă doare capul.
Sângele meu te caută. Eşti atât de frumoasă…
Tu
ar trebui să cânţi mereu la pian, degetele tale albe şi lungi, degetele tale ca
apa şi tulpinile, ca aerul…
Te
iubesc. Eşti colorată în toate formele spectrului de lumină. Unghiile tale
roşii, părul tău portocaliu, fularul tău verde, pantofii tăi galbeni…
Unghiile
tale ca trandafirii cei mai aprinşi, părul ca flăcările, fularul ca iarba şi
pantofii ca polenul margaretelor.
Suzana,
tu eşti pasărea rară, eşti singurul fir de iarbă în care cred… am certitudinea…
Scrisoarea
aceasta a fost compusă ca imn de laudă, ca rugăciune, ca spasm.
Al nostru, al amândurora,
Robert.
KLAUS
JOHANNIS
Klaus, luat la tinta de Mossad!
2017-03-20
· 19:09:26 |
Cu „spontaneitatea” care il caracterizeaza, seful statului pierde teren
pe toate fronturile, nu doar pe planul alambicatei politici interne.
Pentru ca, din nou, Klaus Iohannis a fost prins pe picior gresit de catre
„moristile” petrecute in ultima vreme la nivelul global al politicii
internationale. Unde, dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate,
noua Administratie Trump a pasat problema romaneasca Tel Aviv-ului, confirmand
astfel atat iesirea de sub tutela Uniunii Europene, dar si tinerea departe a
unei Rusii tot mai „hraparete” in aceasta parte a Europei.
KLAUS JOHANNIS
Iar asa cum cutuma diplomatica o impune
peste tot in lume, punerea etichetei de stat prieten al Israelului este
statuata prin „delimitarea teritoriului” si infiintarea a diverse institutii
care sa conclucreze la o cat mai buna colaborare intre autoritatile locale si
cele israeliene.
Hans Klemm şi Radu Ioanid, întâlniri
importante
Astfel ca nu mai
mira pe nimeni faptul ca insusi ambasadorul american Hans Klemm l-a condus prin
Bucuresti pe influentul Radu Ioanid, directorul Departamentului de Arhiva al
Muzeului Holocaustului din Washington, la intalnirile pe care acestea le-a avut
pentru urgentarea demersurilor privind infiintarea unui astfel de muzeu si in
capitala Romaniei.
Insa, spre
uluirea Palatului Cotroceni, zilele trecute discutiile cordiale au avut loc
doar cu presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea si premierul Sorin
Grindeanu, presedintele tarii fiind pur si simplu sarit din schema. Iar
cum de a fost posibila o astfel de infrangere diplomatica personala pentru
Iohannis, poate doar fostul sef al Serviciului de Informatii Externe sa stie
cel mai bine!
Facut de MRU!
Klaus Iohannis
este cam singurul politician care si-a permis sa fie mai arogant decat
orgoliosul Mihai Razvan Ungureanu, fortandu-l pe acesta, sub amenintarea
demiterii, sa plece de unul singur din fruntea Serviciului de Informatii
Externe.
MRU şi-a plătit poliţele faţă de un
Iohannis care credea că stă bine pe “filiera evreiască”
Iata insa ca MRU
nici nu a uitat si nici nu l-a iertat pe Iohannis pentru afrontul personal si,
atunci cand a putut, a facut tot ce este posibil ca sa isi plateasca
politele. Iar momentul potrivit s-a ivit dupa ce consilierii pe strategie de securitate a noului presedinte american
Donald Trump au pus la punct un plan
comun cu omologii premierului israelian „Bibi” Netanyahu, prin care Romania va
intra in zona de influenta a Tel Aviv-ului.
Numai ca, pe
langa interesele economice si cele de securitate globala, noii nostri parteneri
strategici sunt extrem de sensibili si la perceptia oficialitatilor noilor
state prietene fata de problema evreiasca si mai ales de cea a
Holocaustului. Iar dupa cum sustin sursele noastre, Mihai Razvan
Ungureanu, care ca sef al SIE a avut relatii excelente cu Mossad-ul a prins
astfel momentul potrivit pentru a-i da „perversa” dusmanului sau de moarte,
Klaus Iohannis, informandu-i pe amicii evrei despre niscai controverse din
trecutul acestuia. Iar recentele probleme „locative” din justitie ale
sefului statului nu au facut decat sa-i dea si mai mult apa la moara atat
lui MRU, cat si altor politicieni ca Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu sau
Gabriela Firea, care nu aveau cum sa nu profite de aceasta neasteptata minge la
fileu ridicata de catre fostul sef al SIE.
Dat de gol pe Wikipedia
Iar pentru a aprinde „focul” indoielii,
lui Mihai Razvan Ungureanu pare sa-i fost suficiente articolele de pe
Wikipedia, unde se vorbeste despre organizatia nazista Grupul Etnic German si
„mostenirea” imobiliara a acestuia de catre Forumul Democrat al Germanilro din
Romania, formatiune condusa atata amar de vreme de catre chiar Klaus Iohannis.
Oricum, dupa ce le-a
deschis astfel ochii noilor parteneri, „maurul” MRU si-a facut datoria si
probabil si-a „bifat” succesul, chiar daca aceasta victorie personala nu i-a
readus influenta de odinioara, necesara sa incerce sa mai obtina o numire la
sefia SIE. Chiar si in conditiile in care iminenta nominalizare se va
face tocmai cu „girarea” Tel Aviv-ului.
”Vanatorii de nazisti”
Pe langa faptul ca este poate cel mai
temut si respectat totodata serviciu secret din lume, Mossad are si o sectiune
speciala, menita a-i sprijini pe asa-numitii „vanatori de nazisti”, peste tot
in lume. Cum insa o asemenea situatie extrema nu este de conceput
pentru Romania zilelor noastre, expertii israelieni pot monitoriza totusi si in
tara noastra personalitatile care ar putea fi suspectate de orice fel de legatura,
fie si una colaterala, cu trecutul hitlerist.
Astfel ca,
intamplator sau nu, tocmai cand Iohannis a inceput sa fie „tocat” mediatic
pentru faptul ca, pe cand era primar al Sibiului si presedinte al Forumului
Democrat al Germanilor, acesta a „recuperat” mostenirea imobiliara a
organizatiei naziste Grupul Etnic German, seful statului nu a mai incaput pe
agenda privind discutiile pentru infiintarea viitorului muzeu al Holocaustului
si Istoriei Evreilor.
Muzeul Holocaustului va fi pe strada
Lipscani
Care va fi gazduit de o cladire superba de pe
strada Lipscani nr. 18-20, data in administrare la sfarsitul anului trecut, in
urma demersurilor Gabrielei Firea, Institutului National pentru Studierea
Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”, imobilul oferit de catre Consiliul
General al Municipiului Bucuresti avand la nivelul ultimei expertize din anul
2013 o valoare de piata de peste 14 milioane de euro.
http://www.national.ro/dezvalu
iri/klaus-luat-la-tinta-de-mos sad-576617.html/#ixzz4bwIr94z1
PRINCIPELE RADU
Alteța Sa Regală
Principele Radu s-a aflat într-o vizită în Republica Turcia, în zilele de 4-6
aprilie 2017, unde a răspuns invitației de a lua parte la cel de-al XX-lea Summit economic euro-asiatic “Marmara”
de la Istanbul. La summit au fost prezenți 300 de participanți din 44 de țări,
printre care șefi de stat și de guvern, președinți și membri ai parlamentului,
miniștri, lideri religioși, printre care Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu I, analiști politici, scriitori, ziariști și reprezentanți ai ONU și
ai altor organizații internaționale.
Principele Radu a
participat pentru prima oară la lucrările “Summit-ului Marmara” în anul 2007.
Lucrările summit-ului din acest an au dezbătut teme precum energia durabilă,
dezvoltarea economică, realitățile Uniunii Europene, contribuția religiilor la
stabilitate și pace în lume, precum și fenomene grave ale lumii contemporane,
migrația și terorismul.
A fost a doua vizită
publică externă a Familiei Regale din anul 2017. În zilele de 6-9 februarie
2017, Principele Radu a efectuat o vizită în Anglia, în compania președintelui
Parlamentului Republicii Moldova, dl Andrian Candu.
Familia Regală va face
de-a lungul anului 2017 vizite în Republica Moldova, Franța, Bulgaria, Canada,
Elveția, Marea Britanie și Germania.
ION LUCA
CARAGIALE
Pohod la şosea
De mult se vorbea,
Se tot auzea
Că are să fie
Mare bătălie
Şi că-n Bucureşti,
Au de gând să vie
Oştile ruseşti,
Căci de-aici se poate
Laolaltă toate
Lesne să păşească
În ţara turcească.
Se tot auzea
Că are să fie
Mare bătălie
Şi că-n Bucureşti,
Au de gând să vie
Oştile ruseşti,
Căci de-aici se poate
Laolaltă toate
Lesne să păşească
În ţara turcească.
Vreme a trecut,
Şi nu s-a văzut
Un muscal măcar;
Şi nu s-a văzut
Un muscal măcar;
Toţi îi aşteptau
Însă în zadar:
Ruşii nu soseau.
Trecu ce trecu
Şi cam începu
A se arăta
Pe ici pe colea,
Câte-un ofiţer
Singur şi stingher —
Când se pomeni
Lumea într-o zi
(Mai alaltăieri)
Că sosesc aci
Mii de ofiţeri:
Să calci unde vrei
Te-mpiedici de ei.
Tot muscali de soi
Gata de război,
Care toţi fireşte
Vorbesc muscăleşte,
Şi care au vestit
Cum că negreşit
Peste prea puţin
Toţi muscalii vin.
Însă în zadar:
Ruşii nu soseau.
Trecu ce trecu
Şi cam începu
A se arăta
Pe ici pe colea,
Câte-un ofiţer
Singur şi stingher —
Când se pomeni
Lumea într-o zi
(Mai alaltăieri)
Că sosesc aci
Mii de ofiţeri:
Să calci unde vrei
Te-mpiedici de ei.
Tot muscali de soi
Gata de război,
Care toţi fireşte
Vorbesc muscăleşte,
Şi care au vestit
Cum că negreşit
Peste prea puţin
Toţi muscalii vin.
Vestea zboară iute,
În zece minute
S-a dat sfoară-n ţară,
Că va să sosească
La şosea afară
Oastea muscălească...
Şi iată-n sfârşit
Că a şi sosit!
În zece minute
S-a dat sfoară-n ţară,
Că va să sosească
La şosea afară
Oastea muscălească...
Şi iată-n sfârşit
Că a şi sosit!
La zi-ntâi de Mai
A pornit alai,
Gloată peste gloată
Merge lumea toată,
Claie pe grămadă,
Pe muscali să vadă.
A pornit alai,
Gloată peste gloată
Merge lumea toată,
Claie pe grămadă,
Pe muscali să vadă.
Astăzi, ştiu că are
Tramvaiul cătare.
Dinjos de Teatru
Urcă şi coboară,
De par-că-i la moară,
Câte trei şi patru
Ba şi cinci vagoane
Pline de cocoane,
Umflate, gătite
Şi sulemenite.
Iar pe tramvai sus
Grămadă s-au pus
Sumă de monşeri
Amploiţi, becheri,
Tot galant gătiţi,
După cum îi ştiţi.
Tramvaiul cătare.
Dinjos de Teatru
Urcă şi coboară,
De par-că-i la moară,
Câte trei şi patru
Ba şi cinci vagoane
Pline de cocoane,
Umflate, gătite
Şi sulemenite.
Iar pe tramvai sus
Grămadă s-au pus
Sumă de monşeri
Amploiţi, becheri,
Tot galant gătiţi,
După cum îi ştiţi.
Mahalale-ntregi
— Zdraveni şi betegi —
Tineri şi bătrâni,
Calfe şi stăpâni
Cu-ai lor ucenici,
Cu toţi mari şi mici;
Slujnici, jupânese
Şi negustorese;
Apoi mărginaşii
Şi meseriaşii,
Târgoveţi mulţime
Şi mitocănime
— Toţi din Capitală,
Dau cu socoteală —
Cu-ale lor femei
Încet după ei,
Au pornit cu toţi
— Să-i numeri nu poţi —
Cu prăsila lor:
Toţi să vadă vor
Oştile ruseşti
Lângă Bucureşti.
— Zdraveni şi betegi —
Tineri şi bătrâni,
Calfe şi stăpâni
Cu-ai lor ucenici,
Cu toţi mari şi mici;
Slujnici, jupânese
Şi negustorese;
Apoi mărginaşii
Şi meseriaşii,
Târgoveţi mulţime
Şi mitocănime
— Toţi din Capitală,
Dau cu socoteală —
Cu-ale lor femei
Încet după ei,
Au pornit cu toţi
— Să-i numeri nu poţi —
Cu prăsila lor:
Toţi să vadă vor
Oştile ruseşti
Lângă Bucureşti.
Sub cer călduros
Merg încet pe jos,
De zăduf şi soare
Sunt plini de sudoare.
Cam pe la nămiez
Or s-ajungă, crez.
Toţi din mahalale
Duc în mâini basmale
Cu fel de mâncări,
Şi pe urma lor,
Urma tuturor,
Pe două cărări
Vine-un popă beat,
Frânt şi asudat
De mult ce-a umblat
Şi pe gât a dat...
Merg încet pe jos,
De zăduf şi soare
Sunt plini de sudoare.
Cam pe la nămiez
Or s-ajungă, crez.
Toţi din mahalale
Duc în mâini basmale
Cu fel de mâncări,
Şi pe urma lor,
Urma tuturor,
Pe două cărări
Vine-un popă beat,
Frânt şi asudat
De mult ce-a umblat
Şi pe gât a dat...
Iar pe urma lui,
Un copil mucos
— Nu se ştie-al cui —
Tare obosit
De-ai lui rătăcit,
Plânge obidos,
Şi pe nas, pe bot,
E mânjit de tot.
Un copil mucos
— Nu se ştie-al cui —
Tare obosit
De-ai lui rătăcit,
Plânge obidos,
Şi pe nas, pe bot,
E mânjit de tot.
Toţi cu toţii dară,
La şosea afară,
S-au dus să privească
Oastea muscălească.
Căţei şi purcei
Merseră şi ei,
După cum scris este
La orice poveste.
La şosea afară,
S-au dus să privească
Oastea muscălească.
Căţei şi purcei
Merseră şi ei,
După cum scris este
La orice poveste.
Numa-ntr-o chilie,
Singură, pustie,
O babă rămase,
Care de ani şase
Ologită sta
În chilia sa.
Numai ea rămasă
Singură acasă
Şi în mahala
Biata se văita
Şi se tânguia:
— "Oameni buni! (striga)
Mi-aduceţi şi mie
Pomană să fie!
Măcar un cazac...
Nu de altceva
Ci numai de leac!"
Singură, pustie,
O babă rămase,
Care de ani şase
Ologită sta
În chilia sa.
Numai ea rămasă
Singură acasă
Şi în mahala
Biata se văita
Şi se tânguia:
— "Oameni buni! (striga)
Mi-aduceţi şi mie
Pomană să fie!
Măcar un cazac...
Nu de altceva
Ci numai de leac!"
GEORGE ANCA
mai răi decât ţânţarii
mai răi decât
ţânţarii nu cunoscui în noapte te hărtănesc în nume prin sânge şi aluate sar
ars reanimarea otrăvii ţi-o consorţi tămâi oftate acru scăpând gelos la morţi
atunci îţi ştii momentul când oftică şi cancer politică romanţă s-au dus de
mult pe Gange te perpeli orb în juru-ţi la stop de rostogol secându-ţi cu
ficaţii un fel de protocol ce-au fost în altă viaţă de am avut relaţii din
oştile adverse dam ordin înţepaţi-i
EUGEN
LOVINESCU
O noapte cu tine …
Sunt încă în pat,
şi nu-mi pot lua gândul de la tine,
de la noaptea trecută ...
mi-aş dori atât de mult
să te strivesc la pieptul meu !
În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate ...
şi ceea ce s-a întâmplat
a lăsat în mine senzaţii de neuitat.
Ai apărut de nicăieri şi,
fără să-ţi fie teamă sau ruşine,
te-am surprins atingând trupul meu gol ...
mi-ai simţit indiferenţa
şi m-ai muşcat fără milă,
înnebunindu-mă ...
Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !
În zori am adormit în sfârşit, obosit ...
Astăzi, când m-am trezit,
te-am căutat îndelung,
dar nu te-am mai găsit ...
Cearşafurile căzute de pe pat
sunt singurele martore ale nopţii trecute.
Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale,
mă ard şi nu mă lasă să te uit ...
În noaptea asta mă voi preface
că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ....
şi nu-mi pot lua gândul de la tine,
de la noaptea trecută ...
mi-aş dori atât de mult
să te strivesc la pieptul meu !
În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate ...
şi ceea ce s-a întâmplat
a lăsat în mine senzaţii de neuitat.
Ai apărut de nicăieri şi,
fără să-ţi fie teamă sau ruşine,
te-am surprins atingând trupul meu gol ...
mi-ai simţit indiferenţa
şi m-ai muşcat fără milă,
înnebunindu-mă ...
Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !
În zori am adormit în sfârşit, obosit ...
Astăzi, când m-am trezit,
te-am căutat îndelung,
dar nu te-am mai găsit ...
Cearşafurile căzute de pe pat
sunt singurele martore ale nopţii trecute.
Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale,
mă ard şi nu mă lasă să te uit ...
În noaptea asta mă voi preface
că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ....
Ţânţar nenorocit !!!
PAULA ROMANESCU
haiku tanka
cât vezi cu ochii
pustiu de zări cenuşii –
armate de nori
jusqu’à l’horizon
des grands armées de nuages
nous couvrent de gris
*
canton părăsit
rapidul de Moscova
verde-salamandră
un vifor de Siberii
înfioară frunzişul
canton délabré
le TGV de Moscou
vert-salamandre
un grand vent des Sibéries
fait frémir le feuillage
SILVIA ZABARCENCU
Nu s-a
făcut târziu
Bună dimineața, în sfârșit!
și să răsfrângi colajul de gânduri pe esență
alături se-odihnește cadrilul prăfuit
reverberat în mute figuri de complezență...
Bună dimineața! Nu s-a făcut târziu
ca să pornim alături pe sonuri translucide.
Încă mai sunt capcane între sunt și să fiu
a nopții, încordată, lăngă efemeride...
FLORIN COSTINESCU
Pendulul uriaş
Saul Below, o re-citire
Saul Below, o re-citire
Deasupra lui
stelele nu se mai nasc,
nu mai apun,...
cerul se reazimă ostenit de maginea visului
ca o cazma ruginită
uitată de mâna pământului.
L-am văzut ieri, alaltăieri, atârnând;
vântul sufla triumfător prin pieptul lui
ros de cariile neputinţei –
şi trecea mai departe, stârnind frunzele veştede
căzute din arbori de ceaţă: iată-l, iată-l
strigau clarvăzătorii în cor
anticipând viitorul:
este el, chiar el ,
este Omul suspendat - între el şi sinele său,
osândit să contemple neantul;
făceţi-i cu mâna, dar mai ales,
ridicaţi-vă privirile şi citiţi-i pe tălpi;
pe ele este scrisă biblia lui
de fost pământean liber,
este felul lui de a vorbi cu voi,
cândva vi se adresa cu fruntea,
acum doar cu tălpile
mişcându-se dintr-o parte în alta,
plumburiu şi continuu -
pendul uriaş peste ziua de mâine
nu mai apun,...
cerul se reazimă ostenit de maginea visului
ca o cazma ruginită
uitată de mâna pământului.
L-am văzut ieri, alaltăieri, atârnând;
vântul sufla triumfător prin pieptul lui
ros de cariile neputinţei –
şi trecea mai departe, stârnind frunzele veştede
căzute din arbori de ceaţă: iată-l, iată-l
strigau clarvăzătorii în cor
anticipând viitorul:
este el, chiar el ,
este Omul suspendat - între el şi sinele său,
osândit să contemple neantul;
făceţi-i cu mâna, dar mai ales,
ridicaţi-vă privirile şi citiţi-i pe tălpi;
pe ele este scrisă biblia lui
de fost pământean liber,
este felul lui de a vorbi cu voi,
cândva vi se adresa cu fruntea,
acum doar cu tălpile
mişcându-se dintr-o parte în alta,
plumburiu şi continuu -
pendul uriaş peste ziua de mâine
NICOLAE GRIGORE MĂRĂȘANU
Acheronule, Acheronule!
1
Acheronule, Acheronule,
te-am traversat din mal în mal cu un singur braţ,
deşi ştiam că apele tale au puterea înecului.
Auzeam lacoma gură cerând Omm şi eu înotam.
Auzeam verii ţipând cu înecul în gură şi eu înotam.
Auzeam maica tânguindu-se că mâna întinsă e scurtă
pentru salvarea mea din naufragiu, şi eu înotam.
O, Acheronule, Acheronule,
sfâşieri de viscere-n fiinţă,
pe trup sfâşieri de vestminte şi smulgerea părului,
şi eu înotam.
Şi dacă ar fi fost numai atât!
Dar trimisu-ai peste noi supliciul focului
şi n-am blestemat, nici ţi-am biciuit apele
ca răzbunare a corăbiilor scufundate.
Te-am iubit amplificându-ţi măreţia morţii!
Am săpat fântână în ţâţânele adâncului,
am umplut cristelniţele cu apele tale
şi ne-am botezat în ele pruncii.
Şi din fluviu al morţii
în fluviu al vieţii te-am prefăcut
şi te-am păstrat în fiinţă.
1
Acheronule, Acheronule,
te-am traversat din mal în mal cu un singur braţ,
deşi ştiam că apele tale au puterea înecului.
Auzeam lacoma gură cerând Omm şi eu înotam.
Auzeam verii ţipând cu înecul în gură şi eu înotam.
Auzeam maica tânguindu-se că mâna întinsă e scurtă
pentru salvarea mea din naufragiu, şi eu înotam.
O, Acheronule, Acheronule,
sfâşieri de viscere-n fiinţă,
pe trup sfâşieri de vestminte şi smulgerea părului,
şi eu înotam.
Şi dacă ar fi fost numai atât!
Dar trimisu-ai peste noi supliciul focului
şi n-am blestemat, nici ţi-am biciuit apele
ca răzbunare a corăbiilor scufundate.
Te-am iubit amplificându-ţi măreţia morţii!
Am săpat fântână în ţâţânele adâncului,
am umplut cristelniţele cu apele tale
şi ne-am botezat în ele pruncii.
Şi din fluviu al morţii
în fluviu al vieţii te-am prefăcut
şi te-am păstrat în fiinţă.
2.
O tânără femeie leapădă hainele în amurg
şi ca în braţele bărbatului în apele tale
se-abandonează.
Cu degete lichide îi mângâi trupul
şi o împingi în extază.
Ruşinată steaua pleacă ochii
şi învinsă de ispită coboară în văpăile tale.
Şi ca Afrodita iese din valuri şi ne sfinţeşte ţărmul.
3.
De mii de ani călare pe calul alb
un sfânt Gheorghe retează capete de balaur,
în lupta cu dublul.
Le-aruncă în apele Acheronului,
capetele cresc la loc şi sfântul zăbavă nu are.
Au nu zice mucenicul că nu primeşte
coroana decât cel ce luptă?
Luptăm împotriva inarticulatului morţii.
Şi zăbavă nu-i!
4.
Într-atât iubitu-te-am,
încât nu mai ştiu de eşti aeve,
ori eşti născocire a propriilor mele neadormiri.
Şi într-atât cântatu-te-am,
că te-am făcut cunoscut dincolo de margini şi de vibraţii.
Din curgerea cea de-o-fiinţă,
fiinţă mi-am făcut şi nepreţuită creaţie.
Cum atunci inima să nu-ţi confere propiul chip?
Cum revărsarea ta în mine
să nu ia forma vasului în care se revarsă?
Fii liniştit cuceritorul meu!
Că în toate în câte dăinui inima mi-o aud bătând.
Şi toate ale mele sunt şi ale tale.
Iar pasărea
ce planează deasupra apelor acum
este chiar sufletul meu.
O tânără femeie leapădă hainele în amurg
şi ca în braţele bărbatului în apele tale
se-abandonează.
Cu degete lichide îi mângâi trupul
şi o împingi în extază.
Ruşinată steaua pleacă ochii
şi învinsă de ispită coboară în văpăile tale.
Şi ca Afrodita iese din valuri şi ne sfinţeşte ţărmul.
3.
De mii de ani călare pe calul alb
un sfânt Gheorghe retează capete de balaur,
în lupta cu dublul.
Le-aruncă în apele Acheronului,
capetele cresc la loc şi sfântul zăbavă nu are.
Au nu zice mucenicul că nu primeşte
coroana decât cel ce luptă?
Luptăm împotriva inarticulatului morţii.
Şi zăbavă nu-i!
4.
Într-atât iubitu-te-am,
încât nu mai ştiu de eşti aeve,
ori eşti născocire a propriilor mele neadormiri.
Şi într-atât cântatu-te-am,
că te-am făcut cunoscut dincolo de margini şi de vibraţii.
Din curgerea cea de-o-fiinţă,
fiinţă mi-am făcut şi nepreţuită creaţie.
Cum atunci inima să nu-ţi confere propiul chip?
Cum revărsarea ta în mine
să nu ia forma vasului în care se revarsă?
Fii liniştit cuceritorul meu!
Că în toate în câte dăinui inima mi-o aud bătând.
Şi toate ale mele sunt şi ale tale.
Iar pasărea
ce planează deasupra apelor acum
este chiar sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu