miercuri, 25 octombrie 2017

BIANCA ÎNTRE ARISTOT ȘI DYLAN THOMAS

BIANCA  ÎNTRE  ARISTOT  ȘI  DYLAN  THOMAS

 


23-10-2017 08:51:19


Patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului, Teofil al III-lea, va fi primit astazi de Papa Francisc, la Vatican, conform unui comunicat al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, citat de publicatia catolica Zenit [Le patriarche grec orthodoxe de Jérusalem Theophilos III en visite à Rome https://fr.zenit.org/articles/le-patriarche-grec-orthodoxe-de-jerusalem-theophilos-iii-en-visite-a-rome/ ].

Patriarhul Ierusalimului discuta cu Papa Francisc, la Roma

Dupa ce, cu putin timp inainte, Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului l-a informat pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu [ vezi: https://lonews.ro/arhitectura-imobiliare/24025-patriarhul-teofil-al-ierusalimului-ii-cere-ajutorul-patriarhului-ecumenic-bartolomeu.html Patriarhul Teofil al Ierusalimului ii cere ajutorul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu] privind situația dificilă, fara precedent, creată in urma recentei decizii a Curții Israeliene, care a predat mai multe bunuri imobiliare ale Patriarhiei Ierusalimului, din Jaffa Gate, unor locatori ai societății Ateret Kohanim (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe - https://lonews.ro/arhitectura-imobiliare/23844-patriarhia-ierusalimului-risca-sa-si-piarda-terenurile-condamnarea-unei-noi-decizii-a-instantei.html ) - Patriarhul Ierusalimului se va afla la Roma, desi sursele oficiale nu au anuntat inca daca discutiile vor urmari acelasi subiect.

Patriarhul se afla deja la Roma, începand de ieri, si va ramane aici pana pe 25 octombrie 25, fiind însoțit de o delegație formată din trei membri.

Intalnire a Patriarhului Ierusalimului cu Papa Francisc, la Roma

Este a treia oara cand Papa Francisc și Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea se intalnesc, după intalnirea care a avut loc în timpul pelerinajului Papei Francisc în Țara Sfântă, din mai 2014, și după cea de chemare la pace, pe care a avut-o cu Președinții israelian și palestinian în Grădinile Vaticanului, pe 8 iunie in același an - reaminteste publicatia catolica.

Patriarhul Teofil al III-lea, conform comunicatului citat de Zenit, se va mai intalni, de asemenea, cu Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin și Mons Paul Gallagher, secretar pentru relații cu statele. 

Delegația ortodoxă se va mai întâlni, totodata, cu Cardinalul Kurt Koch, președinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, și Cardinalul Jean-Louis Tauran, președinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios.


luni, 23 octombrie 2017

ROȘU CINCI

de George ANCA
ROȘU  CINCI


*
scurtez neploii Alpineștii
nici mierlele să se întreme
abia la una fluierare
de se apropie s-apropie

dropie mai răsari caraulă
în ce landă cu mine vedere
alice ude-le nădușeala duș
la vară dară Mărioară

creștet secet secetei stei
lamente placebo panta rei
down a cui sapiență reumă
bisericească-se clanța lanț

în rămășițele călcăturii
singur tobogan și o fată
cârduri izolate solitarilor sol
nerămas de distrus ultimei 

cât că prea nu te recunoști
în amnezie de sine fir fără păianjen
la vernisajul pe Lipscani mă duc
Luri m-a refuzat a mă menaja

învârtita bastonului continuă
mă dărâm la două mâini
a nu mai zărui adunări
ce-or fi zicând revăzându-mă

*
ziceam roșului cinci de-om răsări sitari
trei pân la șase mierle-mi pari
din five și te-aștept însărsănat
porumbel pe creștetul lui Mircea Eliade

nu mă învrednicesc nici să renunț
mierla de ora 5 nicio sfârâială
brr trupina spânzurată pranayam
mesteca gumă benoclându-mă

cu idee de la nori creă vântul lumea
„numai D-stră puteți judeca dacă
Zalmois merită să inspire o tragedie”
și așa primii prima scrisoare

ne-nghesuie rărimea umbră
aerul răzgândindu-ne
îmi voi pritoci la sânge versete
era să urc de schimb mai va

vagi compensații nici păsări
spumanții cutreierărilor
epileptica Mismis Chiara
simplificându-mi postumitatea

*
împăcate lamentații cego
pedepsinzi păienjeni chinină
terifiabila desmorsă corsă
pe-așa nu mai fluier mierlei

sub săbii vrăbii pranayama
cal presat între manuscrise
coperți la trei o dată alta
mai chin cu piesele colante

euharistion idiomelor
privighetorile Călimăneștilor
ce să mai zic în schiță de fantast
de țară nici atât meridian

aripii rupte rugă Tanior
cap tăiat rosicrucian
am merge cu trenul la Ilidia
toartele artele departele

vorbiții mei m-oi despărți
din cinci în cinci dans baroc
doar ursul cu o carte-n labe
nucilor ciutură respiră

*
tăiatu-ți-se capul tău Ioane
izvorâtor de mir Dimitrie
odraslă a Tesalonicului
Diamant Marcelino Santa

demonilor rană de nevindecat
purtătorule de biruință Gheorghe
mai tare decât varul pe un mort
înfricoșător arzător al capiștilor

satana suspină păgânii oftează
purtător de trup birui pe cei fără trup
fiecare luminândă se cântă de trei ori
podobie ce-ai umplut cerul de stele

ai luminat chipul învierii
pierzător al celor de dedesubt
întăritor tuturor tăriilor
răsăriturilor venind către apus

fă cu mine semn spre bine
ca să vadă cei ce mă urăsc
rușinați că Tu Doamne
m-ai ajutat mântuindu-mă

*
prin sat cu Ion 
multul strică  puținul n-ajunge
țuica după bere este o plăcere
țuica după vin e un chin

că fizic n-are cine
veni oricâtă fervoare
dezgropători urmași
nu te mai înmormântezi

m-m fript lumânărindu-mi
mama în cutiuță
păjistuțele de lângă
stele ale noastre

le-oi lua acasă
ce să le povestesc
nici să am răspuns
nu mă mai duc la Nae

Ionică mi-o spune
iriși uscați nu semn
Parângul abur
topire de degete

*
n-am cum să-mi dau foc
niciun foc lui Builă
cum n-ar fi murit nimeni
hai mamă învățătorule

cu lacrimile tale ai lucrat pustiul
odraslă a peșterii sfinte
vinul pur singur cu popa
de nu vrea la oraș Rafael

că nu clipește decât la soare
un cântec bisericesc din cunie
să nu fi fost popicul fără
parohie că nu găsește nevastă

nicio fată de popă nu vine la țară
ăl mai mic din copii când taică-
său a și murit nu-l știe
capre că nu mai putea mulge vaca

nu mai e nicio vacă în sat
Jenica i-a spus că meseria se fură
cât să n-o-nvețe croitorie
m-oi duce sub zarzăr la muri

*
cinci după mine caprele neatinse
nu te du la biserică vino la mine
dar când mor nu la tine vin
câinele numai și mângâiere

legata înghite flori galbene
a mijlocie la umbra mea
iada din două crescându-i cornițe
toate ochi galbeni cratimă neagră

de sculpturile lui Neagu
roade din scaun îmi încearcă pixul
mijlocia îi dă un mai
cum că să mă lase să scriu

le am în spate subțiez umbra
s-a culcat și iada în lungul ierbii
soru-sa mai înaltă în negru roșcat
pe lângă legata limbută mamă

și foi de muri servește a bătrână
în două picioare negrușca
împinge cornițele în palmă
aproape să nu-i țin podul

*
se scufundară-n aventură rumegată
sportul caprelor până la Roma
Cosmin la comunitate în Italia
tratak îmi fluier musculițe

pe dascălul eresurilor l-ai rușinat
ne apără de veșnica osândă
sabie ascuțită cu focul duhului
scuturător al lanțurilor satanei

nu-ți adjectivai frământul
greului cu tradiționaliștii
Mauriac Obama Wiesel
pe ascuns retezarea românilor

sub picioare fostă iarbă
amuțite mierle după una
contorsiuni de vreme prana
dinspre diseară măcar mă

nu contează premiul antum
sinucideri natya vikingi
talmud sfărâmând patrii
distrugere pe toți banii

*
am fost cu tine în Kurukshetra
picuri de întârziere așteaptă soare
paralela de seară Lawrence
psihoze treanscendente a la long

cușme de coroane o perucă
la domni scrijelate tăblițe
are you Ganga we all are Ganga
apoi scumpirea țigărilor

negrul nopții și înapoi
fum din gunoi aruncat la lup
se va încălzi uitatul îngheț
pe drept v-aștept de la spital

risipă monștrii pură ghionoaia
ce-are lumea de zis și tace
ancestralitate torturială
reținerea respirației umbhaka

fără păcat hoțirea hoților
panpanică pe toate drumurile
planul mă urmărește Indie
prințe fiu fecioarei Kunti

*
patru al vostru doarme
mai mult înoată ceasul
când ai fost tânăr Vyasa
vai pescuisei o scoică

copiii stropilor nerăzboinzi
spirite vegetale ghirlandate
cinci generali trei mareșali
în cerc zece căpitani

neasmuțire dinspre dumnezeire
mare furată de recele avariției
indiferența imaterialității
nici norii puja carantinei

autoflagerare neînecată
nu e teatru nu ne întrece
ne dăm seama de pliuri
oase-n contemplație

vocalele ne-n miracol
doi delfini cu tine trei
încuiat neauzindu-mă
străpungeri avatarelor

*
Golcunda vin  vărsat
inspirație norocitoare
respirație cuvântătoare
credința moarte repetată

învățați cu vocile
v-aștept să adormiți
toți trei îngrijorați
suflare de altădată

auspiciile înapoi
tăcerea dinaintea renunțării
singur florii soarelui
puseși la cale insolație

călătoria dimineții
de-ai cui câmpii împreună
necitirea o contemplu
nescrierea m-ar mântui

voi fi gita azi mâine
ea se va preface că eu
nu cumva-mi fac de lucru
nimic pe vremea asta

*
citite ghiocuri de-atunci
la ăla te-ai dus de bolnav
la mine de sănătos
adeverindu-ne vălurire

luna umbră nopții
sesiza sărbători
de abstinență
în lipsa valurilor

părinților neadormire
asonanțe sanscrite
în ale perenitățolor
pandiților ghiocurilor

destin cu nimeni
copil înecat în fiord
frații ahimsei
căruțașul divin

bumerang cicatricea
ierarhului Alexandru
protectorul omenirii
în ultima zi

*
nu dau de banyan
intruzie trezie
cine nemaicine
Gita mea cu mine

sanscrită română
revelație nonexhaustivă
bântuiala intelectului
magie subînțeleasă

probabilism săgeată
Rudheya reînfiu
vedem cine ce și eu
doar arcași și împărați

petele solare
noaptea-n piramidă
pe mine mă ține ceru
ca pe tine temniceru

student în Salamanca
al toamnei înfiat
deghizare trauma
al răstignirii iarăși

*
noaptea halou lunii
sfâșiind rotund
nu stătusei fato
dinaintea grasei

ora roșu minut cinci
cap avatar retezat
din cenușă te-ai cunoaște
pus pe recunoaștere

sanscritizez traduul
încarc necititul
aș tăia lemne
omonim transcendenței

nu porniră la 5
viiturile neroșului
chaturgita jurând
cinciul peste roșu

ghiocul norocul
câine roșu cinci
m-a văzut uscata
vede vedele

*
roș cin cine valah allah
amu cică fără un cuvânt
lui nimeni d-aia zbârnâie
trei-patru etaje în attic

locuri 6 fără un sfert
de-aș scăpa de rubayate
sufletul nu moare
nu e numai suflu

cocoșul negru prins
câinele nopții roșii
tramvaie goale
vreo suedizare

revenustată pe-o parte
văzând roșu de frică
norilor neșapte
plecare fără sabie

închipuiți afaceriști
crimă invitându-mă
gând conceptului numeric
poate schimbăm vorba

*
pax letargie gratis
caleștile sub șopron
demisii sublunare
cât pătrățimi atârn

pridvor de pace himsa
crăpați monovii yoga
bum la cinci cu noi
câinii de-ai doilea

caz cosmic anom nonim
unu în tramvaiul 1 două 3
4 lunguri ferăstrae crio cri
ne prăpădirăm altruiști

ex Jaipur alt premiu
bruneta-mi vorbi
soare consultându-mă
să citesc literele în el

pată la plural cu Bacovia
adormirii la aniversare
îmi crapă ochii
râd recepționerele

*
3 minute să vă văd
7 oi fi fost și eu
de ce cabinetul 5
1 minut săritoarelor

calci piane-mpălăzite
am ce plânge încă fruntze
Diwali-mi trimse Modi
renunțiator citire

abia aștept ziua val
scapi ca 5 de 5
plașii picioarelor
din lojă treaba lor

domle m-ai sunat
nu eu telefonul
cine peste cine
spectacolul cal

cârnic oxfordat
văd neluminare
lasă genele
tot în mohor

duminică, 22 octombrie 2017

LIMPEDE-CLEȘTAR

 Amita Bhose   






Memento  Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n Tache Papahagi – 25 m Amita Bhose


Prezentatrea albumului  Colocvii  Portrete de George Anca și Cristian Radu Nema 


Intervenții
Portretizați prezenți: Recunoscându-ne
George Anca: Amita Bhose după 25 de ani
Puși Dinulescu:  Portrete dramatice deja lansate deunăzi
Corneliu Zeana: Tache Papahagi in memoriam
Viorel Speteanu: Din vremea lui Gheorghe Sion


Teatru de Poezie: Liana Nicolae, Gabriela Tănase, Vali Pena, Puși Dinulescu, Gheorghe Dănilă, Ștefan Opreanu


Lansări de carte
Lia-Maria Andreiță, Ion Andreiță: Iubiri lângă Marele zid, Antim Ivireanu, 2017
Dimitrie Grama: Magul, Media Print, București, 2017
Valentin Rădulescu: Iluzii în alb, Amanda Edit 2017


Coordonator: Dr. George Anca


ADRIAN  BOTEZ

Curățenie de Sâmbătă

sâmbăta – bunica mea făcea
curăţenie – în casa veche – şi
fără să-mi dau seama
cum – începeau să dispară – rând pe rând şi
unul după altul – o
mulţime de lucruri şi contururi
inutile: rămânea
casa curată şi
luminată (...de parcă n-ar fi fost niciodată
veche...) – precum
Potirul Domnului

cum dispăreau acele
multe lucruri – contururi de
inutile lucruri? – uite
aşa: pur şi simplu – nu se mai
zăreau – nicicum – nici dacă ţi-ai fi
cumpărat o lunetă să le redescoperi şi să le
pipăi - formele şi
încheieturile

...de cum începea noua
săptămână – începeau
iarăşi – să se arate – pe rând – unul câte
unul – lucrurile dispărute
sâmbăta - până când umpleau – iarăşi
casa de vechime şi de praf şi de
pânze de păianjen
milenare – şi – mai ales – de
inutile – împovărătoare
contururi

apoi – iar venea sâmbăta
luminării şi curăţeniei şi – mai cu seamă – a
dispariţiilor...

...eu voi muri
sâmbăta – după care
iar mă voi murdări şi
pângări cu
existenţă şi contururi şi
vechime – într-o
oarecare luni – de după
curăţenie...

aş dori să fie veşnic - pentru
mine cel dispărut
sâmbătă: să nu mai
curgă – cu spume de
zoaie – celelalte
inutile zile...

atunci abia – voi sta cu faţa-n sus – către
cerul străbunilor – liniştit şi deplin
împăcat cu
Dumnezeul meu


Trec prin Văzduhul Limpede-Cleștar  

trec prin văzduhul limpede-cleştar
(lucruri se văd  din ce în ce mai rar...)
năluci de epopei şi de eroi
trec raze – sânge – sfinţi – dar mai ales - gunoi...

atâta-i trebuie-unui înger pân' să vină
zburătăcind – biet orb – din vină-n altă vină
încât toţi crinii-adorm – veghind cavou de sori
astfel trezind spre somnuri aspre alte flori

voi fi pârâşul astei lumi clocite
şi-am să m-arăt cernit în ceruri bătucite
căci vreau a-i zicere – mâhnit -  lui Crist:

văzutu-i  - tot - zidit de-un cabotin – nu-Artist...
...dar Crist mă ia de mâna-mi întomnată
 tăiem în mers  - acum - un colţ întreg din hartă:

da – desluşit se vede târzia vinovată
căci vara-primăvara-s titani - dar altădată...


ION COJA

Nu Prea Fericite Parinte Patriarh,

Cu câțiva ani în urmă am aflat despre comportamentul excepțional al unor tineri români care  cu prețul vieții lor au demonstrat perenitatea vie, activă, a celor mai înalte valori creștine. Cuvintele mele nu sunt în stare să comenteze faptele dumnealor VASILE BACIU și ION MOLDOVEANU, așa că mă grăbesc să vă aduc la cunoștință faptele:

Aidoma biblicului Irod, regele Carol al II-lea, criminalul cel mai sângeros din Istoria Neamului românesc, în septembrie 1939 a dat ordin să fie uciși, pe loc, fără nicio judecată, toți legionarii aflați în temnițele regimului, la care să se adauge câte trei legionari în fiecare județ, luați la întâmplare, numai legionari să fie! Un total de circa 300 de martiri ai credinței în Iisus și în Neam au căzut victime ale regelui nelegiuit. O crimă fără egal în istoria Neamului nostru…

Studentul VASILE BACIU nu a fost ales de poliția din Tecuci să fie împușcat în mod „exemplar”, la răscruce de drumuri, să fie văzut de toată lumea: cine va face ca el, ca el s-o pățească! Nu se număra printre legionarii cei mai cunoscuți, cu vechime în Mișcare… Poliția a desemnat un grup de trei legionari, i-a târît prin oraș până la locul execuției și când se pregăteau să ducă la îndeplinire ordinul, a intervenit tînărul VASILE BACIU, aflat printre privitorii care se întâmplau a fi de față.

Tînărul s-a apropiat de polițistul mai mare în grad și i-a vorbit cam așa – cuvinte reconstituite, imaginate de subsemnat: „Domnule polițist, știu că aveți ordin să ucideți trei legionari, indiferent cine sunt aceștia. Și eu sunt legionar! Vă rog să mă luați pe mine în locul camaradului X – al cărui nume nu se mai știe. Dînsul este tată a trei copii care rămân astfel orfani. Luați-mă pe mine în locul său, eu nu am copii…”

...Așa a ajuns VASILE BACIU din Tecuci pe Lista legionarilor martirizați din ordinul regelui scelerat și sperjur.

Povestea studentului ION MOLDOVEANU din Ploiești este la fel de minunată, de nemaipomenită: Când cei trei legionari desemnați de jandarmeria Ploieștiului să fie dați morții fără nicio judecată, fără nicio vină, au fost aduși în Piața Gării de Sud, unde circulația este cea mai intensă, s-a auzit de departe o voce: „Opriți execuția! Stați! Opriți execuția!”… Și s-a văzut un tînăr alergând disperat spre locul cumplitei execuții! Cu greu trăgându-și sufletul de cât alergase ca să ajungă la timp, tînărul arătă spre unul dintre cei trei: „Dumnealui nu este legionar! Este o confuzie de nume. Eu sunt legionarul ION MOLDOVEANU! Pe dumnealui îl cheamă la fel, dar nu este legionar! Ați greșit! Pe mine trebuie să mă împușcați!”
Jandarmul șef nu a avut nimic de obiectat și s-a …corectat, împușcându-l pe adevăratul legionar ION MOLDOVEANU!

Minune curată a fost și felul cum s-a aflat de cele povestite mai sus abia în urmă cu un an... Dar acesta este alt subiect!

Vă scriu, Prea Fericite, îndemnat de o informație pe care am primit-o în ultimele 24 de ore. O informație despre preotul catolic MAXIMILIAN KOLEB, care, în 1941, la Auschwitz, a fost eroul unei întâmplări la fel de pilduitoare, pildă de jertfă cristică zguduitoare pentru orice suflet de om, de creștin. Iată cum este relatat pe Wikipedia miracolul care l-a avut ca autor pe MAXIMILIAN KOLBE:


„În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creștinii din lumea întreagă, deși sub apăsarea celui de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul și sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în biserica romano-catolică. Pe când mulțimile credincioșilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura și lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz), un suflet curat și curajos se îndrepta către lăcașurile cerești, spre a depune la tronul Celei fără de pată omagiul unei vieți jertfite Fecioarei Neprihănite și mântuirii sufletelor.

Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, după două săptămîni de înfometare absolută și în urma unei injecții cu formol a murit în «celula morții» din lagărul de exterminare, de tristă amintire, Auschwitz. Maximilian Kolbe, spre deosebire de alții a fost aruncat în celula morții la cererea sa, în locul unui deținut care, la momentul începerii procesului de beatificare, a dat mărturie despre viața exemplară pe care a dus-o preotul. Se afla la lagărul de la Auschwitz din luna mai, și, cu toate că era aproape o epavă, a fost supus tratamentului special aplicat preoților. Insultele nu i-au atins sufletul, iar prin modul în care s-a comportat i-a întărit pe ceilalți deținuți, spovedindu-i.

Legile lagărului erau foarte dure și prevedeau ca în momentul în care un deținut evadează și nu este găsit în 48 de ore, alți deținuți din lotul său erau condamnați la moarte prin înfometare. La sfîrșitul lunii iulie evadează un deținut din blocul 14, bloc în care se afla și preotul Maximilian Kolbe. Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada de deportați este ținută în picioare pe platou o zi întreagă, apoi sunt desemnați cei sortiți morții, prin decimare (fiecare al zecelea deținut trebuia să moară). Între acești deținuți se afla unul care, tată a mai mulți copii, a început să-și strige pe nume copiii de acasă. Deodată din rândul celor rămași să supraviețuiască se desprinde silueta firavă a unui preot slab, cu chipul străveziu, care se oferă să moară în locul deținutului ce-și striga cu disperare copiii.

„Domnule Comandant, vă rog să-mi permiteți să raportez”
„Ce vrei? ”
„Vă rog să-mi permiteți să merg eu în locul numărului N.”
Era o cerere nemaiauzită, printre deținuți, de neînchipuit, imposibilă, pentru un om care considera că în fața morții se uită totul, dar nu și propria existență. Comandantul întreabă:

„Cine ești? ”
„Sunt un preot catolic.”
„Sunt de acord.”

În locul preotului catolic, deținutul care fusese cruțat se reîntoarece în rândurile brigăzii și va supraviețui celui de al doilea război mondial. Va da mărturie despre modelul de credință al preotului catolic Maximilian Kolbe.

Ultima scrisoare din lagăr trimisă de preotul Kolbe după ce alesese jertfa:
„Dragă mamă, Spre sfârșitul lunii mai am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă mamă. Poți fi liniștită în legătură cu mine și cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni și El se gândește cu o iubire mare la toți și la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scrii până nu îți trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu știu cât timp voi mai fi aici. Te salut cu drag și te sărut, Raymond Kolbe.”

Împreună cu cei nouă care erau trimiși la moarte, Maximilian Kolbe, se îndreptă spre celula în care au fost dezbrăcați și azvârliți pe podeaua rece. Celula nu avea ferestre și nici aerisire. „Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum după câteva ore, din mormântul celor îngropați de vii a început să se audă murmur de rugăciuni și cântări în cinstea Maicii Domnului”. Aceste cântări au început să se audă din ce în ce mai putin, odată cu trecerea timpului, pe măsură ce deținuții mureau.
După terminarea războiului, au început demersurile pentru ridicarea lui MAXIMILIAN KOLBE la cinstea sfintelor altare. În anul 1974 papa Paul al VI-lea l-a trecut în rândul „fericiților”, iar la 10 octombrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat „sfânt”.

... Aceasta este povestea minunată a preotului canonizat!

Cred că Prea Fericirea Voastră, Părinte Patriarh, ați înțeles rostul celor relatate mai sus. Supun atenției și înaltei judecăți a Bisericii Ortodoxe Române sacrificiul celor doi studenți ortodocși întrebându-mă dacă nu cumva merită mai mult decât să fie încă doi sfinți din categoria atât de numeroasă a sfinților români neștiuți de nimeni. Vreme de trei sferturi de veac nu s-a știut nimic despre excepționala lor faptă. A lipsit foarte puțin ca amintirea lor să se piardă pentru totdeauna, așa cum s-a mai întâmplat cu atâți și atâți români a căror sfințenie nu a mai apucat să fie consemnată și înregistrată aici, pe pământ!

Iată însă că voia Domnului a fost ca amintirea celor doi jertfitori întru Hristos să nu se piardă!

Adresându-mă Prea Fericirii voastre și implicit Bisericii noastre, îmi îngăduit să trag nădejde că ION MOLDOVEANU și VASILE BACIU își vor găsi în inima tuturor românilor odihna sufletului lor, iar Neamul românesc va dobândi astfel doi stâlpi de credință puternici, de care avem atâta nevoie în zilele de cumpănă și de încercare pe care le trăim.

Facă- se voia Domnului, Prea Fericite Daniel!


Ion Coja