sâmbătă, 24 decembrie 2016

TOAMNĂ-IARNĂ

de George Anca

George Anca

TOAMNĂ-IARNĂ

(21-7/24-12-2016) Vali a ales Ce vis ciudat și Rugăciune de Rodica. Am și visat că mă diplomam pe undeva. Mă rătăceam printr-un mall și pierdusem un pariu, și-aș fi deturnat trei sute. Un slovac. Bucătăresele, c-aș fi sustras ceva gen ceapă. L-au luat peste picior, cât să mă mute pe-un post mai mare numitorii. M-a și sunat Puși că l-a sunat Florin că l-am scris Dragomir pe Drăgoi.

Beligan din Galbeni. Toți pe Iuliu Baraș. Căpuși c-ar pătrunde talpa, Steinere. Aproape spulberat teatrul în fâțâiala mormântală. Orientalizare la loc. Zanga cară cufărul cu Fernando în el, îl reazemă de zidul cimitirului, să se odihnească. Auzindu-l, îl crede strigoi și lasă. Acela se zbate și se prăbușește în cimitir. Cufărul-Stendhal-Nuvele.

Gabi, Vali și Puși au citit din tine, cât să ți-o iei în cap. Ai dat autografe, mimai, de-am zis și eu: vorbește! Parla. Culesesem un vorbitor de pe plajă. Am făcut de baclava și m-ai adus cu taxiul. Nana sunase și în colocviu și în taxi. Ceartă cu Puși pe Adrian Maniu. Blestem și mai multe recitate.

Teologia înaltă, cu cuvinte sofisticate, înseamnă ateism și lipsă de credință (Teofil Pârâianu). Monahimul ortodox ca viață profetică, apostolică și martirică (Ierotei Vlahos). Cauza depresiei este orgoliul cel mare – smerenia și ascultarea ne vindecă de ea (Sava Aghioritul).

Neevidente indente. Former poet and writer (fb). Ștefan cu Arca – în loc de-o virgulă spânzurată. Poemia pușcăriei, călcat, comme il faut de un camion în liberare. Regina Ana a vizitat împreună cu M.S. Regele Mihai standul Bibliotecii Pedagogice Naționale, la Teatrul Național, cât să deschidă Arca. Sthendal: nu-i adusesem zestre decât o inimă nevredincioasă. Metoda practică de fericire: le beylisme.

Am dușmani, zic, și-i feresc. N-am harul tău să faianțez trăirile. Să-i fi complimentat replica la chinul negăsirii Dealului Negru. Mai și transcriu din chiar acest jurnal. Mă și blocai în lista urătorilor de aniversare. Pla, că nu e dulce lubenița. O fi tot de import. Nici legumele Noanei nu se mai fac. Înecați ne-om mai vizita pământul de la zăvoi.
Mâna și piciorul, mai mult mâna, piciorul s-a făcut poezii. De la stare la liber. Of, că nu savana de la șină. Caprele, curcile, gâsca. Erecția canină. Treaba lui și-a voastră. Hai cu piesa, bă. Dom'ne, nu autorul, alt personaj, neatingând-o, că 14 ani. Ea fu de altă părere-îndrăgostire. Cum vrei, cu bani mulți-pușcărie. Se întâmplă personajului. Ea numai din iubire-schizofrenie se sinucide.

Diseară, dans indian. Băusem un pahar cu vin, ba la o cutie Heineken. Autorul abstinent poate angaja un băutor și-i face sinucideri etc. Gulag=Political Correctness. UE=Uniunea Sovietică. Bukovski în Steinhardt cu Churchil.

De-o oră Mahuya cântă raag kalavati, la etajul 2. Carmen e calfa ei sangeet. Taică-său și mama au adus brațe de trandafiri. Și Partha e cu fiica. Un amic al lui Ștefan, invitat de el, predase zece ani filosofie dar – originea – ajunge pescar la Sfântul Gheorghe. Teatrul se umple fix, mai toți scufundându-se în cântul shakti-bhakti. Ce-l scosese din minți pe Ionuț Iuga, în Delhi, și nu rezistase ieșise din auditorium – Indira Gandhi plecase din protocol. Tot pe-atunci, Mitterand își trimisese miniștri la concertul lui Ravi Shankar și Ali Akbar Khan, că nu l-am văzut pe președinte.

Vasile Băncilă: omul se mulțumește cu răul, de teama mai răului – viața lui e hotărâtă de iluzia mai binelui și de obsesia mai răului – numai sfântul poate intra în intimitatea păcatului sau a omului păcătos – această nostalgie a stărilor sufletești pentru opusul lor complică viața la infinit, o dinamizează fără încetare și uneori o face deconcertantă și chiar ininteligibilă – și broasca, dacă e încălzită treptat în apă, ajunge de fierbe și nu simte – civilizația profită de ideile culturii pentru a-și clădi tehnica, iar cultura profită de confortul tehnic, de civilizație, pentru a se deda oniricului sau creației onirice – fructele viermănoase se coc înaintea celorlalte – oamenii buni sunt pășunea celor răi – înțelepciunea are totdeauna ceva estetic și o nuanță de egoism – idealizăm pe tineri și pe cei ce au murit – fiindcă cei dintâi n-au început încă să ne concureze, iar ceilalți au încetat să o mai facă.
Până aici Băncilă. Cine n-a admirat-o pe Cătălina? Cine-ar mai admira-o? Mă rup de noaptea raag. Ori traduc, ori eseez, plus, prin busuri, în carnete, colocvii și India. He who lived and died as the sinners. Transă ideatică-jurnal. Ăl cu rusa (să fac un Oneghin), care cu engleza, altul cu sanscrita. M-apuc de teatru. - De când te-aștept (Puși). Da, proza mai teatrală, Wallace. Bun subconștientul, penibilă ieșirea în conștiință. Geaba mă feresc să nu fiu lovit, nici de atât nu mai am parte.

Postul negru de ieri și etnologia subiectivă a Henrietei, ca și drămuțele în schiță, decavate păcănitor, mi-or fi priit în discuția cu Puși, de l-a sunat la aniversare și Coja, căruia i-a murit fratele doctor. Negru mă miroase prin gard și mă latră afabil. Tură pe jos și n-oi mai spune, înaintea tatălui, Gayatri, m-oi trezi din Haridwar. Nu țiui, dreapto, du-te clepsidro, ce mai procitind decât așteptăciuneatartoră? La roata de așteptare, crezusem că am uitat trandafirul alb, și-l aveam în mână. Peste ideologie și ziaristică, desenul falic al lui Nestor îl proiecta într-o ascunsă astfel libertate, nici lui însuși gramofonată.

Discursul lui Alecsandri în Senat, 10 octombrie 1879, asupra art. 7 din Constituție - „evreofob” - „această modernă judaiadă” - „a face din țeara întreagă o proprietate israelită” - Alianța israelită – De la 1842, când a început năvălirea evreiască – influența calomniei – de bonne guerre – servilitate deghizată sub denumirea de deferență - „de cât recunoascerea unei independințe pătată cu umilire, mai bine o nerecunoascere ce o scutește de stigmat”.

Udrescu, main story arghezian-secuiesc. O Indie angelică amatoristă. Mayer, să-l pun în recital ca pe Vorona. Mihaela de la operă, personaj critic. Opreanu să joace pe Albanescu? Puși s-a retras înainte de Mihai Viteazu și i-am răcnit singur mulți ani trăiască. Ce Ratlow? La Bellu, per Ignat, 98. Nichita: „Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă”, „56 de ani voi trăi , asemeni colosului din Rhodos”.

Kabir tradus în engleză de Tagore (London 1915). Primesc permisiunea publicării traducerii mele din cărțile președintelui Indiei. Ce să citesc eu? Fantezie despre Goya, de Artur Lundgvist (tr. Valeriu Munteanu, Eminescu 1982). „Ființe albe ca niște șoproane albe și dărăpănate merg împleticindu-se și încep să prezinte la un moment dat fisuri negre”. Nichita: „Evul Mediu s-a retras în chiliile / roșii și albe ale sângelui meu” (A patra elegie). Kabir: „Kabir spune: Învățăcelule, ce este Dumnezeu? / Este inspirația dinăuntrul respirației”. „Goya a văzut mai multe decât ar fi fost nevoie” (Lundgvist).

Hipnoza ne lipsește. Ce să te mai amesteci pierind? Goală strecurătoare păcatelor. Te lași de vânătoare – eu, de ce? Mneata, mai pisălog decât Galan. „Și slăvească-mi-te pușcăriile” (Ștefan Vlădoianu). „Zoilii golesc Blanduzia de banii lui Scaur” (Alecsandri). It's ok with me between 8-11 October as booked for Delhi. Am ajuns eu anul trecut, după ani, acum, la un an, n-aș putea lipsi. Ce mi-e, ce-i sunt Indiei? „Și mere dulci culese la lună” (Glotto – Fântâna Blanduziei). Întorc un poem ca mersul în India. Zero point energy.

Cu Ilinca Sf. Ilie, gustări în nume unui prieten. Gata dasein-ul nicasian. Urs a fost Topârceanu – Mihaela Cristescu din Sydney, cu el pe sofa. Silvia Cinca se lansează și ea colocviul viitor, americănește. I-am dat seara lui Speteanu, pe Dealul Spirii, și Doinei Ghițescu baritonând australianca. Gabi Tănase a citit Aletheia de Zeana, iar Vali Pena din Coșbuc. T.G. Mayer, din sine. Puși absent. Nu Dănilă, nu Abăluță, Nu Croitor. Nici Wienfried. 

Doamna Grandet întâlnește pe Leuwen. Lucien: „jertfesc orice succesului”. Goeldenitz Alda-Zaira: „Sănătate și voie bună de peste mări și țări. Cu aceeași căldură de foc din lemnele copacului comun vă strâng în brațe”. Din secția mea, Pujol are un dicționar sanscrit-catalan, Carmela Mastrangelo, ca Ina și Piovani, Milena Bratoeva, profesoară de literatură orientală – ne mai întoarcem și la gargară. Îl întreb pe Val, mergi cu mine în India? - nu. La sunetul interfonului, a sărit de pe tricicletă în brațele mamă-sii. Victor, duminică la maraton. India egal nesomn prin Doha mâine noapte.

Înapoi din India, tot cu Catara. Ploaie acasă, taxi 75 de lei. Fata, că am început să semăn cu taică-meu de zgârcit – din ce, fie-meo? - cum a fost ? - cel mai în vedetă – păi, ca totdeauna. Să-i fi zis atunci: fiți zgârciți cu manuscrisele mele, după. Platei: sunt ca și angajat la Vydia – ascet sau vedetă seminarială de viitor. Ne năvedim de iarnă. Fieromosca dejulietând-o pe Ginevra (d'Azeglio). Mă deșală sanscrita oniric. Nandkishore: bucuros, Dr. Sahib. Graiano: „Cine nu putrezește se întâlnește” (tr. Teodor Mazilu).

Ambasadorul a întârziat 20 de minute. A făcut o demonstrație sanscrit-diplomatică. Cinca și redactoarea ei se așezaseră pe sofa – le-am ușuit, l-am invitat pe Rajesh. L-am condus. Silvia se reașezase, povestindu-și cărțile, America, Europa Liberă. Un fiu al ei: sanscrita e nemuritoare prin sunet. Puși cu Crăcita, de-a plâns în final, distrând lumea cu bastoanele pe sus. Niculae Urs cu Înecatul lui Cehov. Coloșenco și Pena din Crișan și Udrescu, Opreanu din Tenesse Wlliams, Gabi din ea. 

În 1989, generalii sovietici Bociaev și Mihailov se aflau în sediul Ministerului Apărării Naționale (Corvin Lupu). Țară ori haldă? William Radice: „Gitanjali Reborn”. Hai la Stolniceni pe spovadă. „Scrotum”. „I just want to tell my wife, the word is sternum”. În urmă Stolnicenii, Troianu, Râmicu, Măciuca. Din cuib, toți pe Johannis, Moțoace. Octofori în Ovidiu, Dramă în cinci acturi și în versuri, dedicată M.S. Elisaveta, Regina României. This account is locked because of security concerns. Studenții lui Florin Zamfirescu joacă din Idiotul de Dostoievski în sala Octavian Cotescu.

Pantamassa. Coincidentia Sanscritorum. E. Y. Hartshhorne jr: Verite et revelation. Book Reviews - „Verite et revelation” By D. Draghicesco, Paris: Librarie Felix Alcan. 1934, Pp. XIV + 491. This work is the second volume of a trilogy entitled „La nouvelle cite de Dieu”, the whole constituting an apology for a particular world view and (stop). - American Journal of Sociology 40. no5 (Mar. 1935): 671-672. De fapt, singură, Adevăr și revelație are două volume, de peste o mie de pagini.

Vedem și ziua de azi prin alesături, pușcăriași zdraveni, atât de diverși că-ți vine să verși. O zi-două, iar ca Veda, mă și văd. Pronii spirale. Teveroare jale vremii, l-am stins să nu mă stingă. Adevăr și revelație de Berdiaev - publicată la peste 20 de ani de la Adevăr și revelație de D. Draghicesco – se traduce și publică la Timișoara, în 1994, îmbrățișată de un Pleșu. Deocamdată, Drăghicescu să zică merci lui Simion și Boia pentru persiflări, în necunoștință de opera măciucanului. Interzicerea sociologiei în comunism a dat și o sociologie a interdicției în cazul sociologului filosof.

Omonimia Berdiaev, theomarxistă, parcă rezumă,tacit, și originalul lui Drăghicescu. Sforărie ca la partid. Sărmanii ochi miopi ai lui Papini-Eliade. Libertate-har (Augustin), predestinare (Calvin). Propagandă marxistă-sovietică-dostoievskistă. Bordaș cu yoga între magic și mistic. „O nație căreia i se dărâmă altarele” (Codreanu). ”Le fous m'attirent” (Maupassant / Le Horla). „Mult spirit și profunzime atât în alegerea selectă cât și în tălmăciri. De unde le tot scoți?” (Dimitrie Grama).

Vreo 50, mai mult tineri. Gemenele (pe Vali am crezut-o Angela), cu zece înălțimi colegiene. Zeana, Cinca, Cezar, Scurtu cu câte un fiu/fiică sau nepot. Indianiști – Liviu, Carmen, Vlad -, dar și Speteanu, Răvescu, mulți necunoscuți, indieni. Partha-și caligrafiase paragrafe din cea mai lungă constituție a lumii (big country, big constitution), pe care le traduceam și cu ajutorul avocatului și al sălii. Cocktail-ul a dezamăgit-o pe Pla, nu și pe ceilalți (?) Am discutat cu Bordaș, întors de la Athos – mi-a dat două volume cu scrisori ale evreilor români către Eliade (fără antisemitism). Mâine și poimâine, stăm cu Val acasă – aia ambasadă, ăla ambasador.

Da, nepoate, citirăm Eminescu – băiet cu bucium la stea. Țăranul e pe câmp, 10 elefanți și tot atâția boys on bed, Frere Jacques și Clementine. N-ai dormit de plăcințele și napolitane – prea multă energizare și surescitare – geaba Apollodor și Gulliver de Gellu. Începusem cu Domn-Domn, când construiai un avion lego. Film cu mamuți, veveriță, o ghindă malefică (adusesem eu una benignă). Puzzles cât cuprinserăm, zar, tobă cu dans și ciuleandră. Cutii muzicale. Pute englezec – cucu. Om shanti, yoga, sarwanga. La zar, ne-a bătut mamaia. Așa ne trebuie, că ai tăi se cam lasă să-i bați. Te-ai mirat de pierdere. „Nimeni nu e înțeles de nimeni” (Flaubert).

Pla în extaz, eu căzut spre colocviu. Când colo, seara o făcu Sergiu Coiu, pe poezie și muzică a la americani. Lume în delir. Puși și-a dus câțiva la Nicorești. Mme Scurtu ne-a dat câte-o diplomă de la primar, mie și lui Cioiu (de nedormit, poate, îi zisesem Ciociu, care aici îl scrisei Țoiu, da' corectai – numele mi-era familiar, măcar cât mi-l pisase Pasi). Singur like: Irina Velcescu. Tanya Irimia Scarlat (n-o cunosc): „George Anca eternul trubadur”. Așa, și eu lui Ion Aurel Pop: „vedea-v-aș președinte”.

Canastă cabernet la Popești, chips, pizza, prăjitură. Astă-seară la noi, bere, floricele, canastă. În vis, întâlnire cu amici, câte unul câte toți – aparenți, pe respect filmat. Pe blog, Orientopoetica, greeted by Dimi. Sărbători fără adresă. Am dat titlul Blesteme de neam culegerii de pe blog. România a fost chemată în lanț; o revoluție albă, fără sânge. Cu (ne)amenzile pe câte-am rupt eu din parc, se mai ridica o pârnaie. Rar beție dublă a cuvintelor transcrise la telefon. Am postat și poza întunecoasă a lui Rajesh. PopArt îmi cere 6 nume indiene: Neerupama Shivaramaya, Mamata Krishna, Veena Gupta, Yogindra Wadwa, Charanjid Singh, Shyam Vyas.
Piesa „engleză” de la sala Pictură, TNB. Sala plină, public dependent. Puși a scris o tabletă pe fb, de-a ieșit din senin tărăboi între el și mine. 

GA Fu tare.
PD Ba fusi tu cam vulgar. Sa-ti fie rusine.
GA Respected Pusi, nu m-am referit la tine ci la spectacol (l-am vazut) – artistii au carat in carca o melodrama fara drama. Astfel promovata la premiera: „Memoria apei” (The Memory of Water), de Shelagh Stephenson este povestea a trei surori care se întâlnesc pentru a-și înmormânta mama. O poveste de familie, dar nu una senină, spune regizorul Erwin Şimşensohn. Realismul piesei se contopește foarte bine cu o atmosferă suprarealistă creată în anumite secvențe din spectacol. Punerea în scenă este, în cele din urmă, una realistă, ușor de înțeles și captivantă, mai spune Erwin Şimşensohn. Erwin Şimşensohn spune în interviul acordat Europa FM că a fost atras de profunzimea textului și de profunzimea relațiilor dintre oameni.” De altfel, cum reiese din palmaresul regizorului, a fost vorba de un spectacol, nu de teatru:
Spectacole regizate la TNB
“Memoria apei” de Shelagh Stephenson, 2016
Regie de teatru
Aniversarea” de Jeroen van den Berg, Teatrul “Mihai Eminescu”, Botoșani, 2016
“Trilogia belgrădeană” de Biljana Srbljanovic, Teatrul Dramatic “Fani Tardini”, Galați, 2015
“Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, Teatrul “Maria Filotti”, Brăila, 2015
“Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Teatrul Național Târgu-Mureș, 2015
“În vizită la domnul Green” de Jeff Baron, Teatrul Evreiesc de Stat, 2014
“Yentl” de Isaac Bahevis Singer, Teatrul Evreiesc de Stat, 2013
“Născut vinovat” de Ari Roth, Teatrul Luni de la Green Hours, 2003

PD George Anca! Ai cam încurcat borcanele! Te referi la textul meu postat mai jos. Aşa că nu mai bea atâta! Şi nu mai plagia după internet! Plagiază şi tu după surse, care-s mai greu de abordat! Şi mai ales nu mai bea atâta! E păcat pentru tine şi pentrb familia ta! Cu toată dragostea! 

Micul Prinț, animat. Rărite lego, zboruri, ba învrtirea globului pe isterie Brazilia (samba si, trabjo no), ca mai înainte Visage, altfel, ca Eelizaa-Vaaleriuu, la octogenarul celuilalt bunic. Expoziție de pictură seara, apreciată și de Na, în amintirea alei ei, de pe Probyn Road. Lui îi citisem din cărticelele ei indiene. Învățat cu volume ilustrate, a lăsat lego-ul și a venit să-l vadă pe Trompone. Nix. Veverița, da, în altă plachetă. Brosqueto, apăsam broaștele pe coadă să sară în cutie ori pe afară-zbârcă. Hai și cu mașinile. Din când în când rolul pentru serbare, cam proletcultos. Băieții îmi raseră „What is in your mind”.

Actorul listase teme și turnee prin orașe și orășele, de le luam pe rând și urmam peisaje ca din jurnal (unde sării peste recenzii de ponoase spre literar de nimic ale unor femei; uneia îi întâmpinam elegia la insistența curentului săpător). În revista Lumina (Novi Sad), pe noiembrie-decembrie, poetul Ioan Baba, redactor șef, a inclus versiuni ale mele din Amrita Pritam (Oedip), Mahendra Dave (N-am ajuns la ușă), Nilima Das (Dodiei), Vinod Seth (Ranița soldaților / dedicată Academiei Internaționale Mihai Eminescu). Sunt tătar, Noico, și tot Teleormanul tău, a arde Moara lui Călifar.

După serbarea grădiniței din Alpinești pe scena Țăndărică, aseară în sala Atelier a UNATC, am văzut producția Master II Arta Actorului muzicalul Mizerabilii, după Victor Hugo. Muzica: Claude Michel Schonberg, libret: Alain Boubil și Jean-Mark Natel. Artiștii-cântăreți au surmontat gripa și vocile le-au răspuns, dedicând opera revoluției franceze comemorării lui 1989, anume celor 12 copii sub cinci ani uciși atunci la noi. Duet cutremur 24601/Jean Valjan (Mihai Mitrea) – Javert (Andrei Radu). Fantine și Eponine (bravo Cristina Juncu) renviind operatic. Thenardier, actorial magnetic (OK, Iulian Burciu). Un spectacol identitar revolut. Masteranzii fac toți banii: intrarea liberă. Lângă Intrarea Baritonului.

GEORGE ANCA

vineri, 23 decembrie 2016

VISAȚI FRUMOS

de George Anca
George Anca

VISAȚI FRUMOS

cuprins
visați frumos
dodo
puică
hindu
transpirații sărutându-se
pe strada Părintele Stăniloae
octombrie 1967
am plecat
iubim în temple
șarpe plin
steiuri
la amiază
veneam pe la voi
părul ud
oameni din umbră
chilimul
ce cald


visați frumos

visaţi frumos peste un an
în tranşeu ai şi învăţat noaptea
dreptul la invaliditate şi moarte
vă duceţi parcă nu eraţi

veteran cald comanda frig
celuilalt întru moarte
casele mai încolo
Ţepeş să trăiască

de la un an la altul rândurile
 noastre se micşorează
prezenţa decedat nedeplasabil
a anunţat că nu mai poate

mai trăim numai cu
nostalgia trecutului
să fie Sfânta Ecaterina
ce-a fost şcoală normală


dodo

pe Pier opresc tigrul în spume
dau drumul oceanului peste peşte
încărunţind al mărilor zburător penaj
pe al câtelea suflet călcând în nemărginirea sinelui

trăiască-ne pana de ordine
oceanele mirându-ţi-se cu pescăruşi
dodo pianisto pe muntele lemurienilor
spre tine podidesc dodii

n-am ochii ambarcaţiilor
pe ocean să te plimb
soră dodă pinguinilor
alt avatar lemurian

                               (2002)

puică

puică Arachne atârnă-ne
progenitură ploii
dinspre dărâmarea dharma
lacul morii dracilor

norilor maică
morilor taică
ăsta în bască
asta în broască
 
prin viaţă
prin Buenos
împătrit cu patrie
aş înota în La Plata

                            (2004)


hindu

hindu spre jain
miră viclaim
pricepând ispaşă
sabie cu paşă

lacrimă descântă
spre al iernii nour
cretă te decretă

arhanghel pe drac de om
el culto a la vida
în mormântul mamei hram

înţelepţi nu fii de prinţi
nearşi nedezgropaţi
insomnie picturală

roman în 13 capitole
criminală amintirea societăţii
în ochii vizitatorilor mormântului

se planificase româneşte
într-o lene alambicată
dovedit domn cu martori

cadavre trădate
maneaua mamei
dansul frunzelor pe rug

mâine la norvegieni
poimâine la râmniceni
de Crăciun la indieni

Ayodhya Mecca Ierusalim
Sakuntala Măiastra Bizanţul
Kalidasa Kali Călin

scăpaţi din mamă
scăzută muzicalitatea sângelui
idei învăţate pe scena goală

fântânile de la teatru
rugăciune mărgelată
întâmplarea veveriţelor

în confuzia meditaţiilor
ne-om reîntregi sanscrit
la Râmnicu Vâlcea

deschis la imnologie
brumat pe pulpa dreptăţii
şi ce-mi făcusem pantofii
                                     (noiembrie 2007)

transpiraţii sărutându-se

transpiraţii sărutându-se
m-am închinat te-ai închinat
iubeşti pe cadavre neucis de doctor


oase de orgi lire călire
miel aramaic vorbit la
bătaie ciuleandră

salcâmul reînflorit
simulacru patriarh
în ţară arsă

rădăcini unui glas
pe haiku salutăm
circumstanţa

copiii născuţi ritual
în ochii noştri
şi acum fac nuntă

zboară două zboare
pe albatros neîntors
pe nepricepute ortodoxii

rochia de bandaj a miresei
la ţară ultima oară
tată de Lawrence

petrecerea nunţii aum
vizitând shamyana
tocească mirii veena

rămânere la prima impresie
dedicaţie arestată
ce puţin se mai râde

suspendată cărturărie
îţi faci neamul de nebuni
crezându-te Xenia

schimbându-i locul
printre cimerieni
mai pierzi pe Ovidiu

răzgândiţi-vă culmi
elite din ulmi
Hamlet adulmi

al toamnei vechi desant
din păsări galbene
în staţia Bacovia

de s-ar găsi un hoţ
şi pentru versurile mele
până în Palestina

se închină cu ţigara
aprinsă nestingere
pe latul altarului

din vesel întristat ori
gândurilor proniatori
târându-mă aurori

metamorfoze inverse
Priam în nord
imposibilitatea războiului

surcea la răscruce
români de astă-dată
cu fata măritată

sângele ierbii abur
vorbitul româneşte
cu animalele credinţă

voi de frunză desfrunziţi
bombă pe cap de teatru
vreme să vezi lume

audiem mormânt
cenuşa din audit
într-o corectitudine

introvertit în ce nebunie
sigur că nu mai e stat naţional
ora şi staţia pro nobis naţia

zdrunceală de închipuire
halucinând slujbe
lan de iarbă

1984 I love you mustaţa
lui Hitler freza lui Stalin
muia lui Churchill

crezusem blândă toamna
Maria cancer în Melbourne
Ionică în Darwin

nici umbra nu ţi-e trează
fiecare ne ducem trafic
de învăţare de minte

femei nebune nu naşteţi
nu îngurgitaţi cadavre
se surpă de unele singure

ceaţa se îndeseşte
ne suntem sunete
a ne trezi strună

în basmul fără împărat
domniţă de te-ai fi urat
amendă canadiană de zăpadă

mă reazem de carbid
plouă fiebinţeală
pe cadavru de zar

rarei oişti rupere
în auzul maicilor
a ne plăti cu un respect

Whitman Drakula
lui Stocker în locul
lui Ţepeş homo în ţeapă

în neant casa
de pe deal zidită
până la ruină
                        (2007)

pe strada Părintele Stăniloae

pe strada Părintele Stăniloae
între Moşilor şi Negustori
soarele după ploaie Mântuleasa

baltă mare Baltimore
vorbeşti cu Natanael
Urmuz revolver Dumnezeu

vorbitor pe ape
în vara înotată
ne apropiem de Gange

penultimei candori
diurnitatea amurgului
cerbi inundabili

om fi penitenţă
gata gita agită
clonţul cu glonţul

cârcei după orhidee
în menghina chiromanţiei
pe tentacul maxim

coborâm paratrăznetul
ne mai spuneţi genelor
din preajma joienelor

într-o verticală miră
martora vieţii noastre
fiindu-ne pelerinaj

nume muni
cântece oameni
pentaton pentarh

aşteptarea carităţii
ca o recunoaştere
cald herald

harul înainte
fără harul după
bastoane dans duel
                   (iunie 2009)

   

octombrie 1967

în război până la cer
a căzut prizonier
ce fugind la aliat
dă de alt prizonierat

cumnaţii o roagă
nu zburători dragă
pat de frate fie mort
cu amanţi cu tot

se logodeşte cu flăcău
în casa omului său
logodna apoi strică
aflând că-i viu din scrisorică

mărturiseşte lumea toate
păcatele de zi şi noapte
ai lui o iartă şi îl mint
că tânără fiind

acasă tânără bărbaţii
femeii lui n-au pretins graţii
la el în cergă are cine
se înveli cu coaie pline

curând femeia a murit
snopită de nefericit
la şase săptămâni de moartă
el s-a remariat cu fată

*

în picioare mirii
pe ram de oştiri
copii pmeniri
atârnau neştirii

floare din afară
tinerii-ntre ei
sămânţă-mpresoară
îngropând femei

din călcâi în vârf
tărâm soare ori
ne încredem stârv
lance făcători

*

doborâţi obrazului paloarea
cadavrelor bunăstarea
care a doua oară
de bună voie nu se înecară

să fugim să ne risipim
fără să pătimim
făcut proză capul tot
de versuri s-a lins pe bot

merge Noana prin nămol
să sfărâme capul gol
soru-meo nu da că oi
mai rele am eu pietroi
nu-mi trebuie de-amândoi

*

profil de frescă
să-l calce la înviere
paşii de pleoapă

muntele să doarmă
să ne lase
câmpie a fi

nu se cântă
în această casă
câteodată sfântă

sileşte-o să nu
sufere mâine să
care apă în foc

anul nu este vinovat
pentru această zi
şi lui i s-a dat
nici ziua nu va fi

bucuria vacilor
a paşte
chinul mamei

tablă scrisă-n poartă
cere de pomană
curtea suverană

această seară de-ar putea-o
primi fiul nostru la naştere
nu ne-ar mai cere nimic

luminară surlele
se clădiră turlele
doar n-o să fie răscruce
coapsa ta ce nu străluce

poeţi se laudă a avea
de părinţi spirituali copii
copiii dacă au îşi părăsesc părinţii
bătându-se cu pumnul în piept

auzi ce frumos miros castraveţii
capul dormea odată pe fân
el singur dă naştere trupului
rotundul craniu deşirându-l

rugină mustăcioasă
nu milă nu rasă
porunca nervilor pe munţi
a fost să ne însufleţim

scoate mireasa
dărâmă casa
sufletului mor
furcă-ntr-un picior

aşa cunoşti
pe fiu cum
te paşte
mamă a ierbii

arme-nfricoşare
pentru fiecare
nu există bine
mi-e teamă de mine

*

ne gândeam ne pregăteam
sparţii boiernaşi în geam
te coboară hainele în mormânt
porumbiţă înecată în ac de apă

ceapa degeră în foi
după ce-a încovoiat
ochiul fetei moştenite
şi de sat murit de voi
acel fără de voi sat
când sub talpă vă înghite
groapa încă pe noroi

caii să trăiască
boieri dumneavoastră
bogăţii în pământ
zile spre alţii

pletele lumina
ochii palma
pe umărul fetei
bocitoare

pe drum din plute rob ca aleşii
sufletului lui dumnezeu
nu a trecut lună pe cer de când
domnul butoaie înjunghiase

neamul nu se va dezlăcrima
multă lume uiţi că a plâns
alege din figuri de viţă
pe cine trăieşte domniţă

la lumină cu voi
să nu vă mai vedeţi
mişcă-te la soare
să nu se mişte soarele la tine

pe comoară flacăra
întreba de mama mea
de ce m-a născut
într-un sat ori satul
nu i-a întrerupt
naşterii bărbatul

să nu umble prin tine
copii în patru labe
neajungând cu creştetul
la inimă

luncă suflet
crucea feţei înverzind
să lumineze
tot ce nu e

*

se usucă rufa-ncet
umbra viei coapte-n vin
o mai moaie în oţet
până ce-n sânge ţâşnim

eu părinţii să-i repet
ei cu mine la treimi
să usuce rufa-ncet
apele când reanimi

pentru însetaţi mai drept
nu este şi porţi în spini
presăraţi prin vii un piept
dezbrăcaţi cei paşi intimi

*

cum vii dimineaţa de acasă
în carul gol
te-ai trezit îmbrăţişând
foile uscate seara

muscă dumnezeu oului
fiu vierme
părăsind nimfeul
duhului sfânt

mintea toamnei
în craniu neînfiată
orbitorul va fi
strâns de gât

de mine te miri şi se miră
de tomana de afară cum ai căzut
dintre aluni în ape fierte cu ochii
la umplerea inimii casa goală

ne desparte o cortină
pe noi doi de o creştină
soţ soţie tu adormi
eu adorm toţi trei enormi
noaptea asta capăt treaz
o paloare pe obraz
pâlpâie prin pânză
fereastră neplânsă

noapte din toamna părinţilor
ei au intrat în scorburi
scorburile aure
la capetele sfinţilor

din inundaţii au pătruns la fecioare
fiul al doilea s-a făcut mare
la surori cu calul călărit
şi eu călcat în picioare am murit

frunte de copil
titlu de poem
versuri n'avait il
nici n-o să avem

de ce să fiu
cu mulţi întâi
nici toţi târziu
nici nu rămâi

cum nu puteau fi
oamenii-ntr-un loc
libertatea şi
moartea luau foc

*

lună afară
soare în ţară
glob ne înconjoară
inimă din pasăre de ceară

rară înserare
stele după
se aruncă
înapoi în lupă

fratele cu sora
soarele
sora cu fratele
luna

de mine s-a atins luna
de tine s-a atins soarele
în foc ne-am mutat
gheaţă raze picurând

buze iertate
gât ars
ochi simetrici
febrei musculare

mult mă gândesc
şi la inimă
capul mă doare
lume gânditoare

izvorul oasele
mamei înnegri
de mine nici nu
pomeneşte pământul

mater
ca-n cer
fiul
neagă

în loc de
întoarcere
moarte
la naştere

pierdute legume
noi nu le-am văzut
ni s-a arătat un gol
legumele golul

noi fraţii
nu avem
nici moarte
nici nefericire

tatăl sparge acoperişul
osul mamei se îngroapă
copiii de carne
pângându-i despărţiţi

luptă de berbeci
în mijlocul drumului
înţelepciunea
n-a aplecat inima

poarta neplătită
se deschide
protestul
nu este luat în seamă

păcat
de gândul
întârziat
un mileniu

mi se închid ochii
înspăimântaţi de mamă
pictorul morţii
la coptul dovleacului

liniile palmei
dar bătut pe falcă
gâturi răsucite
osu-ncalcă

de la sfârşitul săptămânii
aştept sânii
fată cu geam
nu-i mai am

iubită de suav
umbrită de moarte
sanie de praf
te-o duce departe


am plecat

am plecat nu trebuia
să ne întoarcem
pe drum ne-am tot
gândit cum va fi
nici n-am ajuns
şi ne întoarcem
sau ni se pare

soare lângă lumină
ape lângă bărci
ancore lângă colaci
bărbat lângă femeie

fugi cum ai fugit
te scufunzi în câmpuri
zidul te boceşte
trupul ţi-l cojeşte

sângele în vis
îmi curge
gura mea e
mortul neştiut

arderile nopţii
răcorile de
pelicani
mirositori

mi-e viaţa
sora
morţii
tale

braţele lunii
în jurul gâtului
ca o fiică
îmi cauţi urmele

pe locuri veştede
târăşte-te
apa Prahovei
avea-o-vei

mama pădurii
în rochie verde
niciun copac
fiindu-mi tată

frumoasă era
lumina dealului
pată de munte
ne întorceam

împrăştie sarea
pe negrul pământului
munţi înghiţindu-se
nori nenăscuţi

nordul părului sub frunte
gura să nu-ţi cânte
gâtul să nu-ţi cânte
curul să nu-ţi cânte

ochii pământului
pleoapele soarelui
mergem drepţi
privim în sus

sete pe cioburi
cette heure
galbenul tălpilor
vieux heures

cară piatră
se întoarce
spre o piatră
fuge-n ea

nehotărâtă în somn
frumoasă pe trezie
mi-e toamnă numai mie
în tine mă întomn

umbra se opreşte
urâtul iubirii
se apropie
pentru sărutare

lac roşu soare
curgând
vaci
apunând

la Ischimzi ascultă
sufletul actorului
Ion beat
pe scena patriei
                       
                        (1965)



iubim în temple

iubim în temple
vina templelor
hai în temple
numai cum iubim

pe polei cu tipuri
antropologice
niciun crac de femei gol
în şanţuri ascunse

*
întâmplare întâmplare
creierul era să-mi zboare
chiar zăpada pe cărare
creierii putea să-mi zboare

cunoscând femeii pliscuri
a jurat să le răzbune
răsturnându-se din piscuri
triste de îngropăciune

acest ritm îl va-nţelege
cum din cântec s-o întoarce
tot astfel curata-n lege
va îngenunchea la parce

abătută şi spre coapsa
bărbătească s-o însume
întind mâna cu pedeapsa
s-o răzbuni târziu sub lume

*
luat la goană
de regnuri
ultimul diavol
înghite văile

cap de os
toartă înroşită
sugestia amurgului
pe lanul de răchită

stăpâna marginilor
hohot nepotrivit
astfel e viaţa
astfel e gândul

uşi reci în
satul de gheaţă
viii ascultă
ce-au cântat ieri

*
renunţi
a doaua oară
cuvânt pronunţi
cuvântul se însoară

ce se înţelege
prin linişte
aerul gurii
cenuşa palmelor

pe casă merge fiecare
din cei cu agerele membre
sau corpuri bine târâtoare
ca promoroaca de decembre

*
armă de război
sub şaua de măgar
din casa risipită
am ieşit afar'

poruncă flămândă
începe alt soare
aşteaptă la pândă
cum celălalt moare

pe tot instinctul
aruncat
degeră
ce ne-a născut


şarpe plin

şarpe plin
toarnă venin
suliţă
balauliţă

secure de păsări
împlânţi în coame
cenuşa focul o suflă
spre căpriori

s-a dus pricina
vieţii în luncă
păstorii muriseră
în venetici

duse la cer
clopotniţe
moarte în turn
împăienjenit

Norvegie-n tine
voi muri
soare cu austru
la căpătâi

visul
norvegianului
în pragul
satului

ochi de nor
mă petrec umbră
până la noapte
până la moarte

întinsă frânghie
între pomi
unul singur eşti
către cer

împrejurul soarelui
spre dimineaţă
visăm o venă
şi curgem

fiinţă vidă
în ulcele
trup sub omidă
picături de piele

din aripi nescăpată
barză peste
nisipul dintre
filele albe

aprinde-ţi
pe plajă
altă ţigară
întruchipato

m-ai scos
la iveală
din paradis
cu o palmă

învie iar fără cuvânt
fără privire un cuţit
care se-nfige în pământ
în piept rotund la asfinţit

singur în substrat
vineri mari
să te pleznească
în splină

împunsă cheie
ramura femeie
aer împăcat
ramul bărbat
                        1968




steiuri

steiuri
umbre
femei

artă
mit
libertate

corp
suflet
sperare

fericire
numită
umanitate

cer
mineral
om

Melanchton
mai cult decât
Luther

logica
retorica
poetica


la amiază

la amiază nu plângeai
seara tot copii pierduţi îţi dai
noaptea vii dimineaţa stai
altui piept cale de ştiut nu ai
când se rupe între fântânele
inima pătrunsă de coclele
şi femeia îndrăgeşte
iar năframa care creşte

la amiază ai îndrăznit şi tu
somnului să-i spui că nu te cunoscu
noaptea viile înlăcrimate cu
mâinile sau rupt pe trup sau nu

dimineaţa te aştepţi
croieşti piepţi


veneam pe la voi

veneam pe la voi sub via înflorită
aprinsă părăsirea altei raze
Tintoretto taie săbii noi croim la pronii

să ne înrudim
vinul fără cercuri
gol pe din afară

către cântec a vorbit
către mine a vorbit
cum ne-am iubit

nu cunoşteam venirea pe lume
şi zadarnic strigam spuneţi-mi voi
cum umblaţi fără fiinţă încoace

asemănam ţările mările întrebările
pe urmă au venit la noi
mama din păduri tatăl din război

sunet de leamnă
ne înseamnă
populaţii de legăminte
                                    1967




părul ud

părul ud de ploi de aur
aur de fulgerătură
foc de lemne să-l usuce
lemne din păduri aprinse
ploi de foc se duc în cer
ploi de foc vin pe pământ
o şuviţă de păr galben
voi salva-o s-o aştern
ci în iarba despletită
părul nu mai are loc
părul ud de ploi de aur
foc de lemne să-l usuce



oameni din umbră

oameni din umbră îmi vor capul
mi-ar trebui un bandaj
bani pentru sângele meu
Bhartrihari schimbat cu Panini

transcendere de tot ce nu eşti tu
răspunsuri pe bucăţele de hârtie
te atinge aripa lui Dumnezeu
şaisprezece nume pentru apă

se apucară zilele să treacă fără a mai clipi
lumina  verii adumbrită
moartea ei inima lui acum nici tu
fără doctorie carbid în caravană
                       
                        18 iunie 2009

Chilimul

Chilimul Chiriachiţei holocaust
lipsa copiilor sub Grandt
medina din Casablanca
singurătate călătoare dus-întors

nascente premormântale simultaneităţi
necenzurate înrăfturate globalitate
accesul continuu al agresorului la victimă
prioritatea victimologică a femeii

femeia dă viaţă nu ia viaţă ruptura
cu agresorul victima devine agresor
teamă ruşine furie legea nu schimbă fenomenul
maltratat limanul Nistrului la Cetatea Albă
                       
                                    19 iunie 2009



 Ce cald

ce cald ce apă sâmbătă
rune cardiace mai nebun ca mine
troncul de iubire sfărâmată ţeastă
bine conversase cu ambasadorul

căţeluşa Salomeea capul tău
cine rituri în verde om
vedea au cine-i zeulaski
jubilat-ai palimpsest reflex

îl respectai pe taică-meu
cu el ;i mine aproape un trio
părinţi şi soră dialectul
Ghergheştilor ţi se dicta

neam ucis depănare canţonei
copii nevăzuţi mamă arde
gard roşu plete negre taică-tău
 ce dor îi este să mai vadă aleile  

Blaga Ralu nu nu sunt rudă
Doiceştii doicile lui Brâncoveanu
şi tatăl ce mai zicea  o lumânare
flori Găeşti Dunăre frica drumului

fraţi năruire ajuns-am martori popii
ăştia se răzbunaseră pe gajo 
i se aniversa batjocura asasină
plecat  de la pomană şi erizipelul

steiuri mângâind-o pe Salomeea
Leela nejumulită de mironosiţe
în curte la mese canibali
duminica tuturor asasinaţilor


            20 iunie 2009