George Anca
POEZIE-TABU LA PUȘI
DINULESCU
Joi 14 noiembrie 2013 (scrisesem
2913), Boema 33 s-a deschis cu poezii de Puși Dinulescu, recitate de autor și
de actrița Vali Pena. Ca și cum legenda pornografierii se confirma, potrivit
avocatului acuzării, Marcel Fandarac, a intervenit, în apărare, Mircea Bârsilă,
declarându-l pe Puși erou pentru nocturnitate. Daniel Vorona a suflat: mare
literatură (replică la ceva gen: asta nu e poezie). Pe tema cum scriu
prozatorii poezie, fusese evocat și poemul The Sea Sprite And The Shooting
Sea de Jack London.
Și o părere că Puși se expune dinadins, pentru a fi mitraliat. Căci, nu? „Tu
non sei e non sarai / Publius Vergillius Maro / mai” (Pb,7)
Cum și-a publicat poeziile pe
cont propriu, ca Joyce sau Eliade, mai că nu s-au băgat în seamă, ci s-au
tabuizat ca la carte.
După
Poezii bestiale, (Pb) 2002, a urmat
Frumoasa
și lapovița poezii intraductibile și interzise tinerilor sub 16 ani (Fșl),
2006. Prima include, în ordine alfabetică, 240 de poezii, „rod al unor decenii
de speranțe și obrăznicii”, a doua își radicalizează programatic tabu-ul:
„Această carte va face multe fețe să se posomorască la întâlnirea cu cele mai
dure cuvinte posibile din limba română, cuvinte care exprimă de obicei organe
sau acte sexuale și chiar anume chestii, care pot fi taxate drept perversități:
laba, muia și cam atât. / Totuși eu nu sunt vulgar, nu sunt poate decât un
terorist al limbajului, pe care-l folosesc fără perdea, fără mănuși sau altfel
de prezervativ. / Numai din obrăznicie. Nu și din ordinărie”. (Fșl, 5).
Totalitatea agresiunii ludice, cu scoaterea chiloților la o petrecere, ar fi
procedeul comediei de peste masca sa.
Cauzativ neglijat de critici cu
istorii iertate, rămâne ca un Marian Popa să tabelizeze comparatist acest neo
spital al amorului, cu sau fără Zulnia, încă ducală, a lui Conachi. De student,
a audiat chiar în amfiteatru crudități din cântecele unor artiști populari
aduși de profesorul Mihai Pop, cât să-și ia, cu Sion, eufemistic, poeziile
drept ceasuri de mulțămire. Sau decameron-vodevil în căldurile ciumei
comuniste. “Și cauza în karma se restrânge, / Cu limfă, cu organe și cu sânge” (Fșl.
69).
Poetul, actor de mare fractură
interioară – un obraz plânge, altul râde -, deapănă un jurnal erotic, mimat
argotic, defulatoriu, masochist, misogin, hamletian, huysmansian... Lăsăm Burlacul
de la șosea spre Mogoșoaia, Îngerul contabil din Gașca și
diavolul, ba Robert Calul, nu și țoapele tot așa de teatrale,
baladabile. Să tot fi făcut 60, că la 70 a tradus Lorca. O tramă de dramă
perpetuă, prană panaramă-dell'arte-bășcălion, a nu mai ieși, cândva, din
repertorii și stagiuni. „A fi amorezat sub luna care arde... / A sta
fragmentic... / Asta e identic / Cu-a amăgi câte-un adaos / Marelui,
cumplitului haos” (Pb, 7).
Comedia comediilor și toate-s
comedie-parodie-vinărie-superbie-romanțerie-sexomanie-honeyanye-pișărie-scatologie-ahfrumoserie-dezbrăcărie-sfidărie-bășcălie-țigărărie-amorărie-rimărie-berărie-broscărie-țățărie-țâțărie-golănie-menajerie-iubirărie-stomatologie-nasolerie-dorărie-derizorărie-cabotinerie-calamburărie-blonderie-idilerie-futerie-pușerie-cărnărie-linderie-lăcărie-viscolerie-cronicărie
(dacă n-a ieșit cel mai lung cuvânt de cuvinte despuiate din orgia foarte
calculată estetic-antitetic, stop... se trece la Fșl)-bleu-verterie-mușcătorie-futincurie-pizdamătie-singenistrie-vremvremerie-episoderie-futulerie-inginerie-frigiderie-tengurărie-eroterie-limerickărie-luminoscoperie-
mahmuderie-soneterie-tărbăcărie-dementerie-veronicărie-panahihirie.
Personaje Pb. Feminin: Cristina,
Roxana, Reli, Sanda, Angela, Olivia, Nuți, Eliza, Minodora, Viorica, Leana,
Gina, Cornelia, Puia, Ursula, Carmen, Augusta, Ilona, Moțica, Magda, Jeni,
Clementina, Silvia, Anca, Ioana, Mioara, Viviana, Tania, Lăcrămioara, Luci,
Linda, Magda, Mihaela, Milica, Anna, Rodica, Alina, Clitemnestra, Cassian Nina,
Eugenia, Tamara, Lili, inițiale. Masculin: William Shakespeare, Șekspir,
Publius Vergilius Maro, Vlase, Bogdan, Demis Roussos, Ilie, Costică, Chopin, Bimbocel,
E.A. Poe, Ovidiu, Mircea Cornișteanu, Yeti, Nae, Borg, Năstase, Dumnezeu,
Cezar, Hamlet, Ionel, Elvys, Cielito Lindo, Virgil Teodorescu, Radu, Cristi,
Puși, Dendrițoiu, Mazilu, Constantin Drăghici, Dante, Aristotel, Platon, Joseph
Haydn, Renoir, Ghiorghiu-Dej, Guy de Maupassant, Ion, Othello, Gogol, Sorescu,
Daniel Turcea, Theodor Vandervelde, Pascuale, Nichita, Drăgănoiu, Sabin,
Valentin Popescu, Net King Cole, John Coltrane.
Personaje Fșl: Dumnezeu, Puși
Dinulescu, Jeni, Gheorghiu-Dej, Năstase, Benedetto Croce, Băcuț, Eminescu,
Beniuc, Vasile-Alecsandri, Ildiko, Ursula, Aurora, Jacques Chirac, Veronici,
Chivu, Dumitrescu, Vinicius, Coca, Mugur Arvunescu, Monte Cristo, Knut Hamsun,
Flora Ion, Găboanță, Ilie, Ivan, Cozmâncă, Dan Petrescu, Buș. Puș, Emil, Doina,
Sanda, Sharon Stone, Ion Cristescu, Marivaux, Malraux, Fandarac, Ion Voicu,
Tanța, Gigel, Nea Stan, Anton Pann, Lucica, Daniel Suceavă, Duța, Melania,
Luminița, Marin Tarangul, Rică, Madam Constantinescu, Kant, Hegel, Coralia,
George, Mirela, Goguță, Azap.
Romanul scenic al sexuirii de
tinerețe (Pb), pe spații și personaje fibrilatorii, pe cât de simfonic, pe atât
de stradival, vrea să posomorască bombastic pudibonderia milenaristă. Lapovița
de-a doua (Fșl) nostalgiază sexul arătător printre ținute formalisme, destule
citabile clasic, nepistruiat-piz-pul, Tică. Pb:„Oricum, e bine dacă poți / Să
pui iubirii roți / Să meargă ca pe bulevard / Cu pas zglobiu de leopard, /Unde
neoanele se ard / Și nu e, vere, niciun gard” (12). „Dar poezia mea nu e frivolă
/ Cum nu este nicio yolă, // Ce plutind pe marea asta verzulie / Scoate-n vânt
/ Atâta și atâta bășcălie, / Cum nu-i alta pe pământ” (31). „Versurile mele
zălude / Cam impude, / Cam imude / Sau imunde”
(62). „Și trecem prin martiriul toamnei, / Se lasă întunericul mai jos, / Tot
sunt mai ros, tot sunt mai ros / De sentimentele care se-ntorc pe dos” (214).
„Te cânt acum pe tine, / Pe tine, care te-a călcat / Mașina 31 la intrarea în
inima mea” (298). „Iată italienii! / Descrie-i conștiincios, / Poet al străzii”
(346).
Fșl: „Mi-a intrat pe geam o cracă
de cais, / Avea fructele coapte sau aproape... / Era în zori și trupul meu
între prosoape, / Trezit de-abia, se răzgândea din vis... // O zi cu soare
mult, o vară la-nceput / Era și în această gravă dimineață, / După o noapte de
bere, de țigări și greață... / Deodată am primit de la caise un sărut, // De
parfumuri dulci și-nvaporate. / Erau ca buzele unei studente, / Pierdută-n
doruri repetente... / Ca luna ce apune peste sate, / Ca puiul de cățea jigodic,
/ Ca geniul meu sinistru și parodic // În același timp // Caisul” (35). „Se
zbate să se prindă / În uter, efectul de oglindă / Al fecundării să întindă...
// Și-așa ieși din pul-un ou. / Mă simt și eu astfel erou. / Fundamentat de-al
futului ecou... (61).” „Trăise, până nu demult, în Mahmudia, / Un tip care
lucrase-n DIA / Și își iubea soția... // Dar nu-i plăcea din Puși Dinulescu /
Decât proza, nu gusta poezia / Și nici picanteria... / Dar într-o zi dezinteria
/ L-a răpus, / La Mahmudia...” „- Nu îl știi cumva pe Paul? / - Care Paul? / -
Care-noată-n pizda mă-tii craul!” (135) „Nu-mi plac femeile pedante. / Îmi plac
femeile perdante / Care-au citit pe Eminescu și pe Dante...” (137) „- Îl cunoașteți
voi pe Puiu? - Care Puiu? / - Care bagă-n pulă cuiu'!” (151). „Cât de bine e-n
tramvai! / Să treci cu el prin ianuarie, / Să treci cu el prin februarie, / Să
treci cu el prin poezie... // Dar tramvaiu' merge-ncet / Și poezia merge
repede, / Așa că tot mereu rămâi / În diferența de mișcare” (154). „-Îl
cunoașteți voi pe Sandu? / - Care Sandu? / Care fute-n cur tot ștrandu'!”
(158). „Se duce-a lunii august lotcă, / Eu nu mai beau nici votcă / și nici
vin, nici bere... / Mai calc-aici câte-o muiere, // Doar din când în când... /
Și viciile pier pe rând, / Ca stelele mătreață, / În drum spre dimineață” 167).
„Sunt genial, dar ce folos? / Am piciorul ros, / Glicemia ridicată / Și nu mă
place nicio fată”(169). „Ora-i cinci și jumătate, / Luna-i martie și Socrate /
Stă de veacuri în țărână, / Iar eu stau cu mândra // Lână-n lână, / Pe
panhihira ei spână / Și mă duc, visând păduri / Și ne scărpinăm la curi... /
Fața ei e de smântână... / Stă și-mi suge vâna-n vână... / Până, până, până /
Iar ajungem lână-n lână... // Și fularul meu de lână / Stă pe buza ei cea
spână, / Pune sărutării frână, / Io-s sălbatic, ea e zână... // Stăm cu
spațiul, / Bem cu timpul / Și ajungem în Olimpul, / Unde spațiul // Stă cu
timpul la pahar... // Iar în câmpul cu mărar, / Eu mă duc mereu cu mândra / Și
mă-ntorc pe partea aia / Un' s-aude cucuvaia... // Ne-agățăm și noi de timp /
Și ieșim din nou în spațiu, / Ne prelingem printre nori, / În ploi lungi și în ninsori,
/ Noaptea-ntreagă până-n zori, / Vai, i-așa mișto să zbori” (202-203).
Acele cuvinte posomorâtoare vor
fi fiind prohibite ca venind înjurături în carne vie. Diafan, în
Gașca și
diavolul, Puși Dinulescu citează diafanități din poeții lăsați pe din afară
de fiară și altă fiară. În piese de țoape, mângâie urechea cu cânticele
moldovinizate.
În
Călătoriile lui Nea Puși (Lider, 2013), (se)destinde în
versuri cu adresă: „Așa-i de la o vreme: / Femeile sunt una / Și peisajele sunt
alta... / Și asta după Turcia, după Malta...” (278); per Spania, își
citează traducerea sa din
Romansa comandantului de Federico Garcia
Lorca: „Singurătatea mea fără odihnă! / Ochii mici ai trupului meu / și ochii
mari ai calului meu / noaptea nu se închid, / nici nu privesc în partea
cealaltă unde un vis / cu treisprezece bărci / se-ndepărtează ușor. / Dar ochii
mei, curați / și duri, scutieri neadormiți, / privesc spre nordul / de stânci
și de metale, / unde un trup fără vene / consultă cărți de joc înghețate”
(289-290).
Anton Pann: Spitalul amorului
sau Cântătorul dorului: „...De nu credeți ce vorbesc, / Și vă pare că
glumesc, / Toate să vi le numesc, / Să nu gândiți că bârfesc:// Una e Vișa lui
Bran, / Alta e Mușa lui Stan / Cu care mă iubeam an, / Și luă pe nea Coman. //
Una-i Voica dintre Tei, / Și Ilinca vara ei, / Ce-o iubeam ca ochii mei, / Și
luă pe nea Matei. // Alta-i Floarea din vălcea / Și Safta care-mi plăcea, / Dar
Marica le-ntrecea, /Rană inimi-mi făcea.”
Costache Conachi, Ce este
nurul: „Ah, nurule, împărate a podoabelor firești, / Ființă necunoscută
priceperii omenești, / Tu ce țâi împărăția într-un cuprins de obraz / Și
stăpânești lumea toată numai prin plac și prin haz, / Cu duhul și cu sâmțârea
pururea într-aripat, / Dai ființă la ființa în care ești răvărsat. / Întocmai
și mai mult încă decât fierul la magnit / Tragi pe inimi cu plăcerea și le
supui la iubit. / Frumusăța fără tine este un chip zugrăvit, / Ce nu-nghimpă la
sâmțâre, nici pornește la-ndrăgit. / Ea podoabelor supusă, tu podoabe
covârșești, / Ea oglinzii să închină, tu oglinda o sfințăști. / Ochii ce te au
pre tine cu sâmțârile grăind / Parcă farmecă cu libov, parcă fulgeră clipind. /
Gurița ce să deșchide supt a tale zâmbituri / Dă graiului o dulceață prin care
tu inimi furi. / Ah, nurule, împărate, țâe numai mă închin, / Pentru tine
slăvesc lumea, pentru tine eu suspin.”
George ANCA
