Gérard de Nerval: Versuri aurite / Versiune George Anca

Gérard de Nerval 

             Versuri aurite

Om! cuget liber – singur gândind, crezi,

Pe lume unde viața irupe-n orice loc:

Ai libertate forțele în joc,

Dar în consilii univers nu vezi.

Respectă fiarei saltul pe cirezi:

Fiece floare-i suflet naturii în boboc;

Mister amorul în metal ia foc:

Totu-i sensibil! - Firea-ți înarmezi!

Din zidul orb, iscoadă, privire te-nfioară

Însăși materia cuvântul a pătruns...

N-o face să servească vreo cauză murdară!

Ades în ființă-obscură stă Dumnezeu ascuns;

Și ca un ochi născând acoperit de gene,

Răsare spirit pur sub coji pietrene.

                        Versiune George Anca

 

William Shakespeare

William Shakespeare

Hamlet

Act III, sc.1 
Să fii ori să nu fii: asta-i problema:
Cest nobil de-are-n minte-a suferi
Săgeți și praștii ale sorții crude,
Ori-arme-a lua spre marea de necazuri,
Contrând a le sfârși? Să mori: să dormi;
Atât; și pentr-un somn să spui sfârșim
Dor inimii și mii șocuri firești
Ce carnea moșteni, e un consum
Pios a se dori. Să mori, să dormi;
Să dormi: poate-i visa: ay, aia e;
Că-n somnul morții vise ce-ar veni
Când noi târșit-am larma-ne mortală,
Avem a ne opri. Respectul face
Calmitatea așa lungii vieți;
Cine să ducă bice și ocări în timp
Răul tiran, ofensa mândrului,
Spasmul iubirii-n van, zăbava legii,
Oficiul insolenței și disprețul
Primit de merit drept de la nevrednic,
Când însuși ar putea să-i facă felul
C-o simplă sulă? Cine-ar căra boccele,
Să-asude mormăind, sub truda vieții, 
Dar groaza de ceva de după moarte,
Tărâmul nedescoperit de unde
Nu se întoarce nimeni,ia voința,
Ne face să ne ducem boli ce-avem,
Decât zburând la alții neștiuți?
Din toți lași face astfel conștiința;
Astfel născuta tentă de tărie
Pălește sub un pal capac de gând,
Iar cutezanțele de mare miez și clipă
Astfel privite-ntorc curenți pieziș
Și numele de acțiune pierd.
                William Shakespeare
 

Macbeth

Act III, sc.2


Pe mâine, iar pe mâine, iar pe mâine,
Târâș ții pasul mic din zi în zi
Pân' la silaba ultimă de timp;
Ierile noastre au aprins nebuni
Pe-al morții praf. Piei,lumânare, piei!
 
Viața-i doar umbră-umblă, biet actor
Ora-i de fală agitând pe scenă,
Apoi nu se aude: e-o poveste
Spusă de-un idiot, sunet în furii
Nimic significând.
 

                       William Shakespeare



Hamlet

Act I, sc. 2 /Polonius către fiul său

                    
Ai binecuvântarea-mi!
Și câteva precepte să ții minte.
Vezi caracteru-ți. Poartă gând nu limbă,
Act nu-și gândește disproporția.  
Familiar să-ți fii, ci nu vulgar.
Prietenii ce-i ai, probați adopții,
Să-i prinzi de suflet, cercuri de oțel;
Dar  palma nu-ți toci cu-amuzament
Oricărui camarad imberb. Păzea
Să intri-n ceartă, dar de ești năuntru
Ia seama că opusul se ferește.
Urechea dă oricui, puținor vocea:
Ia blam de-oriunde, ține-ți judecata.
Scump obiceiul cât te duce punga,
Dar nefrazat excentric: bogat, nu țipător:
Pentru că straiu-ades proclamă omul...
Să nu fii debitor, nici creditor,
Că împrumutul pierde doi prieteni,
Iar creditarea-ntrece chibzuința.
Mai sus de tot: fii însuți adevăr 
A-l urmări ca noaptea după zi,
Atunci nu poți fi fals cu niciun om.  

                        Versiuni de George Anca

Emily Brontë: Ultimele rânduri

Emily Bronte

Ultimele rânduri

N-am suflet temător,

Nu tremur sferei lumi înfurtunată,  

Văd glorii în Rai lucitor,  

Egal lucind credința, fricii-armată.  

O, Doamne,în pieptul meu,  

Atotputernic, mereu prezent, Divine!

Ce viață duc din greu  

Punterea nemuririi are-n Tine.

În van mia de crezuri

Ce mișcă inimile: în zadar;

Cât veștede nutrețuri,

Ori goala spumă-n val fără hotar,

A trezi dubii undei

Atât de strânsă ție-ifinirii: 

Cea ancorată unde-i

stânca statornică a nemuririi.

Îmbrățișând  nespus

Duhu-ți însuflețește eonii blând,

Întins puiește sus,

Schimbând, ținând, topind, creând, înălțând.  

Pământ și om duși chiar,

Sori și-universuri nondiferență, 

Rămas Tu singur ar

Exista-n Tine orice existență.

Pentru Moarte nu-i rând,

Niciun atom să-și dea-n gol putere:

TU ești Fiind, Suflând,

Ce ești Tu niciodată nu piere.

    Versiune de George Anca

Byron, Imn egiptean, Augustin, Maria Stuart

George Byron

Elegie

OH smulsă-n floarea vieții vii!

Asupră-ți n-o păsa mormânt;

ci trandafirii și-or ivi

frunzele-n an mai timpurii

Sub chiparosul unduind.

Și-ades prin nalt curent țâșnind

Își pleacă suferința glas

Cu multe vise gând hrănind

Și leneș zăbovind un pas:

Fiara! Cum moarta-ar fi trezind!

Piei! Știm de lacrimi în zadar,

Că moartea nu ia-n seamă dor:

Ea ne dezvață de plânsori?

Ori seacă bocitoarei har?

Și tu de-mi spui să uit ce-auzi

Pari pal și ohii îți sunt uzi.

Imn egiptean / Unul Dumnezeu

Dumnezeu este Unul, Singurul, nimeni altul nu este cu el.

Dumnezeu este Unul, Cel ce-a făcut toate lucrurile.

Dumnezeu este Duh, Duh ascuns, Duhul Duhurilor, marele Duh al Egiptului, divinul.

Dumnezeu este dintru început și a existat dintru început.

Ele este Cel primordial, a existat când nimic nu exista:

A existat când încă nu era nimic, și orice este

l-a făcut după ce El a fost. Ele este Tatăl începuturilor...

Dumnezeu este ascuns, nimeni nu i-a zărit forma, nimeni nu i-a adâncit asemănarea, El

e ascuns făță de Zei și oameni, este mister pentru creaturile sale.

Dumnezeu este adevărul... Este Regele Adevărului.

Dumnezeu e Viață și omul trăiește numai prin el.

Dumnezeu este Tată și Mamă: Tatăl taților și Mama mamelor.

Dumnezeu dă naștere, dar el nu este născut...

El naște Însuși, își dă naștere Sieși: El face, dar nu este făcut...

Ceea ce emană din inima lui se înfăptuie de îndată și odată ce El

a vorbit, aceasta vine să treacă  și să dăinuie mereu și mereu.

 

Sfântul Augustin

Mare ești Tu, O Doamne

Mare ești Tu, O Doamne, și mult a fi lăudat;

Mare e puterea Ta, iar înțelepciunea Ta n-are sfârșit.

Și omul, fiind o parte a creației Tale dorește să Te laude,

Omul, care-și poartă cu el mortalitatea,

Martorul păcatului său, chiar martorul căruia Tu 'alungi trufașul',

Ci omul, această parte a creației Tale, dorește să Te laude.

Tu ne porți în fericire când Te lăudăm:

Pentru că tu ne-ai format pentru Tine,

Și inimile noastre sunt fără odihnă până își află odihnă în Tine. 

Mary Qjieen of Scots

 Rugăciune înaintea execuției 

O, Tată milostiv, speranța mi-e în tine!

O, Milos Mântuitor, pogoară la mine!

Robia-mi jelind cu dureros vaer,

Mi-e dor să fiu liberă;

Plângând, renunțând, smerită căindu-mă,

O, Iisus, Salvatoru-mi, mă sting pentru tine!       

                                 Versiuni de George Anca

Oaspete de onoare: E.S. Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei, invitată la ”Colocviile de marți”

Marţi, 27 august 2013, de la ora 17.00, va avea loc o nouă ediție a evenimentului cultural ”Colocviile de marți”, numită ”Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur”. Evenimentul va avea loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”. Oaspete de onoare: E.S. Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei. Amfitrion: Dr. George Anca.

        

COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums 27 august 2013, 5 pm, Calderon 39

Anul IV, nr. 8 (46). Auspicii: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România. Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, (Re)lansări de cărți, Proiecte, Portrete, Întâlniri

Tema: Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur

Cel de-al 23-lea Congres Mondial de Filosofie, Atena, 4 – 10 august 2013,a făcut loc și unei sesiuni „Filosofia jaină a Anekanta, panaceu pentru problemele de azi ale omenirii”. Anekanta=Relativitate. Cea de-a 8-a Conferință Internațională de Pace și Acțiune Nonviolentă, Jaipur (India), 20 – 23 Octombrie 2013, are tema „Spre un viitor nonviolent: în căutarea unor modele de coexistență și sustenabilitate pașnice”. Ecouri în Calderon: Între Mahavira și Eminescu – Gandhi și predica de pe Munte – Postulate satyagraha, ahimsa, anekanta, aparygraha – Indoeminescologie – Masterat „Nonviolență energetică și non-posesiune” etc. Aniversări: Pan Halipa (1 aug.), Puși Dinulescu (27 aug.)

Oaspete de onoare: E.S. Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei

Invitați:

Ion Andreiță, Vasile Andru, Adrian Botez, Anca Brezean, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Puși Dinulescu, Isabella Drăghici, Nicolae Drăgulănescu, Adina Dumitrescu, Doina Ghițescu, Monica Grigorescu, Omprakash Gupta, Neculai Hilohi, Sorana Georgescu-Gorjan, Mariana Gurza, Elisabeta Isanos, John George Lupașcu, Dan Mateescu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Doru Moțoc, Mircea Muntenescu, Gheorghe Neagu, Tudor Nedelcea, Lucia Negoiță, Radu Cristian Nema, Constantin Poenaru, Mitică Popescu, Andrei Radu, Arghira Ravanis, Arun Sharma, Ștefan Sileanu, Felix Sima, Florentin Smarandache, Ion Soare, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Sorin Stratilat, Adrian-Ștefan Stoian, Marian Stroia, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Ben Todică, Elena Toma, Nicolae Tomoniu, Victor Țăpeanu, Neagu Udroiu, Vladimir Ungureanu, Viorica Vatamanu, Corneliu Zeana

Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenții:

Arun Sharma: Nonviolența gandhiană

Puși Dinulescu: Nonviolență, non-posesiune

George Anca: Între Mahavira și Eminescu

Mircea Coloșenco: Nonviolența lui Pan Halipa

Constantin Poenaru: Anekanta, orbii si elefantul

Sorana Georgescu-Gorjan: Laminarie pe urmele lui Brâncuși

Bianca Beatrice Michi: Centenar Paul Ricoeur

Vladimir Ungureanu: Pattern lingvistic – stări emoționale

Teatru de poezie

Recital Puși Dinulescu

Vasile Menzel: Florilegiu indian

Corbul de Edgar Poe, versiune de George Anca

Sancta Maria

Lansări de publicații:

Indian Perspectives

Ferestre – editor, Elisabeta Isanos

Semănătorul – director, Nicolae Tomoniu

Portrete: Radu Cristian Nema

       La eveniment participă scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.

În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.

Un eveniment organizat de Primăria Sectorului 2, București.

Aquinas, Gita, Lalleshvari, Tagore, Lenon. Versiuni de George Anca

Thomas Aquinas

Sacre solemnii

Sacre solemnii
cu bucurii
și ale inimii
ecouri vii;
ce-i vechi s-acoperă,
toate-s noi noimii,
inimă, voci, operă.

Noapte aminte
cina novissima;
Christus credinte
mielul și azyma
fraților dată,
dreapta legitima
din vechi încredințată.

După miel typicum,
ospățul s-a încheiat,
Corpus Dominicum
ucenicilor dat,
astfel tot totului,
fiecăruia dat
chiar din mâinile lui.

Le-a dat firava
carne a trupului,
trist a-ntins, na-vă,
pocalul sângelui,
zicând: Accipite
pahar ofrandă;
toți din el bibite.

Astfel jertfire
instituit-a,
cărei slujire
preoți menit-a,
numai prelații
congrui din vipt a
da și la alții.

Pâinea angelică
se face hominum;
dar pâine cerică
simbol terminum;
ce lucru mirabil
a mânca Dominum
pauper, rob, umil.

Sfântă treime
într-unul, ne rugăm:
vino-ne, divine,
cum te adorăm;
pe calea-ți divină
voia ne urcăm,
locuim lumina.

 

 

Bhagavad Gita

Din Bhagavad Gita

Dă-mi întreaga ta inimă,

Iubește-mă și adoră-mă,

Roagă-mi-te într-una,

Pleacă-te numai mie

Și mă vei afla:

Asta mi-e promisiunea 

Iubindu-te blând.

Lasă-ți toate îndatoririlr

Întru mine, adăpostul tău,

Fiindcă te voi mântui

de păcat și din robie.









Lalleshwari 










Acolo am văzut



Acolo am văzut pe Șiva și Șakti

Împreunați în unul:

Absorbită în acea VIZIUNE,

M-am dizolvat în El de vie.

Realizând esența și

Gustând dulceața

Secretului divin, voi muri fiind vie,

Cum mă poate El opri?




  







Rabindranath Tagore
Oceanul formelor





Mă scufund în adâncul oceanului de forme,

sperând să prind perfecta perlă a fărăformei.



Nemai navigând din port în port în corabia-mi bătută de vânt.

S-au dus demult zilele când mă distram aruncându-mă în valuri..



Iar acum sunt nerăbdător să mor întru fărămoarte.



În amfiteatrul abisului fără fund

unde se umflă muzica strunelor fără ton

Îmi voi lua această harpă a vieții mele.



O voi acorda la notele lui pentrutotdeauna,

iar când și-a suspinat ultima rostire,

îmi voi pune harpa tăcută la picioarele celui tăcut.













John Lennon








Imaginați



Imaginați că nu-i Rai

Ușor e a-ncerca

Nu iad sub noi numai

cerul deasupra 

Imaginați toți oamenii 

Trăind pentru azi a... 



Imaginați că nu-s țări

Nu-i greu de spus

A nu ucide, nu muri

Și nici religii nu-s

Imaginați toți oamenii 

Trăind în pace...



Puteți spune că-s un visător

Dar nu sunt eu numa' 

Sper într-o zi veți fi cu noi 

Și lumea va trăi ca una 



Imaginați nu posesii

Mă-ntreb dacă puteți

Nu foame, lăcomie

A omului frăție

Imaginați toți oamenii

Lumea împărtășind...



Puteți zice că-s visător

Dar nu sunt eu numa'

Sper într-o zi veți fi cu noi 

În lumea trăind una



Versiuni de George Anca


 

Grigore de Nazianz, Ioan al Crucii, Arthur Rimbaud. Versiuni de George Anca

Grigore de Nazians

O, tu, Cuvânt de adevăr divin!

O, tu, Cuvânt de adevăr divin!

Luminii toate nu ți-am fost afin,

Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;

Că pete negre ai văzut întin.

Ziua căzu, noaptea s-a răspândit:

Crez, Doamne, Ți-am ămpărtășit;

Jurând, gândind s-ajung, m-am rătăcit,

Pașii în altă parte au pășit.

O beznă a venit de dedesubt

Întunecând ai mântuirii fii.

Lumina Ta, Hristoase, dar de frupt,

Întoarcă întunericul în zi.

  

Ioan al Crucii

Stai, umbra mea

Stai, umbra mea, pe loc, în apărare,

imagine de vrajă încă-n dor,

iluzie frumoasă-n care vesel mor

ori dulce ficțiune viața-mi doare.

Imamul grațiile de-ți năzare,

mi-nfige-n piept oțel ascultător,

la ce de lingușire să m-amor

de-aș fi batjocorit în evadare?

Mai blazonat nici că se poate, fală,

că tirania ta triumfă-n mine:

lăsând batjocora, tot strânsă zală

încercuind fsntasticele mine, /u-ți forma aurală

puțin importă-n brațe, piept năvală

dar fantezia-n temniță nu-mi ține.

  

Arthur Rimbaud 

Foame

Dacă am gust, nu e decât

Pentru pietre și pământ.

Aer prânzind,

Carbon, fier, grind.

Vira, foamea mea. Treci, foame,

sunete zame.

Trage otrava-ne

din volburi game.

Mănâncă pietre dărâme,

Lespezi de biserici hume;

Lipii din potopuri râme,

Pâini din văi de albăstrime.