Hegel again

George Anca

Percheziţie

Astă-seară se joacă Noica (Scenometrie)

Barba lui Hegel (Scenometrie)

Depoziţii

Percheziţie

            N-ai decât să te şi razi, Hegel. Cine să observe ce cai  n-aleargă să nu omoare? S-ar putea să nu mai răspundă nimeni la dodii. Endorfine. Nu e încă lumină. Barca dispare în tunel, reapare. Grădină cu funcţionari. Bust gol, ca ăl de pe cal, scuzaţi, mă duc să-mi iau cămaşa. Oraş în pantă, valuri de arhitectură. Internship. Puzderie de peşti cu burţile în sus. Înecatul de 25 de ani. Moartea peştilor şi a Bucureştilor?

            Concentrat, spectacular. Veoză, nu veioză. Greşeşti, originalitatea stă tocmai în defecte. Descartes promite. Parler et mentir, parlament. Zici Sganarelle, nu şi labagiu. Te-ai autopsiat pe partea comică. Nu mai citesc. La Budapesta, actriţa mi-a spus să tac din gură că o deranjez. Hegel mi-a explicat că babele călcate de tren, din faţă, cârâiau, nu le auzisem. Dicosti şi Claudiu vorbeau şi ei, la cafea, nu-i auzeam, dar le-am srtrigat, mi-aţi stricat seara (aşa, de scenometrie fenomenologică, mai şi confundasem vorbăreţele cu cafegii). Politică de teatrem pe legitimitate de monarh ascuns. Că, fiind serios, îl taie comicul din el. Divinitatea e nemişcată. Contradicţia în Eminescu şi Hegel.

            Depresia telepatică a dat în bigotism. Vacile alea două sporovăiau ca proastele. Fumarea cenuşii mai cui rapper? Kouramiedes. Ferestre prinse de ginere asupra faptei. Când erai întreg, aveai o garsonieră numai pentru aşa ceva, acuma tiraspoleana nu-ţi mai vine, să nu fi murit, admiţi. Umor dus.

            Speak-a-poem. Dodo. Cerc mitic, mythopoeia. Poezie fonetică. Gedichte in Exil. Narracion de historias. Creştinii au în general un suflet poetic. N-am parteneri (pentru a ucide?) Please remove my address (Yasuko).            Caroiază cinci acte, furtul de mirese, câinele cu cercel în coadă, femeia cu pantaloni gri, nişte personaje, colonelu' să fii sigur că-ţi iese, asta 15 pagini, 30 de scene caroiate. Dă drumul la maşinărie. Odios să reabilitezi un torţionar. Suntem una cu cosmosul (drogatul).

            Neaflarea viezurilor m-ar putea transporta hârzob scenometric. Personae, spătar, colonel, arian, furnici, crabi, pantof (dictator), Mari-Reduceri. Descriem coasta vânătorii. Opening scene. Trimfător în lupte, triumphe in battle. A treia ţară. Organizaţiile îşi vin cu poeţii lor. Scenometria cărţilor – transe regăsite. Chiar am trăit în dodii-tragodii. Mantre bolborosite unei detaşări conexe. Proiectul s-a şi consumat până la fără un partener. Sau un document. Sau o răsturnare de tabu.

            Cu vorbă de moarte să-i fie aruncată cenuşa în Gange. Septicemie generalizată. Dorinţa de a fi incinerată, iar cenuşa să-i ajungă, din România, în Gange. Să şi oneze ceva unui ashram. Nu s-a convertit. E convinsă că apa (Ganga) purifică. Formaţiune tumorală pe uter. Nu-s dotaţi. 43 kg. Dorinţa ei mă apasă. Nu pot să merg acolo. Suport diligenţele, transportul cui s-ar duce, să am certitudinea că ajunge în Gange. De opt ori în India, ultima oară pe Himalaia, în Tibet. I-a şi cauzat. O istorie vitregă.

            Lipsa deliberată de transcendenţă. Proteza aruncată în Dâmboviţa.  Adultere pe talere. Vidal. Vasi, americanizat pe schelele tăierii de iarbă. Plutoniu în jacuzzi. Duşman ce eşti. Ficţiunea banilor la Dodia tv. Will you come to Limerick? Transrealism. Daring topics. Bohemica. Ori insulă, ori arhipelag. Glicemia 470, peste hepatită şi leucemie (ba la ficat), hemoragie terminală. S-o sanctifice. Părintele Pişti la telefon. Te-ai împotmolit la Paris. Macete. Cu creieru'.

            Un angajat nou. Se transferase din poliţie, vorbăreţ. Personalul vechi nu apărea. Biroul cu design una. Regizoarea Truffaut se aşezase lângă noi. Am avut o lungă conversaţie. Un scriitor vestit, îi uitasem numele, dar şi Margaret Chatterjee. Memoria se spaţializa lume. Margaret o fi bine? Gabi să ne fi privit din Vatican? Om fără ţară. Carla parcă mă îngropa. Fata ţi-a poruncit să dai şi banii, şi motanu'. Al treilea partener, cu neputinţă? Să-l caut la anuţ – n-o dispărea al doilea? Ori eu? Eşti într-un moment de rătăcire. Entuziasmul n-are nicio valoare. Flate-rate. Probabil soţul Carlei. O cooperativă cât o ţară. Să ne dezgustăm de oameni atât de eleganţi. Compania de teatru n-o fi existând. Miranda – Popescu.

            Certificatele verzi. Daţi drumu' la dosarele de care nu vreţi să vă atingeţi. Îl rogi să nu te roage. Fumează cât e noaptea de lungă. Tuse discretizată. Litaniile tuturor religiilor sună aşijderi. Bozi – zei, zbozi – mărfuri. Bronz de şantier. Nu pot să râd de oamenii ăia cu ei de faţă. Mircea Anca (Moromeţii) are leucemie, nu şi bani să se trateze. Bandit, adjectiv masculin (replica Vaslui). Te sărută şi pe urmă te împuşcă. To be invited Seamus Heaney. Toboganul se adânceşte. Apa, aerul şi fraierul. La film, l-ai întrebat pe taică-tău ce e cărunt, Zoe, la teatru (Mazilu), l-a întrebat pe-al ei ce e curvă. Ne aşezasem ca la canastă, dar jucam Europa. Draconide. Dodă daină. Nu simte chestia. Scoate mortu'. Să ia o treabă mai puţin pretenţioasă. Nici voce, nici dicţie. Nu ştie să frazeze. Dă ţucalu' la o parte. Prâslea. Îşi anulează emigrarea. Irina credea că tot eu am făcut-o pe Bulandra.

            Şiva era un om punctual. Preot japonez (polonez): eşti de acord că Şiva e India? Copiii au trimis e-form la Bruxelles. Germain, at loss. Scenometria Thakur, grea la citit, ca tot ce scriu eu, antioral, bolborosit dodonic. Cincizecime. S-o rupe plicul, ne-om scuza eşecul. Domi, ienişi, pe o insulă departe de orice continent. Mici delire la râsul cutremurului. Sacco di denaro. Opus dacicum. Unirea punctelor. Dots union. Nu dictare, nu manuscris. Cel mai important din viitor. O meliţă. Deepak. Fie-ta cisterciană. Tamasaburo, felicitat prin Inamori. Vremea Indiei pentru fiul lui Aristotel. Cenuşa o ajunge în Gange. Puşi se eliberează de călătorii scriindu-le. O naţie instabilă.

            Miron Costin cu barbă, mustaţă şi plete, sculptat de Wladimir C. Hegel, profesorul lui Brâncuşi. Heraclit, Anaxagoras. Principiul contradicţiei, termenul exclus. Zona Hegel din Sibiu. În sine - pentru sine - în sine şi pentru sine – teză-sinteză-antiteză. Heliade, Camil, Monica. Noica-Hegel: întâmplările sunt idei, sau mai de grabă ideile sunt întâmplări. Rugaţi-vă pentru sufletul fratelui Karl. Mişcare a recunoaşterii. Lume multă, pe salutate. Candide singur, apoi cu noi. Ce erau actorii odată. Grup statuar, vine unul şi urinează, cam pe mine. Un cărucior alb. Am ceva de luat de la sală, costumul de sport. Se dau rezultate. Aud pe Gioan (20.10.11) strigând nume. La un moment: Anc are grătare. Intru, nu-mi găsesc trenciul. „Obiectivul Villon”. Labeş (sic). 

            Nevoie de infrastructură. Destin de rezervă. Dăinuire-dumirire. Suflu la inimă, plămân, ţigări pasive. De nimeni graţiat ori asasinat.  A sosit momentul să-mpărţim cimentul.

Astă seară se joacă Noica (Scenometrie )

NAE: Hegel, ţi-ai pierdut elanul sinucigaş, de odinioară. Dacă te-ai întâlni cu gigantica văduvă, ţi-ar oferi altă versiune, înţelege-o. Ce ţi-a spus a fost adevărat până la jumătate, ipoteza, nu şi concluzia. Probabil acum ţi-ar retrage jumătatea aia, de viaţă, şi te-ai afla în necunoştinţa ei.

Prolog

(interogatoriu)

ANCHETATOR

Vrei să scoţi

ANCHETAT

Protestez

ANCHETATOR

Manuscrisul

ANCHETAT

Nu

ANCHETATOR

Din ţară

ANCHETAT

Întru

ANCHETATOR

Intră

ANCHETAT

Yes

ACTUL I:

Memorii la mijlocul vieţii (Teza)

NAE

Hegel?

DINU

Hegel.

NAE

Periculos, şi Madi?

DINU

Şi.

NAE

Trimite manuscrisul în India.

DINU

Aşteaptă Parisul

NAE

Să aştepte.

DINU

Metafizica.

NAE

Mai vorbim.

DINU

E transcrisă.

NAE

Periculos, şi Madi?

DINU

Ea a dactilagrafiat-o.

NAE

Cine e regizor?

DINU

Are grad de general.

NAE

Şi aşa ai rămas fără Madi. Ne aud?

DINU

Perfect!

NAE

Am fost asasinat.

DINU

Bineînţeles. Urămăm noi, şi iar tu.

NAE

Iar eu?

DINU

Şi al treilea.

NAE

Ţi-am spus ce pericol te paşte. Şi Madi?

DINU

Răpită.

NAE

Vrăjită.

DINU

(Songuri în dodii)

Paris...

SUPRAVEGHETORUL

Obiectivul a spus Paris. (Îşi continuă halucinaţia manuscrisului indian). Dacă manuscrisul e în altă limbă, cine ştie dacă nu cuprinde ceva revoluţionar/reacţionar/criminal.(Supraveghetori îi înconjoară pe cei doi)

Barba lui Hegel (Scenometrie)

personajele se autoregizează

(ne suntem)

într-o conversaţie de rateuri libere

începurăm scenometria teatrux

finiş arhipelaguri scena cere teme

o scenometrie cârdăşeşte sonorităţi

de sens autumnal în mixaj metric

pe cadavrele domnitorilor de baştină

(scenometria)

scenometria e o dodie din vara 2011

teatrux poate ca Princess X de Brâncuşi

Dracula services de curăţenie completă

dicteul mărilor fierbând transcende

poezia în scenometrie trăită teatrux

evident opus normelor dar cu prietenie

trebuie recuperată Măiastra în dodii

comunismul mai al dracu' decât inchiziţia

mai bine animişti decât comunişti

faci absolut totul să fii neînţeles

(interzişi)

interzişi neînţeleşi nedescoperiţi

asasinaţi sinucişi decapitaţi

represiunea poeziei poezia represiunii

dictatura până la ucidere

induce trepte reactive măreţe

pe care le represează sadic

ne pregăteşte moartea fizică în spirit

ne simţim interzişi ca persoană

n-avem decât să ne radicalizăm

(legi de scenă)

legi de scenă cu dependenţe de public

să ştiţi că toate femeile suntem aşa

că dacă n-am fi cine ar vinde ardeii

căţeaua întomată creşte verde

dacă se înţelege acrobaţia

că şi Stan se născu în Bucureşti

ce-aţi iubit n-aţi mai uitat

lasă-i să moară cum au trăit

voi trece nepăsător ca un exilat

(tranzacţia)

nici de Hegel barbă nu şi-ar smulge

premiindu-mă la cuvântul familiei

nici scenometria nu mi se merită

vorbiţi ai roţii unde-ajunge soar'le

solstiţiu împuşcarăţi la teatru

barba hegeliană a lui Ienăchiţă

un poliţist scrie altul

fotografiază

veniţi aici sosiţilor la gong

alegeţi sonorităţi subtile

unde vedeai tu scenă

orice lucru care atârnă e un bec

nu mai lătra mătrăguno

fugăream viezurii

nevăzuţi pe coastă în sus

îl omorârăm îl omorârăţi

mai bine nu ne-aţi mai omorî

şi atunci ce ne facem neomorâţi

te-am împuşcat cu tămâioare

mai criminal cine nu moare

iazagiul iazul n-are

I am a iazagiu a lakeman

surlarii mă-nconjor ah turcii

declicul teatrux

treaba teatremului

clair de coclaur

rândunica intersectează

scenometria prăpastie

îngerul pierderii tale

mă înnegreşte norii

mă întunecă Aretie

unde-am stat numai în apă

mie nu mi se pare cald

plecai eu dânşii zburară

rochia mireasă iară

într-o aripă de cioară

abia brebenei brebi ber bere

ne-om neom omeni omni

pe la curte cap de domni

turcii ţepe grecii comni

 vezi păpădii canoanele

îşi depărtă porumbiţa ciolanele

de câte ori mă petrecuşi

din turci cu nemţi ci tot la ruşi

mai mergem după mere pepeni

prin ţepi de rapăn nemaiţepeni

după o viaţă frică mi-s

realitate fără vis

cum aş ajunge la Paris

toată viaţa ai fost hoţ

te-am întrecut pe tine

bă da îţi pare rău

în Fecioară tata Hegel

am lume să-l aniversez pe tata

iarba-n mături sare ca la carte

la picioarele de salopete norii

 abia aştept să-mi termin piesa

mi se încreţeşte

Venus în palmă

îmi încălzesc ceaiul

ciocăneşti

dinaintea acoperişului

de sub şapcă mă salutase de ce nu-l

bag în seamă cu greu îl recunoscui

să-i dau bani până mâine că-mi dă şapca

s-a mutat într-un sat din Conţeşti

stă cu prima nevastă a lui Preda

are băiatul ambasador la Casablanca

maică-mea se bucura de toamnă

la Cernica 

am făcut colivili cianura

o ţin de vrei ălelalte otrăvuri

atâtea transformatoare le arunc

am luat un cablu îţi dau şi ţie

mi-e frică de electricitate sunt

în 381 cu căruciorul plin

studenţi mai puţini şi pretenţioşi

se interesase un client de-al meu

numai mobilă nouă şi aer condiţionat

ne şi rărim a ne mai junghia până la unu'

yes Hegel's beard a se fura găsită

şi nu de mine la teatrul de comedie

continuare la halterele lui Fellini

recunoaştere hegeliană în puşcărie

cu noi capitalul 

bateţi clopot karme alarme la arme

scenometrie cerească peste uliu

cuante d'apariţii la temei again

Barba lui Hegel era o contabilă

aplauze la pagină închisă relicve

                                          staliniste în recuperarea pierderilor

Depoziţii

TEZĂ în sine

Veronica Anghelescu

Trebuie sã te laşi de stilul ãsta. Mi se pare, sincer, groaznic. Sper cã nu mi-o vei lua în nume rãu. Mãiastra o consider o reuşitã, are un stil, un caracter. Dar aici sunt pure bazaconii...

Ps Penultimul vers cred cã nu e cu cratimã: noi impuscaram, voi impuscarati!

In urma cu 4 luni, George Anca mi-a adresat invitatia de a crea o muzica pornind de la textul sau, Maiastra, text dedicat lui Constantin Brancusi. Fiind la inceputul carierei componistice, am considerat aceasta ocazie drept foarte buna pentru a putea experimenta si aplica anumite tehnici moderne de compozitie camerala.

Textul, foarte ofertant, in maniera populara, cu ritm constant si rima imperecheaa, ca in lirica noastra traditionala, este foarte potrivit pentru muzica. Am ales, asadar, sectiunile cele mai importante ale textului si le-am utilizat intr-o lucrare muzicala ce are urmatoarea formula instrumentala: partea strict muzicala este reprezentata de un trio constituit din flaut, clarinet si violoncel, instrumente agile si cu posibilitati melodice generoase, acoperind un ambitus foarte larg. Pe fundal se aud păsări, privghetori, inregistrate in mediul lor natural. Textul este partial citit (recitat), partial cantat. Melodiile pe care le-am ales pentru partile cantate, ce constituie un fel de refren in cadrul formei generale, sunt melodii autentice, culese din regiunea Clejani, de o deosebita originalitate, in structura carora nu am intervenit deloc. Am putut constata ca se potrivesc perfect textului scris de George Anca.

ANTITEZĂ pentru sine

Mariana Gurza

Citind poemele domnului George Anca, “Barba lui Hegel”, am incercat sa-i numar firele istorice ale filozofului, lasandu-ma intepata de asprimea vremii, mergand pe urmele “fiintei”, captivata si eu de Fenomenologia spiritului. “Fiinţa este abstracţia, purul universal. Spiritualul este realul efectiv.( Hegel)

Daca pentru Georg Wilhelm Friedrich Hegel, „o idee este intotdeauna o generalizare si generalizarea este o proprietate de gândire”, George Anca ratacind prin “Barba lui Hegel, a cautat acelasi lucru, pornind de la ideea filozofului german: “Pentru a generaliza înseamnă a gândi”, deoarece “guvernele nu au învăţat nimic din istorie, sau au acţionat pe principiile deduse din el”.  

Pierduţi dantaţi d'antan /vânt arab  negerman/raiaua taie raiului pâraie/şi m-a terza rima Herza/danţul rupt cu gleznele/într-o bunătate de Carpaţi (Yama).Codul moral este zgaltait de prezentul tomnatic prin acelasi „hazard teatralizat „.Ma trezesc printre „picuri şocaţi pe somnul câinilor” /viezuri în loc de ploaie peste rană/de mi-aş contorsiona represatorii/aleluia lulea bineţea mierle/până la dumnezeu cioara/veveriţa leagă apostolii...

. „Animalele sunt în posesia ei înşişi; sufletul lor se află în posesia corpului lor. Dar ei nu au dreptul la viata lor, deoarece ei nu vor.”(Hegel)

Ne lipseste educatia.Versul este ca un strigat in agonia timpului. Educaţia este arta de a face omul etic. (Hegel).Dar ce este etic astazi? “orice lucru care atârnă e un bec”... nu mai lătra mătrăguno/hore la silnică trudă/după comenzi şaşii foc”(teatrux). “Tragedii Genuine în lume nu sunt conflicte între bine şi rău. Acestea sunt conflicte între două drepturi.”(Hegel).Oare asa sa fie? “Istoria lumii este o instanţă de judecată”...

”Este mai uşor să descoperi o deficienţă în indivizi, în statele, şi în Providence, decat sa vezi de import şi de valoarea lor reală”.(Hegel)

“ tranzacţia nu mă/tranzacţia nu mă mai priveşte/fraţilor ăla nu şparleşte englezeşte/nepoţii de-or sosi ce-om mai vorbi/nu se cântă decât din lăcustă/printre copite bărboase cu Hegel/bolile ni le purtăm singuri/a mai omorâ pe podium/mă veţi vedea după moarte/în stih strecurat argint/.nici de Hegel barbă nu şi-ar smulge/premiindu-mă la cuvântul familiei/nici scenometria nu mi se merită/vorbiţi ai roţii unde-ajunge soar'le/solstiţiu împuşcară-ţi la teatru/barba hegeliană a lui Ienăchiţă”( tranzacţia nu mă)

George Anca si-a „oranduit discursul in atmosfera” dorind „să detun ciocul lui Hegel

tuns peste cercei băieţeşte”... tundere barba lui Hegel oleacă/a mă bucura ca de contestaţie/replici din astă-seară se joacă Noica”.

Interesant modul de abordare al esteticii artei simbolice, clasice, şi romantice ale profesorului George Anca. O filozifie care captiveaza prin “Yama”...urmata de „picuri” , „viezuri” si „margarete”.”Orice lucru” poate sa existe ca un „teatrux” , ‚scald” sau un „Boccacio’.O’ contrapartida” cu el insusi, pornind prin provincie, azi la coloana, maine la Paris.

Marii în neant şi după mine/cine pe cine să întâlnească/lentă despărţire care să ne ştie/

lume împărţind/puţinătatea bărbaţilor/ca după vechi războaie(Marii în neant).

George Anca cu „aerele pe tampla” postat la „apa cavalului” este mereu in aceeasi cautare.A armoniei universale.Un manifest filozofic adanc in randuri neconsolate...interzişi neînţeleşi nedescoperiţi/asasinaţi sinucişi decapitaţi/represiunea poeziei poezia represiunii/ dictatura până la ucidere/induce trepte reactive măreţe/pe care le represează sadic/ne pregăteşte moartea fizică în spirit/ne simţim interzişi ca persoană/n-avem decât să ne radicalizăm”(Interzisi)

Cat despre “barba lui Hegel” in viziunea scriitorului “…era o contabilă/aplauze la pagină închisă relicve/staliniste în recuperarea pierderilor/cu respect figuraţi evidenţe ghetto/ce se alege de arhivă inspiraţie/trendy craniu în croncănire/coincidenţă convulsivă pe frig scenometric/ţine-mă închis în casă că-mi fac partid/dai bani să-ţi auzi numele botezându-se/scenă secesionenă cenă mecenă/secereră-ne materia lacustră de nu s-o îmbăta/step canto macronim ce mai zugrăvim/calende roase aprobat zdrobire oase/răpunere zgardă jet alungă thor/zgâiţi-vă zgârie-nor Ann Arbor zbor/tripleţi de ghindă spre casă grindă/Gayatri vouă neam de părinţi nouă/mi-a venit să mă închin la Brâncuşi”.

„Să mă închin la Brâncuşi”-acest final de poem spune totul despre GEORGE ANCA.

"Frumosul si adevarul sunt identice. Frumosul anume trebuie sa fie adevarat in sine."(Hegel)

Adina Dumitrescu

Poezia academică într-o deflaţie bine temperată. De alţii…

            Trăim timpuri în care culorile şi ţipetele, gusturile şi implicit stările ne sunt mitraliate de senzaţii  mai sărace în simbol ca în epoca de piatră, când, de bine – de rău, cuiul pe tăbliţa de rocă putea la alegere sau simţire să bată mai apăsat sau  mai şters. Trăim timpuri în care o carte, să zicem „Căsuţa din pădure” are mai multe culori în pictura de copertă şi filă, decât toate literele scrise la un loc. Trăim timpuri în care criticii se mangalizează numai buni de salam de Sibiu, nu prin extensie de cultură ingurgitată, ci prin extensie de diplome şi critici trecute, de mult depăşite şi rizibil redate. Căci criticile lor  îţi îmbracă volumul în atâtea serbede cuvinte, cât le depăşesc cu mult pe-ale tale, şablonul li-e ros pe la margini, iar acestea, vai, acestea au prins urechile caietelor maculatoare de mai ieri…  Să mai scrii poezie academică, să baţi cu ea la porţi închise, să scoţi capul în lume, iar în interior să te bucuri? E antiproductiv, e desuet, e ca zefirul ce zburdă pe creste fără să fie simţit de toval, că învăţat-am taifunul!

            Dar scrii! Scrii pentru tine şi pentru un crez, pentru triumfu-ţi interior ce pare altora acru, aşa cum la strugurii acri nici măcar  vulpea nu se mai gândeşte. Dar crezul şi harul există, mâna nu-ţi tremură pe condei, iar din mulţime încet se formează o pătură mică ce acum înţelege: suntem la întretăiere de drumuri, suntem în dreptul nodului filogenetic ce va duce la un nou curent literar, pe care doar unii îl simt.

            Citind din volumul „Barba lui Hegel” al poetului George Anca, faci analogie cu filozofia lui Hegel, numai că, dacă la moartea filozofului din aceeaşi lucrare şi-au găsit loc două curente, cel al hegelienilor de dreapta grupaţi în corpul universitarilor din Berlin şi reprezentând conservatorismul politic al epocii de restauraţie de după Napoleon şi cel de stânga, materialist, al lui K.Marx, la George Anca mergerea e inversă, pornind totuşi de la un numitor comun: fenomenologia spiritului este filozofia dreptului, istoriei şi religiei. Căci poezia autorului mai sus menţionat nu-ţi lasă numai impresii, ci-ţi dă compresii pe tâmplă şi inimă, pe suflet, iar acestea te duc la extensii. Până unde? De la pământ până la cer, se dau rotocoale universului, apoi se întorc descendent spre pământ, dând, vorba scriitoarei „roată gândului, roată pământului” . Nume, expresii sau tonuri, începuturi de trainice cugetări, stări şi idei, spirit şi materie, nou şi vechi, iată esenţa multiplă a poeziei în 3 sau 5 D a autorului. E drept că percepţia cititorului e pendinte de stare acestuia, e drept că fiecare înţelege cât şi cum vrea, dar rădăcina, sublimatul scriiturii rămâne, indiferent de întoarceri la dreapta sau stânga, indiferent că gura ţi-e pungă sau ţi-e în râs clownian. Şi să exemplificăm… Poezia Teatrux aduce în prim plan amarul unei ţări de pe teatrul lumii, în care se horeşte sub constrângerea unui regim impus, fără că pare să-ţi pese de dărâmări de biserici, dispariţii de ziduri vechi de cetate ce-au strâns la un loc tradiţii şi crezuri. La stâlpul infamiei au fost puşi sau exterminaţi cei cu dreaptă credinţă „carantine Constantine”, am primit cu inocenţă şi în mână cu buchetul de floare ceea ce era de înfruntat „te-am împuşcat cu tămâioare/ mai criminal cine nu moare/”, am rămas noi cei ce am posedat fără obiectul posesiei „iazagiul iazul n-are”, dar avem în schimb „lakerman” fără iaz, trăim senzaţia fricii continue ca-n „surlarii mă-nconjor ah turcii”, părem superficiali, boemi cu destinele amputate, buni şi răi „câinele dublează pragul Paraschivei”. Acesta-i declicul teatrului lumii din care facem parte, proiectat şi pus în practică de „ teatrem” ,,al cărui scop nu-l cunoaştem, e imprevizibil, e ascuns, ca într-un „clar de coclaur” .

            Poezia Provincie ne plimbă printr-o istorie a neamului în care s-au prins în vârtejul timpului sterpe idei despre o provincie daco-romană, în care fie vorba între noi, doar nubilele fete dace contează şi au rămas neucise, restul fiind trecător şi cotropitor, ne-am supus unui carnagiu comandat de criminali în serie care au vorbit limba sângelui străin vărsat dinspre Kaliningrad, că doar nici nu aveau cum să ne trimită salamalecuri, cel mai mare umorist al lor fiind de mult plecat (Şalom Alehem), iar cel contemporan scrie bine merci în State sub numele de Wiliam Saroyan, dar se plânge că „un, doi, trageţi uşa după voi” şi „colonelului n-are cine să-i scrie” ( n. a.). Trăim într-o horă gitană „cu maşinile la mese de pomană/ angloritmare meridională/ , ne lăsăm duşi timpurilor, „ne părăsim zilelor cu weekend bucolic” uitând să visăm spre zilele pontului Euxin  şi ale versurilor lui Ovidiu. Iată desfăşurată diorama unui ţinut cu identitate proprie şi o limbă veche românească ce pare pierdută printre ,limbi penticostale” în care plătim cash pentru greşelile noastre „plătim pletele sălciilor cash/ nisipul smeului de-o camaraderie”.

         Dar să ne bucurăm! Spuneam că suntem în faza de embrion a unui nou curent literar pe care nu toţi îl simt. Suntem ca înainte de descoperirea videoclipului, când melodiei i s-au alăturat imaginile. Şi ce s-a câştigat! Creşterea în percepţie e baza care stă la saltul exponenţial al  poeziei. Simţim ce citim, vedem pictorialul mediului de unde s-au coborât emoţiile şi auzim şoapta prezentului din ce în ce mai estompată de şoapta lucrată a spiritualităţii poetului. Acesta nu-i har, nu-i numai har, acesta e lustrul peren al filonului alimentat de erudiţie. E hermeneutica limbajului, a literaturii, religiei şi al fenomenelor sociale filtrate particular, prin filtrul poetului. Este o parte din abordarea lui Paul Ricoeur asupra interpretării subiectului. Este începutul erei Poeziei Academice pe care nici nu este nevoie să-l descifreze oricine, căci vorba lui Brâncuşi, un alt mare deschizător de drumuri – „lectura fără cunoaştere e viciu” - . Exigenţelor vremurilor viitoare şi să sperăm că le apucăm, nu vor putea răspunde PREZENT decât foarte puţini autori… dar noi îi avem! Dă Doamne românului mintea de pe urmă!

 Doina Boriceanu

atâta nerv, trasăriri, nelinişti vioaie, totul aprinde-tulbură, pe gânduri, pe apucate, iar şi iar te-ai întoarce la citit să mai prinzi din sensuri, trimiteri către unele şi altele, totul e sa ajungi la atenţie, să nu treci pe lângă, înscriere-transcriere în armonic-dezarmonic, ordine-dezordine, şi toate au un tâlc, voit sau nu, aparenţa de uşurătate, joaca de-a cuvântul, călcânde dodiile, fireşte, invenţii lexicale - surprindere, fugi - mă duc până la Bach si aştept înfiorările.

    Mă aştern recititului, dar în gând, "plătim pletele salciei cash", "când nici nuci urat..., mai mult o crestomaţie prurit", supertare!: - "iazagiul iazul n-are", "dupa o viata  frica mi-s/ realitate fara vis", si atât de dulce uneori întalnirea cu haaat!, cuvântul : "ţi-as da liniile palmei...".

   Aş sta mult de vorba, dar... sunt destule de apreciat si comentat, poate nu sunt eu prima în măsură, însa... am răspuns apelului superb :  "Veniţi aici sosiţilor la gong"...

    Peste "Baraba lui Hegel" , ma aplec şi trec pe sub umbre discrete... "declicul teatraux/ treaba teatremului/ clair de coclaur", cu acest inovat prin regresie lingvistica care surprinde plăcut, cu răsunet tare.

    Vorba amicei mele, Mariana Buruiana : "Dragă, tu iţi faci de lucru a pricepere cu toate... Dar ele te vor?". Hm! Dar ea ţine la mine!

Mereudoina 

SINTEZĂ în sine şi pentru sine

Sir George,

Am citit, odata, cele 30 de poezii din BARBA lui HEGEL.

"BARBA" este in sens figurat ? ("minciuna" din argou ?)

Hegel nu avea barba.

In poezia "TE-AM COMPARAT" :

" te-am c0mparat cu portughezul " (cuo )

..................................................................

..........................................

" la Cernica ne şi întâlndeam de-aia " (fara d )

In poezia : "la apa cavalului ", mi-am notat

la apa cavalului susurul

paşilor calcar înlăcrimarea

tumul tumult te voi transcrie

Sunt invidios pe ritmul tau de creatie = 32 de pagini si 30 de poezii !

Cu plecaciune,

P.C. 

Ghirlandaio

George Anca

            Pierdusem pe Petrea, de două ori Dumitrus, adios, Aldee.  Teatrul de atacuri.  Romantic Dharma. Eliadini cântând la Cella în casă.  Tagore-Botta. Jean şi-a citit chinezul. Florin, din prefaţa lui Crainic la Naţionalismul lui Tagore, Nestor pe desene, Mihai cu metafizică, Doina cu Ţuţea, Puşi cu Romul, Ana cu taică-său, Sorin Spectacol de Botta, Pasi ce-a scris la inaugurarea bustului ,TGM Mânzul.

            De ce nu m-am dus la recepţia lui Sirkar, alt bengalez după Tagore. Din Jammu Kashmir în Transilvania, tot munţi, tot Chiuruş. Bravo, Geza, ai ştiut ce să faci, ai mei m-au cojocit cu iranieni şi Iliescu. Globalizarea, mai criminală decât globalismul.  Apă din Fukushima, ne pare rău că te-am făcut să suferi. Pentru un creator, nu există sărăcie (Rilke). Ţi-a pus you tube, microfon performant.

            Acum în rol de popă, apoi ins, în distrugere reciprocă. Matriarhato. Firul negru Agricola. Fata, day 1 la unguri. Bulgakov nu e Cehov. Informatorul de Verona. Procesul din Verona. Abia termini capitolul şi mori să vezi ce urmează. Geometrie inelară. O ciorbă de poloniu vrem. Fanatici în toate branşele.

            Mamona, şi nu ştii. Comunicativ şi politicos. Bărbaţii şi-au plecat grumazul şi femeile şi-au ridicat poalele. Are o meclă de refuză şi flegma verde s-o atingă de scârbă. Ne ustură ochii. M-ai trezit de trei ori. Pe cine să nominalizez la Tokyo Prize.

            Capcana Camil. Dacă textul era în engleză, înţelegeau mai bine ce li se cere. Un text este scenă de teatru. Pe ăsta nu-l suportă puşcăria de scapă tot timpul. Coacăză pe twitter. Althing, externalizare deschisă. Crowdsoursing, sarcină pentru grup nedefinit de persoane. Încă o generaţie va fi sacrificată. Energie, exergie. La examen: nu vă supăraţi, dar momentul cere, vreau să recit Muma lui Ştefan cel Mare.

            Degeaba ai cv dacă eşti nebun. Spânzurare incompletă. Voinţa de a muri inhibă reflexul de ieşire din postura letală. Mahalale d'ale urdu ah turcale. Palanga, ciutăria, iazagii, surlarii. Concoct. Fluieract. Print pe orez. Efectele mai dureroase decât cauzele (Petrişor). De la cazuri la tipuri. Doborât în fals.  Numai crimă.

            Răpit într-o casă luxoasă. N-am făcut niciun rău, mă lăsase vocea. Regie-zâmbet, mirare fără scăpare. Fugi, pe după garduri şi grădini, alţi agenţi şi costumaţi, i-auzi, nesfârşite prinderi, nici lumini publice, nici unde să te ascunzi. Ce-oi fi făcut. N-am făcut. Am încurcat-o. Mi s-a înfundat. Ca ce chestie. Sunt serios. Măcar să fi (re)cunoscut pe careva. Mă păpau toţi. Jucam şi eu rolul de alergătură. Ieri. Chindii. Nu s-ar mai termina. Ba în Bucureşti. Lume multă. Staţi cu mine. Ăştia mă vor. Nu dispăreţi. Mă titirezam şi de nimeni de-al meu nu mă mai aveam. Iar inşi. Pâlcuri. Tot ce sunt şi ce am sunt ei. Nu am glas. Ba da. Dădeam din umeri. De nu din coate. Mă împingeau dans. Nu-mi găseau nicio vină. Nici de cântat. Nici că nu exista careva să mă apere. Nici eu. Nici dumnezeu. Nici diavolul.

            Mai la ei conversam. Mă înfundam în spaţii aproape tehnologice. Decoruri inhibante. Ce s-ar fi filmat o fi dat horror. Oricum rating. Cum că dădusem de prieteni. Pipa mai va. Coşmar. Plimbare. Şi nu ne mai plânsesem de proletcultism. Actorime exclusivă. M-oi fi distrat.Nu se spune ce vedeau. Păpuşi om fi fost şi-om fi uitat. Religia e ca un penis. Târgoviştea, cap de destin şi lui Ceauşescu. Nici islamul să-l fi mântuit de Brucan. At the back of beyond. Si bella e perduta.

            Lumânări aprinse pentru cei morţi în flacără, născuţi în flacără. Stilizarea depresiei nocturne prin păstrarea vorbei naturale, limba de moarte – lebădă. Scenometriile m-ar scoate la târg. Să mă apuc de teatru la 70, ca Puşi la 60, ce-om vorbi azi. Fanfare cu lumini, proiecte subliminale, frază cu navigatori naviganţi dus-întors. Voiajul nupţial intră în faza secretă. Gene dominante. Mie de genul ăsta de oameni ca tine mi-e frică. Teatremul dă aripi scenometriei. Piesa n-am decât s-o joc peste rădăcini dramatizate liber. Virgula este o întrerupere de sarcină. Hermeneutică în dodii. Actriţă de fundul scenei. Nominalizator nenominalizat. Încurcarea seriilor. Oberon pare pedofil. Câţi dramaturgi nejucaţi din cauza lui Shakespeare. Sau Caragiale. Nici Kalidasa sau Aristofan. Shiva ucide pe Kamadeva. Uciderea morţii. Luptător remarcat. Cu doi martori s-au făcut mii de revoluţionari. Doamne, fă noapte pe ei.

            Lăsasem puşca. Dus la căpitan. N-am mai găsit-o, caut-o, întreabă femeia de serviciu. Zâmbea. I-am scos bancnote. Nu erau cifrate, de 60, păi sigur. Nu număram. Mai caut. Ştiu puşca. Apare la Pogor, pierdută. Tu eşti directorul. Da. Să-ţi înapoiez tot, la 1 şi la 2. Mai caut. Hol de Streinu, m-o fi cunoscut. Mă vânzoleam prin lume şi prin subiecte ca nepăsător amnezic, în nerecunoaştere voioasă, vag panicată, sacadat. Şi piesa, trimisă de trei ori pe gol, de două ori cu răspunsuri.

            Mii de soldaţi ruşi la Polul Nord. Musulmani masoni americani. Şeful misiunii de lichidare a lui Ben Laden a fost un norvegian. Dubiţă argintie. Delfinul, Rechinul, Marsuinul. Rădaşca benevolă. Pe muzica vulcanilor din Islanda. Menonişti. Marele Necaz. Mill. Galaction. Coaso, am cute pentru tine. Holst. 72 septua. Abuladze, şchiop ca tine. Ai fost impetuos. N-a suportat succesul tău. Îţi căzuse cutia pe jos. Paharul să dea pe din afară. Am ferit. Acum regret. Era libaţie. Mihăiţă, băiatul mării. O fată l-a părăsit pentru un pakistanez. Kureş.

            Decât o mare mai păzit, Ghirlandaio. Spre vizuini, la viezuri. Suirea coastei. Coborârea copiilor. Femei, veveriţe, brebenei. Preşedinte de academie. Sus-jos. Yin-yang. Breb-brebenel. Academie - mal de mare. Prinde-mă, prinde-mă. Te prind, te prind. Como esta. Bien. I-aruncă peştele viu pe nisip. Sare. Copilul se face că se sperie. Îl înconjoară. Nemişcat. Se apleacă. Peştele sare. Sare şi copilul. Stă. Copilul se apleacă, se ridică, îl loveşte cu piciorul.

            Mai păzit ca o mare, Ghirlandaio. O doamnă: Doamne, ce n-aş da, dacă m-ai iubi. Şapte eclipse. Lamente. Lume condusă în engleză. De Dumnezeu ce să mai zic. Fumează-ţi dragonul. Iamb servit. Dragoste de reconstrucţie. Din ce n-am căzut. Din pom. Pierzându-ţi ţara, dai de lume, haţ. De-ar fi suit spre Brebu gineri

ginerii miresele

traiurile lese-le

pe vătrai vitraliile

a trăi cu daliile

de pe toate faliile

holiile paliile

codobaturi sai-le

            Nu spălaţi underwear-undergoen-sous-vetement, numai vase. Hitler: Anca nu minte (R-M). Bej prăvălit peste cărţi în abis. Pe fund repăşeşte luminându-ne cu bejula. Luxemburg, stăpânul lumii. Vederi de creştet din podul şcolii: Florea condamnat la moarte, în sala de sport, pentru delapidare.

            Peste râu, peste mări, o densitate. Nestăpânire. Renecunoaştere. Vă voi mai vedea, corifei, cronică. Nisipurile pe talpa lui Ovidiu-Buddha. Prea repede-mi sosiţi, înfrumuseţătorilor de zaruri zuruite. Abia mă scufundam. Fără periscop. Pescăruşa zornăie marea-spermă. Voievozii pazei. Poză cu a mării.

            De roade va să dea, neam de părinţi a da. M-ar fi luat drept Ghirlandaio. Sosie involuntară. Neprogramată. Mâna cauzei sau cine a futut-o pe regina Maria. Mai vreau să fiu liber în Mexic. Lume să mă aresteze pe ce-am visat cu o noapte înainte. Te făcusem scârbos de deştept. Se strepezise nemesis. Uite că mai scrii. Namaskar Surya pe mal şi Tatăl Nostru în altarul mării. Conversarăţi şi vă simpatizarăţi că ne siamezarăm. Teatru sifilitic de Gigi şi Puşi. Ce tare e fuga. Mi-a spus Bill. Nu te faşaşi de alergare. Şi-aşa suntem foarte pesimişti.

ce nu se încheiase tratatul de tinctură

popimea din spitale anafura de-o fură

pedestrul ţâşti din yoga în jogging penetral

o stanţă mai la vale

si filmul cu Duval

e

            A zis că pleacă în delegaţie cu nevasta. Eu, în Mexic, cu preşedinţii. Tu, sfârşitul lumii, ce mai cădeau stelele. Roluri ne suntem. Vă intonez neam de părinţi în de voi. Aşa şi delegaţia cu preşedinte, cum ai fi tu. Şi arestarea mea de către gazdă, că ştim noi. Dar eu n-am înnebunit Să iubesc ce-am părăsit. Să-ţi vină rândul valurilor pe veresia carnavalurilor.

            Silabele ajunse din Argentina în Uzbekistan. Şi muma lor fusese la Auschwitz. Şi când am întrebat-o, a început să plângă de întrebare, ultima. Şi cu Minodora, că m-aş ajunge silabic. Nalt la smeu calci pe beu dibuitoare dib liberate lib. Şaptesprezece silabe versul mandakranta, un haiku, modulii coloanei. Nu vreau, nu mă vrea memoria. Mă scuipaşi din regie. Lupul de stepă dual mărgelat Sidharta. Om ta taom clopote toacă. Ne dăm luaţi. Povestiri nu, proverbe nici atât. Cine să ne mai cânte-scrie. Risipimu-ne, de voie, de nevoie, sub screper pân' la anu'.

chera Hera ne mămească

de o mamă calicească

rece scuţ necunoscuta

îndulcindu-ne cucuta

naşterea copilăria

maica domnului Maria

            Ţi se dictează. Aţa o ţine smeul. N-o omorî cât ţipi morţii mă-tii, cuvă ce eşti. În urmă ce-om încropi muzo-lehuzo, Lenuţo-cuţo. Ăştia la omor dau muzica mandragor. La schimb, băute cârme colchidine. Îmi scot din beciul străbătut pelagra. Non-grindă. Mă descos, trag aer. Sonetez. Zero personaje de toate.

pe ce proiecţii câţi din sat ori eu

placenta împingând-o apogeu

fetele popii Hercule Anteu

zâmbeşte-le şoiman egeu

tinctura Ghirlandaio picto

ci tu la Putna Benedicto

nici senzualitate stricto

sensu' că niciodată ficto

tendoanele alerge pinten

sărit de coardă orfic minten

braţele ursitoarei cin'te'n

chemam şi nici Chirică osc

în boască şi mă recunosc

rachiu la Kir pe ploscă pleosc

            Eşarfe. Mein Koran by Churchill. Israel-Kashmir-Kosovo-Filipine-Sud Thai-Darfur-Sudan-Liban-Transnistria. În Sri Lanka, rata cea mai scăzută a divorţurilor şi cea mai ridicată a sinuciderilor femeilor. Scenometrie apofatică. Şacote cu ai lui, în sus pe coastă, după brebi. Am rătăcit şi tamburina de damasc, no.

            Tremurul esenţial. Oralitate şi postmodernism. Traducţiile nu fac o literatură. Ce vrea de la mine Mefistofel. Aşteptăm şi alte popoare dornice să ne transforme limba. Boem în toată puterea cuvântului, apud D. Teleor. Şoacăte, vorbitori de limbi străine. Pe cel mai bun dintre creştini ucide-l. Decizii noetice. Prezumţii de parteneriat. Shaker. Nu te deprima, că ne dărâmi. Bancher dispărut în apele Siretului. Pietse volante. Nonsense, nugacity, stutiloquence. Lungo giro di note. Neo-sensacionismo-Dodii-Paradoxism. Saxo Grammaticus, Amlet. Hemlet, fiul. La premieră, Will a jucat rolul Fantomei. Un Hamlet de provincie.

            Scuaruri andaluze. Ceva plimbat din dimineţi nopţile. Tamburinar. Până crezusem că, uite, mă lasă ochii. Nimeream verze de vilă, în patru labe rigolelor, de prins. Unde-mi dase şi a flutura stânga, de la mâncare, de la a doua cafea, de după reclamă.

            Azi, la indieni, post Zricha. Ce-o fi şi de capul lui Germain, flamand plonjat în Altea Spaniei, nici Mancha, nici Alutus. Tornabuoni. Buon fresco. Setaiuolo a minuto. Muntenia serbează Maria pe 15 august, Moldova pe 8 septembrie. Pe fugă, samose. Ardeiul din gâtlej emană usturime în nări. Meliţa şi meliţoiul. Muntele Adam şi Eva. Oaia aia e a ei. Vediamo, preghiamo, văita-m-o. „To renounce the consciousness of an unreal immobility in space and to recognize a motion we did not feel”, „to renounce a freedom that does not exist, and to recognize a dependence of which we are not conscious”. (Tolstoi). Am ajuns la scena reproşurilor. Sunt poveşti lungi, Ghirlandaio. 

Antiincest

George Anca

mâna cauzei

mâna cauzei antiincest fi-ve

trupuri de nimfe ondulând portative

view piscul pietrei talaz cormoranii

măiastra prin Lichtenstein maharani

meduză hai sirenă mai live

nuduri conversându-se homo hive

nu gândi iar spre Lainici din Peştişani

azi de nu mâine la mulţi meduzani

prăsila altădată adiată

adiată prăsila altădată

altădată adiată prăsila

la egalitate versta cu mila

minar minaret baha'i bizantir

tatălui fiului duhului mir

            Nu există gravitaţie, doar energie neagră. Fraţii Herman au ţinut două surori şi au divorţat. Fizică antiquantum. „Alcoolismul sterilizează legiuni întregi” (Mircea Eliade). Fraţii se cheamă altfel. Depresie postpartum. Sexul uraniului. Soma Pavamana. Anushtub de 8 silabe în Rikveda şi în Luceafărul. Nag mi-a publiat Ardhanariswara şi Parinior, dar, şi în devanagari, însăşi Samaveda. Fraţii or fi fost certaţi din cauza copiilor, pe ofrande. Asemeni lui Swedenborg, mormonii cred în mariajul etern. Psalmoi-tehillim. „De tine cântă şi lebăda” (Homer). Spânzurarea, metoda predilectă a sinucigaşilor români. Catena Librorum Tacendorum.Timbre Gogol în Rusia, România, Germania, Ucraina. Romanian anti-werewolf spells. Sybian orgasm. Ondilonist.

            N-am psihanaliza trducătorii contagiaţi de o amintire. Uită-te la ţâţele mafiei. Outdown. E ora de vă şi aşezaţi, întrebaţi, nu e nimeni, nici convenţii civile. Nu mai spune la nimeni. Opera neagră. Cum n-aş vrea să mă înţeleg şi totuşi m-ai transcrie. Dacă eşti vie, fă struguri. Aici nimeream şi singur. Ne împăcăm pe muzică animistă. Adu-ţi aminte, Doamne. Naştere de fii. Nu mergem nicăieri la pumni. Fac grup în necunoscut. Soarele nu bate cu idei. Veşti şi trăieşti ca-n Găeşti. Ştiu că ia timp încărcarea. Hai să luăm ce ne trebuie, şi dacă-mi rămân bani îţi iau o mingiuţă. Ne şi salutarăm în fraudulenţă. Scap marţi de Braille. Trei regi, smo-king, drin-king, fuc-king. Morajiuri. Nici gravitaţia nu există, da nici în sus nu o luăm.

            După Australia lui Holmes, trecem la dacul Gogol. Scap de Brăila, dau de Râmnic. Rămasul verii cu miez negravitat, căzut oricând în întuneric sufletul nepământului. Apa mai trebăluitoare ca tine, soare. Numai muzică străină. Să nu pierzi semnalul. Vorbesc să vorbească cineva, tac în tăcerea de o fiinţă şi mai ales din asta care are j'de mii de dulceţuri. Suntem pe lângă muzică. Pâclele Mari. Plecaşi să-ţi mai iei şlapi albaştri din bazarul Săratei. Vezi cum treci strada. Ne-om fi dând şi mai rupţi din soare. Nu mai mergem, Gheorghiţă, până-n Australia, da' azi până-n Herăstrău. Abia mai petrecem din iulie. Cântece libidou, rar vise. Cam pe la opt tiparul paşilor. Senzualitate în umbra recunoaşterii la faţă sau teatrul fără noon (crezusem că se traduce cu 2 pm, târziu la întâlnirea adulteră, chiar sfântă ignoranţă, şi mai am familie).

            El s-a enervat, eu râdeam, să mă omoare, să mai trăiesc, chirilic pe bust, din câinărie în câinărie, între fântâna lor şi raţe mandarin. Salut cetina uscată a brazilor, doi pescăruşi, tufe (australe?) în cuşcă, nucul american, Cristul cu nasul rupt din Sărata. Florile ni se dau, se primesc doar plămânii ochilor, decoruri de miresme foniatre, femeia prăvălită între zade. Ia-ţi o biclă. Bronzul nu-ţi transpiră. Când vine mişcarea şi şi starea, textul s-a dus. Trebuie să-l înveţi cu mişcare. Întotdeauna să vorbeşti tare, emoţia taie vocea, nu înţeleg ce vorbiţi.

            Sunt oameni care au nevoie şi de o nevastă tâmpită. Nu trebuie să ţin de netâmpenie, obsedat de căcatul lui Marx, Freud, Moravia – Io e Lui -, Updike. Încă un motiv de excludere, de-aia nu dai pe la Sărata, neridiculă pe caniculă. Toţi ştiau că duminică filmezi cu fata de cinci ani, nebună, altfel mori după ea, şi cu băiatul de zece, filosof. Acelaşi fâsâit, n-aveai aparatul, nu, să nu ţi se fi părut, neatenţia se plăteşte, zece minute în plus, tot acasă eşti stăpână, te-au făcut evreu şi că trăieşti cu frate-tău.

            Ce-ai zis când ai văzut că o ia pe partea aia, am zis că a intrat strada în reparaţie. Şi la Rebreanu, nu citeam toţi, izbucnea lava, ce frumos. Toiul fierberii deshidratante. Aer în loc de claustru. Mă şi scuzasem judecăţii. Prea joci, nu vei mai opera, nu te vei mai vedea văzut. Şi-mi cântai. Mai aflai din Paris că nu trăim bine, din doctori punând pamperşi la bătrâni. Chiar n-o să revăd calea scurtimilor. Crâng, vreme. Dar respirarea petuniilor, cum şi scrisei pe canaturi că n-aş avea de primit sfat de la metalurgişti.

            Şi dimineaţă ajunsesem drept credul, naiv, şi dumneata că lume din deştepţi şi proşti (se înserase, fata din Ialomiţa, dându-mi pepenele şi luând banii: mulţumesc, tată). Ieri la noroioşi. Buzele uscate de sete dinadins. Eşti sigur că fata nu vrea să publice cartea adultă, ea mi-a spus că da, nu cu cuvintele astea. Auzi, actor alungând pula-pizda din artă şi că nu ipocrizie, n-o scoate pe stradă. Când o femeie goală traversează scena de la început, toţi îi găsesc defecte, apărută în subiect, nici nu se mai observă că e goală.

            Ziceam de foile duminicii, de-atâta discuţie ai şi aflat secrete ce însuţi ţi le ţineai. Când căuta coşevoiul duşman spre a-şi ţine Taras băieţii în război. Te-oi fi uitând la ceas, aşteptare, fără războaie moleşire, liniile palmei de stejar, culegerea de prin notiţe, mai o căutătură şi vă veţi întocmi un personaj. Vă stau departe, să mă apropiaţi. Suez energy. Parcă l-aş întâlni pe Ion în singurătate încă desfrăţită.

            Voi, din teatrul de păpuşi, în ochii vizaviului, de veţi şlefui trovanţi, de n-aţi fi venit de dimineaţă. Primatul castităţii urdinate, la fel şi-n Râmnic imnul.Gratis drumul de-aţi venit atâţia. Intoxicante gene de uraniu dinamizând memoria. Umplurăm mansarda. Donald are trei copii c-o japoneză. V-am deschis uşile simultaneităţii ubicue.

            Tu cu pătrunjelul, eu cu merele, de cum le-am oua după noi. Puşi faţă cu postmodernismul, găseşte-l pe Lefter. Îţi găsesc cartea şi ţi-o aduc, via Seishelles, de-amestec langues, nu ştiai de vorbesc franceză ori engleză. Spasmele, basmele. Le beton eduques. Groapa mă-tii. Licenţă grafică. Paznicii privirii ivirii. 'Mnezeii mă-sii, să-i găsească alt loc. Aşa e construcţia, eu plătesc. Am dat o lovitură, nu că obsedându-ne vreo inspiraţie, alto de tragic, abia ne încurajăm, ca după sculpturogramă în Bucureşti ori Nalim în Melbourne.

            Linge-o, că-ţi cade. Mă mai şi uit la rafturi. Probabil n-aveţi voie în imaginaţia algo. Reţetă. Arăţi bine, tu mă placi oricum. Ăştia bătrâni avem ce uita, dacă mai uităm. Între buric şi pişătoare. O sun pe mai să-i zic societate de castitate. Să ia Unesco biserica Rudenilor lui Mihai din Ruda. Am fost jignit de poetizarea unor lucruri. Posteritatea să creadă că n-a trăit.

            Pomana la restaurant. De-o lăcomie rară. Popa c-un păcat, voi cu 20, mă dezgustaţi. Noi, fiind fraţi, vorbim multe. Să-i fie lui bine, lux pentru copiii tăi. Plângeam unii la alţii. Să treci pe la noi, n-am putut. Ai pe cineva cu care nu vorbeşti? Ţine dugoşie cu fratele, soacra, nici pe patul de moarte. Se văita c-o să iasă cu pensie mică. Şi-a implantat dinţi de două sute de milioane, intră cu ei în pământ. Întotdeauna încuia uşa, acum uşa descuiată, să intri în toate camerele. Ei îi prinsese dăracul mâna cu zerseu cu tot. I-a făcut transplant de pe burtă, are cicatrice ca lumea, numa cu mănuşă umblă. Mai terminaţi cu morţii.

            Fericiţi cei fără prihană în cale. Lăuda-te-voi întru înderptarea inimii. Străin sunt eu pe pământ. Lipsitu-s-a de pământ sufletul meu. Lipitu-m-am de mărturiile tale. Partea mea eşti, Doamne. Fiecare luminândă se cântă de trei ori.

            Ieri a fost înmormântat preotul Peleas. Care ajunseseţi cu o zi înainte la acoperământ şi vă mai aflaţi şi în nuntă, seara, de aur. Făceaţi comparaţia între împărăţia morţii şi a vieţii, cer şi pământ. Viorica a sunat parcă şi pentru Ivona. Furtuna s-a pus noaptea, răspuns ploii de acun cincizeci de ani. După Flaubert, cum se iscă sărbătoarea din totalizarea databilă a clanului, tragere de-o nuntă ca ardere de pădure vietnameză.

            Tu vei denota conştiinţa a ceea ce avea să se întâmple. Ţi-a spus Petrică, mai bine aş face nunta de aur, dacă tot vin toţi, fă-o, şi aţi pus pe fir vestea. Tot întrebase Alina, ce eveniment, ce cadou. Nana aranjase din Bucureşti întâlnirea tuturor, părinţi, copii, nepoţi, gineri, fraţi. S-au strâns peste 20. Grătar, salate, tortul miresei. Victor fotografia. El mi-a dat îngheţată, el să-mi pună pilă la Nana să mă ia la mare. Aurelia voise dintoteauna întâlnirea asta de niciodată până aseară. Te-ai încuiat şi tu ca o grădină să intersectezi miracol.

            Lumânările înflorite şi aprinse – pe a mea o mai stingea curentul dinspre stradă, tu erai spre rândunici, le vei contextualiza clasic, noi naşii soră-mii şi cumnatului, cununaţi de preotul Gheorghe, fiul lor, botezat de mine. Cartea de argint pe masă, în curte, pietriş peste noroiul 50, de-atunci, furtuna de la noapte.

            Binecuvântarea cununiei, evanghelia după Marcu. Mai cununasei, real, azi, făcusei şi parastas, asta era slujbă specială, citeai, ai zis, se cunună robul, roaba, tu, nu, că se binecuvântează, am auzit eu, se cunună. Oi fi rămas eu cu urechea în Icoanei la cununia lui Andrei şi Bety, dar şi tu, aici vei fi recitat automat. Poate ai spus se cunună, ai admis, gândindu-te la accepţii.

            Plecaserăţi nuntaşii mulţi. Tu şi cu mine, Nana, Petrică, Au, voi cum aţi auzit? Se cunună, aţi zis. Ca să vezi. Lipsise doar nepoata Yvona, plecată de dimineaţă la munte cu Marin al ei, dar a sunat, după ani, sora vitregă Viorica, să afle ce facem. Telepatie, decretase popa. Nu stăteam rău.

            Aurelia pozase la Frăsinei personaje invizibile. Te-am întrebat ce vrei de la viaţă, şoferie. Ba comic pe tir, distrezi lumea, ca bunicii tăi cu nunta de aur religioasă. Dase să plângă sor'mea, exact ca atunci, furată de peste Olt de olteni, uite-i, nu vezi decât sfinţenie, te-oi fi gândind la mama Veta şi tot neamul, spuneai rugăciuni în replică fiului preoţind. Reconsacrată juncţie.

            Mulge, mă Petrică, vaca înainte, că pe urmă nu mai ai când, şi ce-o mai mulsesei, asistat de Theodor, trecut într-a treia, face şi pian, engleză, atletism. V-am pozat. Câinele Fifi şi soră-sa-fie-sa Micuţa, de tine botezată, Plato, curcile şi păuniţele, găinile, juninca, mărgelatul din fluier, muştele însele, sharf.

            Voi aţi scos masa extensibilă de sub vechituri, din magazie, trei corpuri, alte patru mese, în linie, tot umbrarul udat, curăţit. Florile galbene la lumânări. Cafele. Oglindă. Nelu şi Iţă. Grătarul. Mâncare fără foame, ne între posturi, între nunţi, imediat în nuntă. Câte înţelegeri pe sosire şi nuntire, întorsuri, conversaţie împreună prima oară, sub har sponatan, ca sărbătoarea. Vrei o cană cu lapte, muls înainte de cununie, mă gândesc, aici sau vii acolo, dacă poţi să-l aduci – te întreţii cu Noana.

            (Tomaida se sinucide, după ce o violează socrul, să-l fi pus pe penticostal în temă. Acatist de Dragoş Pâslaru, de la Frăsinei).

            Poţi, comicule, uite-l şi pe taică-tău, face de-o slujbă prin femei, tu le ierţi, că nici ele nu te iartă, surzâmbiţi. Părinte, prietenul ăsta al meu din Doveton o să scrie un roman pentru adulţi, e păcat, depinde de scop, exact, o sfinţenie şi drumul aventurii. Tu, tată, adică fată, ultra-extra, exclusiv vii, una că te iubim, încă una să fim în spectacolul tău mistic, de când îţi transportai grupul până la mare.

            Tandră rostuire, pe rând şi împreună, vieţi respectate tonal. Nu ştiusem de ce ne întâlnim. Ne urmară şi lumânările din beci. Ai văzut toată lumea, ţările mari, Nelule, v-am povestit Australia, acolo nu fusesei, nu, Viorico, la antipozi nici criză, nici noi piesă. N-am răbdare de dialoguri, nu plan.

            Nor, de fu şi frig. Tu asculţi slujba, Pepe, cu gândul ce ginere fu-şi aseară, de cântai la masă părerea de rău că nu mai poţi iubi, las-o p-aia, acum urcasem toţi Dante în downtown. Ba uite şi un ţârc de soare, până ziua ne-o năpădi ceaslov, îl iau eu, cangure. Cine programezi grădina, nu fu, fulgere şi tunete, yes, n-ai dormit, eu am ignorat-o. Secetă şi-n Australia, de şapte ani.

            Ne căisem de ce zisesem că popa ar fi murit în act cu femeia venită (chipurile) să-l cheme să-i împărtăşească mama. Eh, era cu chiloţii pe el, dependenţă de scop în materie porno, uite har. Când am şi simţit întâlnirea simetrică a morţilor noştri, de i-ar sluji el, bară la bară, trafic greu, teatru tir, Cosmine. Aprinsul lumânărilor, vii, morţi amestecaţi la Sfântul Ioan din Iaşi, doamne câţi, cum uiţi şi femeile cu care ai păcătuit. Veta ne-o fi patronat, o fi şi cântat neauzirilor vibratile, lăsându-se încă plouată la nunta ta, peste fericirea-nefericirea dinainte. Rupturi din providenţă.

            Ne-am dat seama toţi ce poate să însemne transfigurarea. Nu se mai transformase nici apa în vin. Trecuseră 50 de ani, ne număram accordingly. M-oi fi plictisind acum cât şi citesc Ceaslov şi Flaubert, după coincidente desiderii. După venirea credinţei, suntem sub călăuză. Trupul tău să-mi fie viaţă de veci. De dragostea lui Hristos fiind rănit. Eu am să scriu comedii şi tu ai să-ţi scrii visele. Ne-am urcat din nou pe Masa de biliard. Mi-e inima plină de un mare plictis. Am să traduc din Homer şi am să fumez la fereastră. Melancolia anticilor mi se pare mai profundă decât a modernilor. Am aici pe masă o cărticică scrisă de un refugiat valah, intitulată Rosalie de Ange Pechmedja. Având eu trupul mamă, iar tina, tată şi ţărâna, strămoş. Mi se cutremură mădularele şi cu totul sunt vinovat privind cu ochii, auzind cu urechile şi cu totul dându-mă pe mine gheenei.

            Nunta de aur mai o tăcere, ascultare de evanghelie, mirare de copii, poze, regie, tată. Cum ne vom înmormânta la Ruda. Corin la victorie printre victorieni. Dezlegarea limbii până la umor. Ca mâine, la Tismana. Veta era frumoasă. Oare să-l fi întrecut pe Ion? Îţi vine să-l iei de turul pantalonilor şi să dai de pământ cu el ca un animal. Forma libre. Arhitecţii gaudieni pe dealul lui Şacote. Nuţa are Parkinson. Neţ a furat balastul popii. Aurul nu mai e pe pe pârâuri, nici focurile pe comori. Vedem de dafin. Nae, poză, primarul, poză. Nu haiduci. Simove nu face nimic.

            Mângâia Noana crucile, umerii morţilor. Am semnat per Gherghina. Mejdină-limită bântuindu-ne pre noi. Hunday, fără carnet. Pentru că aţi lipsit de la nunta de aur a bunicilor, veţi face nunta voastră de aramă cât de repede. Ştii ce aveai pe dinţi, în izlaz, ai luat şi tu (căcat). M-aş fi reînfiripat al Vetei fără frică de reprimare rituală. Aici ca-n Autralia? Pitula scrisorile sub cuibul găinilor. Îţi zicea fi-mio, n-avea copii. Gagicile lu' tata – Ioana, Marioara, Lica, Orela. Era văduvă, avea tot dreptul, la 26 de ani să rămâi cu trei copii. Nu semăn cu mama, semăn cu mama-mare. Fiecare avea nume, Mariţa-Mârliţa. Răuleşte pe nor'sa. Trăieşte pân' s-or scărpina porcii de el ca de butură. Un bou şi-o belea. Caţaoană. Şi el sucea gâtul la porumbei, ca să nu se mai chinuie. Pisica a mâncat toţi puii de curcă, a chemat vecinul şi a împuşcat-o.

            Romanţa natalistă amorului psalmic, misticei vitalităţi, pe repulsivă vecinătate avutului fresco. Stâng Olt, dus aur, anume întruchipare emanantă pământeşte, ori ce-ţi închipui. Tocmai vorbitul, surpare de rugăciuni, a ne conpăcătui. Faci planul şi rămâi cu planul. Ne-am întâlnit toate neamurile vii, s-or fi întâlnit şi cele moarte. Sărbătoare spontană, carisma clanurilor înaintea furtunii. Simţire împreună, nuntă, înmormântare. Rândunici peste vieţile noastre cămaşă neagră. Pasul şi păcatul. Lăpuşatul. Pe ortofotoplan. A cumpărat un desen. Proyecto Rumania. Str. Ion Referendaru.

            Complexe de autorecunoaştere-distugere. Ia-o iar, cocoşule. Reintelectualizare fizică. Nici comunismul nu ne-a învăţat minte că va fi urmat de comunism. Cocoşul a treia oară. Chisăliţă avatarică. A mă surprinde fericire probantă nativităţii comune. Înmormântare în naştere, dispariţie infracosmică, dereligie. Ne-om fi apropiind de oriunde spre a ne depărta infinit. Trec maşini de noapte spre Drăgăşani. Băiete hispanizat, te recunosc dintr-o copilărie, nu mai am timp de propria memorie.

            Eu mă duc să văd un om, tu, o mănăstire. Pantelimon, atotmilosul, învie copilul muşcat de viperă. Cel ce simţi bucurie în chinuri. Petre dă cu pietre. Cel ce văpaia plumbului ai răcorit. Vlahiile din Thesalia. Augmentativul Tomii. Buduhala o fi fost departe de dumnezeu. Tot să ducă saci de făină, măcar să iasă colacii buni. Orchestra moaştelor. Să mor şi să retrăiesc în lumina ta. Fii prieten al tăcerii. Câinele cu picior de căprioară în bot. Doamne, dă-mi răbdarea ta. Bă, ce ispite, bă. Ce mama norocului. Ai dat în mintea ferigii. Baraj de brazi căzuţi, cosiţi. DNA 7. De ce face aşa apa. Vidra. Clipocitul îi place. Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul. Mila charity Cozia muma răposatului Mihai Voievod.

            A trăznit pe antena parabolică, arsă centrala, altfel îl trăznea pe el, zici că are împământare. Doar intră, a licărit fulgerul şi a făcut plisc. Mai bine la mănăstire. Au fost lucruri atât de frumoase. Sunteţi nebuni. I-am dat căpriori de casă. Tocmai intru la spovedanie. Poliţiştii amendară, călugării spovediră, că e cald şi nu ştii timpul, pahar, păcate cu femei, cu secte, mântuire. Genunchii evangheliei. Iar voi aţi văzut şi nu aţi crezut. Isoane, Iasone. Pe fiecare după numele vostru să vă pomenească Dumnezeu întru împărăţia sa. Privind pe cel nevăzut. Îmi spovedeşti păcatele să fac altele. Da' şi care staţi numai în genunchi pre noi înşine şi unii pre alţii. Cu învrednicire şi cu dreptate.

            L-a chemat pe Nifon ca să facă rânduială. Nu ştiu dacă a murit. Nu se poate şti. Curat, de sub munte, drag. Se tipărea atât de mult, Kesarie, Antime. An Nou Bisericesc, 1 septembrie. Bataillard. Heidelberg. Vechea romanţă. Allons. Ţipat, nu cântat. Nu ştii credinţa ce-o credeam.

            O să renunţaţi la vacă, n-o mai poţi mulge, degetele, dar parcă mulgeai cu inima, te-a apucat. Acum o mulge bărbatu-tău, dar nu mai poate nici el, luaţi capra roşie fără coarne de la unchea Mărin la Sfânta Maria. Nu şampanie, nu cină, cu soră-mea după mine. Până ajungi, până pleci. Tu eşti la buget, n-ai treabă. Răreşte cuvintele şi repetă avansat. Tinereţe peregrină dus-întors. Voci distruse de război. Scripta. Cum se poate râde, fetelor, atâta, cum aţi clipi, copilelor, până când, femeilor. Râso-regie. Personajele s-or slei în autostradă. Ăla şi-a recrutat pe neve cavalerii, s-a dus, lăsându-i anturaj pe mai departe. Văd o invidie, făcusei. E mai rău cum e. De unde ne iese ce ne iese-n cale să ne scoată ochii scrişi. Te faci panc-punk-fonetic. Da' cine-mi dă bani de mâncare?

            Dona-şi puse perna pe cap. La un prieten. Puricii pelerini. Tiţi, vezi părinţii. Aşa e ea. Şi noi pe tine te simpatizăm. Repornirăm. Stă careva şi pe locul meu. Ziceaţi de Cişmigiu. Româno-Americană, am trecut şi ieri pe lângă ea, nu e lume. A omorât trei oameni, patru, pentru furt l-a băgat. Zice că nu, a omorât sau nu, nu, el zice că n-a furat. Tot ce prindea, vindea, banii-i băga la barbut. Fetele la loc spre lynx. Export infra metro. Engleză din Africa. Rac, vrac, raci, vraci. Unde-s eucalipţii? N-am înţeles nimic, ha ha. Mă gândeam că se duc şi ele un pic mai departe.

            Trenul Câmpulung-Dandenong. Pe hartă, pe call. A reconstitui verva ori transa. În lista premiilor, taiat, de cine. Capăt un capăt de aţă, pe-o întâlnire pomenind clon. Detectorii de subiect până la inima mariană cu lanterna fiului.

voi deschide alt catastif

cu statul de vorbă as if

n-avem topoare Cardiff

            My friend, naşa mare, de noapte. O oră mai puţin la plajă. Ne prinde miezul zilei, radiaţii supernasoale. Timpul se anunţă frumos. Tăcurăţi, nu vă mai transcriu replicile, n-am subiectul. Tuşişi, iar muzica pare agale, că nu v-a sunat vouă ceasul, aproape să-mi reproşaţi. Cine lichide, rechinilor. Uită-te în oglindă, nu tu. Giurgiuca, să stilizez profesori. Şut, sinecdoca pantofului. So inviting. Fiinţe-viinţe. Fără subiect, fără Dumnezeu. N-o să mor acasă. Holeră colerică. Cui sunt recunoscător, în afara morţilor? Verdele negrului. Melo, femelo.

            Bine cui te-a cântat din contagiune, treaba voastră de mai când. Grasul cartografiat notist salign. Uliu (simulat) în avion. Ţipete de şoim, ciorilor. N-am mai luat metafizica. Maria Australiei. Pond, pont. Egopatrie. De-aş inventa concocţii snobe, tăioase cuţitoi. La fir, still. Altădată concerte. Înăuntrul ciocârlanului, cocoaşa altarului. Tir tiran. Top stop. Normal, Ursache preda germană. Caietele, şi indiene, le dau, totuşi, la Antim. Replici stinghere, lângă altele la fel, încă se pot combina dramatic, epic. Stariio.

            Nulitatea memoriei onirice ne-o fi salvând de iţa spânzurătoare. Fumul gâtuie calota calomniei. Nesperiaţii de radiaţii. Nu scoici, nu pene, nu trupuri, vagi ondulaţii. Feeria sinelui lor, care lor, dracu râgâi canibalic umplându-şi pofta cu popoarele. Ţânţari sub hărţile de umezeală ale norilor. Cine răspândeşte incestul ca pe un alt comunism? Haideţi, fulgere. O poliţie pe seară. Incest informaţional.

            Scarabeu, cuirasat de lux, vrei să-l vezi la tine sub cort? Voisei să-l prinzi. Nu scânci, căţelule. Şi voi Shiva oi. Ogar drogar. Biluzii. Mai blânzi cu apa decât cu aurul. Arde adrenalină lină. Pescăruşii, Puşi, nu incest peruşii. Când celălalt se apucă să semene cu tine. Square limpidity. Zaruri, valuri. Prima lui muzică a părăsit-o, şi pe mama. Nu în portative, în pendule. Codrule, frunză galbină. Sângele pământului, turle şi izvoare.

            Shankar, Khan, cremaţiune. Marş, rugăciune, manea. Nu tot ce-am făcut a fost împotriva muzicii. Câte dodii, atâtea mantre. Nu mă gust nici eu, vreo boală m-ar instrumenta. Tonalitatea biciului pe sclav. Emerg şarade în Constantinopol. Vocea ridicară, zamindară. Câtă veresie contra. Dă drumul rugului de ars pe el, adren(s)alină. Când le prindeam numai vocea, nu le-o mâncam. Nu dansa pe muzica incestului, netul amanetul. Retorica de sud. Push people, v-aţi dat seama. Tandru tangur.

            Ghiocul era rotund, global. Multe uitări, puţine reproşuri. Salsa. Labiile valurilor înspumându-se. De-om fi trecut apogeul. Subestimezi pescăruşii. Să nu ne aresteze bulgarii. Falstaff obscen de propagandă. Aud vocile sării. Drum lung şi tinereţe aventură de nu net-bordelul pe noi. Nonaventură nonscrisului. Inocenţă involuntară, cum te-ai împotrivi incestului. Bună găleata asta, lăutarii perpeliţi franţuzeşte, morarul cules din curea. Ne cantonăm disproporţionat de cravaşarea cosmică, traducători de legionari şi evrei reveniţi din America să-şi însorească patria.

            Nu se poate aşa perevodcic. Ia guvernare în barbă porno. O să dureze până s-o face la noi treaba. Ce căutam amândoi la mormântul Nataliei? Tiza ni se poate prezenta la master. O să mai şi nască un băiat curând. Am renunţat la semnele cărţilor iradiate a naţiune indezirabilă. Tresar tresa teraselor semiramide ca înspre dânsul. Distrugerea se referă la garant, o frumuseţe subliminală, rar glonţ, polarizând împuşcaţii, biografia nefirească a greşitului nostru printre poliţiile secrete.

            A nu mai creşte iarbă, ah, câte hore dispărute, soro, noroc cu bătrâneţea învinşilor, a criminalilor învingători, de nici nu ne băgară în seamă a ne face sânge rău nevărsat. În realitate, trăitorii se prefac, prefacerile comunismului included, vrusei să zic y compris între franţuzi. De n-or lua blânda muşcăturii insectei necunoscute. Asasinatul poate fi într-o clipă. Cine pe cine bagă în puşcărie? Alkyonii zboară post-scriptum. Ce încropesc n-are aripi. Interziceţi marea pornografă. Aici nu ţi-am auzit niciodată numele. Răpusă carisma sofisticării, eroismul neîntreruperii de sine. Îţi dă asul de treflă să scape de el.

            Azi-noapte fulgera, voi, că plecăm, apropiară-ţi bulgarii. Lumină în fereastra rulotei, neaprins becul stâlpului, de-aia erau bune fulgerele. Interpus chateau. Transmutarea lângă lanterna binoclului peste vreo oră. Era umbrarul interpusul. Nemaicurbate razele spre miere. Altor singurătăţi, companie de circumstanţă, cu foloasele. Gata roata în ochii închişi.

            Comedii din cercul negru, la 3 şi, băieţii francezi conversau, unii dorm între corturi. A mugit careva din Baskerville. Luna spartă. Pune-ţi Lorne pe piept. Stai aşa, ori mergem mai târziu, ori mâine. Liberi de bulgari, nu de francezi. Urme de pescăruşi, câini, oameni, Ahabi. Obraznic de-un teatru. Nu mai prefac, textez. Vorbire în oglindă ca scrisul şi ce-ai fi vrut să zici pe neocolite, nerăspunse, înţelege sau lasă-mă. A treia din aproape şase. Numărăm valuri. Cronicarii se metaforizau sălbăticiunilor pre războaiele altor corăbieri. Vărsaţi traductibilităţii în dialecte născânde.

            Sss vipera, şşş paparazzo, zzz djidjiridoo. Ce Oedip, ce nalim. Lăsăm psianaliza. Femei decât cu zece ani peste. Fără lectura incestului distrugător al tuturor indigenilor. Cocoşelul soarelui în mare. Serendipitate bulgărească. Incest trandafiriu. Intim Antim. N-aş sacrifica înotul pe antiincest. Nu pistol, nu bani. Integritatea nu e de vânzare, îţi dă amendă, o înghiţi. Ismail. Orbs nu eros, Lot şi Freud, ochi în ochi cu Oedip. Regia carismei. Iubeşti numai anti. V-a înfundat marea urechile. Mangaliţă. Nu ştiu cine vine şi bate la uşă. Epava nu pleacă nicăieri. Meduza. Nu am văzut om să se mişte mai încet. Cătune eoliene.

            Ai parcat la distanţă, alţii vin până la castel. Perla dosită a românilor cotropitori. Balchik classic days. La Jersey, nordici, aici, balcanici. Preferabili. Sunt bucureştean, nu român, nu mi-e ruşine că sunt român, ci bucureştean. Trecuse pisica prin faţa voastră, nu v-a păsat. La plecare, carnetul ăsta, nicăieri. Ce pierdea omenirea. L-am găsit în zidul de beton al plajei minuscule cu vedere spre golf şi munţi. Birding lodge.

            Nu rămase timp pentru baha'i (antiincest). Copilul nu vi-l învăţaţi română. Aţi strâns o sută, aţi dat-o omului şi v-a închiriat măgarul pe o zi, luând şi buletinul lui Baumgarten. V-aţi plimbat pe deal, aveai o Smena, Gherguţ, altul mai bun, Pleşa a pozat măgăruşul lângă Ceauşescu şi poporul, a apărut miliţia, al cui e aparatul, al meu, a zis Sorin, deşi era de gâtul lui Dan. L-au arestat cu aparat cu tot. Patru fete pe la lac, un tânăr de 25 de ani, bine făcut, nici slab, nici gras, a zis că le arată el zona, băieţii  la lac, două fete cu ei, tu cu Violeta prin porumb, tânărul i-a pus palmele pe gât, te-ai speriat, alergând, urlând după ajutor. Băieţii au suit, în chiloţi, nimeni prin porumb. Opriş era cu ăi mici la concertul Angelei Similea la Babadag. Miliţia te-a luat pe la toţi infractorii să-l recunoşti, nu, nu, au găsit în schimb un Doberman al miliţiei, pierdut, s-au bucurat şi poate uitaseră de violator sau criminal. Spre dimineaţă, un soldat a adus-o pe Violeta, cu degete bandajate – îi prinsese tăişul cuţitului şi ăla se speriase. Ea fugise şi intrase în garnizoana goală – era în aplicaţie -, adormise pe o bancă. Plantonul s-a miluit de ea, riscând tribunalul militar, a dus-o la tabără.

            Încă două zile la Sulina, şi apoi tu şi Baumgarten aţi plecat la mare, aţi dormit o noapte pe nisip, la Mamaia, v-aţi dus la Neptun, după Iugi, o poloneză, poker, niţică bere. Aţi căzut de somn în hol. Gălăgie că v-aţi îmbătat. La Olimp, după Radu Carp, că e pescar, prinde peşte şi aveţi ce mânca. Înapoi la Iugi, te-au hrănit, ţi-au dat bani de Bucureşti, unde te-am luat noi în primire, cu ho şi te-o. Nu ştii ce-o fi făcut Baumgarten. Violatorul că, până fuge grasa, te termin. Hipioţi. Aveai Smena ca premiu de dramaturgie pe Bucureşti, îţi pare rău că nu-l mai ai, c-ar fi monument.

            Mâna cauzei în vârful minaretului Baha'i-Balcik-(anti)incest. Statuie de scatiu. Devoţiune de grup hipiot la 15 ani. Că, după '90, disidenţii mei, daţi-mi pozele să le public. Te-ai păstrat, nu decazi, nici nu mai exuberezi. Ştii atât de bine, vai, ca o jaină, pe ce lume eşti. Pui preţ pe realitate, cu artă, faci lumea să ţi se încreadă, încercându-te şi tu, cu oarecare furioasă timidate, de nu simplă graţie ori compasiune.

            Piii-i, ciuful de pădure cere hrană. Cintezoiul vesteşte ploaia. Barza nu cântă, clămpăneşte nupţial, cea neagră, rar. Ţipătoarea mare face clanga, a mică, pi-pi-pi. Ciocârlia fluieră sincron cu bătăile de aripi, în zbor ondulatoriu, când cântă, zboară pe direcţii nrdefinite, la mare înălţime, imitând şi alte păsări. Mierla cântă şi variante individuale. La fel, piţigoiul mare. Sturzul cântă intens înainte de răsăritul soarelui. Drepnea neagră, apua apus, doarme sau se împerecheză în zbor.

            Pasărea în muzică, muzica în pasăre. Efectul muzicii păsărilor asupra altor fiinţe. Diversionai antiincestul în păsări. Striga are faţă în formă de inimă. Marea muzică o fac păsărelele – paseriforme - , privighetori, ciocârlii, fâse, piţigoi, cinteze, mierle. Privighetori de gheţuri siberiene.

            Pe mine nu mă aude lumea. Orice anti dă într-o cameră. La raţe penele aripilor năpârlesc pe vară şi nu mai zboară. Vocea-identitate-bufniţă. În ceaţă toate păsările apar mari. Descoperă mai mult cu ajutorul celorlalte păsări, cu o vedere mult mai bună decât a noastră. Alarme plurimuzicale sau ridicarea stolurilor dau de gol răpitoarele. Specii părăsind cuibul dacă ouăle le sunt depistate, embrionii se răcesc. Soarele poate şi el ucide puii mici.

            Barza albă, una din puţinele păsări mute, iernează în Africa, planând în mari stoluri pe deasupra Istanbulului. Privighetoarea este mai des auzită decât văzută. Personaje, în cuibarul scenei, cântă şi strigă shakespearian. Determinatorul Hamlyn, lipsit de sonogramă, pe litere, se traduce în limbi. Vezi avifauna copilului din Stanford înăuntrul muzeului, că în grădină a crescut şi un bust mut (al lui Tagore). Trecusei de istoria fiului său, Hemlet, mort la 11 ani. Homosexualitate sau nevastă, strict antiincest, regină. Şi textul ăsta, petec juvenţei colbuite.

            Soaţa-sora lui Chronos devorându-şi Oedipii, ieniceri violându-şi mame necunoscute. Ne ţinem clasa dacă fixăm modele, nu planuri gata incestuoase, comuniste. Dom'le, cartea atârnă cu faţa peste scene tabu, păcate ratate. Cu gândul şi-oi fi ars destul pe rug, în iad, sub Pacific, povestindu-vă Balcik, păsăruici brâncuşiene pe cântecul antiincestului. Barză, barzi. Pâine la scumpire.

            Mahapranam. Marea incestului, incestul mării. De-oi mai trăi până la anu'. Scăpai de păsări, dădui de watchers. Damnaţiune satisfacţiei. Chiar bine că plecăm mâine. Disperarea de a glumi. Cormorani în vârf de catarge. Negri, nu de supărarea ţepei, stâlpnici. Corbii, pereche pe viaţă, de nu şi elefanţii. Incest, antiincest, nimic. Virgini în eternitate. Armata s-a desfiinţat. Ocnata. Incest e amintirea primului amor de Înviere. Cum m-aţi filmat şi la resort.

            Rulotă albă, trasă de Combi negru. Tabără, fum, culmi de rufe, antren. Lumea mai doarme, e 6, găinile după cocoş. Incest la distanţă. Motherfucker. Înot în oglindă incestuoasă, moarte. V-aş dedica o metamorfoză, dacă aş fi Ovidiu, o odă de Pindar, un cor(b) de Poe. Furnica asta, hrană cărei păsări? Te gândeşti la chiftele marinate.  Repede în Australia. Simultaneism, curentul meu. Nu deprimism, nu fracturism. Magdalena şi alte frumoase melodii. Frigul neozeelandez.

            Uite că vine 381. Tocmai când îmi brevetai lipsa umorului pe viaţă. Mă făcuşi bolnav, bătrân. Ţi-a mâncat marea calciul. Aţi auzit de Ion Creangă? Vorbire scenică, limba s-a dus unde trebuie. Că toată viaţa dau cu capul în stâlp, nu greşesc niciodată, să fiu normal. Puşi, la Cantacuzino – am o sondă în penis, nu pot să urinez, sunt cu poetul George Anca. Să lăsăm empatia.  Aborigenul australian se însoară cu o femeie de 50 şi cu una de 12, simultan. Upskirt.

            Târgoviştea e Parisul dumneavoastră. Ceai la fbi. Fervide prăbuşiri. Clang păsăresc. Termin acest antiincest. Dodii-turn-Babel al numelor-faptelor. Aţi expurgat textul, ideea de orice fel de vulgaritate. Droguri Huxley colonii Kipling citit de Eliade citit de Huxley şi viceversa.

antiincest

antiincest capitol de vers

pe locul nehotărârii

totem incestului coralier

toată viaţa am râs

cine nu mă auzea nu mai trăia

şi nici nu mă mai împuşca

ierarhie albele liber

mă umflă râsul

de ce trist am fost

să râd singura

bucurie a morţii

în vârful lăncii

numai hohote de învăţ

chiar tovarăşe de ce

mi-oi fi cerând explicaţii

imposibilă comedia comunistă

ori tragedia hindu avatar

Cehov ba al lui Bach pescăruş

vezi ori te uiţi

nu ochiul creierul

silabă chirelor

tendreţe râs de lynx

ne prăpădim de inimă

pe o burtă de chirăieli

                                            iulie-august 2010