Shankaracharya
SUNDARYA LAHARI
Frumoasa Unduire
1
Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural
Nu poate zămisli nici măcar să se urnească din loc nu poate
Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă
Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii
2
Dintr-un fir de praf de la picioarele tale făcătorul
Creeaza lumi într-una proteguitorul le poartă cu o
Mie de capete distrugătorul le preface în scrum
Spre a împlini ritul ungerii trupului său cu cenuşă
3
Înduratoareo eşti soarele alungând întunericul nescrisului
Torentul trezviei negândindului piatra cintamani
Atoate dătătoare săracului celor înecaţi în marea naşterilor
Le eşti colţii mistreţului Varaha încarnand pe Vishnu
4
Toţi ceilalţi zei împrăştie daruri cu toate mâinile
Numai tu nu ci ne aperi de înficoşare ne dărui
Roade mai mult decât dorinţa noastră în toate lumile
Tu alinare numai la picioarele tale aflăm adapost
5
Mama celor ce-ţi îngenunche închinându-ţi-se odată Vishnu
S-a făcut femeie şi l-a aţâţat pe sihastrul suprem duşmanul lui Pura
Şi Amor prosternându-ţi-se distruse pocăinţa marilor înţelepţi
Orbindu-i cu forma-i colirul din ochii soaţei sale Rati
6
Fiica muntelui Himalaia primind o tandră privire a ta
Amor cucereşte această lume numai cu arcul său
Şi cinci săgeţi de flori strună fiind albinele surugiu
Primăvara caleaşcă adierea dinspre miazăzi
7
Apără-ne dinainte cea fara seamăn fala distrugătorului lui Tripura
Faţa strălucindu-i precum plina lună de toamnă
Trupul greu de urcioarele ţâţelor cât tâmplele de elefant
Mâinile purtând arcul săgetile funia si boldul
8
Puţini aleşi ţi se închină unda conştiinţei cidanandalaharim
Asezată pe genunchii supremului augur în culcuşul formei augurale
Din sălaşul cintamani plin de arbori kadamba pe o insulă
Nestemată tu înconjurată de ceri în mijlocul oceanului de ambrozie
9
În lotusul cu o mie de petale sahasrara petreci secret cu domnul tău
De-aţi suit calea toată kundalini pământ în muladhara
Apă în manipura foc în svadhisthana aer în anahata
Eter deasupra în visudhi şi minte în ajna între sprâncene
10
Slăvită te scobori din înălţimi ameţitoare spre sălaşu-ţi
Înrourând toate vinele cu nectarul picurat de picioarele tale
Şi prefăcându-te însăţi într-o şerpuitoare încolăcire
Adormi în golul fin muladhara precum rădăcina lotusului
11
Atotputernico sălaşu-ţi se face în patruzeci şi patru unghiuri
Cu patru roţi de bunăprevestire cinci alte roţi de putere
Nouă rădăcini temeinicindu-te din fire şi trei linii
Încercuitoare acoperind opt şi şaisprezece petale
12
Ţie fiica a munţilor înzăpeziţi frumuseţea
Zadarnic poeţi mari ca Brahma încearcă a o zugravi
A te vedea-si doresc zâne cereşti precum Urvashi ori Rambha
IÎnchipuindu-şi îmbrăţişarea binecuvântătorului
13
Atotputernico arse dau navală cu sutele codanele
Cu pletele despletite pânza dezvelindu-le sânii
Sariurile de mătase lunecandu-le să prindă
Urâtul hodorogit neiubit de-l miluisei cu o ochire
14
Atotputernico perechea picioarelor tale de lotus e
Mai presus de cele cincizeci şi şase raze din miezul terrei
Cinzeci şi două din apă şaizeci şi două din foc cincizeci şi patru
Din aer şaptezeci şi două din eter şi şaizeci şi patru din gând
15
Amuţesc în gura aleşilor vorbe mai dulci ca dulceaţa
Mierii laptelui strugurilor numai ce o dată îngenunchiară
Dinainte-ţi alba lună de toamnă purtand lună nouă giuvaer în coroană
În mână cu o carte şi rozar de cristal de dar şi nefrică
16
Puţinii şi bunii închinându-se îmbujorată splendoare
Precum soarele înfloreşte lotuşii roind în mintea poeţilor
Încântând o lume cu adâncile lor incantaţii sringara lahari
Râurind unde feciorelnice ale patimii zeiţei întelepciunii
17
Mamă cine la tine meditează la însoţitoarea-ţi Vasini şi celelalte
Izvoditoarele cuvintelor bune frumoase ca pietrele de lună
Devine compunător de mari opere de artă în fragede expresivităţi
Precum fata lotus a zeiţei înţelepciunii asemănându-se mărilor
18
Zâne cereşti precum Urvashi având frumoşi ochi tremurători
Ca ai porumbiţelor padurii pălesc sub vraja celui meditând
La tine scăldând cerul şi pământul în focul slăvit al razelor
Trupului tău asemănătoare bujorilor răsăritului de soare
19
Regina distugătorului cine-ţi meditează kamakala
Văzându-ţi faţa punct jos sâni pereche mai jos pântecele
Pe loc poate lua minţile femeilor ca pe nimica
Acela iute poate cuceri trei lumi tu cu sâni soare şi lună
20
Cine te meditează statuie în piatră de lună
Izvorând ambrozie din razele mii ale formelor tale
Surpa semeţia şerpilor ca şakunta regina Garuda
SŞi vindecă pe cel febril dintr-o privire atotlecuitoare
21
Aleşii unduirii preaînalte întru binecuvantare
Zăresc în mintea-le nemaiîzânită faţa formei tale
Fulger viere de soare fulger foc miezuri sufletului
Pară supremă-n luciul mahalotusului petale mii
22
Zămislitoareo numai tu mântuind cu adevărat
Plecându-ţi la picioare coroana Vishnu Brahma Indra
Apleacă-ţi bunătatea privirii asupra robului
Tău spunându-ţi zămislitoareo vezi-mă
23
Arcata-ţi formă sub greul ţâţelor bujor de purpură
Din trei ochi privind pe creştet creastă purtând luna plină
Cum pare-mi-se jumătatea dreaptă ţi-o ai apropiat
Neîndestulată de stânga binecuvântatorului
24
O clipă miscându-ţi sprânceana a tandră poruncă
Lumea o face făcătorul o ţine ţiitorul
Distrugătorul o distruge spre sine întorcându-se
Dumnezeu işi topeşte forma în binecuvântarea-ţi
25
Binecuvântarea puja închinării la picioarele tale
E şi puja treimii zeilor dintru trei haruri născuţi
Cum se ţin aproape într-una sub tălpile tale
Coroanele aplecându-şi mâinile împreunandu-şi
26
Înalt preacurato atoatefăcătorul moare
Atotţiitorul moare îngerul morţii moare
Atotbogatul moare atotveghetorul ciorchin de zei
Închide ochii în potop pe când soţul tău te curtează
27
Cu ochii ţie pierduţi vorba-mi în dodii fie rostire
Numelui tau mădularele închinare umbletul înconjur
Hrana ofrandă jertfită zacerea plecăciune ţie
Tot ce-mi e pe plac prefăcându-se în închinare ţie
28
O mamă dumnezeu după dumnezeu piere chiar bând ambrozie
Prăpăditoare de moarte batrâneţe şi frică de duşmani
Ci fără sfârşire-i zămislitorul binecuvântării
De inghiţi otrava cea mai rea şi cum ocrotit de cerceii-ţi
29
Când te ridici a-ţi întâmpina creatorul binecuvântării
Sosit acasă pe neaşteptate şi dumnezeu după dumnezeu
Ţi se închină ei fereşte coroana lui Virinci
N-o frânge pe a lui Vishnu ocoleşte coroana lui Indra
30
Întruchipate cum flamele disoluţiei sunt dar celui ce zice
Ţie mă închin înconjurată pretutindeni de raze
De putere precum anima izvorand din forma strălucindă
Şi cărui bunăstarea celui cu trei ochi îi pare abia iarbă
31
Dumnezeul fiinţelor când crease lumea în totalitate
Cu şaizeci şi patru de tantra mulţumise puterile ascunse
Ci la vorba ta a adaos pământului a ta Tantra
La toţi dăruindu-le cele patru dharma artha kama moksha
32
Mamă tu lui Shiva shakti literele kamal ksitir atha
Ka a e la ha sa ka ha la sa ka la adăugate
Celor trei hrims vezi paramaraharyah
Se prefac în numele şi chipul tău namavayavatam
33
Nestrămutato cei aleşi dorind a se bucura într-una
De binecuvantarea-ţi te slăvesc înşirand în rozariu
Pietre precum cintamani picurând libaţii de unt pur
Încântând mantra cea mare panchadasi începand klim hrim srim
34
Prea luminato eşti trup zămislitorului de binecuvantare
Cu soarele şi luna sânii-ţi fiindu-ţi sine cel pur cu noua feţe
Asemeni lui şi ţie potrivit încântându-ţi-se
Nemuritoare binecuvantată samarasaparaananda
35
Minte eşti eter aer eşti şi foc şi apă şi pămant
Însăţi eşti lumea nimic nu există în afară de tine
Har fericit dintru dezmărginire pre sine a te întrupa
I te hărăzeşti mireasă tânără lui Shiva cid-ananda
36
Slăvesc pe atotfericitorul dintre sprâncenele tale ajna-ceakra
Iradiind ca mii de sori şi lune avându-te parte-i atotputernicie
Asupra căreia meditând în credinţă trăieşti pe lumea
Harică nemaivoind lumina neatinsa de soare lună şi foc
37
Mă închin atotbinevoitorului din a ta visudhi-ceakra
Pur cristal luminându-se eter şi tu părtaşa lui Dumnezeu jumătate
De lumina-vă astrală bucura-se lumea întunecată la minte
Precum pasărea ceakori scăldându-se în razele lunii
38
Mă închin celor două lebede fără seamăn ham şi sah plutind în mintea
Celor de seamă-ndulciţi la mierea ştiinţei din lotusul în floare
Şi din gângureala cărora iau fiinţă optsprezece arte
Şi care cern binele din rău precum laptele din apă
39
Mamă mă închin mereudistrugătorului din a ta svadisthana-ceakra
Arătându-se în forma focului preaputernicei a cărei privire
Înrourata de bunătate vindecă în răcoare când uitătura
Mânioasă a distrugatorului arde lumi întru apocalipsă
40
Mă închin celui albastru nor sălăşluit în a ta manipura-ceakra
Înfulgerat întru strălucirea puterii distrugătoare de întuneric
Înluminat cu arcul lui Indra bătut cu geme şi ploi miloase
Peste cele trei lumi arse de distrugător în marea disoluţie
41
Meditez la a ta muladhara ceakra având nouă feţe
Dansând cosmicul dans în nouă rasam împreuna cu însăşi putinţa dansului
Astfel aceasta lume se mai naşte o dată din tată şi mamă
Prin bună-voirea acestei perechi nicicând despărţindu-se
42
Fiica munţilor înzăpeziţi cine-ţi zugrăveşte coroana de aur
Bătută în sori precum geme va zări luna plină în luciul
Multsplendidelor pietre de preţ întru aurul
Coroanei tale de aur coroana ta precum arcul lui Indra
43
Bine vestitoareo risipeşte întunericul din minţile noastre
Cu pletele părului tău moale şi des de lotuşi albaştri în floare
Îmi pare cum că florile arborilor dintr-a lui Indira grădină
Se pogoară aici spre a se învrednici de adevărata-le mireasmă
44
Fie-ne bunăstare cărarea părului tău purtând sindura
Asemănându-se soarelui în răsărire prim ostatic
În pletele tale dese întunecoase şi pline de luptă
Îmi pare izvor undei frumuseţii feţei tale saundaryalahari
45
Faţa ta umbreşte radianţa lotusului tu blând surâs
Dinţi frumoşi tandreţe cu ochii sau ca albinele
Distrugătorul lui Amor soarbe mierea fericirii
Cârlionţi gingaşi pe frunte ţi se risipesc tot ca albinele
46
Îmi pare fermecata-ţi frunte strălucitoare şi pură
Ca o a doua lună nouă în coroană prinzându-ţi-se
Faţă lângă faţă lună nouă lângă lună nouă
Întru o lună plină înnourată de ambrozie
47
Mama Uma încruntată a curma spaima universului
Sprânceana ta aplecată spre albinele ochilor îmi pare
A fi arcul lui Amor înstrunat în mâna lui stângă
Şi astfel ascuns la mijloc de braţul din faţă şi degete
48
Ochiul tău drept întruchipând soarele zămisleşte ziua
Ochiul tau stâng întruchipând luna zămisleşte noaptea
Ochiul tău de-al treilea radiant precum lotusul întredeschis
Zamisleşte amurgul la intalnirea nopţii cu ziua
49
Privirea ţi-e vasta Vishala norocitoare Kalyani
De neînvins Ayodhya de către lotus unda Dhara
De bunătate atât de dulce Madhura proteguitoare Boghavati
Avanti victorioasă Vijaya capitale cuvinte
50
Ochiul tău de pe frunte parcă s-ar înroşi gelos
Pe ceilalţi ochi precum albinele gata a gusta nouă emoţii
Şi de nedespărţit de cele două urechi nerăbdătoare
A se bucura de mierea florilor compuse de poeţi
51
Mamă tandră ţi-e privirea de dragoste spre auspiciosul Shiva
Plină de împotrivire faţă de ceilalţi furioasă pe Ganga minunându-se
De al treilea ochi al domnului speriată de şerpii-podoabă vitează
Ivind sângele lotusului bună cu ai ei miloasă cu mine
52
Putere ce împrospătezi într-una neamul înzăpezitului munte
Cei doi ochi ai tăi zburând spre urechi cu penele genelor
Au de gând să scoată din minţi pe distrugătorul lui Pura
Întocmai săgeţilor lui Amor trase până la ureche
53
Îndragito de Domnul colirul iţi colora cei trei ochi
Roşu alb albastru precum triada harurilor rajas sattva tamas
Generatoare ale zeitătilor creaţiei protecţiei şi distrugerii
Întru tine dizolvându-se la vremea marii disoluţii
54
Zeiţă cu inima data domnului creaturilor din ochii tăi
Plini de milă prietenoasă şi impodobiţi cu trei culori
Roşu alb negru ai făptuit întâlnirea sfintelor trei fluvii
Sonabhadra Ganga şi Yamuna spre a ne purifica
55
Fiica regelui munţilor spun învăţaţii că atunci
Cand tu închizi şi deschizi ochii creezi şi distrugi lumea
Atunci spre a protegui acest întreg univers născut prin
Deschiderea ochilor tăi ţine-i mereu deschişi neînchişi îmi pare
56
Eterno ochii deschişi ai peştilor se ascund în apă ruşinaţi
Negreşit de ochii-ţi spunând poveşti urechilor tale
Zeiţa bunăstării sălăşluită în ochii tăi părăseşte albastrul
Lotus închis dimineaţa şi intră printre petalele-i noaptea
57
Bineprevestitoareo şi scaldă-mă biet de departe în ochii tăi
Ce ajung până la urechi şi se aseamănă întredeschisului lotus albastru
Binecuvântat voi fi astfel şi nici tu n-ai pagubă
Cum şi luna îşi răspândeşte razele peste pădure şi palat la fel
58
Fiică a regelui munţilor curbura dintre ochii şi urechile tale
Pare oricui a fi arcul lui Amor cu florile săgeţi
Astfel privirea îndărăt din coada ochilor tăi
Tăind calea urechilor seamănă tragerii unei săgeţi
59
În oglinda obrajilor ţi se reflectă cerceii rotunzi
Şi faţa ta îmi pare carul cu patru roţi al lui Amor
Ce-l invredniceşte a lupta cu domnul peste Pramathas Shiva
Gata de năvală peste pămant roti soarele şi luna
60
O indragita domnului auzindu-ţi dulci laude cântate
De învăţata Sarasvati undă nectar amritalahari
Iţi mişti capul cu încântată preţuire pe când
Cerceii clinchetează cling cling aplauzele tale
61
Flamură neamului înzăpezitului munte mladă de bambus
Nasul tău respire întru plinirea faptei noastre timpurii
Mlădiţei pline perle eterice dând pe din afară
A le purta aduse de aer prana pe nara stangă
62
Zeiţă cu dinţi frumoşi buzele roşii din fire iţi seamănă
Ţi-oi spune cu ce când lujerul coralului va rodi
Sângele poamă de bimba tocmai iţi răsfrânge buzele
Cum nu s-ar ruşina asemuindu-li-se cât de puţin
63
Se satură păsările ceakora cu dulceaţa surâsului tău
Revărsata lumină de lună plină a feţei tale
Apoi cu pofta de acru beau unde nectarice amritalaharim
Ale razelor lunii noapte de noapte ce le par ovăz acru
64
Mamă ţi-e limba roşie floare de hibiscus recitând
Neîntrerupt norocitoarele haruri ale soţului tău
Pe varful ei cristal alb asezată zeiţa Sarasvati
Se înroşeşte până se aseamănă rubinului
65
Mamă de-ai învins demonii şi apoi coifurile şi-au scos de pe cap
Zeii razboinici Subrahmanya Indra şi Vishnu ci mai purtând
Scuturi şi neputându-se împărtăşi din nirmalya celui auspicios
Le-ai dat camfor ca luna alb de-l mâncară şi se săturară
66
Când zeiţa sunetului cântă la vina faptele domnului
Creaturilor tu clatini capul rostind vorbe de laudă
Dulceaţa vocii tale atât întrece armonia strunelor
Că zeiţa muzicii ascunde vina si-o face să tacă
67
Fiică a muntelui cum să-ţi zugrăvim bărbia fără seamăn
Mânerul oglinzii îl mangâie cu vârful degetelor
Tatăl tău înzăpezitul munte apoi îl ridică iar şi iar
Domnul tau invăpăiat de dorinţă buzele a-ţi sorbi
68
Gâtul tău trupină lotusului ce faţa îţi este sub păr
Răvăşit zi-n zi de îmbrăţişarea învingătorului lui Tripura
Şiragul de perle în jos cât de alb pare întunecos
Frunză de lotus dinaintea sandalului înmiresmant
69
Zeiţă hăruită întru ale muzicii trei linii pe gât
Ca de la cordelele ce domnul tău ţi le-a legat la nuntă
Strălucesc asemeni hotarelor celor trei sate de unde
Vin melodiile dulci Shadja Madhyama Gandharva
70
Speriat de unghiile domnului tău duşman lui Andhaka
De-i tăiase mai înainte unul din cele cinci capete Brahma
Născut din lotus înger creaţiei cu cele patru rămase
Îţi laudă frumuseţea mâinilor lujere de lotus a-l mântui
71
Uma spune-ne tu cum să zugrăvim răpitoarea frumuseţe
A mâinilor tale cu unghii mai radiante ca lotusul roşu în zori
Ci rosul lotus nici împreunat culorii picioarelor lui Lakshmi
Nu ajunge nici a şaisprezecea parte din frumuseţea mâinilor tale
72
Mamă zeiţă risipească-ne durerea tâţele tale
Cum îţi alăptezi deodată fiii Kumara şi Ganesha
Cel cu faţă de elefant îşi duce mâna la tâmplă a tată-ţi
Neliniştit şi grabnic întru fostul părinţilor râset
73
Zeiţă flamură regelui munţilor fără tăgadă
Tâţele-ţi sunt nestemate potire cu ambrozie
Fiii unul faţă de elefant şi Kartikeya ucigaşul demonului Kraunka
De-au supt rămân eterni copii nemuritori în feciorie
74
Mamă tâţele tale poartă şirag de perle de pe
Tâmplele celui cu faţă de elefant preacurate în alb
Ci oglindindu-ţi buzele înroşindu-se ca poama de bimba
Astfel asemănându-se gloriei domnului tău rasfrânte în măreţie
75
Fiică a muntelui laptele revărsat din ţâţele tale
Îmi apare ocean de ambrozie izvorându-ţi din inimă
Undă de trezvie ce-o beau cu voia-ţi şi acest copil din Dravida
Ajungând să compună opere cu ecou în minţi de renumiţi poeţi
76
Mamă fiică a muntelui când flăcările mâniei
Distrugatorului îl acoperiseră Amor plonjă în lunca
Adâncă a buricului tău lumea se uita la şuviţa
De fum ridicându-se ca la dâra tuleielor pe piele
77
Augurală mamă părul de deasupra zveltului tau mijloc
Precum mărunta undă a întunecatului râu Yamuna
Dă înţelepţilor şi părerea că hotarul dintre potirele
Tâţelor s-ar exila în adâncul buricului scăpând din strânsoare
78
Fiica a muntelui buricul tău înfloreşte precum
Unda lină a fluviului Ganga ori brazda lujerului de păr
Purtându-ţi lotuşii sânilor ori flama lui Kama întru soaţa-i Rati
Ori gura peşterii unde ochii domnului tău îşi mântuie ispăşirea
79
Icoana feminităţii fiica muntelui ferită fie-ţi mereu
Talia zveltă apasată de greul tâţelor
Încordându-se încet-încet ca spre a pocni
Precum copacul spălat de potop de pe malul râului
80
Zeiţă mijlocul ţi-e prins ca de lujere de lavali
În intrarea pântecului altfel sânii grei l-ar răni
Potire de aur aţâţate de Amor zvâcnind în părţi
A-şi lăsa veşmântul dulce când tu eşti cu gândul la domnul tău
81
Fiica muntelui regele munţilor luă greul şi
Vastitatea versanţilor săi şi ţi le făcu zestre
Aşa se face că şoldul îţi este greu şi vast
El ascunde pămantul şi-l face usor ca fulgul
82
Fiică muntelui măiastra iubirii învingatoare rămâi
Coapsele tale bat trompa elefantului sălbatic tulpina bananului de aur
Frumoşii-ţi genunchi întăriţi de prostrarea întru
Domnul tău prăvălesc tâmplele elefantului lui Indra
83
Fiică muntelui tremur cu tremur picioarele tale-s
Săgetate năstruşnic de Amor ci încă pe atatea săgeţi
Tremuri a învinge pe domnu-ţi distrugătorul cum vârfurile
Lucesc precum coroane de îngeri şlefuindu-ţi unghiile
84
Mamă pune-ţi fii bună şi pe crestetul meu tălpile eflorescente
Împodobind upanişadele vedele incoronând
Ţi le udă Ganga în rugă din răsăritul păr al domnului creaturilor
Îţi radiază roşii precum rubinul din coroana lui Vishnu
85
Lasă-ne a spune plecăciune picioarelor încântând ochii
Atât de strălucite şi aprinse de roşul herborial
Domnul fiinţelor este gelos pe arborii de ashoka
Din gradină ce tânjesc a fi călcaţi de tălpile tale
86
Când lotusul piciorului tuu loveşte fruntea domnului tău
Pe când drăgostindu-vă el spune numele alteia şi-şi lasă capul
Ruşinat atunci şi Amor îşi răcoreşte ranchiuna pe domnul tău
De a-l fi ars şi victorios se proclamă în clinchetul brăţărilor gleznelor tale
87
Mamă nu e de mirare că picioarele-ţi întrec lotusul locuinţă
Ferice zeiţei bunăstării petalele-i cad iarna i se închid noaptea
Pe când picioarele-ţi slăvite hălăduie-n zăpadă şi noaptea
Ele îmbogăţesc nesfârşit pe rugătorii-ţi cu mintea în rit samaya
88
Zeiţă cum de asemănară poeţii spinarea ţestoasei
Cu vârful picioarelor tale apărându-ţi credincioşii
Si cum sa ti-l fi inaltat dusmanul lui Tripura gratios
Şi să ţi-l pună pe piatra de moară la nunta voastră
89
Zeiţă de căsăpişi demonul Canda picioarele-ţi înstăresc
Săracii rugându-ţi-se tu râzi de arborii kalpaka din cer
Rodind în ramurile fragede poame numai pentru îngerii din cer şi-ţi râzi
Şi de nimfe cereşti cu unghiile ca zece lune închizandu-le lotusul mâinilor
90
Lasă-mi viaţa minţii şi simţurilor să fie albina
Cu şase picioare păşind pe lotusul piciorului tău
Ce îndestulează săracul după dorinţă cu miere şi frumuseţe nesfârşită
La fel de arătos ca un buchet de flori de kalpaka
91
Zeiţă frumoasă la umblet lebedele din preajma ta
Îţi tot învaţă paşii graţioşi mereu poticnindu-se
Astfel lotusul piciorului tău parca le arată cum să păşească
În clinchetul brăţărilor de la glezne bătute cu pietre scumpe
92
Zeii creaţiei protecţiei distrugerii se pierdură în sălaşul tău
Cel augural învelit în alba-i preastrălucire
Îmbujorat de răsfrângerea razelor din tine izvorând
Bucură ochii întruchipând rasa iubirii sringara
93
Graţioasă putere a celui augural spre a protegui
Lumea înfloreşti îmbujorată cârlionţată surâzând
Cuminte blândă ca floarea de sirisa în inima diamant
Sânii atât de sveltă în talie şi pulpele vaste
94
Pata lunii e mosc luna e apă în albie de smarald
Amestecată cu lunare raze de camfor văzând cum
Zi de zi întru bucuria scaldei o goleşti creatorul
O umple iar şi iar de dragul tău acesta-i adevărul adevărat
95
Tu eşti consoarta domnului suprem învingatorul lui Tripura
Ci mintea nestatornică nu e în stare a ţi se închina
La picioare de aproape astfel zei precum Indra se multumiră
La poartă cu celelalte puteri ale tale ca anima
96
Prea curată ideală feminitate mulţi poeţi se îndreaptă spre
Zeiţa înţelepciunii consoartă făcătorului alţii prin feluri de bogaţii
Se fac lorzi ai zeiţei bunăstării ci sânul tău îl atinge
Numai dumnezeu marele nici măcar arborele de kuravaka
97
Regină supremului întelepţii te văd fiind zeiţa
Înţelepciunii soaţa făcătorului zeiţa bogăţiilor
Soaţa proteguitorului fiica muntelui soaţa distrugatorului
Ci tu a patra forţă mahamaya de nepătruns orbeşti universal
98
Mamă spune-mi când poate învăţăcelul tău bea apa
Ce picioarele ţi-a spălat amestecată cu herburi înroşitoare
Prefăcând şi tonţi din naştere în poeţi şi semănând
Sângeriei licori din lotusul gurii zeiţei înţelepciunii
99
Cel ce ţi se încredinţă întru stiinţă şi nenevoinţă
Întrecator făcătorului şi proteguitorului acela cu trup orbitor
Dezmărgineşte gândul soaţei lui Amor şi fără mai naştere
Trăieşte îndelung şi se bucură de fericire nemarginită
100
Mamă lauda aceasta compusă cu propriile-ţi cuvinte se aseamană
Închinării luminii către soare cu chiar razele lui
Ofrandei către luna cu apele revarsate din piatra de luna
Și facerii pe plac oceanului cu propriile ape
În românește de George Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu