Thomas Moore: At the Mid Hour of Night

Thomas Moore

Thomas Moore

                At the Mid Hour of Night

 

At the mid hour of night, when stars are weeping, I fly
To the lone vale we loved, when life shone warm in thine eye;
And I think oft, if spirits can steal from the regions of air,
To revisit past scenes of delight, thou wilt come to me there,
And tell me our love is remember'd, even in the sky.

Then I sing the wild song 'twas once such pleasure to hear!
When our voices commingling breathed, like one, on the ear;
And, as Echo far off through the vale my said orison rolls,
I think, oh my love! 'tis thy voice from the Kingdom of Souls,
Faintly answering still the notes that once were so dear.

George Anca

Thomas Moore

                   La ceasul miezului de noapte

La ceasul miezului de noapte, când stele plâng, zburai

În valea unde ne-am iubit, și viii ochi lucind ți-i deschideai;

Și mă întreb dacă din aer spiritele spații ar putea fura,

A retrăi scene de fericire, acolo tu m-ai vizita,

Spunând că dragostea ni-i pomenită și în rai.

Atunci sălbatic urlu atât de draga melodie veche!

Când vocile-mpletite ne respirau, ca una, în ureche;

Ecou departe-n vale rotește rugăciunii pasul,

Cred, o, iubirea-mi! că din Cer de Suflete ți-e glasul

Stins încă răspunzând notelor odinioară-ne pereche.

                        

               Versiune de George Anca 

George Anca

foto: Alexandra Citirigă