Luís de Camões: Rimas / Sonetos / CXCIV.

Luís de Camões

Luís de Camões

                        Rimas / Sonetos

              CXCIV.

      Cá nesta Babylonia donde mana

    Materia a quanto mal o mundo cria;

    Cá donde o puro Amor não t[~e]e valia;

    Que a Mãe, que manda mais, tudo profana;

      Cá donde o mal se affina, o bem se dana,

    E póde mais que a honra a tyrannia;

    Cá donde a errada e cega Monarchia

    Cuida que hum nome vão a Deos engana;

      Cá neste labyrintho onde a Nobreza,

    O Valor e o Saber pedindo vão

    Ás portas da Cobiça e da Vileza;

      Cá neste escuro caos de confusão

    Cumprindo o curso estou da natureza.

    Vê se me esquecerei de ti, Sião!

 

 

 

Luis de Camoens

                               Rime / Sonete

              CXCIV.

  Aici e Babilonul unde în chip de mană

Materia creează atâta rău în lume;

Aici unde Amorul nimica nu înseamnă;

O mamă profanându-i pe toți cu alte nume;

  Aici e răutatea afină de pomană,

Poate că tirania mai onorată cum e;

Aici e monarhia greșită și corbană

Pe dumnezeu luându-l în râs deșertăciune;

  Aici e Labirintul unde nobiliarii 

Valoarea și Știința le văd abia capcane   

Spre porți de Lăcomie și Lașitate varii;

  Aici e negrul e haos, confuzele eoane

Prin curgerea naturii, cuprinsele fruntarii,

Ci vezi-mă uitării de-o să te dau, Sioane.

                         Versiune de George Anca