joi, 18 aprilie 2013

Ecouri din EDDA



Versiuni de George Anca 






Ecouri din EDDA
 
Versiuni de George Anca



Voluspo (Profeţia bătrânei înţelepte)
Hovamol (Balada Celui de Sus)
Vafthruthnismol (Balada lui Vafthruthnir)
Grimnismol (Balada lui Grimnir)
Skirnismol (Balada lui Skirnir)
Harbarthsljoth (Poemul lui Harbarth)
Himiskvita (Lay-ul lui Hymir)
Lokasenna (Cearta lui Loki)
Thrymskvitha (Lay-ul lui Thrym)
Alvissmol (Balada lui Alvis)
Baldrs Draumar (Visele lui Baldr)
Righsthula (Cântecul lui Rig)
Hyndluljoth (Poemul lui Hyndla)
Svipdagsmol (Balada lui Svipdag)
Volundarkvitha (Lay-ul lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)
Helgakvitha Hjorvathssonar (Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)
Helgakvitha Hundingsbana I (Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)
Helgakvitha Hundingsbana II (Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)
Fra Dautha Sinfjotla (Despre moartea lui Sinfjotli)
Gripisspo (Profeţia lui Gripir)
Reginsmol (Balada lui Regin)
Fafnismol (Balada lui Fafnir)
Sigrdrifumol (Balada Aducătoarei-de-Victorie)
Brot af Sigurtharkvithu (Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)
Guthrunarkvitha I (Primul lay al lui Guthrun)
Sigurtharkvitha en skamma (Scurtul lay al lui Sigurth)
Helreith Brynhildar (Drumul în iad al Brynhildei)
Drap Niflunga (Masacrarea Nifllungilor)
Guthrunarkvitha II, en forna (Al doilea sau vechiul lay al Guthrunei)
Guthrunarkvitha III (Al treilea lay al Guthrunei)
Oddrunargratr (Lamentaţia Oddrunei)
Atlakvitha en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)
Atlamol en Groenlenzku (Balada lui Atli în Verdea Ţară)
Guthrunarhvot (Incitarea Guthrunei)
Hamthesmol (Balada lui Hamther)


ananghie astupă caravela m-am spart în ochii nevestei ananghie
trebăluire şi dă-i nelinarism fiecare peste caraula Clitemnestrei
cum să mai scapi cu viaţă cărpănoşeniei sinucigaşă paralxă pax
lacrime de acoperire cavernei dorale bucolic imposibil din ochi

a ne depărta de Calabria în toată nesiguranţa din Franţa vaganţa
apleacă ogivelor urechea degeaba filmul aceluiaşi aur de munte
despică-mi şi ziua asta fără creasta cocoşului dus coviltir invito
voi lua dosul imaculării la scald ascultând călăfătuirea claustră

prea numiţi elfăraia elefanta internaţionala oda bucuriei paspac
kirilikant mai rar împăcându-te pe sine cu dumneaei de-a ălora
seara asta supunerea între cuţitele arborescent ceramice scântei
mai nimeni în sfinţenia ispăşirii fără de cunoştinţă traduceţi pur

doar nemişcarea paralelă gheţarilor însângeraţi la o crimă paura
ne-om fi bătând pentru dumneata şi numai eu pumnii pandaliei
frica de mai sus mi-ai mai spus m-am mai jurat că ajunge gataa
ce şi literele de furat într-o cârjă îmbrâncindu-mă par paranteză

bine de tine că te-ai retras în pădure cu ţiganca vere Constantin
ce să-ţi mai aduci aminte copita dentistă pedeapsa la scris arsen
ce să le cânt duduitoarelor serenada triorului aluniţei penitenţei
şiroiască-ne exact walkiriile însăbiate de-a lenea neslăvirii lore

prolog iar cagula înţepenită n-o mai clămpăni Şeherazada zada
cum să mă fi însănătoşit de toate bolile într-o gelozie bozie zie
cobe Cobia m-ai lăsa n-aş ieşi la mure când nu mai ninge aşa şi
zgâriată existenţă numai din pensie în colivia nevestei pe vecini

copiii vină salut ligav dacă uite-o tocmai spanac povesteşti iaurt
nemunciţi nervozitate care te mai strangulezi de mă ocoliţi criţi
năcriţi voievodalei veselii de dinainte de decapitare catedral-ne
oracol pantei mărşăluirea înecului cu degetele pe tastatură vură

numai fata m-a dat mă-ta afară pentru gagicele ei să nu faci aşa
lui Vic încotro mi-am adus eddele lângă părăsirea că ea Noana
pe aproape când nu mă vei mai găsi acasă zice aia nu mă omorî
abia am uita criminalitatea simbolică a jocului de cărţi pe porci

Hovamol (Balada Celui de Sus)

vine de la munte la ospăţ cu dânsul tăcere ascultă vede vedere
din greu înţelepţia ascunsă în altă inimă ţi s-o ferici-ntru laudă
beat mort înţelepciune întocmai zici or zaci caută-ţi patul rece
rar nebunului pe voie neştiutorul neprimit nerăspunsul nejocul

batjocora la masă în mijlocul duşmanilor alţii cu prietenia duşi
perechea de capre necerşetoare la drum fără lance necugetatul
brad pe moarte unde e tinereţea ferice  prietenia neduşmanilor
foc în dar să vezi soarele sănătate nepătarea păcatului fie lor

te bucuri de fii tu de neamuri de avere de munci viu nu hoit
prinzi vaca rug flame bogatul mort în faţa uşii sale văzut-am
şchiop călare ciung văcar surd îndrăzneţ în luptă orbul nears
ochiul vikingului runa citeşte făptaşă peste încă miile de ani

laudă seara femeia pe jar arma fecioara inel gheaţa petrecută
nu crede jurământ de fată vobă de femeie nu plecăciune bour
săgeată în zbor ape cascadă gheaţă nouă colaci şerpeşti prinţi
într-un viţel bolnav ori trol încăpăţânat descăpăţânează vraja

credinţă nu-i pentru ucigaşul fratelui de-l întâlneşti în pribegi
casa arsă jumătate calul în galop cu un picior rănit nefolositor
nu prea spera în repede recoltă nu prea curând în feciorul tău
câmpul cere vreme bună fiul înţelepciune ce adesea nu se văd

Othin pe inelul său jură am auzit cuvântul lui Hor din runele-i
te cetesc Loddfafnir şi te aud cetindu-mă auzi şi învaţă folosul
nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea urăşte carnea nici bucurie
în munte şi golf vezi de hrană văzui un om rănit de vorba unei

grija roade inima nu te împrieteni cu duşmanii nu batjocori pe
oaspete or călător cât de bun o greşi cât de rău de ceva o fi bun
băut ţi-e leac pământul focul lecuieşte bolile spicele vrăjitoria
secara ruptura luna lecuie furia iarba râia runele tăieturi-săbii

învaţă cum să scrii să citeşti  să dărui să judeci să te sacrifici
mai bine fără rugăciune decât dar prea mare nimic preajertfa
ştiu cântece necunoscute reginelor nu fiilor oamenilor ajutor
funii e duşman săgeată neatât de zburătoare să o zădărnicesc

domul în flăcări pe neamuri nu arde cât să nu-l cânt stingere
neduşmăniţi fii de eroi corabia-n potop stai vânt dormi mare
arate-şi chipuri adevărate întoarcă-se toţi din luptă vii acasă
cu sângele runelor fac spânzuratu-n arbore să-mi vorbească

tot ce ştiu de zei şi elfi puţini nebuni se încumetă a cunoaşte
mă încântă învinsă fecioara cu braţ alb gândurile torcându-i
nu le vei cânta Loddfafnir cântecele caută-le să-ţi dau ajutor
cel mai bine ce ce ştii numai tu ori în braţele ei ori de-i soră

Vafthruthnismol (Balada lui Vafthruthnir)

sfat soaţei Frigg îi cere Othin de a se întrece cu Vafthruthnir
ce om grăieşte în al meu tărâm scapi de îmi eşti mai înţelept
săracul în casa bogatului vorbeşte cuminte ori tace cu inima
aud ce roib face ziua Skinfaxi ce roib face noaptea Hrimfaxi

râu între zei şi zmei Ifing pe câmpul Vigrith bat zeii pe Surt
de unde dintâi pământ cer uriaşule din carne a lui Ymir glia
munţii din oasele-i tăria din ţeasta-gheaţă oceanul din sânge
de unde luna soarele din părintele Mundilferi a suna timpul

din taţii Delling zi  Nor noapte Vindsval iarnă Svosuth vară
primi giganţi Bergelmir Truthgelmir Aurgelmir întru  venin
fiu cu şase capete din subţioara smeului de gheaţă  nu mamă
din aripile vulturului Hraesvelg  bubuie vântul lumea noastră

runele zeilor neamul zmeilor sub Niflhel a morţilor hălăduire
de iarna grea oamenii s-or ascunde în pădurea lui Hoddmimir
în casa zeilor vor locui Vithar şi Vali când Surt pârjoleşte tot
pe Othin lupul o să-l ucidă nimeni ştiind ce i-a spus fiului său

Grimnismol (Balada lui Grimnir)

fiară focule mă arzi de opt zile îmbrăcat în mantă nimeni doar
Agnar carne şi apă îmi da slavă stăpân  al goţilor prin Veratyr
în  Trurheim Thor stă Ull în Ydalir apoi Valaskjolf Sokvabek
unde Othin şi Saga beau din cupe de aur în Glathsheim eroii

un lup în uşa de apus în Eldhrimnir Andhrimnir gată mistreţ
peste Mithgarth zboară corbii Hugin şi Munin gând amintire
capra Heithrun cu miere cerbul Eikthymir corne-i curg râuri
Sith şi Vith Saekin şi Aekin Svol Fimbulthul Gunthro Fjorn

Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul Gomul şi Geirvimul cu zeii
Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi Gunnthorin Vino e primul
Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei Nyt şi Not Non şi Hron
Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi Von Vond şi Strond Gjol şi

Leipt cu oamenii  Kormt şi Ormt Thor preumble secătuirea
trei  rădăcini sub arborele cenuşii Yggdrasil iad smei lume
ververiţa Ratatosk aleargă  ramurile jos cu vorbe de vulturi
patru cerbi Dain şi Dvalin Duneyr şi Dyrathror şerpi pe sub

cenuşă Goin şi Moin Grabak şi Grafvoluth Ofnir şi Svafnir
suferă cenuşa lui Yggdrasil păscut de cerb la vârf cu trunchi
putred ros la rădăcină Hrist şi Mist mi-aduc după voie cornul
iar bere Skeggjold and Skogul Hild şi Truth Hlok şi Herfjotur

Gol şi Geironul Randgrith şi Rathgrith şi Reginleif soarele-l
poartă Arvak şi Alsvith în faţă stă Svalin ca scut lupul Skoll
din carnea lui Ymir pământul se ivi oceanul din sângele luiş
din oase dealuri din păr arbori din ţeastă înaltele tării cereşti

din genele-şi făcu Mitgarth zeii din creier norii vicleni în zare
cine ia primul foc de Ull şi de toţi zeii va fi văzut fiii lui Ivaldi
croiră corăbiile cele mai bune pentru  zeul Freyr fiul lui Njorth
bun pom Yggdrasil corabie Skithblathnir zeu Othin cal Sleipnir

pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok ogar Garm zeilor rugăciune
pe nume Grim sunt Gangleri Herjan şi Hjalmberi Thekk şi Thriti
Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath şi Svipal şi Sanngetal Herteit şi
Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk Fjolnir Grim şi Grimnir Glapsvith

Fjolsvith Sithhott Sithskegg Sigfather Hnikuth Allafather Atrith
Valfather Farmatyr  un singur nume fiind primul dintre oameni
Grimnir îmi spun în domul lui Geirroth de sunt cu Asmund Jalk
Kjalar am fost  în sanie în adunarea lui Thror lupt ca Vithur prin

zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi Omi Gondlir şi Harbarth astfel
am păcălit smeul Sokkmimir moş ca Svithur şi Svithrir din veac
eşti beat Geirroth sabia uzi prietenilor mei sunt Othin fost Ygg
Thund Vak Skilfing  Ofnir şi Svafnir nume numai pentru mine

Skirnismol (Balada lui Skirnir)

du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât dor Freyr cât să nu mi-l spui
dă-mi calul  galop nopţii focul sabia luptând de la sine cu smeii 
beznă e calule amândoi ne-om întoarce de smeul nu ne-o înghiţi
măi ciredarule cum să am vorbă de la fată peste dulăii lui Gymir

nu-s din elfi nu din zei chiar dacă pe foc am venit să-ţi văd casa
Gerth îţi dau unsprezece mere de aur să-ţi fie Freyer drag nu vii
îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin în casa lui Gymir nu-i aur lipsă
fecioară priveşte sabia n-oi suferi pentru bărbat Gymir te-o bate

astă sabie tatăl îţi va ucide şarpele carnea ţi-o va mânca Hrimnir
te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi şi zbucium avea-vei partea
rămâi fără soţ se mânie Othin îţi faci duşman din Freyr îndrăcito
uriaşul Hrimgrimnir te va lua în hău dela porţile iadului ce vaier

îţi scriu aci o vrajă şi trei rune dor nebunie poftă le pot şi nescrie
ia recea cupă cu miere plină în pădurea Barri nouă nopţi Gerth se
va desfăta cu fiul lui Njorth lungă o noapte mai lungi două atunci
cum or fi trei o lună mai scurtă decât dornică o jumătate de noapte

Harbarthsljoth (Poemul lui Harbarth)

cine-i cel de dincolo de sund ce ţăran mă strigă trece-mă te-oi hrăni
dimineaţă mândru ci nu îţi ştii viitorul durerosul mama ţi-e moartă
sunt fiu lui Othin frate lui Meili tată lui Magni vorbeşti cu Thor iar
tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la Hrugnir eu i-am fărâmat capul

pe când tu eu cu Fjolvar luptai cinci ierni am dormit cu şapte surori
iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi iar tu eu pe Hlebarth iar tu eu am
am doborât relele ielele giganţilor bărbat n-ar mai fi iar tu eu m-am
dus în Valland război am făcut cel nobil căzut în luptă are pe Othin

şi Thor are neamul trolilor putere are Thor nu inimă ibovnic are Sif
soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi ba e adevărul de nu mă treci spune
calea puţin zicând nu lungă de vei apuca-o ciot apoi piatră la stânga
până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn copiii ei pe drumul spre Othin

Himiskvita (Lay-ul lui Hymir)

la răsărit de Elivagar trăieşte înţelept Hymir ce tuci adânc de o milă
două balene deodată ridică în cârlig măcelăreşte toate balenele masă
zeilor atotputernicul vine la adunare cu tuciul lui Hymir băutura aşa
vesel şi-o beau în domul Aegir la vreme de toamnă tot ospătându-se

Lokasenna (Cearta lui Loki)

venin în miere eu Lopt Loki  mi-e sete Othin malţ prin sânge înfrăţit
atunci dă locul tău  Vithar pentru al lupului părinte la ospăţul nostru
cai şi inele nu-s de tine Bragi taci Ithun pofticioaso taci Othin injust
ci tu nebărbăteşte sub pământ opt ierni muls-ai vaci  femeie născândă

şi tu în Samsey nebărbăteşte folosit-ai farmece de vrăjitoare taci rune
taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a mea taci Freya vrăjitoareo în braţele
fratelui taci Njorth cu a ta soră ai avut un fiu taci Tyr femeia ta copil
cu mine avu lupul la gura râului te aşteată cât zeii de nu-ţi tace limba

taci Byggvir eşti beat Loki în pat m-ai tras eu Sif te salut Loki cristal
cu miere veche soarbe taci Beyla preapăcătoaso eu Thor cu barosul
Mjollnir îţi închid gura fuseşi uitat într-un deget de mănuşă măreţule
Sigyn din scoică otravă picură pe soţu-şi Loki pământul se cutremură

Thrymskvitha (Lay-ul lui Thrym)

turbă Vingthor trezindu-se fără barosul său Mjollnir îşi smulge barba
veşmântul tău de pene Freya dă-mi să-mi aflu barosul printre giganţi
văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă cum o duc zeii cum o duc elfii
rău zeii rău elfi ai ascuns tu barosul lui Hlorrithi  l-am ascuns la opt

mile adânc în pământ nimeni să-l afle până Freyja nu-mi va fi soţie
la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul de mireasă Freyja mergem la smei
furioasă Freyja ce-atâta poftă văzând toţi a mă călători până la uriaşi
cel mai alb zeu Heimdall plan toarce văl poarte Thor şiragul Brisings

chei în clinchet pe piept geme femeiesc veşmânt până sub genunchi
pălărioară pe cap Thrim zărind-o mi-aduc pe Freyja a-mi fi mireasă
înghite Thor un bou şi opt somoni de mied trei butii bea Thrim n-am
mai văzut se miră aude Freyja a postit opt nopţi de dor de Jotunheim

sub văl priveşte s-o sărute sare ce ochi de foc opt nopţi ea n-a dormit
Thrim către sora lui fără noroc adă barosul ca să ne  cinstim mireasa
inima-i râde în  piept lui Hlorrithi întâi omoară pe Thrim smeul rege
apoi fiul lui Othin doboară tot neamul uriaşilor şi pe sora cea bătrână

Alvissmol (Balada lui Alvis)

sunt Alvis am casa printre pietre sunt Vingthor fata n-o iei fără voia-mi
mi-e dragă zăpezia fată atunci răspunde cum e numit pământul pământ
îl numesc oamenii câmp zeii căi wanii totverde smeii grădină elfii prea
fericiţii baltă cum e numit cerul cer îi spun oamenii înalt zeii ţesătorul

vânturilor wanii suslume uriaşii mişcoperiş elfii picoperiş piticii cum e
numită luna lună o numesc oamenii flamă zeii roată în iad umblăreaţă
uriaşii licuricea piticii limbtip elfii cum e numit soarele soare-l numesc
oamenii orbsoare zeii valdvalin piticii totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar

fiii zeilor cum se numesc norii nori îi numesc oamenii dordeploaie zeii
smeidevânt wanii dordapă giganţii timpzimb elfii coifulsertelor în iad
cum e numit vântul vânt îi spun oamenii şovăielnicul zeii nechezătorul
prefericiţii văitătorul giganţii zornor elfii iar în iad suflurlătoare cum e

numit calmul calm îi spun oamenii tăcutul zeii nevântuire wanii focos
giganţii zilinişte elfii zicasă piticii cum e numită marea mare îi spun
oamenii linplin zeii nundă wanii ţipăroaie giganţii băutură elfii adâncă
piticii cum e numit focul foc îl numesc oamenii flamă zeii răsfoc wanii

haţ giganţii arzoi piticii iar în iad grabnic cum e numit codrul oamenii
îi spun codru şescoamă zeii algădeal în iad  hranflamă giganţii trupeş
elfii nuia wanii cum se cheamă noaptea fiica lui Nor noapte o numesc
oamenii scufă preafericiţii neluminata giganţii bucuriasomnului elfii

cum e numită sămânţa oamenii grână o numesc oamenii grăunte zeii
creşterelumii wanii prebăutură elfii trupiniţă în iad  miedul cum este
numit mied îi spun oamenii bere zeii spumoasă wanii secetoasa smeii
malţ iadeşii ospecetoasa fii lui Suttung uriaşul gata ziua şi tu piticule

Baldrs Draumar (Visele lui Baldr)

de unde vin visele rele ale lui Baldr călare pe Slepnir Othin coboară în
iad să afle vrăji rosteşte la mormântul bătrânei înţelepte ea din moarte
întreabă cine mă puse pe calea tulburărilor eram sub ninsoare şi ploaie
demult îmbibată de rouă Othin vorbi Vegtam am nume fiu lui Valtam

spune-mi de iad că de cer ştiu pentru cine sunt laviţele cu inele de aur
aici pentru Baldr se fierbe miedul spun fără voie şi tac cine-i ia viaţa
urşi cine-l răzbună urşi ce fecioare a-l plânge nu eşti Vegtam ci Othin
ba tu mamă de trei smei fii vesel vraciule că nimeni nu m-o mai căuta

Righsthula (Cântecul lui Rig)

Rig între Ai şi Edda cu vorbe alese la masă în pat după nouă luni Edda
naşte pe Thraell pocit ce cu pocita Thir are băieţi Fjosnir şi Klur Hreim
şi Kleggi Kefsir Fulnir Drumb Digraldi Drott şi Leggjaldi Lut şi Hosvir
la animale fete Drumba şi Kumba Okkvinkalfa Arinnelfa Ysja şi Ambot

Eikintjasna Totrughypja şi Tronubeina şi astfel ivitu-s-a neamul trolilor 
mai merse Rim casă cu foc văzu pereche veche Amma cu viţel îl ospătă
şi-n nouă luni pe Karl născu harnic de mireasă luă pe Snor şibăieţi avură
Hal şi Dreng Holth Thegn şi Smith Breith şi Bondi Bundinskeggi Bui şi

Boddi Brattskegg şi Segg fiice Snoth Bruth Svanni Svarri Sprakki Fljoth
Sprund şi Vif Feima Ristil şi astfel născutu-s-a neamul bravilor trebnici
la drum iar Rig în casă aleasă Fathir şi Mathir primindu-l hrănindu-l cu
păsări aromate în nouă luni Mothir născu pe Jarl blond cai şi săbii de la

Rig runele învăţă războaie duse pe Erna mireasă luă băieţi avură Bur şi
Barn Joth şi Athal Arfi Mog Nith şi Svein Sun şi Nithjung Kund şi Kon
tânărul Kon învăţă runele vieţii linişte mărilor şi durerilor e numit Rig
în crâng şi codru hălăduieşte printre ramurile plecate păsări fermecate

Hyndluljoth (Poemul lui Hyndla)

sus soră Hyndla în peştera ta strigă Freyja se întunecă şi-om călări prin
Valhalla să aflăm sfântul dom Odin dar de sabie cuvânt voce inimă
viclenei sfâşieri mă chemi ba nu iubitu-mi sfâşie mistreţul Hildisvini
eroii sfinţi îndoit văzându-ni-i Otar zeiţelor crezând cine născut din

Skilfing Othling Ylfing liber ori de neam înalt în Mithgart vieţuind
unsprezece zei nouă femei uriaşe la marginea lumii mai rea minune
nu îndrăznesc a-i rosti numele puţini văd pe Odin întâlnind lupul
foc uriaşelor pământ arzând Otar să bea favoarea-mi de zeiţă Hyndla

Svipdagsmol (Balada lui Svipdag)

deşteaptă-te din morţi mamă Groa cine-mi supără fiul farmece cântă-mi
pace dorească duşmani-ţi apele sece sară cătuşe rupă-se frânghii
pe mare nici vânt nici val nu-ţi clatine barca şi-al şaptelea descântec
îngheţul ucigaş al stâncilor nu te cuprindă şi trupul întreg să-ţi rămâna

ce smeu de foc e în faţa casei dar tu ce cauţi aici du-te ca un lup
sunt Vindkald fiu lui Varkald ce tată avu pe Fjolkald vreau adevărul
stăpână e Mengloth palat din mădularele lui Leibrimir copacu-i de neatins
de foc de fier seminţele pentru femeile bolnave cu copil ce vor să nască

auriul cocoş e Vithohnir dulăii Gif şi Geri cresc până la moartea zeilor
unul doarme noaptea celălalt ziua sabia runelor făurită de porţile morţii
pe ce dar zeiţei omul ar lua-o Sinmora vrea pene mijlocii de la Vithohnir
înflăcărata sală Lyr se cheamă aici sunt Uni şi Iri Bari şi Jari Dori şi Ori

pe munte se vindecă femei nici un bărbat meint zeiţei Mengloth doar Svipdag
eu sunt sosit pe căi reci de vânt bun venit spune Mengloth cu sărutare ferice
îndelung aşteptatu-te-am pe muntele Lyfjaberg zi de zi şi acum te am în casă
dor ne-am fost tu mie eu ţie de-acum ştim că până la fine vieţile ne-om trăi

Volundarkvitha (Lay-ul lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)

trei fraţi cu trei valkirii şapte ierni ci zburară lebedele zăpezi după soartă
aprinse Volund pădurea pe o piele de urs număra inelele unul lipsea
tot şezând l-a luat somnul la trezire nici o veselie grele lanţuri văzu la mâini
şi funii de tei piciorele-i legau cine vodă Nithut că de unde are comorile urşilor

n-arată blând cine vine din pădure regina zise tatăl dădu fie-sii inelul de aur
el sabia lui Volund ţinu regina că ochii-i lucesc şerpi alunge-l în Saevarstath
geme din ochii fiilor trimise reginei broşă din dinţii lor surorii Bothvild ce zise
în insulă cu Volund am fost într-o oră de plăcere şi nescăpare din mâna lui

Helgakvitha Hjorvathssonar (Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)

regele trimise pe fiul său Atli cu pasărea vorbitor s-o peţească
pe frumoasa Sigrlin neprimind-o s-au dus amândoi cu omor aducând-o
fiul cu Sigrlin tăcut văzu nouă valkirii una-l chemă Helgi apărându-l
cu Atli la drum pe apă vrăjitoare din faţa vaporului în carne cu săgeată

te sfâşii în bucăţi îţi îndrept coastele Helgi te doborî cu ale morţii rune
e ziuă viaţa ta se duce oamenii te-or râde unde-n piatră veşnic te-or vedea
valkiria Svava jură iubire lui Helgi fratele său Hethin o vrea pentru el
îi şi spune mi-am ales mireasă copila regelui când i-am urat monarhului

nu suferi femeia călare pe lup îi prevestise şi aşa sfârşitul în trei zile
ea ştia că fiul lui Sigrlin o să cadă la Sigarsvoll e ultima noastră
întâlnire îi spune Helgi iubitei Svava  fie-ţi patul gata pentru Hethin
avui un jurământ cu tine şi se spune că Helgi şi Svava s-au născut din nou

Helgakvitha Hundingsbana I (Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)

ursitoarele nornii închipuiră în ţesătura sorţii viaţa eroului peste prinţi Helgi
puţin îl aşteptă războiul că doar la 15 ani fiul lui Sigmund pe Hunding ucise
câmp sângerat lănci sângerând fecioara sudului de n-ar veni cu el noaptea aia
jos de pe cal ea-i spuse altfel cu urşii decât a bea cu spărgătorul de inele

tatăl m-a promis fiului lui Granmar ce l-am numit un rege ca feciorul de pisică
fiară în Gnipalung bătaia tu măruntaie lupilor mâncând vrăjitoare valkyrie
pieptul fraţilor înroşişi faimă din nebunii capră mulsă corbilor te-oi da porcilor
inele roşii învingătorului în război triumf şi nobilă mireasă fiica lui Hogni

Helgakvitha Hundingsbana II (Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)

lup sur în hala lor Helgi ştia ucigaş lui Hunding Hundingsbane mănânci carne crudă
renăscută Svava în Sigrun valkirie în aer şi pe apă la corabie îl întreabp pe Helgi încotro
prinseră urşi şi hrăniră vulturii cu tăişul sabiei de-aia ni-s cămăşile sângerate
nu teme furia părintească frumoaso cu mine te vei înoţi nici eu temându-te

se răcesc fiii lui Granmar mari luptători capul căzând corpul mai lupta
nimic n-ai dobândit cum soarta ţi-a fost să aduci viteji pe câmpul de bătălie
nu te îndurera Sigrun răspunse Helgi lupta-i câştigată soarta nu se arată
avură copii cumnatul Dag îl sfâşie cu lancea de la Othin primită sub sacrificiu

trist sunt soro durere răzbunându-mi fără voie neamul căzu prinţul mai nobil
răspunse Sigrun să te muşte jurăminte cu Helgi jurate la Leipt pe ape la Uth pe hârtoape
corabia nu-ţi va mai cutreiera cu vântul bun de după tine calul nu va mai goni
sabia-i nu mai rupe m-am răzbunat lup fără bucurie hrănindu-mă cu hoituri

nebună soră Othin e stăpân origărei rele împărţind neamul cu ale urii rune
vreodată viaţa nu aici mi-oi mai iubi-o nu mă pot arăta în lumină frica
 duşmanilor de Helgiori a caprelor de lupi al meu peste eroi cenuşă peste spini
deal ridicară în amintirea lui Helgi iar ajuns în Valhall Othin îl luă părtaş la domnie

din toţi eroii zice Helgi lui Hunding tu să speli picioarele să aprinzi focul
să legi câinii să ţeseli caii să hrăneşti porcii să nu-ţi adoarmă strigoiul
o surată a Sigrunei văzu cu mulţi pe Helgi umblând dealul visez nu nici
sfârşitul lumii eroii ne întoarcem du-te Sigrun venit-a Helgi rănile vindecă-i

bine ne întâlnim ca şoimii lui Othin încălziţi de măcel ori roua roşie a zilei
întâi voi săruta fără de viaţă rege azvârle-ţi platoşa însângerată de brumă părul greu
negură eşti Hegi sub roua morţii mâini de gheaţă numai din cauza ta Sigrun
sunt greu de rouă lacrimile aurului tău cad sânge fîrâme pe pieptul eroiului

seceta vom bea-o iubire locuri pierdute nimeni nu-mi cânte rănile Sigrun făcu un pat în deal
odihnă aici ţie Ylfing lunecă-n somn ca mine cândva în braţele viului rege
ceva ţi s-o întâmpla spune Helgi de-ai dormit în braţele unui strigoi cu dragoste pe deal
Helgi şi ai lui merseră în drumul lor femeile se întoarseră pe la casele lor

în altă seară Sigrun surata-şi trimite să pândească dealul ea se duce în amurg
dacă vine dacă poate fiul lui Sigmund din locul lui Othin grea se face speranţa
întoarcerii eroului printre vulturii de pe crengi de scrum şi oameni după vise
muri curând renăscură el Helgi Haddingjaskati ea valkyria Kara din lay

Fra Dautha Sinfjotla (Despre moartea lui Sinfjotli)

fiul lui Volsung Sigmund are trei fii Sinfjotli Helgi şi Hamund soţia sa Borghild
are un frate care curtează aceeaşi femeie cu Sinfjotli şi acesta îl omoară
Borghild aduce la înmormântare bere şi un corn plin cu otravă lui Sinfjotli
se uită în corn vede că e otravă îi spune lui Sigmund e noroioasă băutura tată

 tarele Sigmund ia cornul şi bea apoi bea Sinjotli al treilea corn ocărându-l i-l
dă Borghild lasă-l să curgă în barbă fiule dar Sinfjotly îl bea murind pe loc
Sigmund îl duce în braţe până la un strâmt fiord lung unde era o bărcuţă cu un om
îl cheamă şi pe Sigmund el pune stârvul în barcă şi nu mai e loc barca dispare

Gripisspo (Profeţia lui Gripir)

al cui aşezământul Sigurth întreabă al lui Gripir va vorbi monarhul unui necunoscut
salut Sigurth rege înţelept vezi ce va fi cu mine când din casa ta voi pleca
prinţe întâi răzbună-ţi tatăl Eylimi luptă cu balaurul fii ucigaş lui Regin şi Fafnir
pe stânci doarme fată frumoasă de rege platoşa taie-i cu sabia trezeşte-o

rune ţi-o spune tot ce caută războinicul te va învăţa să vorbeşti în toate limbile
nu vede altul Gripir mai departe viitorul ca tine nu-l ascunde cât de greu ar fi
viaţa ta nu are povara josniciei o zi va fi când moartea ţi s-o petrece spune-mi
Brynhild s-o vezi s-o cumpăr altul înşeală plăteşti preţ pentru Grimhild

Guthrun fie-mi soţie de ce schimbăm chip şi înfăţişare mintea rămâne fiecăruia
Brynhild se răzbună minţită Guthrun fraţii ei toţi îţi aduc moartea în săbii
nu va mai fi fericită vreodată lucru de la Grimhild adu-ţi aminte soarta zace
în erou n-o mai trăi sub soare nicicând om mai noblil decât Sighurt

Reginsmol (Balada lui Regin)

Regin piticul vrăjitor învăţător lui Sigurth îi spune de străbuni şi cum odată
Othin Honir şi Loki au venit la cascada lui Andvari flama apei aurul
peştele nesalvându-se scumpe vorbe mincinoase inelul Andvaranaut osânda urii
Fafnir înfige sabia în trupul tatălui său Hreithmar în timp ce doarme aurul e al lui

Regin făuri lui Sigurth sabia Gram ascuţită cât să taie Rinul şi nicovala
or râde fiii lui Hunding în hohot de-l coborâră în moarte pe Eylimi
dacă eroul e mai repede în căutarea inelelor roşii decât a tatălui răzbunare
Hnikar acum Feng or Fjolnir cum Volsung odată corbii a înveselit dând luptă

semne bune de legănat săbii corb negru-n drum doi războinici lup urlând
nu lupta când fratele luminos al lunii apune târziu învinge cine vede bine
semn nebun când ţi se poticneşte piciorul înainte de a  pleca la luptă
pieptănat şi spălat pleacă înţeleptul cu o masă de la maica nu se ştie vremea

Fafnismol (Balada lui Fafnir)

venin turnă Fafnir pe capul lui Sigurth ce sabia-i înfige-n trup al cui eşti
blestemul cui moare pe numele ucigaşului e năpraznic n-am mamă n-am tată
Sigurth fiu lui Sigmund cine te-aduse inima-mi mâna sabia aur inele te-or pieri
cineva ţine hoarda până ziua destinată va veni că oricui îi vine ceasul spre  iad

ursirea nornelor o află în apă te vei îneca dacă vâsleşti împotriva vântului
ce ursitori iau pruncul de la mamă din zei ori elfi altele fiice lui Dvalin
în insula Oskopnir zeii leagănă săbiilecoiful meu îngrozi omenirea
ades duşmanul neînfricat întâlnind îţi dai seama că nu eşti cel mai viteaz

am respirat otravă din născare vierme lucios mare ţi-a fost şuierul tare inima
dar ură mai multă au fiii oamenilor pentru purtătorul coifului du-te la tine te sfătui
mă duc la aur m-a trădat Regin şi tu vei trăda bucuros eşti Sigurth laudă Regin
de victorie cum sabia ştergi cu iarbă fratele mi-ai ucis şi poate şi eu

te-ai depărtat când cu sângele lui Fafnir sabia înroşii eu cu balaurul încins tu ascuns
armă ţi-am forjat mai bună inima mai lucea viermele de nu-mi batjocoreai tăria
şezi Sigurth inima lui Fafnir o ard o mănânc păsări aud una înţelept spărgător de inele
alta Regin ţese planuri de trădare a tânărului şi răzbunare a răufăcătorului frate

a treia la iad cu un cap mai scurt a patra bucure corbii tot se găseşte un lup
a cincia copac mai înţelept ca omul lăsând teafăr pe fratele celui ce l-a ucis
a şasea nebun să-şi lase viu duşmanul a şaptea inele furate Sigurth n-o avea Regin
soartă aşa bogată a-mi povesti moartea vor muri fraşii amândoi şi la iad s-or duce

Sigurth crăpă capul lui Regin mâncă inima lui Fafnir le bău sângele auzi ciocănitoarea
leagă inelele ştiu o fată fără seamăn de frumoasă plină de aur dacă puterea-ţi o cucereşte
Sigurth găsi deschisă vizuina de fier a lui Fafnir umplu două sipete cu aur luă coiful
o platoşă sabia Hrotti le puse pe Grani care nu se urni până nu-i se sui pe spate

Sigrdrifumol (Balada Aducătoarei-de-Victorie)

Sigurth îi luă coiful de pe cap şi văzu că e femeie mult am dormit de Othin pedepsită
o roagă pe Sigrdrifa să-l înveţe înţelepciunea dacă ştia ce s-a întâmplat în toate lumile
îţi dau de băut copacule de putere şi faimă farmece semne rune-de-înveselire
învaţă rune-de-victorie spre a  învinge mereu scrie-le pe sabie cheamă-l pe Tyr

învaţă rune-de-malţ să nu-ţi înşele încrederea minciunile nevestei altuia
scrie-ţi pe corn pe mâini pe unghii ţine o înghiţitură în pahar fără de rău amestec
 învaţă rune-naştere să iei pruncul de la mamă cere ajutor ursitoarelor
învaţă rune-valuri scrie-le pe proră arde-le pe vâsle prin neagră undă port să afli

învaţă rune-ramuri leacuri la răni scrie-le pe copaci aplecaţi spre răsărit
învaţă rune-gânduri toţi trebuind a gândi tu să ai mintea cea mai ascuţită
între oameni Hropt le aranjă şi le scrise şi în gândire le prefăcu din
duşca picată din capul lui Heithdraupnir şi din cornul lui Hoddrofnir

el scrise pe scut dinaintea strălucitoarei zeiţe pe roata carului pe dinţii lui Sleipnir
pe labele ursului pe limba lui Braghi pe ghearele lupului pe pliscul vulturilor
pe aripi sângeroase pe capete de pod pe mâini pe urme pe sticlă pe aur
pe farmece albe pe nările nornelor pe ciocul bufniţei de noapte

răzuite au fost runele din vechime scrise şi amestecate cu sfântul mied
şi trimise în cele patru vânturi zeii să le aibă elfi să-le prindă unele
pentru aşa de înţelepţii Wani şi unele pentru oamenii muritori
rune-fagi sunt rune-naşteri toate runele berii şi runele magice ale puterii

cine le cunoaşte şi le citeşte în adevăr însuşi le ajută până-n amurgul zeilor
Brynhild îţi cere copac al săbiei muşcătoare să alegi cuvântul ori tăcerea
Sigurth nu fug şi de mi-e soarta aproape şi-ţi procitesc nerăzbunare
nu jurământ nu vorbe de clacă nubunul spune vorbă mai rea decât gândeşte

rar ţine faima fără renume a doua zi după moarte plăteşti preţul minciunilor
fereşte-te de vrăjitoarea ce-ţi iese-n drum la lăsarea nopţii nu-i fi oaspete
fereşte sărutul fetelor frumoase nu te adoarmă argintul neamului lor
nu te lua cu om beat că berea ia minţile moarte unora suferinţă altora

dacă te iei la bătaie luptă-te în loc să arzi de viu în sala eroului bogat
înmormântează corpul găsit pe jos mort de boală în mare de armă îmbăiază-i
spală-le mâinile capul piaptănă-i înainte să-i pui în coşciug roagă-le pace
şi nu crede vorba lupilor frate de i-ai ucis părinte de i-ai doborât lup în fiu
mânie şi trădare nemailungă viaţă că mari sunt duşmanii din faţa eroului

Brot af Sigurtharkvithu (Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)

cine să călărească flăcărie până la cer Sigurth pe Grani armura lui Regin luci
Sigurth petrece trei nopţi cu Brynhild sabia între ei ea se căsătoreşte cu Gunnar
o ocărăşte pe Guthrun de-i dezvăluise ucigaşul adevărat al balaurului Sigurth
Gunnar şi frate-său Horni vorbesc răzbunare pentru neţinut jurământ

gătiră un lup tăiară un şarpe pentru Gotthorm şi ucigaşii lui punând mâna pe erou
ucis a fost Sigurth la sud de Rin strigă un corb roşească sângele tău sabia lui Atli
iar Guthrun unde e Sighurt acum răspunse Horni l-am tăiat cu săbiile calu-l plânge
Brynhild bucuraţi-vă Sigurth stăpân v-ar fi fost pe arme şi locuri de mai trăia puţin

râdea Brynhild cu ecou doar o dată din toată inima bucuraţi-vă aţi omorât eroul
Guthrun ce rău vorbeşti blestemat fie Gunnar ucigaşul lui Sigurth se vorbiră băură
îşi plânge râsul Brynhild Gunnar am visat hoituri în sală şi tu în funii legat de duşman
tot neamul tău Niflung se stinge acum ţi-ai încălcat jurămintele eroul între noi

Guthrunarkvitha I (Primul lay al lui Guthrun)

Guthrun se gândi să moară şezând îndurerată fără lacrimi lângă Sigurth
războinici o condoleau ea nu putea plânge inima tristă să i se spargă
nevestele războinicilor în aur îi povestiră durerile cele mai mari din viaţa lor
Gjaflaug cinci soţi pierdui două fiice trei surori fraţi opt eu mai trăiesc

Herborg regina hunilor mai mare mi-e durerea şase fii şi bărbatul îngropai
capul lui Sigurth pe genunchii soţiei priveşte-l lasă-ţi buzele cum ar fi viu
doar o dată se uită Guthrun părul lui în sânge orbi ochi ce luceau piept străpuns
lacrimile i se porniră ploaie gâştele ţipară mi-e mort eroul nu-l mai văd

Gunnar n-o să te bucuri de aur inelele ucigaşi îţi vor fi jurat-ai odată cu Sigurth
la curte veselie când al meu Sigurth pe Grani goni spre mâna relei Brynhild
 vorbi Brynhild plete-ţi sunt revărsate Guthrun şi vraja îţi dete grai
Gollrond ce spui femeie a urii iar Brynhild că frate-meu Atli e vinovat

văzând din neamul hun în sală flama din gaura şarpelui încolăci eroul
Guthrun şedea între stâlpi luându-şi tăria din ochii lui Brynhild
focul ardea ea respira venin cu ochii la rănile lui Sigurth atunci
se duse prin pădure până în Danemarca iar Brynhild îşi înfipse sabia în piept

Sigurtharkvitha en skamma (Scurtul lay al lui Sigurth)

fiii lui Gjuki şi Sigurth peţesc pe Brynhild eroul sudului putea s-o aibă
dar spada-i nudă luceşte între ei  fără sărut neîmbrăţişată o dete fiilor lui Gjuki
ci ea cu inima pe buze l-oi avea pe Sigurth şi de va fi să-mi moară-n braţe
soţie îi e Guthrun şi eu a lui Gunnar sunt bolnave ursitoaremi dară doruri

ea pe gheţar Guthrun în pat cu Sigurth tu Gunnar îndrăzneşte moartea eroului
fiul cu el şi nu mai lăsa puiul de lup în viaţă preţ mai uşor răzbunării cu fiu mort
mai mult decât orice Brynhild e pentru mine cea mai bună femeie aurul Rinului
fratele Gotthorm cu noi n-a  jurat mânie să-i trezim uşor şi sabia-i în inima lui Sigurth

eroul se ridică în sală şi roti sabia Gram în ucigaş să nu plângi Guthrun prea tânăr fiu
Brinhyld e de vină m-a iubit dintre bărbaţi dar fals nu i-am fost nicicând lui Gunnar
mi-am ţinut jurămintele nimeni nu mă poate numi amantul reginei sale
Brynhild a râs cu toată inima auzind vaietul îndurerat al văduvei lui Sigurth

monarhul peste oameni Gunnar spuse nu trebuie să râzi iubitoare de ură
 în veselie acolo ca de ceva bun de ce eşti aşa albă la faţă mamă a relelor
ţi-e uristă osânda mai vrednică erai dacă dinaintea ochilor tăi l-am fi ucis
pe Atli să fi privit trupul fratelui tău sângerând să-i tremuri rănile gâlgâind

Brynhild răspunde nu-ţi bate joc de tine Gunnar ai luptat din greu dar ura ta
puţin a luat-o în seamă Atli o să vieţuiască mai mult decât tine şi mai tare-o rămâne
tu ai pornit aste rele nu am vrut soţ  trei regi degeaba călătoriră eroului mare
călare pe Grani în aur gâtul i-am dat lumina ochilor lui nu era ca a ochilor tăi

doream să am inelele ce fiul lui Sigmund cucerise nici când n-am căutat altă comoară
sabia la gât n-o ţine rege din lun drum nu s-o mai naşte iar nicicând veni
nebună din a sa mamă şi se născu să aducă multora suferinţă cu faptele ei
un rug ridică în câmp pentru toţi ucişii cu Sigurth şi lângă eroul hun arde-mă

Helreith Brynhildar (Drumul în iad al Brynhildei)

Sigurth arse întâi apoi Brinhylda pornind pe drumul spre iad o uriaşă spunându-i
stai la ţesut decât să urmezi soţul alteia mai bună decât tine-s ai fost Brynhilda reaua
aveam douăsprezece ierni de vei vrea să ştii când am jurat prinţului atât de tânăr
apoi am lăsat capul goţilor Hjalmgunnar bătrânul să se călătorească în iad

învins-am pe fratele lui Autha în Skatalund după cum vru mânia tare a lui Othin
sosi eroul cu aurul păzit de Fafnir pe Grani călare unde tată-meu vitreg păstorea oameni
dormit-am ferice într-un pat ca fraţii opt nopţi fără a ne ţine de mânî drăgăstos
dar Guthrun fiica lui Gjuki a scornit că eu am dormit în braţele lui Sigurth

Drap Niflunga (Masacrarea Nifllungilor)

Gunnar şi Hogni luară aurul lui Fafnir Atly îl face vinovat pe Gjukungs de moartea
Brynhildei îi dau Guthrunei băutura uitării s-o cunune cu Atli fiii lui Atli Erp şi Eitil
iar Svanhild era fata lui Sigurth cu Guthrun regele Atli invită pe Gunnar şi Hogni
Guthrun ştia trădarea şi le scrie în rune să nu vină ca semn lui Hogn inelul Andvaranaut

Gunnar voia de soţie pe Oddrun sora lui Atli dar n-a avut-o atunci s-a însurat cu Glaumvor
iar Hognia luat-o pe Kosbera fiii lor au fost Solar Snaevar şi Gjuki şi când Gjukungii
veniră la Atli şi Guthrun ceru în zadar fiilor ei să le apere vieţile inima lui Hogni
a fost scoasă din piept iar Gunar aruncat într-o gaură de şarpe el bătu harpa

şi trimise şerpii în lumea viselor dar o viperă l-a înţepat  în ficat înveninându-l

Guthrunarkvitha II, en forna (Al doilea sau vechiul lay al Guthrunei)

zână mă crescu mama îmi iubii fraţii până când Gjuki mă înzestră  şi lui Sigurth mă dete
el se ridică peste fiii lui Gjuki ca prazul peste iarbă renul peste bestii aurul peste argint
până ce fraţii nu mai lăsară pe cel mai erou să-mi fie soţ nu dormiră pâna nu-l uciseră
veni Grani cu picioare fulgerătoare dar Sigurth nu calul voia povara războinicului

roibul ştia că-i e mort stăpânul Gunnar capul plecă dar Hogni spuse de mâinile
noastre muri îl ucise Gotthorm dat lupilor pe drumul de sud îl poţi vedea pe Sighurt
în strigătele corbilor vulturilor după hrană şi după soţul tău lupii urlă de ce Hogni
m-am dus în codri să văd ce-au lăsat lupii din el şi lângă Sigurth am stat

niciodată nu-mi fu noaptea mai neagră cel mai bine să mor or să ard ca mestecenii
cinci zile am mers şapte ani şi jumătate am stat cu Thora fiica lui Hokon în Danemarca
cu aur şi lebede brodă sălile sudice a mă înveseli am ţesut faptele eroilor în tapiserie
scuturi şi arme corabia lui Sigmund plutind pe lângă ţărm plecarea războinicilor

bărboşi peţitori în mantii roşii sosiră Grimhilda îmi dete o băutură amară să uit
pământ vrăjit mare de gheaţă sânge de mistreţ în pahar şi rune de tot felul
scrise şi înroşite de nu le puteam citi un peşte lin o ureche măruntaie de fiare
atunci am uitat de ciopârţirea soţului meu cei trei îngenuncheară întâi Atli

n-o să am soţ acum pe fratele Brymhildei nici fericire nici moştenitori
Grimhilda îi spune nu-ţi răzbuna pe bărbaţi durerile Guthrun fără speranţă
cu inima lui Sigurth sfâşiată de corbi de corbeşti lupi Grimhilda plânse
Atli trezit din somn de ursitoare cu tăiş otrăvit corpul mi-ai străpuns Guthrun

Guthrunarkvitha III (Al treilea lay al Guthrunei)

de ce nu râzi niciodată Atli mă tulbură Guthrun ce Herkja-mi spuse
c-ai fost în pat cu Thjothmar pe piatra albă jur nimic n-a fost ne-am spus durerile
din treizeci de războinici nu s-a întors cu nici unul tu mi-ai ucis fraţii
Gunnar nu mai vine pe Hogni nu l-oi mai vedea tot neamul mi l-ai distrus

şapte sute erau în sală când regina şi-a scufundat mâna în tuciul cu apă fiartă
şi le-a scos lucitoare pietre priviţi războinici curată sunt de păcat firturii sacre
Atli a râs fericit văzând mâna Guthrunei nearsă acum vine la tuci  ibovnica-i Herkja
niciodată nu s-a văzut ceva mai trist ce arse erau mâinile Herkjei atunci

Oddrunargratr (Lamentaţia Oddrunei)

din vechi poveşti aud cum vine o fecioară în ţara dimineţii nimeni n-o poate ajuta
Oddrun sora lui Atli încalecă pe cal negru ajunge ce-i nou în ţara hună
prietena ta Borgny zace cum Vilmund a coperit-o cinci ierni în haine fierbinţi
descântece-i rosti Oddrun la genunchi lui Borgny ea doi copii va naşte

Frigg şi Freyja cu tine că mi-ai mântuit durerea ba pentru că am jurat pe toţi să ajut
sălbatic îmi vorbeşti Oddrun te-am urmat unde ai mers fiind născute din gemeni
mi-aduc aminte ce-ai spus când i-am dat o băutură lui Gunnar că nimeni n-ar fi făcut-o
cu glas de moarte tata mă înzestră cu aur roşu a-l lua pe fiul Grimhildei de soţ

dar Brymhilda coif alege cer şi pământ răsună sub pasul ucigaşului lui Fafnir
bătălia cu săbiile străine sparse oraşul Brynhildei năpraznică răzbunarea-i
cum am auzit toţi înfioraţi în orice loc toţi aflând cum s-a sfâşiat alături de Sigurth
i-am dăruit iubire lui Gunnar spărgătorul inelelor lui Atli inele îi înmânară

frate-meu nu le primi dar de nuntă dar dragostea cu eroul nu o puturăm învinge
ne văzură soldaţi Atli îşi trimise iscoade le-am dat inele să nu ne spună ei ne-au spus
ascunseră de Guthrun ce ea prima trebuia a şti iar fiii lui Gjuki năvăliră pe poartă
inimi zvârlite în găuri de şarpe eroul îşi bate harpa a primi ajutorul meu

m-am dus la Geirmund s-amestec băutura şi s-o prepar trist răsunau strunele harpei
dor a-i salva viaţa corabia prin sunet casa lui Atli mama lui putrezească
îmbucătăţi inima lui Gunnar şi nu mai putui fi de folos viteazului erou
adesea m-am mirat cum de-am mai trăit după aceea şi asta mi-e lamentaţia

Atlakvitha en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)

trimis-a Atli sol lui Gunnar să-l invite ce crezi Hogni avem şase săli cu săbii
a mea e cea mai ascuţită mai preţioasă decât toată comoara hunilor
ce zici că ea ne-a trimis un inel ţesut cu păr de lup drumul lui om avcea acolo
atunci lupii aibe în grijă averea Niflungilor dacă nu se întoarce Gunnar

se clătină ţara hunilor sub galopul cailor iată palatele lui Atli cu nalte turnuri
trădat eşti Gunnar fugi repede ce trupă ai împotriva complotului hunilor
tu frate-meu să fi venit sub coif şi platoşă să-l vezi pe Atli la el acasă
să fi stat toată ziua la soare să-l bagi în gaură de şarpe pe Atli nu el pe tine

inima-i tremură pe tavă de două ori mai mult îi tremura în piept lui Hjalli
pe când inima lui Hogni puţin tremură pe tavă şi încă mai puţin când la sân
în adâncul Rinului repede lucească inelele morţii decât în mâinile hunilor
Guthrun păşeşte la întâlnirea cu Atli în dar potir de aur să bem să mâncăm

cupe de vin clinchetară între tineri şi bărboşi tu dătător de săbii ai mâncat
inima sângerândă a fiilor tăi în miere clamoare în bănci strigăt de bărbaţi
Guthrun nu-şi plânse nicicând fraţii nici nefericiţii băieţii ce-i avu cu Atli
albă ca lebăda aur aruncă inele roşii tuturor vină soarta averea ducă-se

sălbatic băuse Atli fără armă joacă mai bună când o îmbrăţişa pe Guthrun
cu a ei sabie dă sânge patului să bea lasă trolii să plece şi pune foc palatului
în casă au fost măcelăriţi în flăcări scufundaţi povestea e spusă mai târziu
nici o femeie în platoşă nu-şi va mai răzbuna astfel fraţii trei regi îi dete morţii

Atlamol en Groenlenzku (Balada lui Atli în Verdea Ţară)

din vechi sfat de taină încredere trădată prinţi morţii daţi de Atli înţeleaptă femeia
meargă ei pe mare ea runele citeşte ci falsificate primiră războinicii cu daruri
ospăţ cu mied cornuri pline înţeleaptă Kostbera îşi citea runele la lumina focului
vede ucidere dublă frică de femeie face Hogni ţi-am visat patul în flăcări arzând

rufe murdare iar în vis urs furtună vulturi boi spânzurătoare şerpi carnea îţi mâncau
sabie însângerată lance înfiptă în tine lupi urlând dulăi alergând femei moarte
spre tine degeaba mi-e sortit dusul în şir plecară despărţiţi de fiord Vingi
jură soţiei lui Gunnar Glaumvor să-l ia uriaşii de i-a spus minciuni din rune

soarta urmează Vingi în iad nici Guthrun nu-i întoarce doboară pe fratele lui Atli
câmp roşu de luptă jumătate ne are iadul Guthrun lui Atli mama mi-ai ucis
măriţii durerea războinici smulgeţi inima lui Hogni râse Hogni de-l auziră toţi
Gunar prinse o harpă mîestru bătând-o de plângeau femeile bărbaţii se lamentau

apoi eroii muriră înainte să se lumineze de ziuă stătea Atli ca deasupra lor
e dimineaţă Guthrun cei dragi îţi lipsesc tu eşti bucuros Atli nu sunt liber de vină
creşteam în dumbravă când Grimhild ne dete aur şi colane tu frate-mi uciseşi
cruzimea bărbătească soarta femeilor apasă-n jos frunzele copacul în sus rădăcinile

doneşte tu Atli peste toate frumos vorbi Guthrun ospăţul morţilor începu
îşi ucise băieţii făcuţi  soţul Atli ai zis că e dimineaţă acum e seară
ţestele lor cupe şi sângele lor în băutură ţi l-am amestecat inimile lor
le-am gătit şi tu le-ai mâncat carne de viţel ţi-am spus muşcai cu dinţi ocupaţi

crunt să amesteci în băutură sângele băieţilor tăi ţi-ai ucis neamu mi-eşti mai rea
mi-e şi mai şi pe tine însuţi să te ucid răul tău pregăteşte ospăţ morţii tale
te-or arde-n foc întâi cu pietre te-or bate aşa vei afla ce ţi-ai căutat mereu
ţie urează-ţi astfel stăteau împreună în Hniflung ura creştea mânia vorbea

în inima ei soarta lui Hogni să-ţi fi învins răzbunarea şi Atli fu ucis
de fiul lui Hogni şi de însăşi Guthrun voi cumpăra o corabie şi un
cosciug lucitor îţi voi încinge trupul în giulgiu ca şi cum ne-am fi fost dragi
în patru zile muri şi Guthrun ferice de cine precum Gjuki are parte de înţelepte odrasle

Guthrunarhvot  (Incitarea Guthrunei)

după ce îl ucise pe Atli Guthrun se aruncă în mare undele o duseră în ţara lui Jonak
el o luă de soţie fiii lor au fost Sorli Erp şi Hamther fiica lui Sigurth Svanhild crescuse
era măritată cu Jormunrek Bikki sfătui pe Randver fiul regelui s-o aibă regele îl
spânzură pe Randver iar pe Svanhild o lasă ucisă de copitele cailor Guthrun vorbeşte fiilor

dormiţi când Jormunrek sora vă aruncă sub copitele armăsarilor goţilor nu semănaţi
lui Gunnar n-aveţi inima lui Hogni vorbi Hamther n-ai iubit fapta lui Hogni
când ăl treziră pe Sigurth şi patu-ţi înroşiră cu sângele soţului inimă smulsă
ţi-ai răzbunat fraţii măcelărindu-ţi fiii cum şi noi pe Jormunrek pentru sora noastră

dă-ne hainele regilor huni râzând Guthrun coifuri şi platoşe aduse ei pe cai săriră
nemai spre casă căzut sub neam gotic băutura morţii pentru Svanhild şi ai tăi fii
plângând Guthrun îşi povesteşte durerile trei soţi mă luară drag numai Sigurth
ce fraţii mi-l uciseră durere când lui Atli am fost dată copiii după vorbă de taină

mi i-am descăpăţânat  la mare am mers mânia ursitoarelor m-a purtat neînecată
până la ţărm şi să mai trăiesc a treia oară în patul unui rege născându-i moştenitori
Svanhild mi-a fost cea mai dragă dintre copii aur podoabe i-am dat când plecă
în neamul gotic sălbatici cai îi sfîşiară cosiţele Sigurth ucis Gunnar inimă smulsă

frâu Sigurth mai galopează roibul tău negru nu fiu nu fiică pentru darurile Guthrunei
ne-am spus ţii minte Sigurth că vei veni din iad la mine şi eu de pe pământ la tine
sus rugul de stejar înalt să-mi ardă focul sânul inima amestecându-mi-se durerile
voi nobili toţi n-aveţi atâta suferinţă după ce povestea astei lamentaţii se spuse

Hamthesmol (Balada lui Hamther)

suferinţă elfilor vreme trecu de când Guthrun îşi aţâţă fiii s-o răzbune pe Svanhild
sora v-a zdrobit-o Jormunrek cu caii albi şi negri de luptă armăsari ai goţilor
ce regi sunteţi cei din urmă din neamul meu singură plop în codru brad fără cetini
bucuriile mi se pierd ca frunzele copaculuicând ramurile se scutură de zile calde

Hamther vorbi puţină laudă i-ai dat Guthrun lui Hogni când l-au trezit pe Sigurth
al tău din somn stăteai în pat când ucigaşii lui râdeau aşternuturi ţi-erau udate
de sângele din rănile soţului tău aşa a fost ciopârţit şedeai lângă hoitul lui

lovindu-l pe Atli cu moartea lui Erp şi Eitil ţie suferinţa mai mare ţi-a fost
plângă oricine sabia de răni dătătoare ce-l taie pe altul neatingându-l pe sine
Sorli vorbi cu mama n-o să mă cert vreodată ce ai cerut Guthrun ce lacrimi
să nu-ţi aducă îţi plângi fraţii şi fiiirudele masacrate pe câmpul de bătălie

acum Guthrun şi pentru noi amândoi vei plânge stăm osândiţi pe cai a muri departe
ea era pe trepte doi eroi  pot lega şi ucide două sute de goţi în burgul înalt   
ei porniră din curte respirând ură repede peste munte pe caii lor hunici să se răzbune
fratele după tată să-i ajute fiul surorii într-un copac năzăriră în palat beau adânc

nu se auzeau copitele cailor până când războinicul sună cu putere din corn
auzind că fraţii  au venit să-şi răzbune sora ucisă de el Jormunrek râse
cu mâna pe barbă cu ochii la scut cupa de aur ridică fericit să văd în palatul meu
pe Hamther şi Sorli oameni în sânge din sânul goţilor ai vrut să ne vezi spune Hamther

nu i-ar mai fi capul de-ar trăi Erp fratele ce pe drum ni l-am ucis ursitoarele
mă împinseră luptarăm din greu cu goţii săbii vulturi în ramuri faimă fie
că murim azi ori mâine nimeni nu rămâne viu în noaptea rostită de ursitoare
Sorli căzu în faţa casei Hamther în spate aceasta se cheamă balada veche a lui Hamther















ananghie astupă caravela m-am spart în ochii nevestei ananghie
trebăluire şi dă-i nelinarism fiecare peste caraula Clitemnestrei
cum să mai scapi cu viaţă cărpănoşeniei sinucigaşă paralxă pax
lacrime de acoperire cavernei dorale bucolic imposibil din ochi

a ne depărta de Calabria în toată nesiguranţa din Franţa vaganţa
apleacă ogivelor urechea degeaba filmul aceluiaşi aur de munte
despică-mi şi ziua asta fără creasta cocoşului dus coviltir invito
voi lua dosul imaculării la scald ascultând călăfătuirea claustră

prea numiţi elfăraia elefanta internaţionala oda bucuriei paspac
kirilikant mai rar împăcându-te pe sine cu dumneaei de-a ălora
seara asta supunerea între cuţitele arborescent ceramice scântei
mai nimeni în sfinţenia ispăşirii fără de cunoştinţă traduceţi pur

doar nemişcarea paralelă gheţarilor însângeraţi la o crimă paura
ne-om fi bătând pentru dumneata şi numai eu pumnii pandaliei
frica de mai sus mi-ai mai spus m-am mai jurat că ajunge gataa
ce şi literele de furat într-o cârjă îmbrâncindu-mă par paranteză

bine de tine că te-ai retras în pădure cu ţiganca vere Constantin
ce să-ţi mai aduci aminte copita dentistă pedeapsa la scris arsen
ce să le cânt duduitoarelor serenada triorului aluniţei penitenţei
şiroiască-ne exact walkiriile însăbiate de-a lenea neslăvirii lore

prolog iar cagula înţepenită n-o mai clămpăni Şeherazada zada
cum să mă fi însănătoşit de toate bolile într-o gelozie bozie zie
cobe Cobia m-ai lăsa n-aş ieşi la mure când nu mai ninge aşa şi
zgâriată existenţă numai din pensie în colivia nevestei pe vecini

copiii vină salut ligav dacă uite-o tocmai spanac povesteşti iaurt
nemunciţi nervozitate care te mai strangulezi de mă ocoliţi criţi
năcriţi voievodalei veselii de dinainte de decapitare catedral-ne
oracol pantei mărşăluirea înecului cu degetele pe tastatură vură

numai fata m-a dat mă-ta afară pentru gagicele ei să nu faci aşa
lui Vic încotro mi-am adus eddele lângă părăsirea că ea Noana
pe aproape când nu mă vei mai găsi acasă zice aia nu mă omorî
abia am uita criminalitatea simbolică a jocului de cărţi pe porci

Hovamol (Balada Celu de Sus)

vine de la munte la ospăţ cu dânsul tăcere ascultă vede vedere
din greu înţelepţia ascunsă în altă inimă ţi s-o ferici-ntru laudă
beat mort înţelepciune întocmai zici or zaci caută-ţi patul rece
rar nebunului pe voie neştiutorul neprimit nerăspunsul nejocul

batjocora la masă în mijlocul duşmanilor alţii cu prietenia duşi
perechea de capre necerşetoare la drum fără lance necugetatul
brad pe moarte unde e tinereţea ferice  prietenia neduşmanilor
foc în dar să vezi soarele sănătate nepătarea păcatului fie lor

te bucuri de fii tu de neamuri de avere de munci viu nu hoit
prinzi vaca rug flame bogatul mort în faţa uşii sale văzut-am
şchiop călare ciung văcar surd îndrăzneţ în luptă orbul nears
ochiul vikingului runa citeşte făptaşă peste încă miile de ani

laudă seara femeia pe jar arma fecioara inel gheaţa petrecută
nu crede jurământ de fată vobă de femeie nu plecăciune bour
săgeată în zbor ape cascadă gheaţă nouă colaci şerpeşti prinţi
într-un viţel bolnav ori trol încăpăţânat descăpăţânează vraja

credinţă nu-i pentru ucigaşul fratelui de-l întâlneşti în pribegi
casa arsă jumătate calul în galop cu un picior rănit nefolositor
nu prea spera în repede recoltă nu prea curând în feciorul tău
câmpul cere vreme bună fiul înţelepciune ce adesea nu se văd

Othin pe inelul său jură am auzit cuvântul lui Hor din runele-i
te cetesc Loddfafnir şi te aud cetindu-mă auzi şi învaţă folosul
nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea urăşte carnea nici bucurie
în munte şi golf vezi de hrană văzui un om rănit de vorba unei

grija roade inima nu te împrieteni cu duşmanii nu batjocori pe
oaspete or călător cât de bun o greşi cât de rău de ceva o fi bun
băut ţi-e leac pământul focul lecuieşte bolile spicele vrăjitoria
secara ruptura luna lecuie furia iarba râia runele tăieturi-săbii

învaţă cum să scrii să citeşti  să dărui să judeci să te sacrifici
mai bine fără rugăciune decât dar prea mare nimic preajertfa
ştiu cântece necunoscute reginelor nu fiilor oamenilor ajutor
funii e duşman săgeată neatât de zburătoare să o zădărnicesc

domul în flăcări pe neamuri nu arde cât să nu-l cânt stingere
neduşmăniţi fii de eroi corabia-n potop stai vânt dormi mare
arate-şi chipuri adevărate întoarcă-se toţi din luptă vii acasă
cu sângele runelor fac spânzuratu-n arbore să-mi vorbească

tot ce ştiu de zei şi elfi puţini nebuni se încumetă a cunoaşte
mă încântă învinsă fecioara cu braţ alb gândurile torcându-i
nu le vei cânta Loddfafnir cântecele caută-le să-ţi dau ajutor
cel mai bine ce ce ştii numai tu ori în braţele ei ori de-i soră

vafthruthnismol (Balada lui Vafthruthnir)

sfat soaţei Frigg îi cere Othin de a se întrece cu Vafthruthnir
ce om grăieşte în al meu tărâm scapi de îmi eşti mai înţelept
săracul în casa bogatului vorbeşte cuminte ori tace cu inima
aud ce roib face ziua Skinfaxi ce roib face noaptea Hrimfaxi

râu între zei şi zmei Ifing pe câmpul Vigrith bat zeii pe Surt
de unde dintâi pământ cer uriaşule din carne a lui Ymir glia
munţii din oasele-i tăria din ţeasta-gheaţă oceanul din sânge
de unde luna soarele din părintele Mundilferi a suna timpul

din taţii Delling zi  Nor noapte Vindsval iarnă Svosuth vară
primi giganţi Bergelmir Truthgelmir Aurgelmir întru  venin
fiu cu şase capete din subţioara smeului de gheaţă  nu mamă
din aripile vulturului Hraesvelg  bubuie vântul lumea noastră

runele zeilor neamul zmeilor sub Niflhel a morţilor hălăduire
de iarna grea oamenii s-or ascunde în pădurea lui Hoddmimir
în casa zeilor vor locui Vithar şi Vali când Surt pârjoleşte tot
pe Othin lupul o să-l ucidă nimeni ştiind ce i-a spus fiului său

Grimnismol (Balada lui Grimnir)

fiară focule mă arzi de opt zile îmbrăcat în mantă nimeni doar
Agnar carne şi apă îmi da slavă stăpân  al goţilor prin Veratyr
în  Trurheim Thor stă Ull în Ydalir apoi Valaskjolf Sokvabek
unde Othin şi Saga beau din cupe de aur în Glathsheim eroii

un lup în uşa de apus în Eldhrimnir Andhrimnir gată mistreţ
peste Mithgarth zboară corbii Hugin şi Munin gând amintire
capra Heithrun cu miere cerbul Eikthymir corne-i curg râuri
Sith şi Vith Saekin şi Aekin Svol Fimbulthul Gunthro Fjorn

Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul Gomul şi Geirvimul cu zeii
Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi Gunnthorin Vino e primul
Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei Nyt şi Not Non şi Hron
Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi Von Vond şi Strond Gjol şi

Leipt cu oamenii  Kormt şi Ormt Thor preumble secătuirea
trei  rădăcini sub arborele cenuşii Yggdrasil iad smei lume
ververiţa Ratatosk aleargă  ramurile jos cu vorbe de vulturi
patru cerbi Dain şi Dvalin Duneyr şi Dyrathror şerpi pe sub

cenuşă Goin şi Moin Grabak şi Grafvoluth Ofnir şi Svafnir
suferă cenuşa lui Yggdrasil păscut de cerb la vârf cu trunchi
putred ros la rădăcină Hrist şi Mist mi-aduc după voie cornul
iar bere Skeggjold and Skogul Hild şi Truth Hlok şi Herfjotur

Gol şi Geironul Randgrith şi Rathgrith şi Reginleif soarele-l
poartă Arvak şi Alsvith în faţă stă Svalin ca scut lupul Skoll
din carnea lui Ymir pământul se ivi oceanul din sângele luiş
din oase dealuri din păr arbori din ţeastă înaltele tării cereşti

din genele-şi făcu Mitgarth zeii din creier norii vicleni în zare
cine ia primul foc de Ull şi de toţi zeii va fi văzut fiii lui Ivaldi
croiră corăbiile cele mai bune pentru  zeul Freyr fiul lui Njorth
bun pom Yggdrasil corabie Skithblathnir zeu Othin cal Sleipnir

pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok ogar Garm zeilor rugăciune
pe nume Grim sunt Gangleri Herjan şi Hjalmberi Thekk şi Thriti
Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath şi Svipal şi Sanngetal Herteit şi
Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk Fjolnir Grim şi Grimnir Glapsvith

Fjolsvith Sithhott Sithskegg Sigfather Hnikuth Allafather Atrith
Valfather Farmatyr  un singur nume fiind primul dintre oameni
Grimnir îmi spun în domul lui Geirroth de sunt cu Asmund Jalk
Kjalar am fost  în sanie în adunarea lui Thror lupt ca Vithur prin

zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi Omi Gondlir şi Harbarth astfel
am păcălit smeul Sokkmimir moş ca Svithur şi Svithrir din veac
eşti beat Geirroth sabia uzi prietenilor mei sunt Othin fost Ygg
Thund Vak Skilfing  Ofnir şi Svafnir nume numai pentru mine

Skirnismol (Balada lui Skirnir)

du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât dor Freyr cât să nu mi-l spui
dă-mi calul  galop nopţii focul sabia luptând de la sine cu smeii 
beznă e calule amândoi ne-om întoarce de smeul nu ne-o înghiţi
măi ciredarule cum să am vorbă de la fată peste dulăii lui Gymir

nu-s din elfi nu din zei chiar dacă pe foc am venit să-ţi văd casa
Gerth îţi dau unsprezece mere de aur să-ţi fie Freyer drag nu vii
îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin în casa lui Gymir nu-i aur lipsă
fecioară priveşte sabia n-oi suferi pentru bărbat Gymir te-o bate

astă sabie tatăl îţi va ucide şarpele carnea ţi-o va mânca Hrimnir
te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi şi zbucium avea-vei partea
rămâi fără soţ se mânie Othin îţi faci duşman din Freyr îndrăcito
uriaşul Hrimgrimnir te va lua în hău dela porţile iadului ce vaier

îţi scriu aci o vrajă şi trei rune dor nebunie poftă le pot şi nescrie
ia recea cupă cu miere plină în pădurea Barri nouă nopţi Gerth se
va desfăta cu fiul lui Njorth lungă o noapte mai lungi două atunci
cum or fi trei o lună mai scurtă decât dornică o jumătate de noapte

Harbarthsljoth (Poemul lui Harbarth)

cine-i cel de dincolo de sund ce ţăran mă strigă trece-mă te-oi hrăni
dimineaţă mândru ci nu îţi ştii viitorul durerosul mama ţi-e moartă
sunt fiu lui Othin frate lui Meili tată lui Magni vorbeşti cu Thor iar
tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la Hrugnir eu i-am fărâmat capul

pe când tu eu cu Fjolvar luptai cinci ierni am dormit cu şapte surori
iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi iar tu eu pe Hlebarth iar tu eu am
am doborât relele ielele giganţilor bărbat n-ar mai fi iar tu eu m-am
dus în Valland război am făcut cel nobil căzut în luptă are pe Othin

şi Thor are neamul trolilor putere are Thor nu inimă ibovnic are Sif
soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi ba e adevărul de nu mă treci spune
calea puţin zicând nu lungă de vei apuca-o ciot apoi piatră la stânga
până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn copiii ei pe drumul spre Othin

Himiskvita (Lay-ul lui Hymir)

la răsărit de Elivagar trăieşte înţelept Hymir ce tuci adânc de o milă
două balene deodată ridică în cârlig măcelăreşte toate balenele masă
zeilor atotputernicul vine la adunare cu tuciul lui Hymir băutura aşa
vesel şi-o beau în domul Aegir la vreme de toamnă tot ospătându-se

Lokasenna (Cearta lui Loki)

venin în miere eu Lopt Loki  mi-e sete Othin malţ prin sânge înfrăţit
atunci dă locul tău  Vithar pentru al lupului părinte la ospăţul nostru
cai şi inele nu-s de tine Bragi taci Ithun pofticioaso taci Othin injust
ci tu nebărbăteşte sub pământ opt ierni muls-ai vaci  femeie născândă

şi tu în Samsey nebărbăteşte folosit-ai farmece de vrăjitoare taci rune
taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a mea taci Freya vrăjitoareo în braţele
fratelui taci Njorth cu a ta soră ai avut un fiu taci Tyr femeia ta copil
cu mine avu lupul la gura râului te aşteată cât zeii de nu-ţi tace limba

taci Byggvir eşti beat Loki în pat m-ai tras eu Sif te salut Loki cristal
cu miere veche soarbe taci Beyla preapăcătoaso eu Thor cu barosul
Mjollnir îţi închid gura fuseşi uitat într-un deget de mănuşă măreţule
Sigyn din scoică otravă picură pe soţu-şi Loki pământul se cutremură

Thrymskvitha (Lay-ul lui Thrym)

turbă Vingthor trezindu-se fără barosul său Mjollnir îşi smulge barba
veşmântul tău de pene Freya dă-mi să-mi aflu barosul printre giganţi
văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă cum o duc zeii cum o duc elfii
rău zeii rău elfi ai ascuns tu barosul lui Hlorrithi  l-am ascuns la opt

mile adânc în pământ nimeni să-l afle până Freyja nu-mi va fi soţie
la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul de mireasă Freyja mergem la smei
furioasă Freyja ce-atâta poftă văzând toţi a mă călători până la uriaşi
cel mai alb zeu Heimdall plan toarce văl poarte Thor şiragul Brisings

chei în clinchet pe piept geme femeiesc veşmânt până sub genunchi
pălărioară pe cap Thrim zărind-o mi-aduc pe Freyja a-mi fi mireasă
înghite Thor un bou şi opt somoni de mied trei butii bea Thrim n-am
mai văzut se miră aude Freyja a postit opt nopţi de dor de Jotunheim

sub văl priveşte s-o sărute sare ce ochi de foc opt nopţi ea n-a dormit
Thrim către sora lui fără noroc adă barosul ca să ne  cinstim mireasa
inima-i râde în  piept lui Hlorrithi întâi omoară pe Thrim smeul rege
apoi fiul lui Othin doboară tot neamul uriaşilor şi pe sora cea bătrână

Alvissmol (Balada lui Alvis)

sunt Alvis am casa printre pietre sunt Vingthor fata n-o iei fără voia-mi
mi-e dragă zăpezia fată atunci răspunde cum e numit pământul pământ
îl numesc oamenii câmp zeii căi wanii totverde smeii grădină elfii prea
fericiţii baltă cum e numit cerul cer îi spun oamenii înalt zeii ţesătorul

vânturilor wanii suslume uriaşii mişcoperiş elfii picoperiş piticii cum e
numită luna lună o numesc oamenii flamă zeii roată în iad umblăreaţă
uriaşii licuricea piticii limbtip elfii cum e numit soarele soare-l numesc
oamenii orbsoare zeii valdvalin piticii totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar

fiii zeilor cum se numesc norii nori îi numesc oamenii dordeploaie zeii
smeidevânt wanii dordapă giganţii timpzimb elfii coifulsertelor în iad
cum e numit vântul vânt îi spun oamenii şovăielnicul zeii nechezătorul
prefericiţii văitătorul giganţii zornor elfii iar în iad suflurlătoare cum e

numit calmul calm îi spun oamenii tăcutul zeii nevântuire wanii focos
giganţii zilinişte elfii zicasă piticii cum e numită marea mare îi spun
oamenii linplin zeii nundă wanii ţipăroaie giganţii băutură elfii adâncă
piticii cum e numit focul foc îl numesc oamenii flamă zeii răsfoc wanii

haţ giganţii arzoi piticii iar în iad grabnic



 


 Versiuni de George Anca


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu