JEAN RACINE LA SIBIU

Jean Racine
(1639-1699)

JEAN RACINE LA SIBIU

o poală de flamingo pe gust de nuc micesc

la tragerea pe gard cajunii

murind în a cui plasă

din peşte neam te lasă

oui puisque je retrouve un ami si fidele

oui je viens dans son temple adorer l’Eternel

quoi tandis que Neron s’abandone

în soare racinian pe necitite

Sibiu cu paznic Tolstoi copilul întrebând

dar Jean Racine la rege de Alexandru când

albul zarzărilor

galbenul cornilor

pantomima avatarului

să vând rachiu unui paznic

semănând cu Nicu Steinhard

el nu părea a-l fi băut

poate familia poate Sibiul

n-am să cer alte daune

decât tot pe mama şi paznicul

să refacem târgul

să ne întrebăm şi altceva

mama era Elisabeta

surori de ocazie ieşire din singurătate

Tavi Ghibu îşi pierduse vocea m-a luat

să-l vorbesc de nu kairos ne-am dus

şi la Plămădeală paznicul maicilor

i-am dat imperiul lui Horia Stamatu

mai doriţi ziarul Tolstoi gratuit

ce de ruşi în Sinaia Benedetto

Societatea Tolstoi nu s-a mai prezentat

nici în casa Micescu nici la subsol

dând spre Podul Mincinoşilor

a vedea oraşul ca pe război

voiaţi aici dar vă coceaţi

paznicul scormoneşte cu ochii

un kairos de când nu voi mai fi

ori încă nu-mi permiteam să fiu

toţi ne ocupăm cu acelaşi lucru

fetele n-or fi de la patrimoniu

românce în Japonia s-au certat

cu ruşii să nu prăpădim tot ce avem

în sus mai limpezi ape Gange

mama în ospiciu Tolstoi în Roma

paznicul cur în cur cu Tolstoi

care cu care Gheorghieni

un bună ziua de la paznicul controlor

un pic exhibiţionist de n-oi fi ratat-o

pe mama nevorbind cu ea pe-aşa tot

povestită o viaţă chiar fără China

minus 29 cald în hale pături de război

femeile mai sensibile dar aveau grijă

veneau cu marmide de ceai şi ele

puneau mîinile să se încălzească

al singurătăţii de voie în

nerecunoaşterea armonicei

de unde să te lămureşti lamură

pe neverde cine nu ne pierde

al treilea tunel şi-aş mai căuta

peniţele muririi dintr-un scris

urcasei o iei iar la vale

nu eşti drumul spre Bergen

lacuri nu sunt lacrimae rerum

de când nu mai invidiasem copacii

neconstruită coadă de Transilvanie

urâtul călător în persoana mea

voi scrie pe dosul patrimoniilor

departe fiindu-mi tu din partea cealaltă

de unde venisem amândoi acum singur

paznicul în centrul ţăranilor

cunoscându-i îi manipulează cu oraşul

Făgăraş pe Olt şi Radu Negru

în cinematograf cu Muntean

vară era ori aşteptătoarea

laudă vajnicei corporalităţi transilvane

download ronii coloratură du-te

până nu te-ai întors bidinea

Rică să te cânte descânte

somnul paznicului Tolstoi

în Sibiu o noapte de apoi

pe pojghiţa haitei de copoi

zgaibă de bust

pe protopop Cioran

sistem de alarmă

la casa Goga

s-o dus în sus

trebe să vină

ui măi călca-te-ai

una am prins

pe Valea Caselor Senelor

dumbrava mamei somnului

malaria din altă viaţă

nu mai tot face atâta praf

Măiastra lui Brâncuşi îl speriase

şi India mea de şapte ani

aş fi zis ce-aş fi zis

paznicului strategic

scrisul muzeu vizibilitate orbeniei

paznicul Niţelostoi muzeolog

un milion de oameni un milion de copaci

sunt mândru de paznicul personaj

asta ne-o fi soarta unora să ne

enervăm preopinentul când nici

nevoie unul de altul n-am avea

alta decât să ne coalizăm contra noastră

nici în dodii

nici în India

în Sibiu cu

pază călare

impulsul

morţilor

opozitivi

paznicul

plictisul

cetitorului

externist

culturist

textul

neamţului

fără

Cioran

frig luminos

numai pânze

bastioanele

de pe Cibin

povestea paznicului Tolstoi

mort şi înviat mama

iehovistă după asemănare

din tren în ambigen

Georges din Rennes rinichi

piteşteanca aer închis

trofee masca mea a înverzit sus

cu ea ceas albit în floare

pe câte ne-or nimeri şi cine

azi să scăpăm ghiorţ m-a

înghiţit m-a braconat din

spate suntem ubicue vrem

să murim vânate spre

lauda noastră a ochiului

şi penei amestec de crimă

şi eliberare la alegere

n-om fi vânat din naştere

ne-om vâna om uzurpa

fiarele căprioarele sub

mască poligon ne drămuim

sub Fuji prin Sibiu

după ce plecară vânătorii

am delegat şi dintre noi

să ne termine ne-am

mai decimat şi înşine că

nu zice naţii alea pe

căutate cu jurii gale

cum nu ne dorim decât să

fim vânaţi peste rând

să scăpăm de nedreptatea

singura e vânătoare

ne împuşcă trebuitorii

ne lasă şi în viaţă vai

cât să-i ronţăim

simplul instinct de a te lăsa fârşit

fârşind câte un pic dacă te şi

redistribui în alt animal avatar

îngurgitate clanţe ce-oţi zice

muzică ştiută plictisul îl văd

în dreapta mea mă duc la

catedrală înaintez spre sfinţi

voi şi intra catapeteasma

să mă împuşte în post pregătit

cu dulcele în măruntaie

cerul să ne vâneze în el

stingându-ne un balet

vânătoresc animale

vânând măşti pe oameni

nemascaţi îmblânzitori

voi ce suflet

crăuniţi

spre Tiresias

între coloane

paznicii

în linie

la temelia

vânătorii

mătură

cadavrele

măştilor

garoiule

când şi

ibsenienii

ni se mascară

să piară

doar paznicul

acum la Astra

c-a fost şi domnu’

preşedinte

în miezul

zilei

să rămânem

restaurare

dharma

lentoarea

contemplării

de paznic

recunoaştere

din tinereţe

din India

şi retro

cobori

avatar

munţii

mai repede

mama şi

paznicul

ne mai putem

pierde

omul

se ridică

pe vârfuri

degeaba

paznicul

i-a fost

client

la ţuică

musca

pe perete

băieţi

şi fete

duşi

întorşi

brâncuşieni

în Gorj

paznic

Tolstoi

rachiu

în buduroi

lemurian

alexandrin

Jean

Racine

pe tale pe hududoi

să vă faceţi trei din doi

meargă moara pe mălai

l’al botezului alai

din Pârcioagă doi şi gemeni

cu noi să ni te asemeni

uite soră mielele

în copaci nuielele

nu le mânce Paştele

ci le cânte broaştele

vom trage-n jos pe mal frumos

a te distra până la os

din moş străos a-ţi vorovi

de morţii ce au fost şi vii

nu te mănânc nu sorb adânc

mi-e mută şaua de oblânc

să nu întârzii pe Izlaz

când va seca spre tău şi iaz

ne vom încrucişa cuvinte

cum face-o naţie pe dinte

pendinte nu s-o mai uza

de Cuza nu te-oi meduza

n-am temă torpilată bine-ar poc

pe drumul lui Ulise-n iad pe foc

azi mă uitai nemuritoare

în porci nemaitransformatoare

cum aş traduce ca spălări

pe râu maşinile călări

am rânduit părinţoşie

în postul şi cu voioşie

ba tocmai trist a o lua

mai razna ca la mama mea

a renunţa a reveriei

două imaculări Mariei

harfa d’Orfeu

apăsată de smeu

cumsecade

ne dăm bade

pe voi înverziţi

printre veveriţi

păgâna cu ochi mari

măiastră indorari

am şi vorbit aseară

cum ajungeam în gară

pe senzaţionale

brăţări bumerangale

cum hoţul dintre gratii

arată spre Istrati

scris pe mormânt Brâncuşi

cosonii în arcuş

n-aş divulga în proză

războiul de o roză

quoi tandis que Neron s’abandonne au sommeil

faut-il que vous veniez attendre son reveil?

George Anca