Profesor
DENIS BUICAN
Anul V, nr. 5 (56). Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România, Fundația Dumitru
Drăghicescu, Asociația Română de
Istorie a Presei. Format: Addresses, Intervenții, Teatru de poezie. Întâlniri, (Re)lansări de cărți și publicații, Proiecte, Portrete,
Ateliere Creative
Conferința: EVOLUȚIONISM ȘTIINȚIFIC ȘI CREAȚIONISM DOGMATIC
Confernțiar: Profesor DENIS BUICAN, Paris
Conferința va prezenta evoluția biosferei și
evoluționismul biologic, social, politic și cultural, în toate domeniile
cunoașterii. În opoziție, creaționismul reprezintă un dogmatism care nu face
decât să răspândească un reducționism ideologic lipsit
de bază științifică.
Profesorul Denis Buican este pionier
al radiogeneticii în România, doctor în genetică (1961). Din 1969, s-a stabilit
în Franța. Doctorat de Stat (1983).
Premiul Academiei Franceze pentru volumul Revoluția
evoluției (1989).
Este autorul unei noi teorii a evoluției, teoria
sinergică a evoluției și al unei noi
teorii a cunoașterii, biognoseologia. A publicat la mari edituri franceze
numeroase volume novatoare în domeniile epistemologiei și istoriei științelor,
eseuri, opere literare.
Denis Buican s-a născut la 21 decembrie 1934 în București, fiind fiul lui Dumitru Peligrad,
boier și filantrop din Mărginimea
Sibiului. Pionier al radiogeneticii din România (primele sale studii referindu-se la
influența electricității asupra plantelor), inginer agronom (1956), doctor în genetică (1961), apoi cercetător științific și cadru
didactic universitar la București, Denis Buican a combătut teoriile lui
Lîsenko ce fuseseră impuse fostelor democrații populare, începând din
anul 1948. În prima sa carte - publicată în
limba română în 1969 - Biologie generală, genetică și
ameliorare, Denis Buican nu ezită să atace teoria oficială a lui Lîsenko.
Dorind să scape de dictatura comunistă din România, Denis Buican se instalează la Paris în 1969, cu ocazia participării sale la un
congres internațional. Naturalizat francez în 1972, el se consacră unor ample studii în
calitate de istoric și de filosof al științelor. Acestea s-au materializat în
primul rând într-o teză de doctorat de Stat (1983), intitulată Istoria geneticii și
evoluționismului în Franța, teză ce reprezintă o premieră absolută în
materie de istorie veritabilă a acestei științe, realizată în Franța. În cadrul
ei, Denis Buican demonstrează modul în care neolamarckism-ul - pe atunci
dominant în Franța - a împiedicat dezvoltarea geneticii
pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea. În 1989, cartea lui Denis Buican intitulată Revoluția
evoluției a obținut un Mare Premiu al Academiei Franceze. În 1997, prezidează secția Biologie și
științe medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a
Științelor (Liège). Profesor de istorie a științelor la
Universitatea Paris X-Nanterre timp de două decenii (1983-2003) din Franța, Denis Buican este autorul unei noi
teorii a evoluției, teoria sinergică a evoluției, care completează și
reactualizează teoria sintetică dezvoltată prin anii 1940. El este și autorul unei noi teorii a
cunoașterii, biognoseologia.
Scriitor de limbă română și franceză, Denis Buican a publicat și câteva
volume de poezii, toate demonstrând o sensibilitate originală, apropiată de cea
care rezultă din operele scriitorilor Mihai
Eminescu, Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Obsedate de ideea neantului, aceste
poezii scurte, dar foarte dense, deschid perspectiva unui univers ce amintește
cititorului de cel al filosofilor Immanuel Kant, Arthur
Schopenhauer, Friedrich
Nietzsche și Emil Cioran.
În domeniul educației, Denis Buican pledează pentru o veritabilă
meritocrație, bazată pe selecționarea selecționatorilor, respectarea
valorii individuale și egalitatea șanselor :
„O societate simultan echitabilă și performantă are nevoie de un sistem de
învățământ selectiv și chiar micro-selectiv capabil să ofere fiecăruia, din
fragedă copilărie până la senectute, posibilitatea de-a se dezvolta fără nici-o
discriminare, pe criterii sociale, rasiale, religioase, etc., în limitele
patrimoniului său ereditar[1]”
Unele lucrări
figurând în lista ce urmeză au fost traduse în limba română și publicate în România, după 1990.
- Biologie generală, genetică și ameliorare (în colaborare cu Bogdan Stugren), București, Editura didactică și pedagogică, 1969.
- L'Explosion biologique, La Garenne-Colombes, Editions de l'Espace européen, 1991.
- L'Épopée du vivant. L'évolution de la biosphère et les avatars de l'homme, Paris, Frison-Roche, 2003.
- Dracula et ses avatars de Vlad l'Empaleur à Staline et Ceaucescu, La Garenne-Colombes, Editions de l'Espace européen, 1991.
- Mamura, Editura Demiurg, 1993.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu