Un pays qui m'est très cher
Nous sommes le premier décembre et je voudrais partager avec
vous la journée nationale de la Roumanie, un pays qui m'est très cher !
A vous, à vos proches, à votre pays, je souhaite de tout
coeur du bonheur et la réalisation de vos ambitions les plus légitimes !
La multi ani
Live simply. Love generously.
Care deeply. Speak kindly.
Leave the rest to God.
Care deeply. Speak kindly.
Leave the rest to God.
Abdelhamid SENOUCI BEREKSI
Alger
Alger
Cateva ganduri de ziua
tarii si a neamului meu
"Aici doarme fericit intru
Domnul ostasul necunoscut savarsit di viata in jertfa pentru intregirea
neamului romanesc. Pe oasele lui odihneste pamantul Romaniei intregite,
1916-1918".
Mesajul de mai sus sta pe o
lespede de mormant care la randul ei sta pe coperta unui manual de istorie
aparut la editura bunicului, Cugetarea, in anul 1943. Desi an cumplit de
razboi, Petre Georgescu - Delafras visa la ridicarea si bunastarea neamului
sau, tiparea materiale si vorbea la radio in speranta implinirii nazuintei cele
mai arzatoare a vietii sale. Nu mi-a cunoscut bunicul din partea mamei, l-a pus
insa pe coperta cartii de istorie, el find unul intre sutele de mii de romani
care si-au jertfit viata in primul razboi mondial. Iar eu simt cum gandurile
bunicului dau un sens tot mai conturat vietii mele.
"Simţul moral,
generozitatea, atenţia faţã de aproape sunt totdeauna prezente şi la Petre
Georgescu-Delafras. Dar subsumate, cu accente patetice, iubirii de ţarã: „N-aş
putea afirma cã, încã de la început, ştiam cu preciziune unde voi ajunge cãci
omul multe doreşte, dar puţine împlineşte. Ceea ce este adevãrat, însã, e cã
totdeauna am avut ambiţiunea româneascã de a mã ridica. Şi cu cât mã ridicam,
cu atât doream sã mã ridic şi mai mult. Natural, era şi mândria mea personalã
satisfãcutã prin aceastã continuã ascensiune, dar, repet, era în joc ambiţiunea
de a face o faptã româneascã. Eu - ca şi alţi mulţi, bineînţeles - am realizat
cel mai autentic naţionalism constructiv. Şi mã simt fericit pentru mult-puţinul
pe care l-am fãcut".
Mai e nevoie sã spun cã
multe dintre paginile invocate aici vorbesc nu doar prezentului în care au fost
scrise ci şi prezentului în care sunt citite?" (Antoaneta Tanasescu,
"Unde sunt manierele de altadata"?
La multi ani Romanie, si la tot
mai multi romani care te iubesc iubindu-se si ajutandu-se unii pe altii si
intelegand ca fara efort personal neinteresat in favoarea binelui comun,
avansul neamului nostru ramane un vis nerealizat.
"Cand vorbesc de progresul omenesc ma gandesc nu numai
la cel material, cat mai ales la cel spiritual" scrie bunicul in
"Ganduri si fapte din zile de razboi".
Doresc Romaniei mele un progres spiritual!
Un om în oraș
Cu trupul firav,
chircit, peste care-aveam impresia că tot ninge,
Îl vedeam trecând prin oraș, ușor, neînsoțit.
Se ducea spre dreapta, se ducea spre stânga și nu știam unde.
La început am
râs, l-am arătat cu degetul, dar apoi mi-a părut rău,
Căci cu
timpul trecerea lui o așteptam ca pe o mângâiere.
Când îl pierdeam,
alergam să-l găsesc privindu-l.
Într-o zi am simțit
c-a plecat și-am coborât în stradă.
Trupu-i, peste
care-aveam impresia că tot ninge, era de negăsit.
Jos, stătea
haina pe care fulgii se roteau în reversibila-i trecere.
O căldură nepământeană
am aflat în veșmintele-i albe, dar el nicăieri.
Am alergat spre stânga, am alergat spre dreapta. Nimeni.
Am început să
plâng și lacrimile mele se făceau oglinzi
În care chipul
lui îmi spunea că e pe-aproape.
Din ziua aceea nu
l-am mai văzut.
Îi mângâiam
hainele temându-mă să nu-l uit.
Prin oraș nu mai
trecea nimeni, dar eu continuam să-l aștept.
Știam că
nu va putea pleca de aici, decât întorcându-se.
1 decembrie de ziua mea…
O, mamă, zice el
Să fii la fel de pozitivă
Ca întotdeauna,
O, fiule, să-ţi păstrezi întreaga căldură
Şi să-mi dai, de fiecare dată,
Numai atât, cât am nevoie, să fiu.
O, draga mea, ziceau vocile din Moşilor
Aseară, pe când cu Bombonica
Ne miram de cât ne este de cald şi de frig
De cât şi de cum ne trece vremea
De cât am dat, de cât ne-am risipit
Şi de cât inima ne-am dăruit-o.
O, draga mea mă trage de mânecă
Telefonul la care nu pridideam să răspund
Lui Angi, Fulger e singur şi plânge,
Veturia vrea iar să fie dusă-n oraş neţinută de mână
Nu-mi găsesc timpul şi liniştea să-mi aud pulsul
Să ştiu dacă îmi mai dă timp să te văd
Şi să râdem plângând
În faţa drumului cenuşiu presărat cu steluţele argintii
Ale sărbătorilor, ale sfinţilor
Şi-ale naşterii noastre
O, draga mea Adinuţa zice Soare mai ieri
Să nu reci prin timpuri mai rele
În care, fără să scoţi la lumină, luceferii tăi...
.
Dor -han
Am fost la o universitate la sud de Seul, cu lectorat de
romana. Acolo am aflat de doctoratul Eminescu-Sowol, condus de Paul Miron la Freiburg (publicat acolo, aveti fisa). M-a impresionat,
in naivitatea ei, asocierea yang (Eminescu), yin (Sowol), liniste (So) - sunet
(Em), dor-han.
Sowol
s-a sinucis, dupa o scurta viata nevrotica (esecuri & alcool).
Intraductibilitaea lui fiind explicata si prin integrarea sonoritatilor
folclorice coreene (ca si dialectalismul lui Milarepa, din care, iar, am
tradus, o carte, insa, fiind expus la cursuri de tibetana in Himalaia indiana),
am tratat cu imaginatie "originalul" englez, care (!) consta in
traducerea lui x cum a auzit-o (stilizat-o?) y. Lasand fidelitatea samanilor,
am tradus punanudu-ma, probabil, la umbra tristului poet din actuala
Nord-Coree.
***
Mesaj de felicitare:
Stimate Domnule Deputat Eugen Tomac,
Împărtășind bucuria Zilei Naționale, reaud studenti
indieni rostind: JAI Romania!
Dr. George Anca, RICA
On Friday,
November 29, 2013 11:02 AM, Eugen Tomac
Stimate domnule Preşedinte,
Am plăcerea de a vă transmite, alăturat, urările mele cu prilejul Zilei Naţionale a Românilor de Pretutindeni şi a Zilei Naţionale a României.
Cu deosebită consideraţie,
Eugen TOMAC
Deputat
Am plăcerea de a vă transmite, alăturat, urările mele cu prilejul Zilei Naţionale a Românilor de Pretutindeni şi a Zilei Naţionale a României.
Cu deosebită consideraţie,
Eugen TOMAC
Deputat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu