Nansi Al George - MERGEM ÎN INDIA

Nansi Al George

MERGEM ÎN INDIA

Jurnalul Nanei 1974 – 1984

Impostație la un an-doi

Mergem în India

De mâna Nanei

Gema

IMPOSTAȚIE LA UN AN-DOI

31 iulie 1974

   Tata    mama

                Nană iubită,

            Ai treierat tu, și noi cu tine, te-am dus mai înainte în brațe și și mai înainte în noi, iar acum te sărutăm cu o dumnezeiască iubire. Ai fi vrut o poezie în jurnalul pe care mama ți-l va scrie, o ploaie de confetti ce fac păpușile să cânte? Hai, Nana, să vedem doar oglinda noastră de la ruperea turtei tale. Stai pe pat, nu e șapte, ți-au venit nașii din America, iar cu somnul tău, salut, zici pa și te întorci la mămăița. Mama îți face reclamă plecând la serviciu. Și te sărutăm.

12 sept. 74

               Nicăpăinede

Diana

es / os / pa     as                  da

     măi             mă                mo

29 sept. 74

            Plimbare în Berceni Sud V, arătarea soarelui, exerciții la bătător – părculețe nu-s încă; strigăt în puțuri; valuri de lut verde și nuci numeroși; mai mult decât o emisferă cerească, amintirea și pomenirea Romei.

            Nana, azi am fost la vaporean să declarăm electricele și nu era și am ajuns la ședință cu maiorul și plutonierul sectorist, în spălătorie, lumea căsca gura la maior, care povestea din decretul 153, ce închisoare iau cei care își alungă soțiile, care nu ajută la înfrângerea calamităților, care nu spun(e) numele vinovaților. Tu te-ai plictisit și-n fumul lor ai adormit pe umărul meu.

            Am stat tot timpul împreună, am dormit, ne-am povestit, tu ai spus cum face măgărușul (i/ha), gâsca, ursulețul, purcelușul, Nana, și toate ființele; dacă zici tataia, spui și cărnii cacaia și babaia, bau-bau-lui. Ce bine petrecem noi – și după părerea ta. Fotografiile de astă-vară au ieșit faine.

            Mi-e dor de tine și când suntem împreună. Clovnului, să mă ierte că i-am cântat: Are/părul roșu de jidan/și în ochi câte un ban/și mai are o vioară/ da n-o ține subțioară/că-i jidan/nu e țigan. Franceză ai început cu soleil, ba cu vivez votre vie/Allez en Roumanie, plus că seara ai ales, ca de obicei – era cu foi rupte – le plus petit Larousse și l-ai citit (ie-te).

30 sept, 74

parliamo con il zmeu

io sono Nana tu?

E mio padre ti ama

perche ti amo io

e dico venga venga

signor zmeu

che viene anche

la signora

la signora luna

luna luna et il zmeu

hanno detto aoleu

Miky mi hai datto questi fiori

ma la tua anima

non e la mia

Miky, perche mi hai indolorato?

Io sono Miky

ti sono portato i fiori

ma mia anima

c'e nel cosmos

O, cara mia Minnie

o cara mia mia

uno                  due                  tre

poc                   poc poc                       poc poc poc

în fotolii, între noi busuioc

canarul nu fluieră deloc

dicționarul cel mic

dansul din buric

Na na na fluierătură

fluierătură na na na

            Ți-ai inventat jocul rezemătoarea fotoliului: mingii, moșnegi pupați (doar Pinocchio, să nu-i mai mănânci nasul... că tot crește), Miki, Minnie – le arunci din spate, pe deasupra spătarului, să pice, nevăzuți, în fotoliu, cu zgomot, ca-n prăpastia de dincolo a iadului. Dacă îți aduceam toate jucăriile, umpleai prăpastia.

1.X. 74     

            neneata, cacaia=carne; călătorie în ț. Ploicică. La policlinică, ajunși, ne chemau dimineața.

19X 74           

            Astăseară: luna. Până acum: taia (steaua); de aseară: bec și bloc. Astăseară: hopa silabisit, chiar hopa șa sau hopa-hop, cu dans. Cununie-n coșmelie (biserică). Insistă cu babaia și bu (bau-bau), la orice cavernă, chiar din pâine.

            Și-a învățat obrazul  și și-l înțeapă cu degetul când o întrebi: ai obraz? Unde ți-e cheresteaua? Plăcerea nasului propriu și al celor dragi. Ochii, cu mister. Confuzia frunte-barbă. Căutarea limbii (în gaură de șarpe).

            Veta (ta) are succes scontat. De n-ar fi bolnavă, ar fi o nebunie.

            Nana mea, ai învățat de acum 2 -3 seri că dacă se întrerupe curentul, și toate dacă se întrerup, Steaua mai stă aprinsă, să i-o arăți lui tata, și luna să i-o arăți mamei, iar noi să te iubim de oriunde, de oricând, Nana mea.

Iubirea ta nu mă cutremură

pe cât bucuria ierbii cu ea în mine

creșteai alunec în sinusuri

neînnăscute mie nici nimănui

cum ni se întâmplă pic

din lună și din stea iar tu

cu degetele toate arătătoare

mă așezi pe vetrele dintâi

să te chem cu ochiul nu cu

obrazul nasul fruntea limba

mă voi pierde ușor cu o răgușeală

până să prinzi de veste cum

cineva se poate pierde ori

o iubeai pe Elisaveta anume

nu n-o iubeai o iubeai pentru

chemarea mea să te înveselească

în chipul neîntâlnit în alt chip

uite că povestea se povestește sieși

tu ai început să adormi

mama și mama te mângâie

de-aș vorbi cu tine știi cu biserică

în călătorii sub cer în timp

mereu m-aș așeza asin

să o pornești să te bucuri

21. X. 74

            Pantomimonina, pantomimonana, pantopanto mimona mimonina minamimo (prin Berceni, să-i dăm telefon Noanei de mama).

25.X, 74 

            Donda – donda – donda n dor

Unde ești tu lună, fă

Dopă nor pe după nor

Uite-mă

Dragă Nană, uite-mă.

5 XI  74  B  

            Ce-o fi furând, căci iar se bucură la ce s-a mai bucurat, la soare, aseară la stea și la ai ei, la somnul pe umăr, pe iubire, de unde să furi, și ce cuvinte, ce jucării, Nana, toate în ochii noștri, din ai tăi, a început să-mi placă și mie cerul, pe senin pe frig.

9 X  74 Berceni

Mita Mița Mița

Face pe pipița

și pe veverița

Frige prepelița

            Nana Bu, Nana Poc (Baia). Bau-Bau a mâncat pe Chichi; îi face pa, îi dă să mănânce; țipi, ea bate cu pumnul îm masă; răspunde cerții, cară pe Mița, Gabriela și Petruța una lângă alta pe pat, pe cai, la dans, la Bu. Închide ochii. Plăceri anatomice de recunoaștere. Șterge praful cu cârpa peste tot. Aleargă într-una, dansează oriental, preferă o anume veche a ei muzică, te privește în ochi te râde, îi închide. Citește. Mult, văd că de minute, îmi nenorocește caietul adult; alergia îi mai scade, dar în loc de 3-4 picături de doctorie primea o linguriță – le înghite dumnezeește.

            Fotografii după statuile lui Anghel la cărturar – îi spun cum îl cheamă, ea: Kukuda. Monseniorul Ghica. Mi-a luat stiloul, m-a luat și pe mine. Ne privim pe sub nasă, aranjează cărțile după o tactică prelungită, le tasează, trage fața de masă, sare în sus la o ilustrație, cu zgomote, a unor salturi de cascadori, vrea cântece cu poantă pe care să o spună ea și – după – toată ziua – mor, mor, mor -: aaa acum e toamnă (ea:) da. Acceptă exerciții de dans, îmi ridică tălpile, doar atingându-mi-le, până sus spre tavan (reactor atomic), mă ocolește, ca mai înainte masa și fotoliul, mă va săruta la plecare

America, America

e de Nana, e de Nana

e de Nana și de Tata

America, America

            Vede bine, aude bine, mirosul nu i l-am mai încercat, pipăitul îmi amintește mângâierea minunii, gustul – generos, manierele, felul de a fi, gândul – epatante.

Luni 11 XI 74 Berceni

            (păcat că am întrerupt ieri, când aveam în minte o zi întreagă de minuni)

            Astăseară, cu steaua, cu becul, în leagăn, nu încă (o pui și se agață să o dai jos); o mașină pornește motorul în spate, o ia la fugă. Văd un câine, îl reperează, în întuneric. La magazin oferă un pachet cu biscuiți unei fete mai mari (asta trebuia să-l plătească la casierie? Or ieșea spunând, mi l-a făcut cadou, când venea rândul Nanei: ce să plătesc, vezi mata la mine? nu știu încă ce e un cadou; dar îi întindea tot coșul de putea s-o și jefuiască). Am pornit-o pe jos – am și traversat Metalurgiei, la telefoane: dansul cu un băiat mare – călușărește el, din șolduri ea, oriental. Mai și râdeau telefoanele. Mamă-sii, la telefon (A, a, a, acum e toamnă?) DA. (E, e, e, frumoasă vreme e?) E. Ies pe jos, cu o floare, mirosind-o pe rupte amândoi.

(Floare, floricică,

Cine e mai mică?)

Ata

(arătând spre floare)

Cine e mai mică? (Nana)

Ata

            Sărind peste noroi, ocolindu-l pe bordură, țintesc un luciu și sar cu stângul, după un salt prin aer începe să mi se scufunde sub greutatea amândurora, moleșitor, plăcut, fluierul drept se izbește de dunga spărturii de asfalt, tot atunci Nana scoate un țipăt, mă trezesc din stângul, o apăr, ca-n băiță, o ridic ca într-o plasă de fluturi, nu mai zice nimic, simt o euforie, încep să-mi extrag piciorul, simt când mi-a ieșit genunchiul, am impresia că laba piciorului îmi râde, eu ce să mai fac, evazat, burlănind, în brațe cu Nana, iar când, după refuzul piureului mâncase mămăligă muiată în zeamă de fasole (!), până ne-am dat seama că e dreasă cu untură, și nici uleiul nu-i e prea permis, la alergia ei, vine vorba că până unde e ea de mare și cum e MALE, MAE, MARE, zice.

20 noiembrie 1974

            Nu e (pentru tot ce a fost: o jumătate de măr terminată) male. l eteric. Privirea în ochi. A, a, a. Da. E. Și-arată burtica, umerașul (mișcându-i) ochii închiși. Pasiunea dansului, twist, salturi bruște, genuflexie.

30 XI 74 

bobote (brânză)

pupune (păpușă)

(farmecul unui măr)

            Draga mea,

            Citind în carte, spui cuvintele pe care le știi și silabe: cum ai înțeles că acele cuvinte sunt scrise, unde-ți voi fi citit eu?

            Noi suntem afoni. Tu? Vei suferi mult în carieră?

            (Vream să fiu trist, am caietul de tristețe în camera cealaltă, doar plătim. Să știi că disperarea ar fi o distracție față de spleen-ul  nenorocit provocat de atmosfera politică a țării. Aș fi fost poate un scrib mai răsunător, așa îmi trudesc surdina, refulându-mă în speranța că tu vei împlini, tot sentimental, sufletește, oricând în afara propriilor idei – vei fi o femeie doar – și totuși, vei reflecta așa – dacă atmosfera era cea de la televizor, de ce nu închidea televizorul și așa mai departe, așa este, Nana, Alexandra-Maria Anca X, ori X-Anca. De-ai citi aici mi-ai vedea fericirea dorințelor, să-mi păstrezi numele, visul de renume rămânând să-l ducă mai departe odrăslirea ta. Am deschis fereastra, e lună. O închid, căci Nansi tușește, a adormit de oboseală, umblă la Curtea de Argeș, muncește creatoare în fabrici, o iubim, da?)

            Te aud plângând. Plângi rar. Și numai pentru că nu vrei să te culci. A, chiar astă-seară, coborând de pe cai, i-ai răsturnat peste tine și te-ai speriat; cu un reflex mai mult decât cerebral, i-aș fi prins.

            Hai să scriem amândoi. De ce-mi iei, dansând, penița, apoi capacul și-a. Ce mâini curate frământă caiețelul diary. Noi te iubeam, vezi bine, ce egoism o fi iubirea, dar pentru tine te iubeam, cum nu știu de acum de-oi putea și tu să te mai iubești (te imaginez la 18 ani – și noi, speriați de ispitele tale).

1 dec 74

Iubită Nana

o să vină gerul

jos e pământul

și sus e cerul

(ea arată)

            ta-te, mult t, vocale, silabe de isterie.

            Cred că tu nu știi ce e zgomotul și somnul îți e liniștit, visezi liniște.

            Tataia, mamaia... dac...dac...ou...na-na...pa...banii = punguța cu doi bani; când citiși cartea cu poze, cu flori, cu copii – pălăria băiatului, floarea de la pălărie, ghetele (mama și ochelarii nu-i arăți niciodată în carte ci acolo unde sunt prin casă ori unde trebuie să fie, ai impresia că nimic nu se schimbă, te învăț să ne batem palmele și vii cu tot corpul, te păcălesc și-mi cazi în brațe, nu te păcălesc eu când spui corpul, nici onomatopeele, nici replicile la poezii.

            Te-am mai învățat care lucruri sunt roșii prin casă (când ai văsut cocoșul în carte: banii).

            Pantomima ți-e plină, galeșă, inteligentă, îngerească. Plăcerea imensă ți-e să faci ca măgarul.

            Nu uiți. În patul mamaiei te zbengui ca pentru a o aminti, te privesc, e și mama, a venit și maica Rina, mă bucur pentru mama mea, mamaia ta cu care te jucai, e la spital, te dorește, n-ar îndrăzni să te cheme în vizită la oncologie.

            Doamna Zoe a fost de părere că gesturile mâinilor tale sunt politice, și privirea, ținuta în poza din 30 iulie, color, trimisă de nași de peste ocean.

13 decembrie 1974 B

            Un an și jumătate, să trăiești. Mama e la Curtea de Argeș, eu mă bălăbănesc într-un fel de melancolie, de care nu mă vei mai fi crezând în stare. Tanti se întrece cu mine să-ți interzică una și alta. Maică-ta mare, de la spitalul de la șosea, ea mă întristează. Tataia al tău de la Târgoviște, pe care l-ai văzut o dată, de două ori, dar și mie mi-a spus unul că sunt prea palid. Hm, cu mama ne-am fi jucat împreună mai mult.

            Speranța de Richard Antony, cu Nana-na-na, nana nana – am luat-o în salturi, în zbor și plutire – nu m-am jucat de fericit între amintiri triste, ce mă temeam să nu te atingă.

            Tot n-am aflat ce-nseamnă Acan – oare pantalonașii tăi ce se încheie pe umeri?

Foaie verde Mărior

Am plecat să mă însor

N-am cu cine n-am cu ce

Mărine și Mărie

14 decembrie 1974

            (Ploaia) Poaia pouă: pic.

Cascadorii de la Lido

cântă joacă do-re-mi-do

            Plăcerea panterei, mai mare decât a focii, recunoașterea în puii de tigru a pisicilor, iată-te și pe tine mai atrasă de tropical, vom fi fiind mai mult nordici, fata mea?

            Păpușile miniaturale n-au haz, nu-i așa? Dar ale d-nei D?

19 XII 74

            sase (ceas); ciupitură tatei și mamei (de preferință, având pielea mai subțire)

            leitmotiv: tata bate bau-bau cu bățul mare     

2 ianuarie 1975

            Am mers la tataia Nase (pantomimă) și la mamaia Cati. N-am vorbit. Mi-au plăcut peștișorii și i-am mângâiat. Pisicuța neagră semăna cu un ursuleț. I-am smuls de două ori laba dreaptă din față. Tataia i-a înșurubat-o la loc. Până la urmă, înainte de plecare, am stat și pe umerii lui. La Cati, nu. Mi-a dat un pui cu o jumătate de coajă de ou. Mi-a plăcut mie dintre bibelouri.

            Am 12 kilograme. Tata făcea socoteala că are 80. Mama se văita și ea. Ce să le faci? Ajunși acasă cu 111, 102 și 95, ne-am culcat, iar seara am stat la televizor. Tata a venit de la baie întors pe dos, îl mușcase un păianjen. L-am masat, cum îmi face mie mama bu. Vărsasem apa pe fața de masă. Acum muiam palma în locul acela și-l îmbăiam pe tata, care s-a vindecat. Curând îi dispăruseră vânătăile și ipohondria.

            Spun multe cuvinte, aponiți, nănamăți, acani – p-astea nu le cunosc ai mei. Spun multe propoziții: cheia mau (cheia de învârtit pisica); tata, aida a nana, aida a papa; pom, paă,par(r)te, buni, bune, bine, pâine, mâine, bani.

7 ianuarie 1975

            Cine a scris pe perete?

            Musa.

            Ce-i asta?

            Masă

            Și aia?

            Ușa.

            Ce faci tu la oliță?

            Caca

            Și mai ce?

            Pipi.

            Ce e ăsta?

            Pumn

Ata ade a Nana... Taii...  Dăi... Pală... Fok...Phu...pute

            Îți bați joc de mine?

            Da

            Sunt un rahat?

            Nu.

            Mă iubești?

            Daaa!

            Îmi scoți un dinte?

            Da.

            Îmi dai un sărut?

            Da.

            Vrei luna de pe cer?

            Da.

            S- bat pe mama?

            Da.

            Să-i dau na-na lui Nana?

            Da.

            Lui Bau-bau?

            Da.

            Ești frumoasă?

            Nu.

            Să te bată mamaia?

            Da.

            Unde?

            Ata (arată coada)

punu (săpun)

            Cine e ăla?

            Nenea.

18 - 19 I 1975

            Spune orice cuvânt, cântă orice melodie, dansează orice dans:

Trei moșnegi cu plete sure

S-au dus și ei la pădure

Și-ntâlniră un zapciu

Și făcură toți: haptiu.

A spus film.

            Ce faci, nene Leonardo?

            Ce să fac și eu, pictez.

            Să scriu mama?

            Da.

            Nana Babana?

            Da.

            Tata prostu?

            Da.

Ce-a spus astă-seară? Haptiu. N-a spus că mă-sa vorbește ca o moară stricată și a plâns când m-am prefăcut că o pleznesc. Îl recunoaște pe tataia (în desen, bașca Nene, Bebe, Tanti, Pasăre/Pape).

            Les debuts du Calcul (Paris, 1965). A deux volent les hirondelles. Pour l'enfancon. Je m'en vais au bois.

Un nez, deux yeux,

Une bouche, deux oreilles,

Un cou, deuz bras,

Une tete, deux mains,

Une poitrine, deux jambes,

Un ventre, deux pieds

Tout cela est a moi.

1, 2, 3, je m'en vais au boi,

4, 5, 6, cueillir des cerises,

7, 8, 9, dans mon panier neuf,

10, 11, 12, elles sont toutes rouges.

Jean-Jean, notre bon marchand,

Ne vend que des anes blancs.

31 I 75 B

            Încet: - Hai, spune lui tata, ce a făcut cocoșul; spune, a plecat pa, da? - Da. Tare: - Ce-a făcut cocoșul? - Ou.

            Încercările cu a fost odată o brânză, copii ei: șvaițerel, caș și cașpăcal, pe unul l-a luat în gură o cioară – cra – mama era când neagră, când împuțită de supărare.

2 II 75 B

            Trei moșnegi cu plete sure

 s-au dus și ei la pădure

și-ntâlniră un zapciu

și făcură toți: hapciu

Pădurarul dinadins

le răspunse dur: v-am prins,

lemnele furate îs

nu mai ziceți voi nici pâs

Prin pădure prin poene

ne plimbarăm și noi, nene,

mutrele noastre nu-ți plac

ia intră mata în sac.

5 II 75 B

            (Mama:) Ține-l de urechi (castronul). Nana se ține de urechile ei. Nana: Bobo; Mama: N-am, o să cumpăr mâine; Nana: Banii... Fon (de ieri, de când l-a instalat)

8 II 75 B

            Mama,patu ud. - Ce face afară? - Nine. - Ce-a băut mama? . Fea. - Ce-am în mână? - Gaia. - Cine e asta? - Nașa. - Dă-te-n mă-ta. - mă-ta tu.

10 II 75 B

            Sur la route ya des fleurs. Noel des Jacques.

Vine-o cioară jos la moară

Tica tica ta

Să macine grâu, secară

Tica tica ta

Găina cerne făina

Tica tica ta

Ți gânsacul umple sacul

Tica tica ta

Hop ș-o rață mică grasă

Tica tica ta

Duce sacul plin acasă

Tica tica ta

13 II 75

            Dodo pae șina (să repare mașina). Mama ucă Nana (urcă). Mama pune cap ghină (găină). Nu e cupa (cârpa). Nani, nani, chichi mamii.

16 II 75 

Vine boabă

de întreabă

ce faci Nană

bine Boabă

ia taci nană

nu tac boabă

cânt copilului

s-adoarmă

nani nană

nani nană

pui de boabă

bobaboboboba

21 II 75

            Orice cuvânt îl reia uneori prescurtat. Replicile încep să fie replici. Mângâie din proprie inițiativă: Gigică sunt eu.

            Nea Alecu,

Copilașul cel mai mic

Nu sunt eu, e un pitic.

25 II 75

            Mama, puga. - Bine (o ia în mână și strecoară ghiocul deasupra ascuțitoarelor. - Ia decu, mama, Nu pot, mi-e frică. - Fică. - Ia-l tu etc.

26 II 75 

            Tu știi, Nana, cea mai multă pantomimă

5 martie

            Dăîmă fata (castelul de cărți). Să ducă Nana la baie. Să mănânce Decu mamaia. Să umbe fata.

10 martie 75 

Să pape mee Nana

Să vobească tata a fon

Să nu cadă Nana

Să facă Nana Baie

Pune mamă decu tor

Să nu umbe Nana

Apici (pe aici)

Tată, pune a oc apii

În bațe a mama Veta

21 3 75 B

            Aseară, vizita Florinei Velcescu, cu părinții ei (părerea lor, că F. a fost fericită, a mea, că și Nana). S-au învățat repede una cu alta, s-au așezat între jucării, au mâncat portocale și chiar perișoare. Florina are sintaxă mai puternică, Nana – fonetică (și vocabular? dacă uit că F îi zicea Patouf ursului și nu mo-mo-mo, plus oui, maman). F e mai înaltă (ca mai vârstnică). Buclele blonde i le invidia coana mare.

            Astă-seară, după spaima de o oră, de-a stat cu fața înfundată în umărul meu, ca patul de pușcă, și-a luat inima în dinți, ori ne păcălise totdeauna, și a sărutat portretul căpcăunului (bau-bau din Făt-Frumos din Lacrimă).

24.3.75 B

            Nu chema, mamaie, cu sacu că e bună fata... Să taie Nana pic geamu cu cheia. De ce? Să nu ină cu sacu.

13 aprilie 1975. Berceni

            Uite un copil și pe drum. Ce face? Merge. Unde se duce? Acasă. De unde vine? De la bloc. Ce a făcut la bloc? A jucat cu Nana.

            Să vorbim italienește. Nu, e mică fata.

Rața face mac, mac, mac

și mănâncă cozonac

cozonacul e cu mac

face bine la stomac

Câinele o să ne muște

când miroase după muște

Marioara-i taxatoare

stă cu Nana la taclale

cu taclaua, mai încet,

Marițo, dă un bilet.

            Ne-am fi dus totuși la zoo, dacă și mama ar fi fost învoită în această duminică și n-ar fi lucrat la a productivă, tata e de sinteză. Ne-om descurca noi, vai, câte ne vom spune, iar mie cine-mi va selecta poeziile?

19 aprilie 1975

            Ce mănâncă Nana – cărniță, lapte, bobote? Bătaie.

            Nansi urcă pe tricicletă și face două pedale, eu mă răstesc să n-o strice, ea se retrage în fotoliu. Nana, cu capul în poala ei, plângând că mă răstisem la mama ei, iar eu nu observasem.

            Ascultă, cu cine vorbesc eu aici? Cu Nana. Iart-o, mamă, pe fată că e cuminte. Te og frumos, mamă. Fop (prosop), faie (farfurie), muăsit (mirosit), băbit (bărbierit).

20 aprilie 1975

            Cum îl cheamă pe tata? Nana. Nana te cheamă pe tine. Și mai cum? Aca. Și pe mama cum o cheamă? Mama. Nume n-are? N-are crion.Cine? Mama. Dar nume, cum o cheamă? Tata. Pe mama o cheamă... E mudaă Nana (pe mâini). Da spune cum o cheamă pe mama și te șterg me mâini. Te teg pe mâini eu. Să întreb pe bau-bau cum o cheamă? Bau-Bau. Așa o cheamă? Bau-Bau. Ce-ai visat? Pă pui. Ce face? Câtă. Cum îl cheamă pe pui? Nana. E puică? Da. Și Nana ce e? E cuminte fata. Papă ou? Nu papă.

Vineri 25 IV     

            Cuminte? Da. Cine-a rupt floarea, s-a rupt singură? Da. Da? Atunci s-o ia ăla cu sacu, stai să treacă, gata, a luat-o, vai, dar dacă nu era vinovată, dacă ea a fost cuminte? Cine a rupt-o? Spune dacă ai rupt-o tu și cere iertare, că te iert, cine a rupt floarea? Fata, iart-o. Te iartă tata, stai așa, gata, a adus-o ăla cu sacu, uite floarea.

            Să taie tata mustața, ori s-o lase? N-o taie, lasă, tată, mustața, laso-n pace.

            Mă joc cu treiezii. Pune Nana povestea cu ursul.

            (nuova guida di Roma, pasiune). E p'ici tata.

8 mai 1975   

            Mamă, dă papucii lui tata jos, că nu e bun a copii... Nu pap bobote, că nu e bună a copii, că nu bate vântul... Închid ochii și nu mai vine cu sacu. Fac ca o pisică, tată. Uite-l... Mamaie, nu muri că vreau pe oală... acum, du-te la bucătăie și mori, că stau singura pe oală, până vine mama...Hai picea că e o picee. Foarte bine, eceent.

15 mai 1975 

            Culcă-te că iar te caftesc. Pap acuma, pisico. Du-te a tata, mamă, că fata se culcă. Cine l-a păcălit pe urs? Vulpea.Cât fac unu și cu unu? Doi. Pân la cât numără tata? Pân a tei. Hai cu sacu, că e descuiată ușa. Nu, că e cuiată.

            Tu ești mare, sau mică? Mică. Peste un an cum o să fii? Mică. Peste 2 (3-4-5) ani cum o să fii? Mică. Peste șase ani cum o să fii? Mae.

Da' unde-o fi, da' unde-o fi?

Cine, cine, cine?

Mo-ra-rul.

S-a dus să cumpere, să cumpere.

Ce, ce, ce?

Gogoașă.

Să vină iute înapoi.

De ce, de ce, de ce?

Să macine.

Acum înflorește teiul.

Pe urmă se coc prunele

Pe urmă se coc merele

Pe urmă se coc  perele

Pe urmă nu se mai coace nimic.

Dar important, dar important

e că acum înflorește teiul.

            Macaoaog. Să n-o duc în goapă. Cum e cerul? Bun. Da albastru n-o fi el? Și pe el cine e? Fata. Ia uite, domnule? Da aia ce e? Luna. Și aia? Steaua.

            Am mers cu trenul și în față era un negru, foarte decent, cu ochelari, amuzat de Nana, ca toți ceilalți. Ea se cam codea la început, apoi a făcut abstracție. Călătoria în fumul tractorașului-locomotivă hrănea pofta mai mult adulților înscăunați în compartimentele celor două vagoane-trăsură. Dacă s-ar da particularilor, câți români n-ar crea fantezie și jocuri, măcar și bătrâneii cabotini. (Vatican:) extrateritorialita.

           

17 mai B

            Seara am ieșit împreună după un coniac prilejuit de d-na Diaconu, care ne-a învățat cântecul oac-oac-oac.M-am împăcat chiar și cu Nansi pe tutun, iar azi îi cumpăr un Malborro (o țigară pe zi).

23 V 75  

            Ce-i văzut la zoo? Usu. Și pe mai cine? Vupea. Și? Upu. Și? Tata.

            Unde e luna? Acoio. Pe cer? Da. Și ce face? Oacă. Cu cine? Cu fata.

26 mai 1975  

            ești cât un năpârstoc

să te dau la ghioc

ești cât o iubire

să te dau pe-o tingire

            Chie-n caietu fetii... Pucuțune foarte bune... Ghiocul papă și păsărica fetii.

            Copiii vacii-vițelul, calului-mânzul, raței-bobocul, caprei-iedul, oii-mielul. Al cui copil e mielul? Al fetii.

30 mai 1975 B

            Cum stai învrejurată de jarurile pojarului, înțelept ascultând, gemând, chemând, răspunzând. Ce vrea fata, ceai, compot, lapte? Nu. Atunci, ce vrea fata? Bătaie.

12 iunie 75  

            Mâine ai doi ani, cum te simți? Bine? Da. Bine. Nu. Mare? Mică. A muți ani.

21 VI 1975 

            Să vadă fata poaie.

Pe mare suntem marinari

la cârmă-i fata

catargul gata

pânzele albe.

            Uită-te a fim că eu mă uit a copii. Uită-te a mine, nu mai chie. Uită-te la oameni, că cântă nenea. Nu se cântă așa. Dar cum? Frumos.

            Piticu oșu s-a murdărit.

            Uită-te a mine. Am un pui. Nu mai e. L-a luat cu sacu.

            A dacului de vupe. Te-ai pisat în pantaloni.

22 VI 75 duminică

1-2-3

fata cântă bine

când mă uit în ochii ei

simt iubire, simt iubire

4-5-6

când o iau în brațe

cânt ca un curcan

american

7-8-9

lună, lună nouă

este noapte

fata doarme

8 IX 75  

            Ce bine că te-am găsit, Diary, Nana's Diary, Darling Nana's Diary, azi în 8 septembrie, după ce ea s-a culcat, a spus Scufița Roșie, a și ascultat-o, Păsărică, păsărea, n-ai văzut pe mama mea...

            Am văzut-o la cimea cotea apă și pâgea De ce pâgi mămica mea Pâg de mine și de voi c-a murit tata-n ăboi. Coconiță, știi ceva, nu mai stau a dumneata Petutodefafuie faci atâta găăgie Mai bine mă duc acasă, cutu coșu tai cocoșu pun de cafea că sunt cocoană-n casa mea. Bavo...

            Cine se pibă prin casă? Ia pune mâna pe ea. Mă, ia uită-te a mine. Mă faci să râd, ha, ha, ha. Mamă, tu ai păsărică? Da. Și mamaia? Are. Toate avem.

            Îmi dai un lob? Nu. Îți dau un milion pe el.Nu. Două milioane, o mie de milioane, adică un miliard, îți pare bine că îți dau un miliard? Da. Îți pare rău de lob? Da. De ce e miliardul? De lobi.

De ce cinci

unu doi trei patru cinci

Nana Maria Vanda Marta Ionuț

De ce cinci, sunt degete?

Nu, copii.

Gemeni?

Nu

Numai Nana?

În poză în oglindă în apă

în umbră în vis

Numai Maria

cu păpuși cu povești cu fete   

cu lacrimi cu surâs

Numai Vanda

dintre măști dintre pisici dintre clopoței

dintre trandafiri dintre perne

Numai Marta

de la cântăreți de la elefanți de la trecători

de la sirene de la vrăjitoare

Numai Ionuț

pe statui pe biliard pe lumină

pe timp pe față

nici mănușă

nici carul mare

nici acte

nici ani

nicinci

5 IX 75  

Diana,

sub boltită grindă

în sfințită undă

lumini să se-aprindă

umbre să se-ascundă

vină-ți de la fire

sufletul de foc

viață cu iubire

anii cu noroc

vină-ți zile dragi

tot de primăvară

să miroși a fragi

și a tămâioară

Duminică 28 IX 1975  

quand tu a verse

son cafe

papa a chante

en francais

            Ce mai faci tu? Bine. Cu cine? Cu mama. Și cu mai cine? Cu mamaia. Și? Și a lui tata.

            Ce-ți place să faci? Foaia. Care? Aia care a avut-o, rupt-o pisicuța. Și mai ce? Și foaia, și ata foaie și amândouă foi.

            Ce-ți place să mănânci? Bâză și gogoașă am voie să mănânc. Și mai ce? Și țânțari și muce mânc.Sau ele pe tine? Mă mâncă ele pe mine, și țânțarii mă mâncă.Te mănâncă pielea? O bubă, aici. Sufli? Că mă mânc. Bâza când o mânci suflă, că are burta grea.

            Spune p-asta cu capa, s-audă și pisicuța. Amândoi. O capră avea... Tei cozi. Ce cozi? Iezi. Nu iezi, idei.

            Ce băieți îți plac? Ăia d-afaă. Și ce fete? Aia d-afară. Da de Dragoș. De mai cine?  De mamaia. Tei patru cinci. Și de? Și de mama. Și? Și de tata și de bau-bau. Și de cine ți-e frică? De bau-bau, că nu e tata, e bau-bau.

            Mă duc p-afae, mă duc a eagăne.Păi nu mergem la tataia? Acum a eagăne, ei, comedie ca ata.

            Dacă vei fi artistă, mie mi-ai dat interviuri mai întâi și m-ai rugat să-ți desenez un cățel. Eu am aruncat vina pe mama, care s-a apucat de triolă și noi nu mai avem loc. Vorba vine, că parcă nu avem atâta răbdare.

9 dec. 1975  

            Cârpa șef, cârpa adjunctă, dichisuri. Ajunsese pe fundul mării, s-a culcat, și a venit un peștișor și a văzut cum doarme cârpa și s-a culcat și el, și a venit o scoică și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și s-a culcat și ea, și a venit o stea de mare și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și s-a culcat și ea.

            Și a venit o caracatiță, cu brațe mari, și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și lângă ea steaua de mare, și a zis, ia să-i mănânc. Dar cârpa a auzit ceva în somn, s-a trezit, l-a trezit și pe peștișor, peștișorul pe scoică, scoica pe steaua de mare, și s-au dat la o parte, iar caracatița s-a culcat în locul lor.

14 decembrie 1975  

            A fost odată o cârpă ca vai de capul ei. Unui băiat i s-a făcut milă de ea și, cu vopsea, a pictat o fetiță. Altă fetiță și-a făcut atunci o rochie din ea.

20 decembrie 75  

            Era o cârpă. Cuminte. Foarte cuminte, și mămica ei i-a spus, bravo, o să te fac hăinuță pentru un copil cuminte, dar acum nu găsesc nici unul pe aici. Ba fă-mă rochiță unei fetițe cuminți. Da, dar nu e nicio fetiță cuminte pe aici. Fă-mă, fă-mă. Văd că nici tu nu ești cuminte, ai să fii rochia unei păpuși frumoase.

            Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă nu știa să vorbească – celelalte au dus-o la cârpaci. Cârpaciul le-a spus, lăsa-ți-o aici, și a aruncat-o în apă rece: iiii, a dârdâit cârpa. Apoi a pus-o lângă foc, de era să se aprindă udă: ăăăărși. A pus-o într-un băț deasupra capului și când a început să bată vântul, ea: aoleu, de-au auzit-o prietenele și-au venit.

            O cârpă verde stătea în iarbă. Vaca aia mare nu paște iarbă pipernicită, numai din cea grasă; oița rupe de care-o fi. Vaca se duce drept la cârpă și o paște, se îneacă. Murea de frică și cârpa, dar oaia își vâră gâtul în gura vacii și o scoate, dar n-o paște.

            Era un frig grozav. În pădure, o cârpă roșie. Lupul a crezut că e un foc și a venit să se încălzească, dar dârdâia. A venit și vulpea, și dârdâia. A venit să dârdâie și iepurașul. Dârdâia și ursul. S-a prins în horă să dârdâie și elefantul, leul, toți. Dârdâind au început să se învârtească și se încălzeau. Cârpa, care o băgase pe mânecă, s-a strecurat printre ei, că dârdâia foarte tare.

22 XII 75  

            Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă era supărată că o aruncase un copil în râu și o ducea apa la vale repede, repede, și ea plângea și degeaba. Când, se oprește într-un băț ca vai de capul lui înfipt în prund și amărât că nu poate și el să curgă.

            Cârpa s-a întins ca o aripă și bățul s-a smuls. Au mai găsit o scândură care s-a făcut barcă, și bățul era catarg și cârpa, velă. Până au dat de niște fete suflecate până la brâu, duceau, duceau rufele la râu. Cârpa a sărit și ea și s-a făcut velă o cămașă. A ieșit scandal și cârpa s-a dus la loc.

            ... O cârpă era supărată. De ce? Fiindcă o altă cârpă o lăsase singură și se dusese la niște pisici unde se făcuse și ea pisică. S-a întors să se joace cu cârpa și ea i-a povestit că e supărată pe altă cârpă și pe urmă s-a făcut și ea altă pisică.

            ... O cârpă a plecat de la un croitor. Croitorul a trimis după ea acul. După ac, s-a luat ața. Și după ață, cine s-a luat? Ăla de la ușă.

23 XII 75 

            Cu câpa. Avea trei ochi, dar n-avea nas. Un motan avea cinci ochi și cârpa trei, se uita motanul și-i crăpa un ochi al cârpei, făcea el șase și ea doi, apoi el șapte și ea unul etc.

            ... O cârpă era cuminte. Stătea lângă un mușuroi de furnici. Cum răsărea soarele, făcea loc în jurul mușuroiului. Furnicile îi aduceau orez să mănânce.

            Se duce vestea până la primar: ești cârtiță? nu, cârpă. Ce fel de cârpă? Uite-așa, așa. Ia hai la primărie, du-te înainte. S-a dus și-au pus-o pe ea primăreasă.

            Și e în apă cârpa. Da, și nu e cuminte și trezește peștii, atunci unul o prinde de cap și unul de coadă și trag și trag, apare alt pește și ea îi prinde coada în gură, se trezește, cască, și tocmai prinde o momeală. Îi trage repede undița la suprafață pe toți. Dar copilul care pescuia, de mirare și uimire, scapă undița cu totul. Mai bine că n-a fost cuminte. Cârpa: că-i prindea.

20 ianuarie 1976  

            La creșă. N-am mâncat decât păcintă. Altceva? Nu, că n-am avut bani.

21 I 76  

            Cu cine te-ai împrietenit? Cu nimeni. Cu niște copii și niște fete.

17 II 76  

            Mamă, au intrat pisicile în chiuvetă, du-te și le bate. Sunt pisici de pe scară. Și pisica de pe scară cine mai e? Altă pisică de pe scară.

11 martie 1976  

pavor nocturn

la 11 și la 1

de ce ți-e frică

ce vezi

pe cine bați

după cine te apleci

12 mai 1976  

            Mamă, Nana a zis floricică. Frumos. Mamă, Nana a zis căcat. Vai, ce urât. Mamă, Nana a zis floricică. Taci din gură, că îți mut gura la spate. Da ce, că n-am zis căcat.

            În 25 aprilie, de Paști, s-a înecat cu vomă și a ajuns la spital. 

21 mai 76  

            Operație cu anestezie (fenobarbital). Polipi. Joi 27 mai, s-a întors amețită. A doua zi își revenise. Bă, tată, mi-ai dat apă prea rece. Schie pe Alisanda și câteva pisici.M-am născut în Omânia unde am niște vaci și mă joc cu ele. Schie alfabetul cu niște vaci. Știi ce sunt alea vaci? Am fost cu mama, erau niște capre, mici, un mielușel. Și era un cățel mic și m-am speriat. Păi, dacă a venit o pisică în vizită la mine și a mâncat o parte din lapte? Îmi vine să boăsc. Săumâna pentru masă c-a fost bună și gustoasă și mămăica frumoasă și tătăicu frumos.

3 aug. 76  

            Ai căzut cu ceafă de bordura zidului. Mi-a venit capul în ochi. Capul tău unde e?Autograf:

Bisica mănîncĂ

șoareci,

Cîini mănîncă

pisice.

Luni 29 iunie 76  

            Nu poartă numai mămicile ochelari. De-o săptămână, aproape, te-ai întors la grădiniță. Alergi la nesfârșit după bloc, în subsoluri, pe toate scările, spre leagăne. Ieri noapte ai plâns (pavorul?), dar azi-noapte ai dormit liniștită, iar de dimineață ai spus, Nu mai vreau să merg cu vaca.

            N-o să ajungem la Vâlcea că nu avem bani. E bine și-n București. Ți-ai făcut la grădiniță frați și surori: un picior e frățior, o mână e soră. Ai crescut, hainele îți scad ca pe o secetă apele. Arunci toate alea pe geam, și arunci mereu pe Nana, că ea face numai rele, că nu e cuminte deloc, că umblă bleaura. Cuminte e Alexandra. Te bălăcești, adică Nana, în toate bălțile. Vrei tot ce vezi, de dat îți vine mai greu (te reții, însă, pentru că ai bune maniere – temperamentul va pune probleme, ei și?). N-am mai compus amândoi. Ai dreptate, sunt în concediu.

29 iunie (marți) 76  

            Mâine e ultima zi de grădiniță și o să fim o săptămână numai împreună. N-o să te mai pierzi după volei, n-o s-o mai pierzi pe mamaia, poate nici șapca.

30 iunie 76  

            Te-am găsit plângând cu sughițuri în brațele educatoarei – căzusei de pe scărița-balansoar și te izbisei cu fruntea de caldarâm. Un cucui mare, vânăt,deasupra ochiului drept îți dădea o expresie serioasă. Un părinte o ținea pe-a lui, că numai un ban, imediat, dar nu de 25 bani, sau de un leu, ci o monedă de trei lei îți desumflă cucuiul. Nu aveam.

            După un timp, ne-am întors și ne-am tot pus comprese, până a venit mama și i s-a umflat ficatul de emoție. Te-a legat ca pe un pirat și am plecat împreună la tataia la serviciu, la mașinile de termoficare ce te-au impresionat.

            Pe drum, ne-am spus multe povești cu pirați. Scroafa, către cei trei purceluși:

groh, groh grof

v-am adus cartof

v-am adus și terci

Gică, să-l încerci

v-am adus borhot

Gică, mâncă-l tot

Ursulețul aude și cântă subțirel. Gică unu zice: mama. Gică-ăl mic, nu. Ursulețul îl cheamă pe urs și cântă prea gros. Gică-ăl mic nu vrea să deschidă. Gică unu deschide cocina și ursul îi mănâncă, lăsându-le râturile printre gard.

            Vine scroafa – ia uite-i, vai, mâncați. Cine? Ursul. Cine va merge să-l pedepsească? Cel mai curajos, șoricelul. Cine se sperie? Șoricelul. Ursul îl mănâncă. Merge mâța. Cine se sperie? Mâța. O mănâncă. Merge copoiul, îl mănâncă, merge curcanul, îl mănâncă.

            Merge scroafa. Cine se sperie? Ursul. Scroafa îl sfâșie și scoate purcelușii.

            Pirații urcă prin față în autobuz. Piratul unu și-a luat o Eugenie.

            Numai copiii cuminți merg pe jos, ceilalți nu au voie. Ai coborât din brațe. Peste tot m-am lovit, n-am fost cuminte. Am un cucui. Ruperea cucuiului.

11 iulie 1976  

            Am fost la Arcuda, alergând prin autobuze. Acolo – smeură, fragi, caise, mere, corcodușe, statui (le-ai mângâiat și sărutat), ai dormit, ai făcut scene că te aruncă moșul în apă (un secretar de județ).

            Mergeam printre meri după două bibilici, și ce ziceam eu și tu – unde vă duceți bibilicilor? Papagalule; la întoarcere: Papagalul merge-n brațe.

            Cine vorbește la masă ia bătaie. Toate jucăriile la mine. Cine a tușit, tu? Da, a tușit ursulețul. Și după ursuleț? Pomul. Și după pom? Pătrunjelul. Și înaintea pătrunjelului? Nu știu să-ți spun eu.

             

6 aug

            Clopotul sună. Nu sună că e murdar. Râzi, tată, că nu sună.

9 aug 76 (luni)

în loc să cântăm la pian

jucăm toată ziua b b conga

în loc să cântăm la vioară

jucăm toată ziua b b conga

în loc să cântăm la țambal

21 august

când se lasă seară

pam pam pam

e bine

să bei șampanie și să dansezi

să dansezi și să bei șampanie

1.2.3.4.

28 august

dragi copii

veniți în vii

să culegem

strugurii

16 IX 76  

            Spune p-aia cu vulpea. A fost odată o vulpe. A trecut vânătorul și a crezut că e foc. L-a chemat pe pompier să-l stingă. Pompierul a venit cu mașina, dar nu încăpea printre copaci. A pus tulumba, a dat drumul la apă, n-ajungea. A mai pus o tulumbă, n-ajungea. A mai pus a treia tulumbă, n-ajungea. S-a uitat și a văzut că era vulpe și i-a spus vânătorului: e foc. Vânătorul a tras un foc și a aprins pădurea. Spune p-aia cu ursul. A fost odată într-o pădure un urs și vânătorul a crezut că e foc și a chemat pompierul. Spune p-aia cu elefantul.

            De ce ești și mamă? Pentru că mama e la Cluj. Nu mai ești și mamă. Sunt numai tată? Mama nu mai e la Cluj.

20 sept. 76  

            Nana: M-am dus la o biserică frumoasă, cu lumânări. Emil: Ai văzut acolo o cruce? Da. Acolo a murit un popă. A murit? Un popă al sfântului duc.

            A fost un film de groază, cu păsări multe, multe, peste tot, prin case, în grădiniță, la școală, pe străzi și pe câmp și pe ape și în aer, nu te mai puteai mișca și intrau peste tine și te mâncau și te înspăimântau și țiganii la Moșilor au aruncat în sală, în timpul proiecției, găini în părul femeilor, care au leșinat.

            Ești înfundată, ai febră, nu prea te-ai lăsat înfofolită. Ai adormit și respiri greu. Parcă ai găsit o pistă liberă și ți-ai dat drumul. Spui în somn, nu mă duc acasă, cred că te joci pe după bloc. Ai vărsat boabele, Eu sunt babă, tu ești boabă. Mă îmbrobodisem, să-ți fac ție chef. Te-ai trezit, ai spus că vrei să mergem la noi acasă, plângeai, am fugit la Vichi, căci nu ai voie să faci temperatură, mi-a dat bărbosul un piramidon, mă închin să nu fie contraindicat. Te-ai mutat în pat la mama. Imediat ai lozit ceva neînțeles. Tocmai ai început să plângi tare, că vrei iar la tine în pat și, când te-am aranjat, ai vărsat iar boabe, spunând că vrei la mine, acasă, în sufragerie. Ai ațipit din nou, respirând frumos. Spui în somn, matematică.

22 sept 76  

            Toți m-au luat tare că nu ți-am făcut măcar frecție din oră în oră, văzând că ai temperatură. Trebuia să chem salvarea, să-ți iau temperatura, să-ți dau piramidon, să-ți pun supozitor. Seara nu erai prea în formă, dar nu avusesei temperatură, ci pântecăraie, deci: ceai de mentă, pâine prăjită. Iar azi te-am găsit bine, am cântat, chiar am mâncat.

am fost noi bolnavi

eeee

de diaree

dar duminică

mergem

la teatrul de păpuși

din

Japonia

taci din gură

stai puțin

vreau să spun și eu ceva

mâine când mă fac mai bine

cumpăr îngheța

ajunsesem în decor

duși cu grijă de birjar

într-un han miliardar

            Un pitic mic, cu cocoașă mare, când se juca cu copiii, cocoașa i se prefăcea în minge. Un copil s-a jucat un an și, la plecare, mingea a uitat să se mai prefacă în cocoașă.

Duminică 26 sept 1976  

            A venit mama aseară, ți-a făcut frecție, ți-a dat medicamente, te-ai simțit mai bine, dar azi nu ai putut merge la Tom-Tom japonez, încât m-am dus cu Carmen (tot nu prea se joacă ea cu tine, dar mai vedem).

            Ce păpuși! În culori fără echivoc, dar și subtile. Ce veveriță (mâță), ce iepuraș, ce ursuleț, ce albine, ce pești și ce cocori! Tom-Tom - băiatul, și Nas-Roș – vrăjmașul uriaș, la fel, încărcați de nuanțe. Scenografie modernă? Oricum, umbrele dansau și ele pe un fundal, păpușile se ridicau după panouri ce drapau doar parțial uniunea păpușarului cu păpușa. Nas-Roș era chiar tot timpul împreună cu mânuitorul lui, dacă nu el îl mânuia pe păpușar (o fată).

            Povestitoarea a spus, la început, că vom vedea o dramaă de acum 200 de ani, din insula Hokaido, când Tom-Tom, un băiețel din pădure, și prietenii lui, animalele, au fost atacați de năvălitori conduși de Nas-Roș (în traducere). El prinde toate animalele, dar nu și pe Tom-Tom. Le ațâță împotriva lui și, pentru a-și salva prietenii, Tom-Tom acceptă să-i fie slujitor lui Nas-Roș, îl conduce la miere, dar când monstrul taie fagurele cu paloșul, un șarpe țâșnește și-l mușcă. După ce se reface, îl pune pe slujitor să-l ducă la castelul dintre nourași, la conducătorul insulei. Ajunși, însă, în apropiere, se odihnesc, iar animalele, în somn, îi târăsc la intrarea din pădure – la fel a doua și a treia zi, și-l înving.

            Povestea este subordonată sau răsare din plastica generală a scenelor, personajelor, dansului, pantomimei, cântecelor. Vine iarna – câteva clipe am și simțit iarna, cu peștii – prinși de animalele pădurii, cu cocorul în zbor. Bătăile pline de pantomime vioaie, meticuloase (mierea-daruri, mulțumesc-ul veveriței, în românește).

MERGEM ÎN INDIA

17 X 1976  

mergem în India

mergem în India

hai în India

ești și mamă

            Pe un copil l-a lovit o ușă și-i curge sânge și l-a luat salvarea și l-a dus de la spital și l-a băgat în pământ. Așa a pățit, să știi. O să pățești și tu ca el. Pământ și un băiat.

O să mă indiez

o să ne indiem

o să mă Indie

hei hei hei

nu suntem noi ăia

să ne rătă

cim

cim

cim

ba da ba nu ba da

ba nu ba da ba nu

a (aa)

un elefant

aa (doi elefanți)

avem sfanți

25 (duminică) oct. 76  

            Ce este viața? Unui copil. Viața unui copil ce este? Riginală. Vrei să spui originală? Originală. De unde știi? De la mama și de la tata. Ei sunt originali? Riginali.

6 nov 76  

paturile noastre sunt avioane

intră în apă și zboară

zboară zboară zboară

uite-așa era

da nu mai e

așa era

da nu mai e

cutia de chibrituri

14 XI 76 B  

            Mâine vă duceți, lapte luați puțin, pâine multă, și plecați. Vine o fetiță și mă roagă să-i dau pâine multă, frișcă puțină, să n-o doară gâtul, că pe urmă face infecție – dacă vine și se duce salvarea, că zice că e sănătos și să plece mama la Cluj și pe el (ea) să-l ia bucătarul în salvare și să plece.

30 dec 76 București

            La grădiniță m-a bătut un băiat și m-a bătut și o fetiță. Și m-a luat și de păr una, și m-a descălțat, mi-a luat ciorapii, mi-a luat chiloții, pantalonii, și părul mi l-a tăiat și mi-a luat și din carne și i-am spus: - te spun la tovarășa dacă—mi mai iei din păr, și am spus-o. M-a descălțat, m-a ciorăpit de-aicea și m-a dezbrăcat în pielea goală, când erai tu ocupat, te băgai în bufetul de la mama de la servici, și era mare bufet acolo și te-ai băgat de prima dată. Și după ce te-ai băgat tu acolo, a venit un bau-bau și te-a dezbrăcat tot ca pe mine și ți-a tăiat părul. Dacă n-ai fost cuminte? De ce-ai deschis dulapul la pisici?

            Un copil a fugit singur pe stradă și l-a prins un om și l-a băgat în groapă acuma. Și a mai prins și o fată și un băiat și i-a băgat în groapă, acolo unde săpa.

           

2 ianuarie 1977  

            În ultimele zile, am stat de vorbă oarecum serios. O dată te-am și repezit. Ai pus buza, așteptându-mă, m-am apropiat și ți-am surâs. Și tu mi-ai răspuns. Fără ranchiună. Poate fiind de acord că nu trebuie într-adevăr să ieși despuiată pe ușă, iarna.

            Replicile nu prea le mai țin minte, deși poate m-aș abține. I-ai spus mamei, în baie, deconspirativ, dar-ar Dumnezeu să mergem în India.

            Tată, mâine să-mi cumperi o pisică. O pisică de-adevăratelea. Părul lor îți intră-n gură. Îți cumpăr o pisică în India. Da, dar în India nu e de-adevăratelea.

23 I 1977  

la castelul Babilon

veni un galben de tron

de mână cu-un vermillon

și cu un sitron craidon

baby baby baby don

se sui pe parapet

și un modern violet

baby baby baby zet

facem cu toți cale-ntoarsă

c-a venit o umbră arsă

baby baby baby varsă

poți să stai aici un an

dragul meu alb de titan

baby baby pe maidan

și ne sare peste gard

din China verde smaragd

baby baby Babadag

Babadag Bagdad by Bagd

            Din cauza dragostei tale pentru culori – spui că mama te va învăța să pictezi -, am construit împreună castelul Babilon. La temelie, galben, apoi gri, albastru și roșu, înconjurându-l cu toate trei rânduri de culori. Am rimat aiurea 2-3 tuburi, după ce una dintre voi a tras un pârț, poate negrul de ivoriu.

            De dimineață, mi-ai spus două-trei povești. A fost odată un băiețel care, mi se pare, a plecat de acasă. A fost o fetiță, și-ai încălecat pe o lingură scurtă, să trăiască cine-ascultă. O poveste cu pușcăria.

            Aseară doreai să te faci milițian, ca să-i bagi pe cei ce nu-s cuminți la pușcărie. Unde e pușcăria? Lângă fântână.

            (Când s-a dus iepurele la leu, să-l mănânce, și, trecând pe lângă fântână, și-a văzut chipul în apă, l-a păcălit pe leu că un dușman puternic, cu cetate, îl amenință. Și leul paraleul, prins, când s-a văzut în oglindă, a crezut că e dușmanul și a scos un răget, întărit de noul dușman, aruncându-se furios în fântână).

            De la grădiniță, povestești mai des isprăvile lui Furnică. Îmi spui să-l scriu și pe Mircea. Îl mai am și pe Sava și pe toți copiii îi am în grupă. Am văzut o fetiță cu rochiță ca puloverul tău. Asta e, tată, ce să-i fac? Am și eu un cățel și-l mai iau și pe bebe, ceva, o jucărie și mă duc acasă.

            Joci și teatru. Suflet bun, de l-ai păstra. Ești altfel decât în pruncie. Parcă ai ști și poți ce nimeni nu mai știe și nu mai poate. Mă ții pe picioare fără orice Indie și slujbă. Ești mai presus de întâmplările grele. Spune, ce să scriu?

            Mai am și pe Cenușă și pe Sava. Sava e băiat și ocupă toate locurile. Ocupă locul meu, al lui altu, lu altu, lu altu și eu nu mai am unde să stau. Mă și bate. Scrie toți copiii, că eu nu-i știu pe toți. Unu cu rochiță, unu cu șorț, unu cu. A venit unu și a zis că nu se duce cu șorț la grădiniță, că se duce cu uniformă la școală.

            Zicem așa, ba că nu știu ce, ba ne ducem la tata, ba ne pisicim. Mă, vorbim prostii. (Am căzut din tren, a căzut și ursul). Uite, Sava a înjurat, a zis căcat, prostii d-astea. Și eu am spus că-l bate tovarășa. Și l-a bătut. M-am mutat pe alt scaun.

            Uite, copiii mei se duc cu trenul. Nu mai ai niciun chip, și aia e. Alo, știi ceva, uite, copiii de la grădiniță m-au bătut. Și dup-aia, i-am bătut și eu. Și dup-aia, nu m-au mai bătut.

            Alo, pa, te-am pupat. Ai pus telefonu-n furcă? Da. Bine. Alo? În ce gară ai ajuns? În Gara de Nord. Cine e pe-acolo? Vasile, alb, are căciulă. Vii și tu cu el? Îți aduc căciulă, și să vii. Acum vino. Pe unde s-o iau, e șantier, pe strada Unirii e noroi. Alo, nu nimeresc drumul. Hai că vin eu să-ți arăt.

            Nu-l văd pe Vasile. Păi a plecat până ai venit tu. Mi-a dat peste căciulă (se dă jos din tren și mi-o potrivește), mi-a pus căciula la loc. Bine. Îți pun un polovăr gros să mergi. Am ajuns în gară. Scoate polovărul, că aici este cald. Vii cu trenul? Stai puțin, hai să te-mbrac, acum că este și frig, dar nu este așa prea frig, dar este cam frig. Îmi pun și eu căciula (albă). Îți pun și p-asta, dacă-ncape. Parcă ești un pitic. Mă duc acasă.

            Ai ajuns. Acum te dezbrac. Nu, mă, tot suntem la Gara de Nord, să mai stăm și noi puțin, că nu plecăm așa cum vrem noi, că sunt niște milițieni pe drum și nu ne lasă să ne plimbăm de colo până colo. Tată, haide scrie c-am venit. Și cu mine se rupe scaunul, că sunt prea grea, ia ridică-mă-n brațe, aoleu, ce greu ești.

24 II 77  

            De ce scrii fișa? Ca să nu car toate cărțile. Păi să nu cari toate cărțile, că te bate mama. Ie-te, n-are pe cine bate? Te bat și eu. Mai sunteți multe? Te bate și tata. Să-l bat? Da. I-am dat pentru Platagea și plânge. Dacă-l las, te ia la poceală. Pe cine-am bătut? Pe tata lu Nana.

27 I 1977  

            Ai pictat, de trei zile, cu acuarele, în stil liber. Mă tem pentru ele, să nu le rupi. Îmi oferi numai câte o jumătate de foaie. Ai văzut puțin din Copelia și acum dansezi prin casă. Privești patinatorii și spui că ar semăna cu Blândul Ben. Îi dai mamei (care refuză) o bomboană ca o casă. Toate desenele astea sunt frumoase, dar dacă Nana e urâtă sunt și ele urâte. Ai scris o rețetă pentru mamaia și grădinarii iscusiți. Mi-a zis creionul ăsta să scriu puțin cu el. Ți-am dat pixul – ai văzut ce balerini sunt? Mi-ai promis că după ce pleacă d. Stoica mă lași să pictez. Ceartă cu mama. Nu mai plânge, că chem pe Speroni Sperone din Geosone,

Luni 21 II 1977  

                                                              M-am întors de la spital. M-ai strigat din fereastră. Am stat de vorbă, te-ai culcat, te-ai trezit și ne-am jucat cu țoabele. Am inventat jocul Pe un băiat îl cheamă Petrică. Pe o fată o cheamă Gina – pe un tătic îl cheamă Girimia  – Pe un băiat îl cheamă Combino. - Pe un combino îl cheamă Nelu. - Ai zis tot aia.

            Dacă ești cuminte, îți fac niște desene foarte frumoase. Dar mi se pare că ești cuminte! Dar copiii mei nu fac nimic, dar taie. Copiii mei totdeauna făceau așa, le dădeam de lucru și tăiau. Copiii mei nu făceau nimic, nimic, dar tocmai tăiau (ca) niște puncte pe care le pun eu la niște desene, altceva, mai importantă, că vreau eu să fac niște desene. Că eu nu le tai de tot.

            Ție, mamă, îți fac cel mai miștocin desen și pe urmă îți mai fac unul albastru, nu negru. Uite, lui mamaia ce i-am făcut, vezi ce-i fac? Tocmai de-aia-i fac. Copiii mei dacă nu fac nimica, ce să le fac, nu taie nimic, dar tai eu și fructe, tocmai de-aia se țin după curul meu, nu mă lasă să fac treabă. Uite că ți-am făcut două acolo, mamă, mamă, ce frumoase sunt.

            Stai să scriu poanta asta. Ce poantă, mă? Mai zic, oi. Ce? Știi ce zici? Iepure. Mai vorbește ceva ca mama, eu să răspund, hai că abia aștept, că-mi place. Nu-l mai face pe tata să râdă. Păi nu-l fac să râdă. Mai vorbește chestia cu mama și eu să zic da.

            Știi ce? Hai să facem un spital pentru copii și pentru oameni mari. Facem o pădure, dar cum să facem noi pădurea, dacă nu le-aduc pe-alea vechi? Câți ani ai? Știi ce, mamă, nu mai vrei să răspund câți ani am? Câți zici. Stai, cum te cheamă? Alexandra Maria Anca. Unde locuiești?  Strada Izvorul Crișului, apartamentul 57. Vrei să dăm la ora exactă telefon, da, ca să văd cât e ceasul. Nu mai râde așa că-ți ies mațele din tine, eu râd dar n-am coastele rupte, tu le ai. Mamă, credeam că mâțișorul e biscuit. Pisicule, până fumez țigara asta și pe urmă mă culc. Hai la culcare.

            Mai ții minte decul? Ce dec? Ghiocul de care te speriai când erai mică. Mai spune. Ți-era frică, și când nu erai cuminte ți-l arătam.

            Vezi că vine școala și chiar de-acum e cazul să învățăm măcar niște poezioare franțuzești. Păi, hai să învățăm acum, pe scurt.

            Dacă nu te culci, mi se rupe operația de supărare, plec la spital, dacă te culci, se vindecă. Stai, că mă îmbrac.Te mai doare? Te-ai vindecat? Ce, mamă, pleacă în papuci? N-ai văzut că i-am dus papucii la spital?

22 II 1977  

            Mamă, ai ciocnit ouăle, cioc în cioc, să le spargem și să le punem la fiert? Cireșica mică învață mult la școală, și la servici nu învață și m-am ciocnit și cu ea.

apropie-te de fereastră

prinde un băiat

pune-l să cânte

cel mult un cuvânt

neștiut de mama

de tatăl său

de mama

de tatăl tău

de tine

de el

de nimeni

11 martie 1977  

            A fost odată ca niciodată, demult, când se scria... Am zis-o p-aia. Altceva.

            Iepurașul s-a dus să aleagă floricele. Și deodată găsise floricele. El și-a luat floricelele-ndată, dar

vine ploaia, iepuraș

ce să mă fac eu

merge el amărât

fără ceva-n mână

fără nici unbrelă

fără nimic

            Tot p-asta ți-o spun, că nu e gata, că eu n-am făcut-o scurtă. Hai să ne-mbrăcăm. Hai că mă-mbrac. Păi ce, mă, ai scris repede și eu nu am terminat povestea. Și a zis iepurașul că se duce să se-mbrace. Că e frig dezbrăcat. Că mai vine, dar mai stă un pic să mai scrie. Și după aceea, iepurașul o să se ducă la mămica lui, care era iepuroaica. Un iepuraș rău, rău, și n-a câștigat.

14 III 77  

            Ce-ai desenat? Am desenat o ra... un tren. Cine e în tren? Ăla cu două burți (B). Și mai cine? Și atâta. Singur? Singur. Uite, are și o linie, pe din afară. Și trebuia să fac și un cerc. Asta e mâzgăleală? Nu. Altceva ce mai faci? Eu nu vreau să povestesc. De ce? Nu, eu vreau să desenez cu pixul tău. Pixul meu e ocupat. Da, e ocupat, nu ești tu bine la cap, ocupat pe pisici, pe moaș-ta pe gheață. Ce părere ai despre mămica ta? O minge adevărată. E mămica ta? Da. Roșie? Nu. Este de alte culori: o bluză, e roșie, și niște pantaloni albaștri mai închiși și o d-asta, mânecă, cu maro, cu d-asta de mai multe culori. Ce mai e? Nu mai e nici nimic de capul ei. N-are d-ăsta. Cherestea? Cherestea. Ți-a făcut ceva? Zice să nu fumezi toate țigările. Tu te-ai lăsat de fumat? Da. De ce? De banc și de cotoi bătrân. De cotoi bătrân și de altceva? Și era să ne pice și casa, să cadă peste păpuși și să le omoare, mamma mia, doamne ferește să spargă și geamurile, să vină gazele și să murim una peste alta, cu operația, cu tot ce avem, și așa ne mai cunoaștem și noi ce-avem.

15 III 77

            Florina, să vii pe la mine, că golim dulapurile, le dăm mai încolo și, dacă vine cutremurul, iar golim dulapul și dăm cutiile mai încolo.

19 III 77

            Tu erai împăratul. Mama era împăratul. Mamaia era împăratul. Eu eram împăratul. Toți eram împăratul. Toate lucrurile erau împăratul.

26 aprilie 1977

            Acum se ia luminalul? Da. Două? Una. Două. Tata știe mai bine. Nu, mă tată, două. Două. De ce să le iau, mă, știu eu mai bine că după masă nu se iau două. Să te spun la doctoriță. Acum mă trombonești.

5 mai 1977

            Dă—mi dosarul și ia tu sacul. Acum tu ești Nana și eu sunt tata..

            Geta și copiii vor pleca în Balta Albă. Să mergem și noi în baltă. Nu, că nu știm unde se duc. Și  asta e, am pierdut trenul. Să prindem trenul. E un tren de vorbă, uite cum îmi scapă din gură.

            E un serial cu Shirley Temple și tu ești prea mică să-l guști. E al doilea pe care-l văd. Sâmbăta trecută, un copil fără părinți, de la orfelinat, intră în compania unor actori, care au neplăceri cu proprietăreasa hotelului, o domnișoară bătrână, bogată și rea – chiar cu fratele ei, bun, urât și cu chelie. Ce frumos dansa fetița, pe toți îi încânta și făcea să aibă haz un club de moși, altfel, aiuriți. În fine, ajung la proces: bătrâna, cu trupa.

            Ce zici că apare ca martor și prietena noastră? Și judecătorului îi vine o idee, o idee neobișnuită, cum nu i-a mai venit altui judecător: să dea cei învinuiți o reprezentație. Imediat, ziarele – și eu sunt ziarist – scriu despre nemaipomenita întâmplare. Dar e adevărat. Toată lumea se distrează de minune. Adică și judecătorul, mai pe furiș. Ba, până la urmă și uricioasa de domnișoară

bătrână și, gata, în loc să-i dea afară, îi angajează cu bani mai mulți decât oferise un spectator.

            Azi, o domnișoară ca un soldățoi cuminte, dar sosit din India, apare la o școală pentru copii de părinți bogați, împreună cu tatăl ei, căpitanul Crow. Peste-o oră, el va pleca în război – așa a și început filmul, cu șiruri de soldați cu căști defilând, dar filmul, eu o știam, este tot al unei fetițe ce ne va umple inimile de emoție. Iar o domnișoară bătrână, tot acră, groaznic: directoarea școlii. Rangul și banii căpitanului o conving să-i dea fetiței cea mai luxoasă cameră, fereastră în fereastră cu camera unui lord aiurit, servit de Randas, indian cu turban și cu papagali – ce plăcere.

            N-o mai lungesc, vedem o școală particulară de fete – și eu sunt profesor – din Anglia războiului cu burii, la 1899, parcă  - pote greșesc dinadins, și chiar pe mica actriță, adică marea, cea mai mare actriță-copil, dacă am scris-o incorect înseamnă că a fost să fie, pentru a-ți aminti și de cea mai bună prietenă a fetei căpitanului (o fi un poem de Pușkin cu titlul ăsta): Backy, nume etern al poveștilor englezești, de ți-a inventat și mama alte povești cu un nume asemănător și mie nu mi le povestiți niciodată.

            Măcar să fie ca-n filmul ăsta, că lucrurile merg prost în război, pe lista morților apare și tatăl lui Sarah. Ea e mutată într-o cameră neîncălzită, trimisă să muncească și să mănânce la bucătărie, la fel ca Backy. Ea se supune, le face focul la închipuitele de pensionare ale domnișoarei Minchin, mai ales că are un gând, simte că tatăl ei n-a murit. Nu e extraordinar?

            Cum sosesc răniți, ea se dă peste cap să ajungă la spital, să-i vadă. Le și cântă. La început, dansează, să-i înveselească, deși era tristă și avea și ea nevoie de bucurie. Vecinul ei, Randas, cel cu papagalii, când dormea, îi împodobește camera ca-n frații Grimm.

            Aș face o piesă cu doi frați. Piese mici cu nume mari. Să joci și tu un rol, ca Sarah. Să-ți dea și ție un indian papagali, iar eu să mă aflu, orice s-ar întâmpla, așa cum simți tu. Căci, adevărat, căpitanul – ce căpitan, că nu mai știa nici cum îl cheamă, zicea doar Sara! Sarah! Ai înțeles, trăia, era rănit, bandajat la cap, ca Apollinaire.

            Pann Polin, nici Peter Pan, nici pan Apollinnaire. Place la toată lumea. Acolo se va juca și piesele mele. Deci aceea e patria mea. Un Will, puțin chel, cam alcoolic, pictor ce se dedică deodată teatrului, se închipuie și se pictează, o clipă, Shakespeare, dar își reia, pe o cale nouă, a sa, povestea adevărată a unor munci și zile.

            Da, căpitanul trăia. Domnișoara bătrână, directoarea, văzând frumusețea de cameră, cum o împodobise indianul, chemase poliția, care ajunge și-n spital. Într-un scaun pe roate, un tată spune într-una numele fiicei lui, ea îl aude, el o recunoaște, filmul se sfârșește ca un basm american, nu de Grimm.

            Tu ai apărut la Heidi. Pictezi cu acuarele pe drăguțul ăla pentru care te-o fi îmbrâncit Dan. Aurelia Diaconu te-a pictat goală, cântând la pian, copie după o ilustrată poștală. Timpul trece în iunie. Mama și cu mine împlinim 11 ani de căsnicie, tu 4 ani de viață. Să nu-ți închipui că viața e prea frumoasă și pe urmă să-ți pară foarte urâtă. Să nu ne distrăm cu povestea unor bani puțini și a multor pirați ai bucuriilor. Mama asta ar vrea să ne mutăm, pentru că nu mai rezistăm cu plătitul ratelor.

28 mai 1977

            Am o bubă dulce, care se suge.

            Aseară te-ai izbit cu capul de tocul ușii și n-ai dormit bine. Am descopeir pe Martinel cel mare, fără un picior – unde i-o fi? S-a dat peste cap și s-a făcut bila asta. Și bila nu se poate da iar peste cap și să se facă din nou piciorul ursului. Nu. Mai jocă-te și cu mama. Jocule, unde e mamaia? La spital (azi e săptămâna de când, la spital, murise).

6 iunie 77

            Trebuie să mă îmbrac. Să mă fâstâcesc. Să mă îmbrac cu pereții. Sunt o statuie.

13 iunie

            Diseară o să vină Dragoș, Alda, Ozana și Mălin, iar de sus, Carmen și Diana. Odeta și Ivona au promis că vin și ele.

14 iunie 1977

            Pe la 6 seara, au venit, duminică, musafiri. Îi așteptai afară. Nu te interesa nici tort, nici nimic, ci doar când vin, nu mai vin, dacă mai vin. Și s-au înființat, în afară de Alda, care plecase la o altă amică de-a ei – școlărițele astea. Dragoș era drăgăstos – până mai târziu, când a pus în funcțiune o mitralieră cu baterii. Ozana și Mălin s-au jucat primii, parcă în camera ta, cu tine, după ce Mălin a tras, fericit, la mașina de tricotat o bandă albă, repede, repede, și eu i-am oferit, în alb, o diplomă Brâncuși, adusă de anul trecut, pentru el, când mă brâncușeam ca și cum fără mine se dărâma coloana (dar acum?). Carmen a sosit nu numai cu Diana, încruntată, dar și cu o blondă de seama ei, timidă și prietenă cu ea. Odeta si cu Ivona s-au făcut mari de-acum. Odeta se duce în America, două luni, într-o tabără de muzică, așa că am prelucrat-o cum să se poarte, că e româncă, de 16 ani, așa și pe dincolo.

            Deci mama a desfăcut tortul, a înfipt și a aprins lumânările. Se înserase. Părinții stăteam în picioare, copiii așezați, și tu, foarte serioasă și emoționată, te-ai pus pe suflat și, dup-aia, pe tonul dat de maestra Măslinuță (Odeta), ți-am cântat un Mulți ani trăiască! Păcat, consumasem tot filmul meu, plus unul al lui Costică Luca. Dar, chiar fără poză, momentul acela așteptat întrecuse închipuirea noastră și ne vedeam purtați într-o lume a ta, feerică și bună.

            Pe la miezul nopții am spart distracția (cu ness, fără alcool). Eu am mai lucrat puțin, de mi-am încheiat comunicarea. Ieri, când era cu adevărat ziua ta, am întârziat până noaptea târziu în oraș, și tu adormisei mâțâită, de era mama amărâtă, dar azi ești veselă. E vorba să mergi cu mama la Sighișoara.

5 iulie 1977

            Nu ți-am mai scris demult. Aseară, am trecut pe la Curtea Veche (voiai să cobori în Palatul Domnesc) cu tataia Nase. Apoi am trecut pe la Constantin Mateescu, de te-ai jucat cu fata lui, Anca. Acum povestești atâtea și eu nu le mai țin minte.

            Sâmbătă, mergând împreună la cumpărături, ne-am tocmit cu niște băieți de-a V-a pentru un cățel și l-am adus acasă pe 5 lei. Ne-am jucat toată seara cu Azorică – așa l-ai botezat – dar el nu era nici de casă, nici de rasă. Așa că, a doua zi, duminică (tu te dusesei cu mama la serbare, unde ai recitat o poezie despre partid și ai jucat și un rol de ciupercuță), l-am dus și l-am abandonat, spunându-ți că l-am dus la mama lui (la biserică, în curte, unde-l și născuse). Îmi amintești, din când în când, că dacă nu-l cerea mama lui îl țineam noi.

31 iulie 1977

            Azi am fost cu Gheorghiță, vărul tău, și cu taică-său la grădina zoologică. Ați mers călare pe ponei și v-ați jucat cu zimbrul. Ați stat la taclale cu leul. Spui la fiecare poeziile potrivite (un elefant se legăna, trei iezi cucuieți...). V-ați amuzat de broaștele țetoase și de bietele veverițe. Ai întârziat la găini.

30 august 1977, Sfânta Alexandra

            Duminică, voi pleca în India. Vei veni cu mama. Rămânem aceiași, și un pic de indieni. Mă închin. Acum mergem la Odetta – tu vii cu mama de la Vivi și Georgică, eu vă voi întâlni acolo, la deșteapta asta de artistă, care se întoarce de la Detroit, din America, unde a cântat în tabără două luni.

           

6 septembrie 1977

            Duminică, am petrecut împreună, amândoi, în Parcul Libertății, prin teatru (dar era închis, iar tu voiai să spui o poezie, Partidul, pe scenă – nu te-am contrazis, dar n-am ajuns la Arenele Romane), o oră pe lac, în barcă, de ne-am amuzat privind o mireasă și un ginere, strigând ecoul pe sub podul mare, apoi în Mausoleul eroilor – tocmai se schimba garda, iar tu începusei să defilezi ca soldații. Am mai strâns ceva castane (încă nu s-au copt și nu mai pică din copac), am mâncat câte-o sarailie, am trecut pe la Odetta și Yvona, de-ai mai făcut rost de ceva gumă, și am ajuns și acasă.

            Ieri, ca să te primească la grădiniță, am făcut de două ori drumul până la policlinică, după aviz epidemiologic. Deși începusei să obosesști, erai veselă și spuneai că îți pare bine că nu te primește la grădiniță.

            Ți-am spus, aseară, o poveste despre elefant și urs, mai ales ăia mititei din plastic: s-au lăudat că au fost totdeauna mari, cei mai mari, niciodată mici; n-au fost cuminți și uite că au ajuns mititei, în timp ce deșteptul de cerb a tot crescut, pe încetul, și a rămas mare, cum îl vedem ca un măgar porintre oi. Așa că, poate ca niciodată în ultimul an, pe la 9 seara dormeai – ba dormea și mama și m-am culcat și eu.

            Mama s-a întors la serviciu, tu la grădiniță, eu aștept să plec în India, unde o să vă aștept în grădină. Se lasă greu și indienii cu viza.

            Mă lupt să mă las de fumat, după ce abia mă reapucasem. A cincea zi, am fumat însă o Kent, a șasea o Snagov, și azi, până acum, o Carpați. M-a apucat o somnolență de-am adormit la 12 și jumătate – am pus ceasul să mă sune la 13, am vorbit cu doamna Popescu – nimic -, iar m-am culcat, am pus ceasul să sune la 14, am visat că mă sună o femeie cu nume necunoscut care mă anința că apăruse viza, nu prea mă bucuram – o sun pe d-na Popescu – nicio viză.

7 septmbrie 1977

            Pentru unii, Ungaretti e Unga, pentru alții, Neagu. Suchianu i-a zis lui Vianu, când s-a întors din India, să-și schimbe numele în Rabinrahat Tudore.          

8 septembrie1977 Sfântă Mărie Mică

            Sfeștanie

casă, fă-ți

adăpostul gândurilor

sub umbletul norilor

pe moalele șerpilor

te ridică

odată cu Sfânta Mărie Mică

fiilor fi-le

ușă de zile

mamei of

de curățat cartof

fâsâit de bombă

la Arlechin și Colombă

iar nouă

viață nouă

că și noi

în sutănoi

la un loc

facem poc

și ne bem

apă cu gem

șampanie

de sfeștanie

că tot o să ne trezească

prispa a mai bătrânească

            Mă gândesc la o dodie de fumată.

vorbă te vorbești

te fumezi Mărășești

            India se apropie, dar rămâne ea și departe, noroc cu șahul de ieri. Mi-a plăcut de Șora, dar și mai mult de Anca, fata lui Mateescu – ar fi vrut să te vadă. Azi am avut program oficial, am conversat cu Malița, cu adjuncții doamnei Gâdea, cu Râpeanu și cu mine. Pe alții nu-i mai scriu, că abia cu ei am stat de vorbă – câte sute de ore de tălălăilă s-or fi făcut, de muncit când să mai muncesc eu și cu ce și de unde chef, că bani nici de autobuz n-aveam și mergeam pe operație? De n-om fi noi ăi mai săraci, noroc că nici ăi mai bogați.

            E sfânta ta Maria Mică

îmi pare viața ta timpul

îmi pare bine nici nu te învăț

să mergi sau să stai

cum nici nu știu dacă ne oprirăm

vreodată la un fluierat de sârmă

peste șanțul cu greieri

e, seara din umbră pe coaste

încet-încet îngroapă țărâna

cu bunătate și sânge

Fecioara Maria

cea născătoare de dumnezeu

precum ți se pare

            Am petrecut în continuarea lui 8 septembrie la Gabi Văcăreanu, unde toate se lăudau că sunt sărbătorite și tu erai singurul copil și tot Marie. Când am intrat eu – tu, martoră – am anunțat că am scris o poezie cam anti-sfeștanie – și în capul mesei, observam în sfârșit, se afla preotul apucoman care și-a schimbat predica, politizând-o, ca și șeful sărbătoritelor, cu sărut-mâna, părinte, la început și la fine.

            Poezia cu îmi pare viața ta timpul îmi pare bine nu a fost gustată – cu atât mai concludent -, iar ce-am tot tălălăit, în rigori premeditate poate de toți, nu mai transcriu (poate tu nici nu vei citi caietul începutului tău de viață?)

            Mâine voi fuma. În India, sper să mă las. Tu vei pleca la grădiniță cu mama. Ea a văzut un păianjen pe tavan: ce veste mare!

            În lipsa șerifului, aseară i-am vizitat pe Popești. Veniseră la ei o mamă cu fata ei care a picat la facultate, să le ghicească Geta, dar asta le-a tras clapa, după ce promisese de două-trei zile, și n-a apărut toată noaptea acasă (motiv să-i frec și eu mamei ridichea, în revanșă, că prea-mi scosese ochii că nu mi-am stăpânit nici limba, nici pofta de băutură la Gabi, că ea cică m-a testat, de-aia a tras de mine să vin atunci – eu, cu două cepe mâncate, ca să scap; ea, gata, mă vedea acolo vizavi, în India).

12 septembrie 1977

            Eu sunt cu poezia, mama e cu pictura. Și eu sunt cu pictura. Dar am pictat împreună. Încă nu ne gândim la Dumnezeu, cu pensula în mână, ne privim pe noi și, prin culori, grădini (când ajunsesem la cer, i-ai cerut mamei albastru). Avusesem discuții despre viața noastră  în India și fusesei de acord să te înțelegi în englezește la grădinița de acolo, dar nici românește să nu uiți, când ne-om întoarce acasă. Bătusem câmpii despre banane și maimuțe.

            Am trecut întâmplător pe la editura Ion Creangă și m-am interesat de Aventurile lui Sârbiță, pe care le scrisesem pentru tine. Madame redactor tot îi trăgea că publică numai ce este pentru copii, nu prefăcut (ca pentru ei), dar nu citise aventurile. Ca să vezi și tu cum nu se publică lucrurile bune.

            Na-ți-o  că-mi dete telefon un necunocut, cum că doresc eu să merg în India? Nu e dorința mea, am fost de acord. Vrea să-mi dea pentru un prieten al lui un plic. Cine? E un secretar de-acolo. D-stră știți dacă am voie să duc așa ceva. Tocmai aștept viza de la indieni, se cam câcâie. Adică să se facă presiuni la ambasada Indiei? Nu știu. Când și unde sunt eu mâine? Umblu, aș putea veni la externe. Nu, că și el umblă. Pe la trei cred că mă întorc acasă. Bun, o să mă sune acasă, după trei. Zice că-l cheamă Comănescu.

            Mama a visat că era cu mine și cu S.G. Și aceasta din urmă îmi spunea că întârzierea e din cauza mea. Mama i-a răspuns că acasă nu întârzii.

           

14 septembrie 1977

            Bogdan (Bratu) merge mâine în clasa întâi. Te-am înscris ieri la franceză. Vorbești cel mai mult, din grupa ta, și bați copiii, spune educatoarea. I-ai povestit lui Georgică (Cepoi) la telefon: în grupa mijlocie trei se mai stă și cuminte. Acum țipi la mama și întindeți rufele – tot ca să nu te culci. Ai dezertat (ca de obicei, până am mai făcut eu scandal) iar sus, la Cireșici. Dragoș (Iuga) se duce și el la școalî mâine, cred că la germană (treaba lor).

            Sunt cât pe aci să încerc un vers – dar el nu e aici, ca și tine, până la urmă s-o duce să se culce. I-ai pus pe Bebiță și pe Chiț în cea mai intimă parte a bibliotecii, unde țin, în afară de scrisorile de la Eliade și cărți de-ale mele, colecția picturilor tale. Mama că, vezi, poate o iei pe coajă, iar tu interesată, Eu? Gigel, de la Stolniceni, a intrat în liceul de mecanici auto, îmi telefonă adineauri.

mai bine am juca șah

în loc să construim

prea multe fundații

am pândi regina și

ne-am preface

că am uitat de rege

până la o adică

ni s-ar lămuri plictisul

la prima inspirație

să schimbăm tot

ce ne iese în cale

cu o poveste necunoscută

chiar dacă e aia

cu leul paraleul

1 octombrie 1977

            Nu-s în India nici până acum – zice că nu-mi dau indienii viză, încă. Și m-am întors la facultate. Mergem împreună diminețile la grădiniță. Acum vreo câteva zile, te-ai trezit plângând și, somnoroasă, m-ai căutat la baie, unde mă bărbieream. Mai pe urmă ziceai că ai visat urât. Pe-Ăl cu Gheare? Da. Să știi, eu sunt Ăl cu Gheare, uite, și tu ești Cu Gheare, nu? Și Douăzeciul, tot noi. E, da, un cățel mare tot e, foarte mare, noaptea, la ușă. A, îi dau una și-l fac blok-out.

            Cine are gura mai mare, eu sau mama? Mama. Mama, astă-seară, specula că tu înțelegi prin gură mare pe cel care are dreptate, nu pe cel cu scandalul; oricum, eu am făcut gălăgie și mi-ai acordat mie premiul de gură mare – care va să zică, am și dreptate.

            Aseară, mama a fost cu tine la doctorița Murguleț, care i-a spus că o să avem multă vreme nevoie de ea și ți-a mărit doza zilnică de luminalete de la 3 la 5. Ne-a apucat un fel de panică, doar ești atât de firească, veselă și robustă, inventivă și la locul tău, plină de tandrețe, bun-simț și cuviință, nu te avânți băiețește, nici nu plângi de nimicuri, nu dormi rău, mănânci bine, te aperi și ești îndatoritoare, cucerești și te lași sedusă, inventezi după firea celor ce te iubesc, nu răspunzi la agresiuni, îmi iei în serios dojenile puse în poveste chiar dacă te-am pedepsit și treci peste ele, mă întrebi uneori subtil, de ce-ți cer voie să dau un telefon, or s-o iubesc pe mama, când știu că o să-mi dai voie, ești de acord să facem engleză și franceză, iar vorbe italiene ne-am spus la moment, știi pictură, improvizezi sunete și sintagme, rime și versuri, iei parte la marea modă a smeelor de hârtie lansată de băieții școlari, participi la viața celor apropiați sau dragi, chiar de șocul acestei diagnosticări de aseară, respingătoare și de tine respinsă, pari în cunoștință de cauză și sugerezi o distanță ce ne face să sperăm în norocul vieții noastre, puternic și sănătos peste încercări.

            Doar m-ai întărit și pe mine când, ferindu-mă de mângâierile tale, pentru ca nu cumva să atingi eczema de pe barba mea, mi-ai dat, cu detașarea ta, un fel de indiferență pentru toată povestea aia, și am tratat-o, pe lângă multele alifii, antibiotice și sterilizante, cu umor sau calm. Ce fleac, însă, pe lângă povestea și îngrijorarea de la tine, iar tu, la fel, luminoasă, ne porți în timp, cu seninătate și forță, într-un destin preștiut, deasupra vorbelor oricărui tartor sau medic – chiar, de ce n-ai stăpâni tu însăți taina traseelor din frumosul tău creier?

            În acest timp, cu mama, tocmai mă apucasem de citit Traite du desespoir (Gallimard, 1949) înnodând firul vechii atracții către...

Joi 6 octombrie 1977

            Draga mea, pe cât de nefericit – fără a fi notat – am fost din cauza madamei Murguleț, pe care nici tu nu poți s-o suferi, pe atât de încrezător am devenit după ce profesorul Crețanu a spus că nu ai nimic din punct de vedere neurologic (ai fost cu mama marți la el și la d-nele Roșianu și Bratu). Altă viață, așa. În loc să-ți crească doza la 5, ți-au scăzut-o la 2.

            Dimineațile mergem împreună la grădi. Ne merg gurile ca la alții. Vom găsi noi și singuri teste, ba vom mai oferi și altora.

            Cu India, așteptăm, nu ne dau ei viză (au arestat-o, pentru o zi, și pe Indira Gandhi, dar nu știi cine era și cât de renumită fata lui Nehru – toți comentează față de mine asemenea povești).

Joi 7 octombrie

            Am trecut pe la redacție la Domnița. Mi-a făcut plăcere când mi-a povestit că a citit o scrisoare pe care i-am trimis-o lui Vasile de la Roma, când era mama însărcinată cu tine, și ea zicea că e foarte frumos ce scriu – și când te gândești că deșteapta de mama și și eu nu ne conversam deloc pe tema asta, fiindcă ea nici nu deschidea discuția, iar eu ce știam, am venit  în țară cu păpușele multe – Azumba era negresă și cu părul creț, Angelica era Blondă și așa mai departe, de te-ai jucat vreun an cu ele.

            Unde sunt stelele? S-au dus la grădinița lor.

11 octombrie 1977

            Sâmbăta trecută, am plecat la Târgoviște, să mă las de fumat din nou (n-am fumat de o săptămână) și mi-era dor de voi. Mâine mergem la Țăndărică, dacă n-o fi prea urât afară.

            Te-ai tăiat zilele trecute, mama te-a pansat, iar arătându-mi: ia uite cum doarme sângele, au, să nu se trezească și să zică, ia să ies eu afară.

            Citesc reviste englezești și franțuzești – ne mai și jucăm. Iar se aude că mergem în India. La Târgoviște, am văzut Vandana – puținii spectatori, tineri, ce mai plângeau, pe întrecute.

            Să ne luăm bicicletele și să ne plimbăm. Nu că mergi prea repede și eu rămân în urmă și nu mai știu unde să te găsesc, te pierd. O iei tu înainte. Te aștept.

Duminică 28 oct. 79 B

            S-au dus doi ani. Din India, ai început să ai caietele tale (ți-am continuat și eu jurnalul, din care am publicat Nana in the Himalyas, preluat și de Comuniunea românească). Cu un an de școală acolo, iar în clasa I aici, cu expoziție de pictură acolo, cu un om este la doctor, de aseară (mama e la Alba-Iulia, ne descurcăm așa și așa).

            Am intrat în alte griji, ceva mai pedagogice. Te-ai îndrăgostit a doua oară (?) Doza de două luminalete probabil se va opri. Nici ochelarii trecuți pe la ochi de un Bernescu nu-ți vor rezista.

            Acum doi ani, pe vremea asta, vă duceam dorul din Delhi, iar voi vă preparați să veniți acolo. Comentezi, nu între noi, anii ăștia, ți-ai spart și capul când să răspunzi cuiva cum era în India. Când erai mică, aveam, împreună, o idee mai clară despre Dumnezeu. Vom pleca din nou în India, vei ajunge o vedantină. Totuși, cea mai bună prietenă a ta e Măriuca, împreună dați idee de ce-o să fiți cândva, temperamental.

DE MÂNA NANEI

27.02. 1981, Delhi, ora 7. PE.ME    

            Azi am văzut un camion răsturnat cu sacii. Sacii erau de mălai. Și nu ne-a lăsat să trecem nea milițianul. Și ne-a lăsat să trecem și ne-a arătat pe altă parte. Dar am ajuns tot în locul ăla cu taxiul.

1.03. 1981. Delhi. ora 2. p.m.

            Astăzi m-am jucat cu Martin că era ziua lui. Și acum mă duc afară să mă joc. Am fost la Bharat Natyam. A venit Yogindra pe la noi. Mama vrea să învețe și ea Bharat Natyam. Am mărțișoare puține și prietene multe. Tata s-a dat bece-bece cu Martin.

2.03. 1981. Delhi.

            Am fost la școală. Am început înmulțirea. Când am venit acasă, mama și tata erau plecați să ia leafa.

            Am mâncat singură.

            Apoi au venit și ei.

            Mi-au adus boost și gume de mestecat.

La ora 2.30 p.m.

mergem să alegem

flori

            Cioara, buna prietenă a lui tata, i-a dat o pereche de pantaloni cam rupți. Poate se îndură mama să mi-i coasă cu degetul, că n-are ac, iar eu nici nu mă pricep, de deșteaptă ce sunt. Ultimele nopți am tușit. Și mama se duce să îmi cumpere medicamente.

3.2.1982. Delhi

            Eu după ce îmi sciu jurnalul de azi îmi fac ghirlandă cu o singură ghirlandă. Azi am început înmulțirea. 11 22 33 44 55 66. 11 al treilea. 22 al doilea. 33 al patrulea. 44 al cincilea. 55 alșaselea. 66 PRIMU.

15.03. 1981. Delhi. ora 13.0. P.M.

            Dragă mamaie,

            Mamaie îți urez multă sănătate și fericire. Sunt multe ciori pe la noi și le-am cântat: cioară, cioară, mă-ta zboară, tac-to cântă din vioară. Când am scris scrisoarea, o cioară făcea cra, cra. Aveam muzică de ciori. Tu ce mai faci? Noi suntem toți sănătoși. Aștept răspuns. Cu drag

            Anca Alexandra Maria.

9.05. 81. Delhi

pește, pește

tu ești în

Marea Neagră

cât ceapa

pe care o duce apa

și un delfin

pe post

de pinguin

și peștele pe

nume Argu

Iepurele

            Iepurele năzdrăvan s-a sculat să se ducă la școală. Și, când s-a sculat din pat, a văzut că mama nu este, dar nici tata. Și s-a culcat la loc.

            Când a venit mama de la piață, l-a găsit dormind. Și l-a sculat și i-a zis: de ce nu te-ai dus la școală? și el mincinos a zis: nu a sunat ceasul, s-a stricat. Bine, o să te duci în pauză. Și iepurele nu voia să se ducă la școală.

            Și când s-a dus în pauză, s-a întâlnit cu tata, care venea de la servici. Și i-a zis: de ce te duci acuma la școală, tocmai în pauză? Că vreau. Și tata l-a lăsat în pace și s-a dus acasă.

            Și tata când a ajuns acasă a întrebat pe iepuroaică de ce copilul s-a dus la școală acum, și mama i-a spus: fiindcă nu s-a sculat de dimineață. Da ce, s-a stricat iarăși ceasul? că văd că merge. Dar copilul mi-a zis că s-a stricat ceasul. Nu, minte. Ia să văd. Da, a mințit.

            Și când a venit copilul acasă, a luat o bătaie zdravănă. Și n-a mințit a doua oară, că ține minte ce-a pățit.

10.05. 1981.

O veveriță în tei

            Odată o veveriță s-a suit în tei. Și nici n-a apucat să miroasă că a și venit un vultur și veverița s-a speriat și a fugit. Tare fricoasă era. Și s-a dus acasă la ea. Pasămite era pui de veveriță.

            A fost odată un iepure pe nume S(p)eriosu, care era prieten cu Rița, Rița veverița și cu sconxul Mătăhuzoi ce cumpăra parfum și se parfuma ca să nu mai miroasă urât.

23.05. 1981. Delhi  

9.15 P.M.

            Astăzi am ocolit căcatu. Și am jucat șotron și bangri tang. A venit o furtună când eu dormeam. Noi făcem o piesă, Papețoi și o grădină. Acuma noi pregătim tot și la 1.06. 1981 facem repetiție.

24.05. 1981

Papețoiul

            Un papețoi și o fetiță se plimbau. Și când se plimbau, fetiței îi trece prin cap să îl fure pe papețoi și l-a furat.

            Și apare un șarpe și zice:

            - De ce mi-ai furat papețoiul meu? Că acum dau foc pe gură și te fac cenușă. Și fata i l-a dat, decât să sufle șarpele foc pe gură.

.............

Păunul cel isteț

            Într-o zi, două rațe se dădeau pe un lotus, ba eu l-am ocupat prima etc.Și a venit păunul pe nume Peticilă și a zis ăsta e lotusul meu, dați-vă jos. Și s-au dat jos de pe lotus, și așa le-a și împăcat.

............

Regina florilor

            Pe timpuri când se scria musca pe perete etc.

            A fost odată un palat și acolo trăia regina florilor. Și pe timpurile alea se făcea școala în palat la regină. Regina era Ghiocelul și toate florile luau numai zece și pe toate le-a trecut clasa. Și toate au luat premiul întâi.

.........

Eu mă duc în

vizită la Golda.

Golda este un câine.

Ea este în spital.

Când a venit să o ia

pe Golda la spital

am crezut că

o s-o omoare

dar Niru

o prietenă de-a mea

a zis că

o ia la spital.

Eu am crezut că

Golda o să moară.

Noi am dat

telefon la spital

după trei zile

să știm cum

se simte Golda.

Nana

Din

India

Delhi

6.06. 1981.

Dragă Măriuca,

            La noi încep ploile. Am scos o carte. A fost o veveriță este numele cărții pe care am scris-o eu. Într-o zi, mi-am prins degetul inelar în ușă și unghia s-a făcut albastru închis. Am stat două zile cu o compresă și după două zile m-am dus la spital și o doctoriță mi-a zis că sub unghie este infecție și mi-a dat doctorii. În fiecare zi mă duc să îmi schimbe pansamentul și îmi pune o alifie specială. Eu o să scriu o poezie pe ingliș

Twenty froggies went to school

Down beside a rushy pool etc

..........

            A fost odată o broască țestoasă. Și ea avea casa în pământ. Broasca țestoasă nu era acasă. Nouă pui de broască țestoasă au ieșit din ouă. Și au ieșit afară și au început să înoate și au sosit berzele și toate broaștele țestoase au fugit care încotro prin apă. Pe o broască țestoasă o chena Almaviva.

.........

            În timpul munsonului plouă în fiecare zi. Și în parc au crescut ciuperci.

.........

            A fost odată o gâză și avea toate culorile pe ea și a prins-o ploaia și i-a spălat toate culorile de pe ea.

..........

            A fost odată un rege și o regină, regele avea un băiat iar regina avea o fată.

19. 01. 1982

Dictare

Cine n-ascultă de mamă

Cine n-ascultă de mamă

N-are-n lume nicio samă,

Cine n-ascultă de tată

N-are noroc niciodată.

Nici eu nu i-am ascultat

Și Dumnezeu m-a cercat,

Și-am făcut precum am vrut

Și Dumnezeu m-a bătut.

           

19.01. 1982. INDIA

Prietena mea

            Pe prietena mea o cheamă Bulbul. Are zece ani.  Stă în blocul meu. Se

duce la școală. Bulbul e  o fată. Se joacă cu mine.  Nu se ceartă cu mine. Stă în D5. Ea știe multe cântece și poezii.

........

Radha

            Astăzi e ziua lui Radha. Radha are o soră. Mi-a dat trei bomboane. Merge cu mine în taxi la școală. Sora ei are patru ani. Radha stă în D1. Ea este prietena mea. Eu joc crichet cu ea. A învățat să spună: pisică, câine, șoarece, iepure.

            Duminica asta punem în scenă o piesă franțuzească. Mergem pe terasă și cântăm două cântece: „Le bon Roi Dagobert” și „Malbrough S'en va-t-en Guerre”. Nu știm melodiile, dar   „Malbrough” îl cântăm ca pe „For He's a jolly Good fellow”. Radha o să afle melodia de la părinții ei.

Bonne Anniversaire

ma chere Radha.

                 NANA

.........

Bulbul stă în D15

Radha stă în D1

Sweety stă în D18

Sharma stă în D16

Mamata stă în D9

Nitu stă în D1

Eu stau în D14

            Nitu are doi căței. Pe unul îl cheamă Shadow, pe celălalt îl cheamă Golda.Nitu stă în Almora. Tatăl ei are șase mașini. Tatăl ei e D.M.

            Am văzut la un film că copiii se nasc prin păsărică.

31.01.1082

Dragă Măriuca,

            Mulțumesc pentru scrisoarea pe care mi-ai trimis-o. Desenul l-am pus în perete.

1.02. 1982

Câini

            Snupi e un câine. Snupi este un cățel, băiat. Shado, Snupi și Cita mă iubesc. Golda este prietena lui Shado. Shado stă cu mine. Shado doarme cu mine în pat. Eu fug, și Cita, după mine. Cita vrea să se împrietenească cu Shado și Snupi, dar Snupi se inervează și lui Shado îi este frică.

24.5.82

            Astăzi Eu am fost la spital. Eu nu am fost la un spital de oameni, am fost la spitalul de animale. Golda are o gaură în gât. Golda este o cățea frumoasă. Spitalul este foarte curat. Golda s-a bucurat că ne vede.

6.02.1982

Dragobete și Iliuță

(după Le bon Roi Dagobert)  

            Bunicul Dragobete își pusese chiloții pe dos. Sfântoiul Iliuță îi vorbi astfel: Măria ta, ți-ai pus chiloții pe dos!

            Adevărat, zise regele, hai să-i întorc pe față!

            Bunicul Dragobete se ducea la vânătoare de păuni. Sfântouiul Iliuță îi vorbi astfel: Măria ta, mai bine ar fi să vânezi cuci.

            Adevărat, zise regele, fă-te-ncoa să trag în tine!

            Bunicul rege nu se spăla niciodată iarna. Sfântoiul Iliuță îi vorbi astfel: Măria ta, ți-e pielea mai neagră ca un corb!

            Nu-i nimic, zise regele, regina are pielea și mai neagră decât a mea.

25.5.82

Sconxul cel vestit 

            A fost odată ca niciodată. Pe când se scria musca pe perete, mai mincinos cine nu crede.

            A fost odată un sconx. El era foarte supărat pentru că el nu avea niciun prieten, dar el scria toată ziua, așa că el nu se plictisea. Odată el a scris o carte așa de frumoasă de s-a știut de el în toată țara.

            De atunci, el avea mulți prieteni. Prietenii lui ereau: iepuri, veverițe, oameni, alți sconcși și alte animale. Într-o zi, sconxul cel vestit i-a chemat pe toți prietenii lui la o petrecere. După petrecere, toți se duc acasă fericiți.

            Și așa s-a încheiat povestea Sconxului cel vestit.

6.6.82

Bulbul

            Azi m-am jucat multe jocuri cu Bulbul, o prietenă de-a mea. Eu mă joc frumos cu ea. Bulbul e un nume de foarte frumoasă pasăre.

            Ea are două surori mai big decât ea. Pe una o cheamă Ambrita și pe cealaltă o cheamă Chitra. Chitra e cea mai mare. Ambrita e cea mijlocie și Bulbul e cea mai mică.

            Bulbul e la școală în clasa  II și Ambrita în clasa a III-a și Chitra este la colej. Chitra o să se facă doctoriță. Ea are toată trusa de doctor.

8.6.82

            Ieri, eu și mama ne-am dus la spital și am adus-o pe Golda. Acasă, Peticila n-o mai cunoștea și a început să mârâie. Cavalerul a recunoscut-o, și Negrilă a recunoscut-o, numai Peticila nu a recunoscut-o. Noi îi dăm lu Golda să mănânce. Golda e o cățea foarte frumoasă. Când te uiți la ea, parcă și-a făcut ochii.

..........

Șarpele meu

            Eu am un șarpe. Șarpele este făcut din lemn. Lui Jane îi este frică de șarpe. Eu mă joc cu șarpele meu. Eu am cumpărat șarpele de la Red Fort cu 12 rupii. Șarpele este din India. Șarpele se mișcă singur. Când te uiți la șarpe, pare adevărat. Numele șarpelui este Snechy. Snechy este cobră. El are o față blândă. Odată el a căzut și s-a ridicat. El are două mărgele în loc de ochi. Mie îmi place foarte mult de șarpe.

........

Întâmplări

            Ieri Golda a plecat în Kamla Nagar. Pe puii de bulbul i-a mâncat pisica. Când a venit tata din Kamla Nagar m-a văzut la poartă. Ieșisem să eau un număr de mașină. Dar acuma eu m-am împăcat cu tata și mama. Azi am ajutat-o pe mama la curețenie și la gătit. Azi iar golda s-a dus în Kamla Nagar. Dar azi ea s-a dus la o nuntă. Astăzi eu am văzut-o pe Chita. Azi eu m-am jucat frumos cu Bulbul, prietena mea.

14.6.82

            Ieri a fost ziua mea. La ziua mea au venit Bulbul, Sweety, Radha, Taara, Anmol, Dipșeka, Doamna Trică, Mama lui Anmol și Jane a participat. Am uitat să-l scriu și pe Lali. Pe urmă, când m-am dus să mă joc, au venit Andrei și Esha. La ziua mea, toată lumea mi-a adus cadouri. Eu am suflat toate 10 lumânările dintr-un foc. Cu o zi înainte, am fost la ziua lui Dipșeca. La ziua mea erea cea mai zburdalnică. Ea a zis: Happy Birthday lui Ziane.

Papagalul domnul Jane

Jane, Jane Balaoane

Balaoane Jane, Jane

Mereu fluieră și cântă

Mereu fluieră și cântă

Fetițele vesele de la cabaret

Nu fac din amor tragedie,

Ele cântă și sunt vesele

Și le place la răcoare,

Nu la căldură

6 – V – 1984 

            Astăzi am fost la obor și în vizită. Când mergeam spre casă, tata când s-a urcat în troleibuz a spart acvariul pe care l-am cumpărat de la obor cu 100 de lei. Am cumpărat și doi pești, noroc că ei au ajuns vii acasă.

14 – V – 1984 

ora 9 fără 9 

            Toți trei, eu, mama și tata am băut prea multă lene și ne clătinăm. Precum vedeți, nu mai pot să scriu!

15-V—1984 

sssssssssssssss

aaaaa vvveeennniiittt

șșșaaarrrpppeeellleee sssăăă

ssscccrrriiieee îîînnn

jjjuuurrrnnnaaalll

Nicio zi nu se aseamănă

cu celelalte

fie 1000 de ani

tot nu se aseamănă

Niciun copil nu este

născut cu celălalt

în aceeași secundă

plouă afară pic pic pic

sub umbrelă pic pic pic

pică ploaia pic pic pic

pe umbrelă pic pic pic

clasa I pic pic pic

Namaste gi șarpe

Clasa II și șarpe

Soarele strălucește

dar plouă în casă.

Clasa III plouă în casă.

Shiv Niketan stă sub soare

dar în bucătărie plouă.

Clasa IV plouă în bucătărie

Aunty Gauba bea un ceai cu

bread and butter. She loves me

very much she said.

O no, it is raining in my tea.

Clasa V O! no, it is raining in my tea.

12-VII-1984 

Timpul trece

Timpul trece,

Afară era soare,

Dar acum plouă

Și este seara cea întunecată,

Cu nori pe cer și vânt.

Dar o să vină a doua zi

Și noi o să uităm

De aceasta.

31-X-1984 

            Această zi de neuitat este cea mai proastă zi din viața mea. Indira Gandhi Primul Ministru al Indiei a fost (omorâtă) împușcată de doi sici. Astăzi 31-X-1984 a fost împușcată. Avea 66 ani. În 26 Noiembrie împlinea 67 de ani. De fiecare dată pe 26 XI eu voi sărbători ziua de naștere. Ce îmi place este că am apucat să o văd în realitate.

4-XI-1984 

O clădire

            O clădire exact ca Tajmahalul sau templul Indirei. Cu toți zeii hinduși, și, jumătate, templul lui Nehru. Templul fiind compus din:

două uși care se deschid ca la metrou

înăuntru toate statuile hinduse în perete

pe urmă la stânga apă sfântă

la dreapta și la stânga două uși ca la intrare numai că sunt mai mici

în cealaltă încăpere care o să rezulte o să fie camera lui Nehru care va fi tot ca a lui Indira

            Acest templu l-aș face în amintirea lui Indira Gandhi.

.........

O vilă

două uși în față

două în spate

și o ușă la bucătărie pe care poți să ieși în spatele casei

o cameră între sufragerie și un dormitor

sufrageria și dormitorul având câte o ușă care duce în grădina din fața casei

o cameră pentru făcut un mic atelier

și încă un dormitor

un hol mare care are o ușă care duce în spatele casei

în față și în spate să fie grădina

o ușă care duce în scară

            În total:

5 uși care duc afară

5 camere

2 uși la sufragerie care duc pe coridorul cel mare

23 mai 1990 

            M-am uitat azi 23 Mai 1990 prin jurnal și nu-mi venea să cred. În primul rând că a trecut prea repede timpul și în al doilea rând m-a surprins faptul că acum nu mai știu ce știam atunci. Mereu mă gândeam și încercam să îmi fac o caracterizare a mea din anii '79-'83, dar n-am reușit. În schimb, am observat un lucru: pentru India eram emancipată și aveam o putere mare de a lega oamenii între ei și de a-i domina, chiar dacă aceștia erau cu mult mai mari decât mine. Bine înțeles că nu pot uita primele zile în care toți fugeau de mine. Și acum mă gândesc ce fețe am face (noi) dacă ne-am vedea acum. Sunt sigură că va trebui să o luăm de la început. Și va fi mai greu acum „la bătrânețe”. Oare de ce nu mi-au mai scris? Cred că până la urmă o să fac eu gestul.

GEMA

G E M A 13.7.12

Ocroteşte, Doamne, fiinţa cea atât de plăpândă, atât de mică, ascunsă în gema unui univers minuscul, pitulat în cel infinit. Aşa cum i-ai purtat de grijă acestuia, de când era tot atât de mic şi de nevăzut şi l-ai vegheat şi i-ai dat putere să crească, să se dezvolte şi să ne poarte pe noi de-alungul vieţii, ai grijă, Doamne, şi de stropul miraculos de viaţă din gema în care începe să devină om, ascunsă în pântecul Mamei. Trimite-Ţi, Doamne, Ingerii să-i ţină de urât, să-i spună poveşti ne-mai-spuse vreodată cuiva, să-l înveţe să trăiască şi să crească. Trimite-i, Doamne, lumina Iubirii Tale, să alunge întunericul nefiinţei din jurul lui şi să-i arate calea devenirii. Ocroteşte-o, Doamne, şi pe Mama cea binecuvântată de Slava Ta, veghează asupra ei, dă-i putere să-l crească acolo, ascuns în matricea gemei, învăluit în căldura cea miraculoasă a Iubirii.

G E M A 31.7.12

Tu, fiinţă minusculă şi atât de dorită, înconjurată de oceane de iubire, acolo, în mijlocul gemei tale, nu te teme de întunericul dimprejurul tău, că nu este întuneric ci iubirea cea ocrotitoare, care te ascunde în desişul mângâierilor ei spre a te proteja. Nu trebuie să te temi, trebuie să crezi în dragostea cea omniprezentă, gata oricând să să te încurajeze cu alintarea sa, să te protejeze cu fiinţa sa, să-ţi lumineze cochilia preţioasă în care te simţi izolată şi în nesiguranţă, cu stelele sufletului, să te poarte la sânul Mamei, în care tot universul este cuprins. Mâinile cele iubitoare ale lui Dumnezeu, te poartă şi te susţin cu Dragostea Lui cea nestârşită pe drumul către Lumina Vieţii, unde te aşteaptă sufletele celor care te iubesc.

G E M A 25.8.12

Cum o duci tu acolo, fiinţă primordială, singură, micuţă, înconjurată de întuneric, în mijlocul pulsatiilor cosmosului tău , şi oare ce visuri îţi ţin de urât, povestindu-ţi despre viaţă, despre bucuria de a trăi, despre lumină, despre iubirea care te-a adus către lumea asta, care, poate, acum îţi pare că nu există, dar care te aşteaptă cu sufletele încărcate de iubire şi de bucuria aşteptării. Ocroteşte-o Doamne, în căuşul iubirii Tale nemărginite, veghează-i şi lumineză-i Doamne, drumul către viaţă, către iubirea Mamei şi a Tatălui, şi dezvăluie-i Doamne, miracolul vieţii şi al frumuseţii.

G E M A 5. 9. 12

Bine te-am regăsit, suflet gingaş. Cum o duci tu acolo, în culcuşul gemei tale care te ocroteşte şi te creşte? Nu ţi-am scris două sîptămâni lungi, dar să nu crezi că te-am uitat, zilnic m-am gândit la tine cu inima plină de iubire, aşeptând vestea ta, care a venit astăseară şi ne-a umplut sufletele de bucurie. Ne spui că eşti băieţelul nostru cel cuminte, acolo în căldura trupului Mamei tale, care te ocroteşte cu propria ei fiinţă, pe tine, miracol al iubirii şi al binecuvântării Tatălui Ceresc, pe care îl rugăm să te ocrotească şi să te ajute pe calea către lumină.

GEMA 24, 09.12

Aseară mi-a adus maică-ta veste de la tine. Te felicit că ai crescut şi că ţi-ai făcut simţită prezenţa! Trebuie să mai ai puţintică răbdare, şi o să ne cunoaştem. Noi ne pregătim de miraculoasa întâlnire de pe acum. Eu o să-ţi scriu o poezioară şi o povestioară. Abia aştept! Până vii, îl rog pe Bunul Dumnezeu să te ocrotească, iar pe Ingeraşul tău să te ţină de mânuţă şi să-ţi arate drumul spre lumina lumii şi spre lumina iubirii.

GEMA 2. 10. 12

Aseară a venit mămica Nana cu un maldăr de poze cu tine. Ai crescut mult de când nu te-am mai văzut eu. Tare m-am mai bucurat! Mi-a venit să plâng de emoţie, dar m-am temut să nu mă certe maică-ta şi mi-am stăpânit euforia, dar după ce aţi plecat am dansat de bucurie. Eşti băiat mare, ce mai! Şi frumos! Şi ai un nume de toată frumuseţea: Valeriu! „Cel puternic”. Să fii aşa cum îţi este şi numele!

Îţi mulţumim, Bunule Părinte, că ne-ai ascultat rugăminţile pe care le-am înălţat către Tine, din profunzimile sufletelor, inimilor şi iubirilor noastre şi ai grijă de minunea pe care ne-ai dăruit-o şi ajută-l să crească mare şi puternic. Te rugăm, Doamne, veghează asupra lui cu dragostea şi mila Ta, şi de acum înainte, de-a lungul întregii sale vieţi.

GEMA 2. 2. 13

Ziua ta cea dintâi pe lumea asta. Ai venit, tu , Binecuvânare din ceruri pentru Mama ta şi pentru Tatăl tău. Şi pentru noi, toţi ceilalţi. Fii binevenit printre oameni!