George Anca
12 DECEMBRIE 2013
Boema 33
călător
Găzduitul călător
dintr-o zare fără nor
în somn tulbure ne cere
şi un pic de mângîiere.
Se apleacă sora noastră
să-l sărute foarte castă
şi el doarme mai departe -
castă-i sora noastră foarte.
Găzduite călător,
s-a lăsat în zare nor,
numai sora noastră cere
şi un pic de mângâiere.
(mantre)
sion
sion şi biblii scrise în carne doina plânse-ni-se catolicei gratia plena ave
Maria Magdalena apoi tot nebăuţi trezvie porumbul scrumului ne fie lumina
harului fiind împreunându-i-se ind
sion sion şi evanghelii în carne suflet doina ce li-i
să
fumăm boieri grofi paşă fără sabie în vlah în foiţă de cămaşă cu tutunul lui
alah se deschide uşa
intră un băiat la noi în cuşcă bună vreme moale vintră numără şi ne împuşcă
mai răi
decât ţânţarii nu cunoscui în noapte te hărtănesc în nume prin sânge şi aluate
sar ars reanimarea otrăvii ţi-o consorţi tămâi oftate acru scăpând gelos la
morţi atunci îţi ştii momentul când oftică şi cancer politică romanţă s-au dus
de mult pe Gange te perpeli orb în juru-ţi la stop de rostogol secându-ţi cu
ficaţii un fel de protocol ce-au fost în altă viaţă de am avut relaţii din
oştile adverse dam ordin înţepaţi-i
de câte
ori văd o floare de bananier zice nana îmi aduc aminte de domnul sergiu
al-george ce mult voia şi el să vadă una şi n-a văzut niciodată în viaţa lui am
văzut una într-un loc plin de mizerii el nu putea să intre acolo m-am dus până
la urmă cu bulbul şi radha dar a doua zi cineva o tăiase am găsit alta dar
domnul al-george a plecat
încep
mările să fiarbă de la os până la barbă labă roşie de oarbă încep mările să
fiarbă himalaia arde-n iarbă sub zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep
mările să fiarbă oasele fără de barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările
să fiarbă opărind pe milarepa şi iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe
o noapte de ruini încep mările să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi
misogini de-ar fi mările să fiarbă până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie
printre mări ce vor să fiarbă din visata castalie nu rămâne colilie că-ncep
mările să fiarbă jaganath şi muntenie sângele pe terezie cheagul mărilor să
fiarbă neales fără durere înecatul mării khmere încep mările să fiarbă de
întunecă himere plăgile gondolfiere de-a veneţii să ne fiarbă între seruri cu
galere fiarbă mările să fiarbă puja hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar
încep ce mări să ardă din cremaţii meta tarse tropice banane gioarse că-ncep
mările să fiarbă dinioară kali yugă cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să
fiarbă galbenele buturugă negrele neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe
strada principală cerşetorii dau năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian
de gală sardă ardere kerală de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală
numai mările să fiarbă noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea
prunelor uscate fost-am vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare
desferecate îşi dau aurul pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate
încep mările să fiarbă pe vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep
apele să fiarbă în desen de caravele se amestecă artere de-ncep mările să
fiarbă ceva sfinţi în munţi să spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă
de la moară
de la moară către sat o jumătate
kilometru neîncărcat străbate
un om care se întoarce din oraş
de departe ca din Munţii Făgăraş
se uită că e noapte tace
vorbeşte ce vorbeşte are de a face
cu o femeie nevăzută dacă
l-ameninţă pentru că-n somn de năduşeală-i leoarcă
la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l
în stânga îl opreşte neînvârtit pământul
tot la moară îi vine să tragă
dar n-o să-şi macine oasele dragă
ceva în mână o să-i intre oare
ori aşteptăm degeaba în coş să se strecoare
se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna
hainele-i cad rămâne căpăţâna
pe ea gândeşte vântul să-l subţie
până va spulbera făină vie
încearcă pomii de n-au dat în spic
vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil mic
doreşte coasta el cu coastele s-o râme
mai bine decât mort în moara lume
lumina stinsă va păstr-o-n geam
pentru atât o viaţă cere de la ram
doar că-l trimite ramul să nu stea
râşniţa singură pe vreme rea
măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt
ouăle gata pâinea s-o frământ
haida că te iubeşte în moară satul mort
făină-n sac pentru ce guri şi eu să port
din moară către sat priveşte Gică
prin val de roată simte că se mişcă
iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi
de chelios morarul depărtaţi
ei toţi cu ochii la un cal deodată
din palme bat când haia îşi deznoadă
morarul îşi întoarce capul
să ştie cine nu-i aplaudase calul
când colo Gică socotind
râdea că zgârciurile-n cal nu prea se-ntind
o ce plăcere viaţa aşa cum e
de ar putea trăi-o-n moara lume
ţigări pe malul bălţii mai demult
fumate scapără plase cu peşti pe fund
salina suflă-n ei pe sub pământ
gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând
prăjit să-l tăvălească în dungă de mălai
ca-n camera-ncălzită ce mai trai
Ce mi-a scris Eliade
vestită carbonizare de fulger veveriţa neagră
ţi-am tradus ce mi-a scris Eliade eşti mai mult
decât America
neprăjiţi cartofi lost libido
intrasem în film decolorându-mă frescă postcatolică
unghiile în ochi ciocurile în scoarţa copacului
care mai transpiri luptătoarea s-o filmeze Giordana
capsomani money capse întărâtată Tărtăria imitaţia
pădurii în locul tartorilor dansându-şi răstignirea
cine omorâ copiii Medeei din America în Colhida
teatrux
nu mai lătra mătrăguno
hore la silnică trudă
după comenzi şaşii foc
în timp ce fugăream viezurii
nevăzuţi pe coastă în sus
vulg nedivulgabil Abigail
subînţelese dispariţiei
ziduri înrădăcinate biserici
carantine Constantine
îl omorârăm îl omorârăţi
mai bine nu ne-aţi mai omorî
şi atunci ce ne facem neomorâţi
te-am împuşcat cu tămâioare
mai criminal cine nu moare
iazagiul iazul n-are
I am a iazagiu a lakeman
surlarii mă-nconjor ah turcii
beţivo de nu eşti furnică
boheme cum amputation destiny
ne căutăm în celălalt imaginaţia
câinele dublează pragul Paraschivei
declicul teatrux
treaba teatremului
clair de coclaur
interzişi
interzişi neînţeleşi nedescoperiţi
asasinaţi sinucişi decapitaţi
represiunea poeziei poezia represiunii
dictatura până la ucidere
induce trepte reactive măreţe
pe care le represează sadic
ne pregăteşte moartea fizică în spirit
ne simţim interzişi ca persoană
n-avem decât să ne radicalizăm
nonsense twadle ill fate cave
under which effect malaria
horror of having written a letter
mă închei la foaie întors la Hegel
continui scena a gâtui de unde
repledoaria lasă că nu ne învechim
ziceai şi caldul de-ar trece
comoţia rândunelelor gonite
ordinul să ne scutim veseli
cum noi tabu am bătucit
şi cine ştie şi fertililor
ah du-te soro bisericilor
ne încrucişăm dedicţii în stil
ne confundăm cu peisajul ni-l
apropriem şi-l transfigurăm
chem nişte poeţi dacă vin
arăm
trovanţi contez pe mai
nimeni când nici pe mine
ne-om împărtăşi înţelesuri
pe ce finalitate că le-om circula
conspiraţie servită cunoştinţă
faceţi-vă normele şi la revedere
că nu murim consilierul
o să-l sun şi sun nu că nu
cum zbori
cum zbori te văd cu ochiul aripii rupte
pe rugăciunea neam de părinţi năimind
potopiţilor stropi oaspe înstrăinatul
d'aer ancestru respirestru Alkyone Gyr
happy Hyperion pe prima linie coborâm
cum n-am mai fost ieri la teatru da' mate
matic pohod plimbarea exilului Daniel(a)
Potaisa Ieud(ox) fericirea neutrosofică
trebuie să ne vedem ştii multe şi nu-mi spui
Dumnezeu a dat României pământ arabil
stea logos(tea) şi voi euforii de după joi
poarta de lemn cu lanţ şi pericol de moarte
2011
în zbor
nu mai vreau să fiu vultur
cu o aripă de noapte prin care
mă sfârtecă pomii izbucnind în floare
cu o aripă de zi
ce-şi pierde penele zorilor
între păpădii
nu mai vreau să fiu vultur
peste piscuri cu zboruri prădalnice
în căutarea prăzilor jalnice
iar cei de departe ostenindu-şi privirea
să îmi invidieze îngustă rotirea
nu mai vreau să fiu vultur
lângă râurile care se tem să mă oglindească
deasupra fericirii păsărilor
din palma
deltelor omenească
o floare de gheaţă cu rădăcinile în stelele reci
şi-a avut tulpina în mine
însângerându-şi petalele pe pământ
astăzi o simt cum se spulberă
în primăvăratecul vânt
o în dimineaţa aceasta uimit să fiu
ca atunci când am văzut primul om
când între ruguri de zăpezi nu-mi găseam iubirea
căci zăpezile se topeau stingându-mi fuga
şi dezgoleau nemărginirea
cineva să mă asculte cineva să mă strige
mă ard plămânii zbătuţi sub coaste
şi cu pliscul înfipt
în aerul singurătăţii zguduitor
vultureşte ochii îmi scapără împotrivă-mi
în zborul cel mai adevărat în zbor
1963
carrozza Montale
ando da Basarab a Târgovişte
con il treno che l'aspetto
nella stazione da poco tempo
lettera del
mio occhio
guarda una parola-uomo
viaggio tutto nuovo
freddo tra gli treni
non pensando a Bacovia
beve amico dimentica il vagone
imperio vivo guardi les lettres
paese viva che non esiste
ti prego accettare essere mio padre
anche del
mio personaggio
con chi sta saturatore in civita
che passe incoretto nella lingua
che fa il maestro da lontano
la sera a Madrid
con torrero
si scende una colomba
in ambiento di tutti questi stranieri
giovanino facia dell'aqua
spettacolo di coraggio epoca nuda
guerriero sul cavallo a vale sua
inamorati cieci perduto linguagio
nessun' scienza nell' carrozza Montale
1975
morţii antici
morţii antici cântec
clopotele suflet
lungind la ceruri funii
zile sfinte de apoi cânte
înspăimânte răspânte în ţânte
zorii de oloi Dumnezeu strigoi
înfirbântării nu-i mai sunt drag
în amiază viaţa mi-ar arde
precum soarele de pe cer
nimeni nu se mai încălzeşte
de spinarea mea
năpădită de igrasie
pe cine ating în albul laptelui
eu sunt laptele mamei mele
soră moartă soră vie
hoţ de codru nenorocul peste
o sută de ani gloanţele lui
mă vor naşte uite puşca-n cui
pe nimic ia-mi durerea
şi piei în lumea cealaltă
aici să ţip şi numai acolo să se-audă
de unde să vă mai hrănesc
după ce mi-aţi mâncat inima
friptă pe când nu sosiseţi
zodia îmi ţipă să mor
câine al nimănui
pe lună lăstună
iar plumbul nu se mai topi
să lumineze la copii
sunt patru zodii tot pustii
să îl pot trage de coadă
să se-ntoarcă să mai pască
pe câmpia fără broască
acolo îngenunchease
pe unda binecuvântată
de gheţuri mironoase
cel din povestea întreagă
alerg de o jumătate de viaţă
după jumătatea cealaltă
pe valea lui cui rămâne
alungă iepuri din lume
cu împuşcături de câine
ce înțeleg
Ce înţeleg prin sfinţi români of
course capete tăiate
Nu scriitori nu partizani nu
străini nu pustnici nu criminali
În cale după umblet scrisă Pita
sufi Catrina în cânepă
Numai sfinţi numai părinţi numai
sfinte să ne-alinte
Cu-ale domnului cuvinte din
Eufrosin Călin Din
Cu moara mălai cremlin făină în
submarin
Fotografiaţi fiziciana din
astronomia voastră
Sfinţi născuţi din trup de duh din
durere nu văzduh râs ras la stuh
Turcilor pe capete după Roma
capete Moscova ne scapete
Atunci sfânta Românie căpuită pe
tipsie surioară Salomie
Cum ajunse doar Ioan sfântului
valahian şi muri în cort în lan
Caută-i în stăreţii gropilor
comune-i ţii sfânt nisip sub vii pustii
Pescăruşii toţi şi navă dormitează
pe otravă până câinii-i zbor în slavă
De lucrarea sfinţilor oşti
romano-dacilor fanar papistaşilor
Nume de sămânţă grâu nume de
arhanghel frâu nume de martir părâu
Naşterea pe la irozi îngropat de
voievozi înviat în flori de bozi
Voi căuta din Hristos ce din greci
şi cu folos din evrei mai drăgăstos
Gnostici nebăgaţi în cost fără
preţul anagnost dar şi-acum e lucru prost
Cum am râs a ne-mpăca discotecii nemţi
a da nedormirilor în za
Sfinţilor nu vă cunosc dar citesc
smirnă nu mosc dinspre voi de-a surda trosc
Poate frunza oaia-n brad mai din
fluier camarad din Galaţi
în Galaad
Sfânta mamă fără sine soră-mea
nepoţii strine soarele de prin cantine
Te-aş slăvi n-am decât raze te-aş
purta nu am talaze mi-ai fi domn în metastaze
Comparaţi-i până-n aur aură de
minotaur zdrenţuită pe coclaur
Şoapta trăznetului cord invers
filmul amarcord noaptea adormind la bord
Sat cetate sinucisă din uzină
recipisă puşcărie-ntredeschisă
Nimic sfânt păi dar pe ce să te
creadă farmece în dinţii de şoarece
Nici satană cosânzeană dă-mi geană
la damigeană ghionoaia-mi dă o pană
Scrisul pe psaltire cal şaua
muntelui pocal într-o rână capital
Plecătorii vânătorii găsitorii
sunătorii însuraţii vorbitorii
Credincioase înrobite preafrumoase
de iubite păcătoase sub copite
Ce virgine neamule ce haiduci
haidamule d'unde turci creştinule
Ştiu că domnul nu ne ţine decât
popa părăsi-ne în păresimi sfânt neştine
Numai o sfinţenie fără nici ţipenie
evanghelie ni e
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu