sâmbătă, 14 decembrie 2013

CÂRPA

George Anca



CÂRPA


9 dec. 1975
Cârpa șef, cârpa adjunctă, dichisuri. Ajunsese pe fundul mării, s-a culcat, și a venit un peștișor și a văzut cum doarme cârpa și s-a culcat și el, și a venit o scoică și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și s-a culcat și ea, și a venit o stea de mare și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și s-a culcat și ea.
Și a venit o caracatiță, cu brațe mari, și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și lângă ea steaua de mare, și a zis, ia să-i mănânc. Dar cârpa a auzit ceva în somn, s-a trezit, l-a trezit și pe peștișor, peștișorul pe scoică, scoica pe steaua de mare, și s-au dat la o parte, iar caracatița s-a culcat în locul lor.

14 decembrie 1975
A fost odată o cârpă ca vai de capul ei. Unui băiat i s-a făcut milă de ea și, cu vopsea, a pictat o fetiță. Altă fetiță și-a făcut atunci o rochie din ea.

20 decembrie 75
Era o cârpă. Cuminte. Foarte cuminte, și mămica ei i-a spus, bravo, o să te fac hăinuță pentru un copil cuminte, dar acum nu găsesc nici unul pe aici. Ba fă-mă rochiță unei fetițe cuminți. Da, dar nu e nicio fetiță cuminte pe aici. Fă-mă, fă-mă. Văd că nici tu nu ești cuminte, ai să fii rochia unei păpuși frumoase.
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă nu știa să vorbească – celelalte au dus-o la cârpaci. Cârpaciul le-a spus, lăsa-ți-o aici, și a aruncat-o în apă rece: iiii, a dârdâit cârpa. Apoi a pus-o lângă foc, de era să se aprindă udă: ăăăărși. A pus-o într-un băț deasupra capului și când a început să bată vântul, ea: aoleu, de-au auzit-o prietenele și-au venit.
O cârpă verde stătea în iarbă. Vaca aia mare nu paște iarbă pipernicită, numai din cea grasă; oița rupe de care-o fi. Vaca se duce drept la cârpă și o paște, se îneacă. Murea de frică și cârpa, dar oaia își vâră gâtul în gura vacii și o scoate, dar n-o paște.
Era un frig grozav. În pădure, o cârpă roșie. Lupul a crezut că e un foc și a venit să se încălzească, dar dârdâia. A venit și vulpea, și dârdâia. A venit să dârdâie și iepurașul. Dârdâia și ursul. S-a prins în horă să dârdâie și elefantul, leul, toți. Dârdâind au început să se învârtească și se încălzeau. Cârpa, care o băgase pe mânecă, s-a strecurat printre ei, că dârdâia foarte tare.

22 XII 75
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă era supărată că o aruncase un copil în râu și o ducea apa la vale repede, repede, și ea plângea și degeaba. Când, se oprește într-un băț ca vai de capul lui înfipt în prund și amărât că nu poate și el să curgă.
Cârpa s-a întins ca o aripă și bățul s-a smuls. Au mai găsit o scândură care s-a făcut barcă, și bățul era catarg și cârpa, velă. Până au dat de niște fete suflecate până la brâu, duceau, duceau rufele la râu. Cârpa a sărit și ea și s-a făcut velă o cămașă. A ieșit scandal și cârpa s-a dus la loc.
... O cârpă era supărată. De ce? Fiindcă o altă cârpă o lăsase singură și se dusese la niște pisici unde se făcuse și ea pisică. S-a întors să se joace cu cârpa și ea i-a povestit că e supărată pe altă cârpă și pe urmă s-a făcut și ea altă pisică.
... O cârpă a plecat de la un croitor. Croitorul a trimis după ea acul. După ac, s-a luat ața. Și după ață, cine s-a luat? Ăla de la ușă.

23 XII 75
Cu câpa. Avea trei ochi, dar n-avea nas. Un motan avea cinci ochi și cârpa trei, se uita motanul și-i crăpa un ochi al cârpei, făcea el șase și ea doi, apoi el șapte și ea unul etc.
... O cârpă era cuminte. Stătea lângă un mușuroi de furnici. Cum răsărea soarele, făcea loc în jurul mușuroiului. Furnicile îi aduceau orez să mănânce.
Se duce vestea până la primar: ești cârtiță? nu, cârpă. Ce fel de cârpă? Uite-așa, așa. Ia hai la primărie, du-te înainte. S-a dus și-au pus-o pe ea primăreasă.
Și e în apă cârpa. Da, și nu e cuminte și trezește peștii, atunci unul o prinde de cap și unul de coadă și trag și trag, apare alt pește și ea îi prinde coada în gură, se trezește, cască, și tocmai prinde o momeală. Îi trage repede undița la suprafață pe toți. Dar copilul care pescuia, de mirare și uimire, scapă undița cu totul. Mai bine că n-a fost cuminte. Cârpa: că-i prindea.


George Anca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu