Sancta Maria. Versiuni de George Anca

Mihai Eminescu

RUGACIUNE

Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Versiuni de George Anca:

Maria Montessori

( io )

un impuls interior primitiv

copilul e părintele umanității

cum n-aș fi existat

un fel de venerație religioasă

speranță și promisiune

se concentrează e imensamente fericit

în ambianța frumuseții

mișcarea nu e numai expresia eului-io

ci factorul indispensabil pentru construcția conștiinței

fiind singurul mijloc tangibil care pune eul-io

în relație bine determinată cu realitatea e(x)ternă

versiune de George Anca

Mirabai

Cel Oacheș e Krișna

Norii de sus

ai musonului

desfată inima fierbinte.

Anotimpul ploii

în nestrunite șoapte -

Oacheșul se întoarce!

O, inimă umflată,

O, cer de umezeală -

limbi fulgerate întîi,

apoi tunet,

convulsiile ploii,

apoi vânt hăituind căldura verii.

Mira spune: Oacheșule,

Te-am așteptat -

e timpul să-mi iei cântecele

în stradă.

Edgar Allan Poe

Sancta Maria

Sancta Maria! Ochii pleacă -

La focul jertfei, rugă sacră,

Iubind, smerind păcat răpus -

Din tronul tău prea sfânt de sus.

În zori – la prânz – crepuscul sur -

Maria! mi-auzi imnul pur!

În chiu și vai, în rău și rai,

Stai, Maica Domnului, mai stai!

Când Orele zburară vii

Și nor nu-ți coperă tării,

Sufletul leneș a nu-mi fi,

În harul tău mă ții-mă-nfii;

Acum când soarta-mi potopi

Prezentul și Trecutu-n vrii,

Lucească-mi Viitorul, vii

Speranțe-n tine-mi ții și-nfii.