marți, 13 august 2013

Corbul / The Raven, versiune de George Anca

Edgar Allan Poe (1809 – 1849)



 


                 Corbul / The Raven


Într-un negru miez de noapte, ponderând gândiri inapte,
Supra tomuri curioase, stranii de uitat folclor,
Când dădeam s-adorm, deodată careva-ncepu să bată
Blândă ciocănire iată, cioc la ușa-mi din pridvor.
'E vreun musafir', zic, 'bată, cioc la ușa din pridvor -
Doar atât și niciun zor.'

Ah, atât de clar remember, era în amar december,
Stinși tăciuni în jar cu febră, iscând duhuri pe covor.
Nerăbdare până-n ziuă; - în zadar cătam de zor
Întru cărți a opri dorul – dor de dusa mea Lenore -
Rara radiantă fată de-i spun îngerii Lenore -
Nemainume evermore.

Mătăsosul trist nesigur foșnet de perdele purpur
Mă înfiora fantastic cu terori fără prior;
Astfel să încetin bateri inimii repetam teafăr,
'E vreun musafir în zbateri vrând să intre din pridvor -
Vreun drumeț târziu în zbateri vrând să intre din pridvor; -
Asta e și niciun zor.'

Sufletu-mi crescu mai tare; fără, iarăși, ezitare,
'Domnule', am zis, 'ori Doamnă, drept iertare vă implor
Dar e fapt că mă luase somnul când la ușă stase,
Și-așa încet ciocănirăți, ciocănirăți din pridvor,
Greu să vă aud' aici am deschis ușa spre pridvor; -
Întuneric, niciun zor.

Adânc în întunecime stam între mirări și crime,
Bănuind, visând ce nimeni nu a mai visat prior;
Dar tăcerea sta nespartă, liniștea fără de ceartă,
Singurul cuvânt acolo spus șoptit era 'Lenore!'
Asta am șoptit, ecoul murmurând răspuns, 'Lenore!'
Doar atât și niciun zor.

Întorcându-mă-n odaie, cu tot sufletul văpaie,
Curând iar aud bătaie, mai sonoră ca prior.
'Sigur', spun, 'sigur că este ceva-n geam din grinzi celeste,
Ia să văd atunci ce lest e și misterul să-i explor -
Calmă inima o clipă și misterul să-l explor; -
Vântul e și niciun zor.'

Zvârl oblonul a deschide, când în falduri fâlfâinde,
A pășit un corb arminden din zilele aurori;
Plecăciune nici să facă; nu stă clipă, nici nu pleacă;
Ci în chip de domn ori doamnă se cocoață la ușor
pe un bust al zeei Pallas, sus de ușă la ușor -
Cocoțat stând, niciun zor.

Pasăre-abanos ce susuri trista-mi pasă în surâsuri,
Prin grav aspra-nfățișare cuviinței purtător.
'Chiar de creasta-ți rasă-i, tunsă, tu', i-am zis, 'nu ești străpunsă,
Antic corb, groază ascunsă, Nopții rătăcind ponor,
Ce nume regesc ai spune-mi în Plutonian ponor!'
Grăi Corbul, 'Ne.vre.mor'

Păsăroi diform minune de discurs aud cum spune,
Chiar cu tâlc mărunt răsune, mică relevanță-n zbor;
Că n-avem cum da dovadă c-alt om viu să fie nadă
Sorții pasăre să vadă pe al ușii lui ușor -
Pasăre sau fiară sus pe bust sculptat peste ușor,
C-un nume ca 'N.ev.er.mor'.

Însă corbul șezând singur pe placidul bust un gângur
Doar grăia, cuvânt făcându-i sufletul revărsător.
Nicio vorbă-apoi rostirii, nicio pană fâlfâirii,
Până glas dam murmuririi, 'au zburat amici prior -
Părăsi-mă-va la ziuă, cum speranțe-mi fură zbor'.
Pasărea zor, 'ne.verm.or'.

Mut stam la tăcerea spartă de răspuns cu-atâta artă
'Fără dubiu', zis-am, 'iartă, ce rostește-i stoc și stor,
Prins de vreun năimit stăpân ce un Dezastru să-l arunce
De pe stâncă, de pe munte, cântece i se-mpresor
Plânsete Speranței sale melancolii le-mpresor
Ale 'Never-nevermore'.

Reavăn Corbul iar cu susuri îmi da pasa pe surâsuri,
Brusc rotit-am scaun către pasăre, bust și ușor;
Din catifea scufundândă am purces să leg la pândă
pasă lângă pasă, gând dă pe ce cobe aprior,
Ce-a zis ăst strigoi de groază, cobe pasăre-aprior
Crăunindu-mi 'Ne.ve.r.mor'.

Asta preziceam cu gândul, niciun sunet pronunțându-l
Orătaniei ce-ochii-i mi-ardeau inima cuptor;
Asta și-alte stam să aflu înclinând de voie capul
Pe al pernei tabernacul, luminat desfătător,
Catifeaua mov sub lampa luminând desfătător,
Ea presând, ah, nevermore!

Aeru-i mai des, tămâie parfumându-l din cățuie
Legănată-n mers vioi de-un Serafim clopotitor.
'Liftă', am strigat, 'te dete Zeul tău la îngeri cete
Răgaz-răgaz și nepenthe, d' amintirea-ți de Lenore!
Sorbi, oh sorbi acest nepenthe, uită pierduta Lenore!'
Grăi Corbul, 'N.eve.r.mo.r.'

'Profet!', zic, 'atins de brâncă, pasăre sau diavol încă! -
De Ispititor trimis ori de furtună pe ponor
pustiit ci fără groază în deșert vrăjit de oază -
Casa-mi bântuită cază, spune-mi drept, eu te implor -
Este-n Galaad balsamul, spune-mi, spune-mi, te implor!'
Grăi Raven 'N.evermore'

'Profet', zic, 'atins de brâncă, pasăre și diavol încă!
Pe raiul deasupra noastră, pe Domn ce tu, eu ador -
Spune sufletului frânt de dor de-n Rai la o răspânte
Dau de urma fetei sfânte îngerii de-i spun Lenore.'
Zis-a Corbul 'N.ev.er.mo.r.e.'

'Fie-ți vorba semn de ducă', urlai, 'pasăre nălucă -
Îndărăt întru furtună, Nopții Plutonian ponor!
Nu lăsa semn neagră pană c-ai mințit sufletul prană!
Lasă-mi pustnicia vană! Lasă bustul pe ușor!
Ia-ți din inima mea ciocul, forma ia-ți din casă-n zbor!
Grăi Raven, 'N.e.v.e.r.m.o.r.e.'

Însă Corbul veșnic fad e, încă șade, încă șade
Pe pal bust al zeei Pallas, sus de-al camerei ușor;
Ochii-i seamănă cu-ai unui demon ce visează unu-i,
lampa-i varsă umbra flu nu-i decupată pe covor;
Sufletu-mi pe-afara umbrei zăcând plută pe covor
Se ridică – nevermore!

Versiune de George Anca

 


 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu